În loc de prefaţăLucrarea de faţă reprezintă o încercare de expunere a activităţii alpine din munţii României, cît şi a celei realizate de alpiniştii români în diferite alte masive ale lumii. Despre fapte şi evenimente din alpinismul românesc s-a mai scris, dar numai fragmentar şi, adesea, fără că prezentarea lor să fie întotdeauna bine documentată. Din această cauză au putut fi vehiculate, de la un autor la altul, date şi informaţii eronate. Cartea Pe crestele Carpaţilor este rodul unor cercetări de mai mulţi ani în biblioteci publice şi particulare, cercetare care a scos în evidenţă atît unele aspecte uitate, cît şi altele mai puţin ştiute din trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat al alpinismului nostru. Desigur, există încă evenimente pe care nu le-am putut pune în evidenţă, cu toate eforturile noastre. Cele relevate acum au la bază surse demne de încredere, bine verificate de noi, cum sperăm că vor sesiza cititorii. Ţinem să mulţumim, şi pe această cale, tuturor instituţiilor şi persoanelor care ne-au ajutat în muncă şi în special, Arhivelor Statului din Bucureşti şi Braşov, Bibliotecii Academiei R.S.R., Bibliotecii de Stat din Bucureşti, Bibliotecii Judeţene Braşov, Bibliotecii Muzeului Bruckenthal din Sibiu, Bibliotecii Universitare din Cluj-Napoca, Bibliotecii Mănăstirii Sinaia, cum şi prietenilor Dumitru Albiei, Nicolae Dobre, Paul Fozocoş, Ilie Fratu, Gelu Hrinco, Gheorghe Iacomi, Carl Lehmann, Constantin Messinger, Barbu Nestorescu, Martin Olaru, Tibor Pall, Valeriu Puşcariu Constantin Radu, Dan Vasilescu, Francisc Wild. AUTORII Turism, alpinism, căţărătură Munţii României au fost parcurşi din cele mai vechi timpuri. Dacii cunoşteau bine lanţul carpatic, ştiau pe unde pot pătrunde eventualii invadatori şi au fortificat aceste căi. Dovadă sînt cetăţile din munţii Orăştiei, cetatea Zînei de pe dealul cu acelaşi nume, situată pe drumul dintre comuna Voineşti şi Comandău, judeţul Covasna, cele din Moldova şi altele. Carpaţii au fost cutreieraţi apoi de ciobani şi de vînători, servind totodată ca loc de retragere pentru pustnici. Din secolul al optsprezecelea, munţii au început să fie cercetaţi de oameni de ştiinţă, de botanişti, geografi, geologi şi de unii artişti în căutare de peisaje. Dar, înainte de alte consideraţii privind vechimea ascensiunilor pe munţii lumii şi în Carpaţi, dorim să spunem cîteva cuvinte despre termenii pe care îi vom folosi, în mod curent, în cartea noastră. Precizăm că definirea lor este cea vehiculată în lucrările de specialitate sau în dicţionarele româneşti şi străine mai vechi ori mai noi. Turism: „Gustul, deprinderea de a face călătorii de plăcere" (Lazăr Şeineanu, Dicţionarul universal al limbii române, Bucureşti, 1929, p. 673); „Gustul, deprinderea de a face călătorii de plăcere" (Candrea-Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat, Bucureşti, 1931, p. 1347); „Activitate cu caracter sportiv constînd din parcurgerea, pe jos sau cu un vehicul, a unor regiuni (mai îndepărtate) cu peisaje pitoreşti sau interesante din punct de vedere ştiinţific" (Dicţionarul limbii române literare contemporane al Academiei R.P.R., Bucureşti, 1957, vol. IV, p. 524); „Activitate cu caracter sportiv constînd din parcurgerea pe jos a unor regiuni pitoreşti sau interesante din punct de vedere ştiinţific" (Dicţionarul limbii romane moderne, Bucureşti, 1958, p. 888); „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv constînd din parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distanţe, pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a localităţilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc." (Dicţionarul enciclopedic român al Academiei R.S.R., Bucureşti, 1966, p. 742 şi Mic dicţionar enciclopedie roman, Bucureşti, 1972, p. 964); „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv constînd din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor regiuni pitoreşti sau interesante dintr-un anumit punct de vedere" (Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1975, p. 981); „Acţiunea de a călători pentru plăcere" (Nouveau petit Larousse1, Paris, 1968, p. 1030); „Acţiunea de a călători pentru plăcerea sa" (Dictionnaire encyclopedique Larousse2, Paris, .1979, p. 1409); „Termen ce se aplică călătoriilor de plăcere" şi „persoanelor călătorind pentru plăcerea lor” (Dictionnaire touristique internaţional3 — Academie internaţionale du tourisme, Monte-Carlo, 1961, p. 15 şi 164). 1 2 Noul mic Larousse. Dicţionarul enciclopedic Larousse. 3 Dicţionarul turistic internaţional, al Academiei Internaţionale de Turism din Monte-Carlo. Din definiţiile citate mai sus, transcrise atît din dicţionarele noastre vechi sau mai recente, cît şi din cele străine, reiese că noţiunea de turism cuprinde, într-o accepţiune clasică, „călătoria de plăcere" şi persoanele ce călătoresc „pentru plăcerea lor". În ultimele decenii, în întreaga lume noţiunea de turism a căpătat un sens mai larg. Prin turism, azi, se înţelege un complex de activităţi cuprinzînd „deplasarea pe care o face o persoană sau un grup de persoane de la domiciliu în diverse locuri (din ţară sau din străinătate) pentru odihnă, reconfortare, cură balneară sau în scopul de a cunoaşte colţuri din natură, monumente culturale şi istorice etc."1. Totodată, „noţiunea de turism a fost extinsă şi asupra deplasărilor care au ca scop principal participarea la diverse reuniuni internaţionale — congrese şi simpozioane ştiinţifice, manifestări culturale, artistice etc. — precum şi asupra deplasărilor în interes de afaceri" 2. În ce ne priveşte, preferăm — pentru turism — definiţia dată de Dicţionarul enciclopedic român (Editura politică, 1966, vol. IV) „...activitate cu caracter recreativ sau sportiv2, constînd din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanţe, pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a localităţilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc.". Această formulare nu neagă, desigur, definiţiile emise de studioşii contemporani ai fenomenului numit turism, observatori atenţi ai mutaţiilor ce survin de la o zi la alta în sfera turismului, ajuns în multe ţări europene o ramură a economiilor naţionale. Pornind însă de la realitatea că turismul se practică mergînd pe jos sau utilizînd diferite mijloace de transport (bicicleta, motocicleta, automobilul, trenul, vaporul, avionul etc.) iar ca spaţiu — pămîntul, văzduhul, marea etc., considerăm că el poate căpăta — şi a căpătat — diferite denumiri: turismul cu cortul (acesta folosit ca adăpost) se numeşte camping; cel practicat din plăcere de piloţii brevetaţi pentru a conduce avioane de turism — turism aerian. Oamenii care practică turismul cu bicicleta, cu motocicleta, cu maşina sau cu diverse ambarcaţii se numesc biciclişti, motociclişti, automobilişti, navigatori, iar acţiunea săvîrşită de ei — ciclism, motociclism, automobilism, navigaţie (care poate fi pe apă sau în aer). Mersul pe munte, din plăcere, repetat cît mai des, fără scopuri lucrative, pe jos sau cu schiurile, avînd ca scop atingerea unei coame, a unui vîrf, deci a unei altitudini mai ridicate (nu simpla plimbare, pînă la cabana Diham, de exemplu, la cascada Urlătoarea, la stînca Sfînta Ana, la cabana Piscul Cîinelui sau altele asemănătoare), se numeşte turism de munte3, făcînd parte din marea sferă a turismului, iar într-un sens mai larg — alpinism noţiune aproape deloc uzitată la noi, în această accepţiune, ba chiar neacceptată. În cele ce urmează vom vorbi mai pe larg despre acest termen... Alpinist — alpinism: „Alpinist, cel ce face excursiuni pe la munţi şi se delectează cu studiul lor" (Lazăr Şeineanu, Dicţionarul universal al limbii române, Bucureşti, 1896, p. 26); „Alpinist = persoană care face dese excursiuni pe Alpi sau, prin extensie, pe orice munţi înalţi (ital. alpinista)" (Dicţionarul limbii române, Bucureşti, 1913, p. 121); „Gust, pasiune pentru excursii În munţi" (Candrea-Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat, Bucureşti, 1931, p. 39); „Sport în care, cu ajutorul unei tehnici speciale, se execută ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile (fr. alpinisme)" (Dicţionarul limbii române literare contemporane, Bucureşti, 1955, p. 65, şi Dicţionarul limbii române moderne, 1958, Bucureşti, p. 22); „Ramură sportivă în care, cu ajutorul unei tehnici speciale şi al unui echipament adecvat, se efectuează ascensiuni pe trasee muntoase cu un anumit grad de dificultate. Atingerea unor obiective greu accesibile (piscuri, creste, pereţi etc.) capătă caracter de întrecere, fiind considerată performanţă sportivă" (Dicţionarul enciclopedic român, Bucureşti, 1962, p. 94); „Ramură sportivă care cuprinde ascensiunile în munţi, în special escaladarea părţilor greu accesibile ale acestora. Numele vine de la Munţii Alpi, pe care a avut loc prima ascensiune (1786, pe Mont Blanc)" (Mic 1 Gheorghe Barbu, Oscar Snak, Turismul — ramură a economiei naţionale, în Turismul în economia naţională (Studii), Bucureşti, 1981. 2 Dicţionarul limbii române moderne al Academiei R.P.R., 1958, p. 792, ca şi Dicţionarul enciclopedic român, Academia R.S.R., 1966, vol. IV, p. 477 dau pentru noţiunea de sport următoarea definiţie : „Complex de exerciţii fizice şi de jocuri sportive, practicate în mod metodic, cu scopul de a dezvolta şi întări corpul şi de a educa voinţa, curajul, iniţiativa şi disciplina". Se citează, că exemplu : „începuturile activităţii sportive în România datează din anul 1776, cînd pentru prima oară în şcoli s-au introdus că obiect de învăţămînt şi practicarea exerciţiilor fizice". Azi, noţiunea de sport, că şi cea de turism, a căpătat un sens mai larg, incluzînd întreceri şi concursuri, dar a păstrat şi vechiul conţinut. Bicicleta este un mijloc de transport. Cînd mergi cu ea la serviciu o foloseşti ca mijloc de deplasare, dar mişcarea, pedalarea pot fi considerate şi sport. Cînd mergi, de sărbători, la pădure sau să vizitezi împrejurimile localităţii de reşedinţă, faci şi sport şi turism. Participînd la concursuri şi campionate, practici un sport de performanţă. Schiorii care merg duminica sau în vacanţă la schi fac sport. Cînd folosesc schiul ca mijloc de deplasare pe munţi sînt alpinişti, într-un sens larg al noţiunii. Cînd participă la competiţii sînt schiori de performanţă. Noul mic dicţionar Larousse, 1968, p. 968, defineşte sportul ca un ansamblu de exerciţii fizice care se prezintă sub formă de jocuri individuale sau colective, practicate cu respectarea anumitor reguli precise şi fără scop direct utilitar : sportul îmbunătăţeşte calităţile fizice ale omului". 3 Înclinăm să credem că noţiunea drumeţie de munte nu este sinonimă cu turism de munte. Drumeţ se spune, obişnuit, unui necunoscut care merge pe un drum. Folosirea cuvîntului „montaniard", pentru a denumi pe turistul de munte, pe alpinist, cum ne place nouă să spunem, este incorectă, cel puţin parţial. Acest termen e definit astfel în Noul mic Larousse, 1968, p. 668 : „rnontagnard, qui est de la montagne, habite les montagnes" (care este de la munte, care locuieşte la munţi). dicţionar enciclopedie, Bucureşti, 1972, p. 26); „Ramură sportivă care cuprinde ascensiunile în munţi, în special escaladarea părţilor greu accesibile ale acestora (fr. alpinisme)" (Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1975, p. 27); „Ansamblul practicilor sportive avînd că obiect cucerirea muntelui. Alpinismul se deosebeşte de turismul de munte prin aceea că adepţii săi, oricît ar fi de sensibili la frumuseţile muntelui, se bucură înainte de toate sa învingă dificultăţile pe care el le opune" (Dictionnaire touristi-que internaţional — Academie internaţionale du tou-risme, Monte-Carlo, 1961, p. 27—28); „Sportul ascensiunilor în munte" (Nouveau petit Larousse, Paris, 1968, p. 35, Nouveau petit Larousse en couleurs1, Paris, 1971, p. 30, Dictionnaire encyclopedique Larousse, Paris, 1979, p. 55 şi Grande encyclopedie de la montagne2, Paris, 1977, vol. I, p. 121). Analizînd definiţiile de mai sus, extrase din aceleaşi surse că şi definiţia turism, reiese divergenţa de păreri a autorilor privind definiţia alpinismului. Cum se poate observa, autorii români, îndeobşte nespecialişti, optează pentru definirea alpinismului ca o „ramură sportivă care cuprinde ascensiunile în munţi", cu precizarea: „în special escaladarea3 părţilor greu accesibile ale acestora". Două dintre definiţiile citate menţionează că alpinismul recurge la o „tehnică specială" 4 şi la un „echipament adecvat". Dicţionarul elaborat la Monte Carlo face o distincţie netă între turismul de munte şi alpinism. Numai dicţionarele franceze şi Marea enciclopedie a muntelui” înţeleg să definească alpinismul ca „sportul ascensiunilor în munte", fără a mai face şi alte adăugiri. Se poate trage concluzia că, la fel cum se întîmplă cu noţiunea de turism, nu există unanimitate nici în privinţa definiţiei alpinismului. O încercare de a face lumină în acest domeniu şi de a propune o definiţie nouă nu e scopul nostru, aici. Noi reţinem pentru lucrarea de acum definiţia dată de Candrea-Adamescu: „Gust, pasiune pentru excursii în munţi", care este aproape sinonimă cu cea din Marea enciclopedie a muntelui5: „Sportul ascensiunilor în munte". O definiţie mai largă, deci, mai cuprinzătoare, care nu condiţionează practica alpinismului de recurgere la o tehnică specială şi nu precizează că „oricît de sensibil ar fi la frumuseţea muntelui (alpinistul) se bucură înainte de toate să învingă dificultăţile pe care le opune". Sigur, cum s-a spus deja, nici autorii scrierii de faţă nu înţeleg să accepte că o promenadă oarecare la poalele muntelui sau chiar o excursie la o altitudine mică ar putea fi numite ca acţiuni ţinînd de practicarea alpinismului. În viziunea noastră, confirmată de altfel şi de lucrările de specialitate din străinătate, alpinismul este un sport capabil să fie practicat, parţial, de toţi oamenii sănătoşi şi cu dragoste de munte, fără obligaţia folosirii unei tehnici speciale. Este un sport, cum îl înţelegea Mihai Haret în ghidul său publicat la începutul secolului („Alpinismul propriu-zis este un sport caracterizat prin mersul pe munţi şi numai pe jos. El face parte din marea categorie de sporturi numite de turism")6. Un sport şi, totodată, o excursie, o ascensiune în munte7. Alpinismul, că noţiune şi că practică, credem noi, se înscrie turismului. El însă prezintă şi o latură spectaculară, vizînd performanţa sportivă deosebită, realizată cu ajutorul unei tehnici speciale, menită să-l sprijine pe practicant sa cucerească „culmi muntoase greu accesibile". Această latură sportivă a alpinismului poartă o denumire aparte: căţărătură. A se căţăra, a escalada. Căţărătură = escaladă: „A se urca agăţîndu-se cu mîinile" (Lazăr Şeineanu, Dicţionarul universal al limbii române, Bucureşti, 1896, p. 151); „A se urca, apucîndu-se cu mîinile de colţurile stîncilor etc. — aburca, prin extensie a se urca, a se sui (fr. grimper): „Dat-am mie nu puţină osteneală... căţărîndu-mă de la feluri de stînci" (a. 1819) Uricarul, VII, 74/5; „Mă căţăram pe stîncile cele mai mari", Beldiman, P. II, 34; „Mă caţăr pe Parnas", Donici, F. II, 55; „Se caţeră p'un munte stîncos", C. Negruzzi, II, 252/7; „Muma smeului... trecu muntele, căţărîndu-se din colţ în colţ", „Ispirescu, L. 25 (căţărîndu-se, id. M. V. 47/1), Dicţionarul limbii romane, Bucureşti, 1913), tom I, partea II-a, p. 201); ,,A se sui agăţîndu-se cu mîinile şi picioarele" (Candrea-Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat, Bucureşti, 1931, p. 237); „A se urca apucîndu-se cu mîinile şi cu picioarele" (Dicţionarul limbii române literare contemporane, Bucureşti, 1955, p. 374); „A se sui, agăţîndu-se pe un loc înalt şi abrupt" (Dicţionarul limbii române moderne, Bucureşti, 1958, p. 129); ,,A se sui, agăţîndu-se pe un loc înalt (şi abrupt)" (Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1975, p. 134 1 2 Noul mic Larousse în culori. Marea enciclopedie a muntelui. 3 Termenul escaladare se traduce prin ,,căţărare". 4 În dicţionarele româneşti citate se face trimiterea la cuvîntul francez alpinisme fără a se ţine seama de conţinutul dat acestei noţiuni de francezi (şi de noi !) şi se vorbeşte, în schimb, de „tehnică specială". 5 Scrisă de cei mai renumiţi alpinişti — căţărători practicieni, oameni capabili să înţeleagă fenomenul fiindcă l-au trăit sau îl trăiesc. Constituie, pentru lucrarea noastră cea mai importantă sursă de informare. 6 Michai I. Gold (alias Mihai Haret), În munţii Sinaiei, Rucărului şi Branului, Bucureşti, 1910. 7 Ion Coman, unul dintre marii noştri alpinişti, a publicat chiar o lucrare intitulată Excursie pe acoperişul lumii, Bucureşti, 1974. Acelaşi autor dădea următoarea definiţie alpinismului: „Eu nu ţin să contrazic pe nimeni dacă afirm, din capul locului, că alpinismul nu trebuie privit ca sport, în sensul strict, şi mai ales oficial, al termenului" (Valentin Borda, Nicolae Simion, Ani de drumeţie, Bucureşti, 1976, p. 208). p. p. în particular. al cărui grad este cunoscut". există şi plante care se caţără. 1979. tot alpinism. escalada în cursul căreia căţărătorul se ajută de prize şi înfige pitoane în fisurile stîncii" (Nouveau petit Larousse. 845 şi 1454. 1976. 5) căţărătura subterană. . din interese băneşti ori din dorinţa singularizării „eroului". deci. în Artică. eu m-aş căţăra. chiar dacă nu ar fi de văzut nici un peisaj". esenţiale sînt: capul şi picioarele. 506. lucrare în care este tratată pe larg problema stilurilor de căţărătură. 390. Arc două forme: Escalade libere (escalada liberă). alpinismul modern (inclusiv căţărarea. se arată în aceeaşi sursă bibliografică. rezistenţa la suferinţe şi cunoaşterea precisă a posibilităţilor. 1981. 6) căţărătura pe stînci contra cronometru5. Corpul trebuie să se formeze prin antrenament. 5 Gen de căţărătură practicat doar în unele ţări. Calităţile morale sînt cel puţin tot aşa de importante: rezistenţa. forţa şi puterea muşchilor principali (degete. aceea în cursul căreia căţărătorul urcă prin propriile mijloace. 6) escalada de tip super alpin. Milano. 4) căţărătura pe gheaţă. „Grimper = a se urca (sui) cu ajutorul mîinilor şi picioarelor. urcarea unui perete. La p. după definiţia acceptată în cartea noastră) se divide în: 1) căţărarea pe bolovani. Ea. socotim că se justifică practicarea ei. ea nu are de-a face. căţărătura. Le grandi pareti. a limitelor sale. folosirea tendoarelor. 5) escalada de tip alpin. IV. în două categorii: căţărătura liberă şi căţărătura tehnică. Cînd acest gen de căţărare îşi propune realizarea unei pregătiri fizice şi de specialitate în vederea efectuării unor trasee în stîncă. A doua precizare priveşte „variantele" căţărării (escaladei) contemporane. 341. de la care derivă şi alte substantive din aceeaşi familie: căţărare. 1 Corect se spune escaladă tehnică. căţărătoare. Căţărătura este. practicat în munţi înalţi. se citează în lucrarea menţionată opinia marelui căţărător englez Mummery: „Cît despre mine. 1968. a expresiei sale sportive în ceea ce are ea mai spectaculos şi mai impresionant. Escalada artificială înseamnă sfredelirea stîncii. 164). 4 Vezi. În realitate. în aceeaşi lucrare se scrie: “Trilogia escaladei: greutatea. Alpinism. După Lito Tejada Flores. dorinţei de satisfacere a setei de senzaţional a publicului. Pe noi ne interesează căţărătura pe munte care este.p. după părerea noastră. în raport cu diferitele grade de dificultate a ascensiunii. 996. vara sau iarna. cum am arătat. după o clasificare clasică. vol. 2 Definiţii asemănătoare cuprind şi Noul mic Larousse în culori. pe bolovani. Antarctica. 964 şi Dicţionarul enciclopedic Larousse. pietroşi.p. o sferă mai mică a alpinismului. braţe. 7. vara sau iarna. adeseori. pe faleze marine. urcînd cu pasul sau cu schiul. pentru coordonarea muşchilor. p. atunci cînd ea este subordonată unor scopuri publicitare.şi Mic dicţionar enciclopedic. stăpînirea de sine. aşa cum le prezintă un exeget al muntelui. p. 2) alpinism expediţionar. Bucureşti. p. relieful şi căţărătorul". fără folosirea mijloacelor tehnice. jumarului etc. fiindcă se folosesc materiale tehnice. 3) căţărarea pe structuri stîncoase continue. 1972. 7) alpinismul expediţionar4. A urca vîrful unui gheţar. 429. un substantiv derivînd de la verbul a (se) căţăra. 391. În Grande encyclopedie de la montagne. 488 şi 1062)2. escalada este foarte simplu un sport a cărui practică nu este necesar legată de alpinism În susţinerea acestui punct de vedere. este asimilată substanţei tehnice a alpinismului. „Ca să poţi deveni un bun căţărător. Paris. pentru detalii. Sînt necesare şi aici cîteva precizări. pe pereţi de beton etc. 4) escaladarea marilor pereţi. numite plante căţărătoare. acest „sport fără spectatori". pentru studierea peşterilor. în particular de frecvenţii admiratori ai peisajului montan pe care evoluţiile acrobatice ale căţărătorilor îi deranjează şi chiar îi supără. Escalade = Urcarea unei stînci. Căţărătura (= căţărarea) se împarte. 1977. în pomi. vara sau iarna. 3) căţărătura pe stîncă. utilizînd prizele şi sprijinul natural pe care-l oferă stînca. în articolul intitulat Partidele pe care le joacă alpiniştii (Games Climbing Play). a urca o pantă foarte înclinată (vezi termenul escalader). necesitînd un timp îndelungat şi unde se pot folosi mijloace tehnice. în 19673. 1971. Himalaya. Bucureşti. considerăm că marea sferă a alpinismului ar putea fi împărţită astfel: 1) alpinism clasic. căţărător. pe garduri. 2) căţărarea pe formaţiuni stîncoase scurte. 989. Warappe = escaladarea pereţilor stîncoşi. se scrie: „Escalada este uneori opusă alpinismului. În ce ne priveşte. publicat în Ascent (Urcuşul). Walter Kargel. p. Căţărarea (= căţărătura) poate fi făcută pe munte. Lito Tejada Flores. însă practicat cu ajutorul unei tehnici speciale pe trasee muntoase cu un anumit grad de dificultate. glezne).) adică ascensiunea pe munte avînd ca scop atingerea vîrfului sau coamei. Prima e legată de termenul pe care-l folosim: căţărătură. Paris. şi Escalade artificielle (escalada artificială)1 în alpinism. cu alpinismul. 7) căţărătura pe bolovani. 3 Doug Scott. abdomen. sîngele rece. supleţea membrelor. Hindukus. . că informaţiile capitolului au ca sursă principală de inspiraţie aceste scrieri. În secolul al XVI-lea. Parohul Acosta a efectuat explorări şi a dedicat muntelui mai multe pagini ştiinţifice.n. alpinism clasic. apoi muntele Argaios din Cappadocia. cum am spus.. care a fost tradus în limbile franceză. după el. am urcat. Alpinism. 25. fie pentru satisfacţia unui optim exerciţiu fizic sau îmbogăţirii spirituale"5. prin scrierile lor. au vizitat şi un munte de 1 770 metri altitudine. cu referire. Roma. în timp. Precizăm. de 1 654 metri. că şi Iulian. ei doresc să facă şi o altă precizare necesară: nu au avut acces decît la materialul bibliografic — în limbile franceză.A. ori propune viziunea teoreticienilor europeni ai alpinismului. această frumoasă pasiune a intrat într-o nouă fază. muntele Etna. Împăratul Adrian a mers şi el pe Etna în anul 126 e. deci. probabil Mont-Bo. cum — pare sigur — şi pe muntele Falte-rona.n. 3 Ion Coman. ajungînd pînă la limita zăpezilor. cîteva dintre urcuşurile efectuate în decursul veacurilor pentru a admira frumuseţile naturii. păstrează ultimele resturi ale primului refugiu alpin. p. deşi nu a fost propriu-zis un alpinist. geograf grec. Bucureşti.I. numai din dorinţa de a sta pe această înălţime dominantă". de 2 728 metri altitudine. Ascensiunea lui Petrarca.. Amintim. termenii principali folosiţi ca prealpinism. poemul Le Alpi. 1969.. la răul de altitudine. Astfel. Der Bergsteiger von heute (Alpinistul de astăzi). probabil. azi. din Pirinei. astfel. alte clasificări. . a fost. primul „alpinist" solitar. din spirit sportiv. cu zece însoţitori. în Apenini! Toscanei. numit azi Rila. să propună altă periodizare. a urcat singur. fiind. Petru al III-lea de Aragon. El a făcut ascensiunea diferiţilor munţi cu unicul scop de a admira panorama ce i se deschidea în faţă. în Provence. pe Monte Rosa. Asemenea sentimente a resimţit şi 1 La acest capitol am folosit. în călătoriile sale prin Alpi. în special.Din istoria ascensiunilor pe munţii lumii Prealpinism Pentru a situa. mijloace tehnice. ieri. unde este exprimată intenţia şi dorinţa de „a urca diverşi munţi. muntele Roccia-melone de 3 537 metri. Norii erau la picioarele mele"3. Munchen. Milano. sentimentele alpinistului.n. mai tîrziu. Antoine de Ville Beaupre a mers. În 1937. din iniţiativa Clubului Alpin Francez. italiană şi germană — care se referă. cu singurul scop de a vedea răsăritul soarelui. este considerată de mulţi că începutul adevăratului alpinism. a suit. care a urcat. engleză şi latină. 395. pentru a călca locuri neatinse de picior de om. pe la 1280.. 1976. Ruinele. înalt de 2 925 metri (Vîrful Muşala)1. umaniştii elveţieni au vizitat şi studiat muntele cu un adevărat spirit de alpinişti. măcar o dată pe an în anotimpul în care florile exprimă toată frumuseţea lor. în anul 362. Nu se ştie dacă a atins vîrful. începuturile alpinismului din ţara noastră vom prezenta cîteva momente din istoria ascensiunilor pe munţii lumii. muntele a fost doar un obstacol ce trebuia depăşit cît mai repede şi nu un teren care să constituie un loc de desfătare. Cititorii vor înţelege. datorită performanţelor deosebite ale căţărătorilor. Odinioară şi azi. nota în continuare: „Eram uimit. Petrarca scria: „Pe cel mai înalt pisc al ţinutului nostru. Pentru ei. pentru prima dată în 1358. în principal. a cunoscut. numite Torre del Filosofo. iarna. 1939. Goethe. C. 4 Despre admirarea munţilor. de 1 500 metri. 1980—1983. Munchen. 1937. şi el. în anul 21 e. Alte personalităţi din trecutul îndepărtat. au urcat pe munţi. pe muntele Prato al Saglio. epoca de aur etc.. şi unii şefi de oaste ca Alexandru Macedon. pentru documentare. care au traversat munţii în decursul expediţiilor lor militare. în paginile ce urmează. întrucît autorii nu se erijează În teoreticieni. un vîrf de 2 600 metri altitudine. În 1492. între altele. p. de Fritz Schmitt. au fost sărbătoriţi. De admiratione montium4. în anul 181 î. — sînt împrumutaţi din aceste cărţi de referinţă. încîntat de panoramă. Hanibal sau Napoleon. Cum cei din suita lui nu l-au însoţit. în Siria.e. chiar pe Ventoux. copleşit de aerul neobişnuit şi de priveliştea măreaţă. celebrul naturalist din Zurich. fie pentru plăcerea de a contempla. la spaţiul european. Conrad Gessner. 1976. Filip al III-lea al Macedoniei a suit. a escaladat muntele Canigou. de asemenea. Milano. Alpinismus şi Alpin Magazin. 5 Doug Scott. nu şi-au putut permite. periodizarea aceasta ar putea fi îmbunătăţită. chiar dacă sînt conştienţi că. atrăgînd în sfera ei chiar şi pe Leonardo dă Vinci. în schimb. aşadar. a suit în anul 1555 muntele Pilatus din Alpi. Strabon. că şi subîntitularea capitolului. 13. 2 Cf. muntele Hemon. următoarele cărţi şi reviste: Manuale della Montagna. poate. Naturalistul Albrecht von Haller a publicat. construit pentru a putea uşura suveranului şederea pe munte.. pe muntele Ventoux. înalt de 1 912 metri. din plăcere. Dante Alighieri poate fi considerat părintele spiritual al alpinismului2. Le grandi pareti. a vedea un răsărit ori un apus de soare sau. foarte mult. p. între 1775 şi 1797. folosind. Jean Jacques Rousseau şi Voltaire au contribuit. 600 de ani de la această ascensiune. În această expunere introductivă ar trebui amintiţi. de Doug Scott. la prezentarea frumuseţilor din lumea alpină. Roma. pentru istoria alpinismului în lume. care nu degeaba se numeşte muntele Vîntos. ediţia italiană. pentru a-şi face o părere exactă asupra lanţului alpin şi a publicat apoi o carte cu caracter descriptiv. Aceştia însă nu pot fi consideraţi alpinişti. De altfel. în 1311. pe Mont Aiguille (2 087 metri). O dată cu Renaşterea. Rotario d'Asti a escaladat. 1939. în 1336. în 1729. pentru aşi ţine o promisiune. Le grandi pareti. Adrian. Manuale della Montagna. iar pe crestele secundare a urcat sute de vîrfuri. King. Tuckett. Freshfi-eld. Rambert. 1976. Grohmann. să atingă vîrful de 4 807 metri. Tschudi. statute. opera lui Hughi. Wetterhorn. Lioy. Înaintea lor. Senn. Hinchcliff şi Alfred Wills publicaseră două volume descriind primele ascensiuni alpine. Puiseux. vînătorul şi căutătorul de cristale Jacques Balmat a încercat. Curo. 1821. în care s-au pus bazele acestui sport. germanii Julius von Payer. Grober. Vîrful Giordani (4 046 metri). Punta Gnifetti. în opoziţie cu perioada anterioară. Cu ascensiunea lor. 1820. De Falkner. francezii. Gottlieb Studer. în care „performanţele alpine" erau rodul unor acţiuni individuale sau al unor mici grupări. 399). Gonella. Petersen. 1792. Piramida Vincent (4 215 metri). Q. Schulz. de Herschel. Smyth. Wundt. Vallino. Paganini. Isaia. în 1854. de către Horace Benedict de Saussure (3 216 metri). Mummery. După cucerirea Mont Blancului au mai fost urcaţi: 1789. prin cercetarea geografică a zonelor muntoase. Yeld. între timp. Kennedy. Kennedy. 1811. Wills. şi el. acum. Merită însă să fie semnalată aceea a lui Theodore Bourrit. Ortler (3 902 metri). 1804. Wentworth.. 1845. Perazzi. Lessona. Montaldo. care a parcurs o bună parte din Alpii Orientali şi Occidentali şi a urcat în premieră Gross-Wiessbachhorn (3 570 metri) în 1822. Frassey. Bonacossa. Dufour. reguli şi regulamente. Tome. Ulrioh etc. de J. 1835. Au fost. de Carl Naus. Perioada alpinismului clasic E perioada extinderii alpinismului în toate zonele Alpilor. Prudenzini. Densa. Barale. Baretti. . în special. Cordier. Jungfrau (4 166 metri). Carl Csaller. H. Au luat fiinţă corpurile de călăuze. Hess. Gran Sasso (2 914 metri). Javelle. germanii. Dubi. se încheie prima perioadă în cucerirea munţilor — perioada prealpinismului — şi începe o nouă perioadă mai mult evoluată.. Lurani. au reuşit. passes and glaciers (Vîrfuri. Hudson. Giordano. care a terminat prima ascensiune a lui Gross-Venediger (3 660 metri) în 1841. Zum-stein şi N. deoarece majoritatea autorilor au fost de acord că alpinismul a intrat într-o nouă fază de plin avînt. de Orazio Delfico. cu ocazia unei vizite la Chamonix.Alessandro Volta (1777) sau parohul Placidus Specha. Paccard şi Balmat. Lemercier. Calderini. Giissfeld. la 8 august 1786. Guillemin. Roma. Coaz. Nigra. cristalograf şi alpinist. următorii alpinişti: Peter Carl Thurwieser (1789—1865). să găsească o cale către vîrf. Loppe. Robert. Vîrful Zumstein (4 561 metri). a parcurs 32 de vîrfuri pe creasta principală a Alpilor. 1820. 15) consideră această perioadă „epoca de aur" a alpinismului. La ridicarea mişcării alpine. efectuată în 1783. a oferit. în cadrul acestei perioade. fizicianul elveţian Horace Benedict de Saussure văzînd. încă în 1760. Hermann von Barth. Fiorio. de la Geneva. Cezanne. în perioada 1853—1866. Sella. p. Tonini. Vaccarone. desigur. Ramsay. Prina. Cu ascensiunea lui Wills pe Wetterhorn. Palestrino.. Întovărăşindu-se cei doi. elveţienii Baumgartner. autorul lucrării Ueber Eis una Schnee (Pe gheaţă şi zăpadă).. mai multe tentative. englezii şi nordamericanii Coleman. susţin cercetătorii europeni ai istoriei alpinismului. Tophan. Agassiz şi Forbes în Alpii Occidentali şi a lui Sonklar în Alpii Orientali. Fitz-Gerald. În prima jumătate a veacului al XIX-lea. Vîrful Merciantaria. A fost. Costa. S. Cederna. Siegfried. Vîrful Bernina. Ferrand. din Geneva. Dent. de Joseph Pichler. iar din 1862 a apărut a doua serie publicată sub direcţia lui E. Tyndall. Conway. care a întreprins numeroase ascensiuni în perioada 1782—1822. Durier. s-au stabilit principii. ci şi literatura din ultima vreme (Le grandi pareti. un mare premiu celui ce va găsi un drum spre acest vîrf. Merzbacher. Briquet. 1819. Thorant. dar cîteva nume merită să fie reţinute: italienii Abbate. Penhall. Au apărut primele îndreptare turistice: Joanne şi Baedecker. Vallot etc. de fraţii Rudolf şi Johann Meyer. Castelnau. că „epoca de aur"1 a alpinismului este în plin avînt. de Giordani. se consideră. 1812. elveţienii. Zugspitze (2 965 metri). urcînd destul de sus. Vincent. Marinelli. de Molinatti.. studiul gheţarilor a constituit un factor important în descoperirile alpine. Mathews. francezii Blanc. Imfeld. 1842. a avut o primă serie începînd cu anul 1858. S-a creat o nouă ştiinţă şi un nou sport: alpinismul. au contribuit englezii. Coolidge. cum şi de tendinţa de asociere a celor Stăpîniţi de aceeaşi pasiune. pentru expediţiile lor în întreg lanţul Alpilor. frumoasa cupolă a Mont Blancului. Iniţiativa unei explorări sistematice a Alpilor aparţine lui John Băii (1818—1889) care. p. austriecii etc. 1939. Nu putem cita contribuţia tuturor celor care s-au remarcat în această perioadă. Ratti. Duhamcl. Chanoux şi Gorret. Gstirner. Janssen. Gastaldi. Martelli. Heim. în munţii altor continente. Hecht. Peaks. De Dechy. W. de Rudolf Meyer. italienii. 1 Nu numai literatura apărută înaintea celui de al doilea război mondial (Manuale della Montagna. Imseng. Mojsisovics. Daohstein (2996 metri) În 1834 şi Habicht (3 280 metri) în 1836. Hofmann. Chamonin. Pic Blanc. Din grupul lui Bourrit făcea parte şi doctorul Michel Gabriel Paccard din Chamonix. Ea a fost marcată de introducerea unei tehnici alpine de parcurgere a gheţarilor. Acesta a revenit în 1784. 1821. Darmstaedter. trecători şi gheţari). Simony. Origoni. Stephen. Tot în această jumătate de secol pot fi citaţi. Ghidul publicat de el. 1850. Finsterărhorn (4 273 metri). Anton von Ruthner (1817—1897). Joanne. Breithorn (4 165 metri). Whymper etc. Carrel. Milano. Richter. Stoppani. Tot în această perioadă au apărut noi denumiri de munţi, de vîrfuri, de creste sau trasee, purtînd numele celor care le-au urcat prima dată sau ale capilor de coardă: Punta Gnifetti, Fischerhorn, Thurwieser, Winklerturm etc. Au fost urcaţi acum aproape toţi munţii importanţi din Alpi: Monte Rosa, Jungfrau, Monch, Weisshorn, Matterhorn, Finsterărhorn etc. Un deosebit răsunet a avut ascensiunea Matterhornului, efectuată la 17 iulie 1865 de englezii Edward Whymper, J. A. Hudson, D. Hadow, F. Douglas, însoţiţi de călăuzele: francezul Michel Croz, elveţienii Peter Taugwalder şi fiul său. Timp de mai mulţi ani, ascensiunea fusese încercată, succesiv, de englezul Tyndall, de Whymper (care, în momentul cuceririi vîrfului era la a noua încercare, prima fiind în 1861), de italianul Giordano şi alţii. Ascensiunea finală a fost urmată de un accident în care Hudson, Hadow, Douglas şi Croz şi-au pierdut viaţa. În afara vîrfurilor principale, în aceşti ani au fost încercate şi alte trasee mai grele decît cele făcute la prima ascensiune: versantul italian al Mont Blancului, diferite muchii ale Matterhornului etc. Dacă pînă în 1857 nu au fost efectuate decît 15 premiere, numărul lor a crescut în 1865 la 43, majoritatea fiind efectuate de englezi, care îmbinau sportul cu aventura şi cercetarea ştiinţifică. Englezii erau conduşi de ghizii din Breuil, Chamonix, Zermatt etc. Dar şi alpiniştii elveţieni, germani, italieni, austrieci şi francezi au făcut cuceriri de vîrfuri. Germanul Paul Gussfeld a realizat premierele sale pe pintenul Brenva şi creasta Peuterey din Mont Blanc; elveţianul Javelle şi-a legat numele de un foarte dificil ac, Âiguille Doree; ghizii francezi Charlet, Ravanel, Gaspard şi Michel Croz şi-au înscris numele în frumoase cuceriri, ca şi italianul Jean Antoine Carrel, cuceritorul Matterhorn-ului, dinspre Italia, întreaga literatură alpină consemnează premierele făcute de ghizi în cap de coardă, traseele respective purtîndu-le numele. Au fost şi perioade, de început, cînd reuşita unui traseu era atribuită celor ce finanţau ascensiunea, ghizii care duceau greul rămînînd anonimi. Cordier a realizat primul urcuş pe faţa nordică a lui Âiguille Verte, marcînd debutul unui moment deosebit: ascensiunea fără ghid. În 1888, Victor Puiseux a urcat singur pe Mont Blanc prin Âiguille du Gouter. Către sfîrşitul epocii alpinismului clasic a început sa fie practicat şi cel tehnic, alpiniştii căutînd itinerare de escaladă ca: Aiguilles de Chamonix, Grepon, urcat în 1881 de către A. F. Mummery, Al. Burgener şi B. Venetz, Dent du Geant, escaladat în 1882 de către fraţii Sella, Âiguille du Dru (în traversare), performanţă reuşită în 1887 de H. Dumond, Emile Rey şi F. Simond. În secolul al XIX-lea a început să fie practicat şi alpinismul de iarnă, mai întîi cu piciorul, apoi cu schiul. Prima ascensiune de iarnă pare să fi fost efectuată de către Hughi şi tovarăşii săi, în ianuarie 1832, la Strahlegg (în Oberland), pe o temperatură de —20 °C. Primele ascensiuni mai importante par a fi cea din 1866 a lui A. W. Moore, cu Al. Pic şi doi porteri în Col de la Lauze (3 543 metri), şi cea din Breche de la Meije (3 300 metri) din Dauphine, în Alpii francezi. Au fost, apoi, atinse vîrfurile Wetterhorn (3 703 metri) şi Jungfrau (4 166 metri), în 1874, de către miss Brevoort, W. A. B. Coolidge şi ghidul Christian Almer; Mont Blanc, în 1876, Matter-horn, în 1882 etc. Epoca ascensiunilor cu schiul a debutat în 1893, cînd la Glaris, în Elveţia, a fost înfiinţat primul club de schi. După 1880, noi elemente — căi ferate, cluburi, adăposturi, hărţi, cercetarea ştiinţifică — au contribuit la o mare dezvoltare a alpinismului; sîntem acum în pragul celei de a treia perioade: alpinismul modern. Înainte însă de a ne referi în amănunţime la această perioadă, sa facem un „tur de orizont" asupra succeselor înregistrate în ceilalţi munţi ai lumii... ASCENSIUNI PE HIMALAYA. Himalaya este cel mai înalt sistem muntos de pe glob, situat în Asia Centrală, între cîmpia Indo-Gangetică, la sud, şi Podişul Tibetului, la nord, are lungimea de peste 2 400 kilometri şi lăţimea între 180 şi 350 kilometri1. Himalaya, munţi tineri, formaţi în perioada orogenezei alpine, sînt şi astăzi în curs de ridicare, ceea ce determină cutremure, mai ales pe versantul lor sudic. Acest lanţ, compus din mai multe grupuri de masive, are zece vîrfuri de peste 8 000 metri: în grupul Dhaula, vîrful Dhalaugiri (8 172 metri); în Annapurna, vîrful Annapurna I (8 078 metri); în Gurkha, vîrful Manaslu (8 125 metri); în Gosainthan, vîrful Shisha Pangma (8 013 metri); în Khumbu, vîrfurile Everest (8 848 metri), Lhotse (8 501 metri), Makalu (8 481 metri) şi Cho Oyu (8 153 metri); în masivul Kangchendzonga, vîrful cu acelasi nume (8 597 metri). Mai spre vest se înalţă maiestuos Nanga Parbat (8 125 metri). După Alpi, al doilea teren de activitate al alpiniştilor a devenit Himalaya. Aici, după misionari şi diplomaţi, au început sa cerceteze terenul membrii Serviciului „Survey of India"2 - (Serviciul topografic al Indiei), care au măsurat şi întocmit hărţi. Căpitanul A. Gerard, funcţionar al acestui serviciu, a făcut o tentativă de ascensiune pe Vîrful Leo Pargial (6 740 metri), în 1818, atingînd altitudinea de 5 880 metri, iar în 1828 a urcat un vîrf fără nume de 6 220 metri, ajungînd la cea mai 1 2 Academia R.P.R., Dicţionarul enciclopedic român, Bucureşti, 1964, pp. 699—700. Conducător, pe vremea aceea, la „Survey of India" a fost colonelul englez Everest, al cărui nume a fost dat celui mai înalt vîrf din lume, Chomolungma (în numire locală), în 1857, de către urmaşul său la conducerea acestei instituţii, Sir Andrew Waugh. mare înălţime atinsă pînă atunci de om. Între anii 1854—1858, fraţii Adolf, Hermann şi Robert Schlagintweit au întreprins cercetări în aproape toate sectoarele Himalayei. Într-o încercare de a urca Vîrful Ibi Gamin (7 995 metri), ei au atins altitudinea de 6 784 metri. Printre oamenii de ştiinţă care au fost în această epocă în Himalaya se numără Sir Joseph Dalton Hooker, călător remarcabil ce explorase Noua Zeelandă, Munţii Atlas, botanist celebru, întemeietorul Grădinii Botanice din Kew (Anglia), una din cele mai mari din lume. Acesta a publicat cartea Jurnal himalayan, prima operă ştiinţifică dedicată Munţilor Himalaya, scriere care a contribuit substanţial la cunoaşterea în Europa a acestor munţi. În 1895, alpiniştii A. F. Mummery, J. N. Collie şi G. Hastings au atacat Nanga Parbat (8 125 metri), fără a reuşi ascensiunea pînă în vîrf. În această acţiune şi-a găsit moartea Mummery, unul dintre cei mai buni alpinişti ai secolului al nouăsprezecelea. KARAKORUM. Sistem muntos în Asia Centrală, între munţii Kunlun şi Himalaya, cu lungimea peste 800 kilometri. Are patru optmiari, cel mai înalt fiind K-2 (Chogori, 8 611 metri), al doilea după Everest, apoi, Hidden Peak (8 068 metri), Broad Pcak (8 047 metri), Gasherbrum II (8 035 metri)1. Acest lanţ de munţi a fost vizitat mai întîi de către Adolf von Schlagintweit şi de fratele său Robert, prin 1856, cînd au urcat zece trecători înalte, între care şi Mustagh Pass. Următorul pas în Karakorum l-a făcut Martin Conway, autor al unor cărţi de filozofie, al altora despre gravura flamandă şi pictura italiană, despre Himalaya, Alpi, Anzi şi Alaska, profesor universitar de istoria artei, geqgraf şi alpinist desăvîrşit (a fost primul care a străbătut pe creste, într-o singură vară, toţi Alpii, din Franţa pînă în Austria). Conway şi-a ales oameni deosebit de pricepuţi, ca ghidul elveţian Mathias Zurbriggen, alpinistul Oskar Eckenstein (creatorul colţarilor şi al pioletului ce-i poartă numele) şi pe tînărul locotenent din armata Indiilor, C. G. Bruce. În această companie, el a parcurs, în 1892, imensul culoar glaciar de 120 kilometri lungime pe care-l formează gheţarii Hispar şi Biafo. S-a urcat atunci şi gheţarul Baltoro, iar la o tentativă de escaladare a vîrfului Baltoro Kangri (7 312 metri) a fost atins un vîrf de 6 890 metri, botezat Pioneer Peak2. MUNŢII CAUCAZ. Lanţul Munţilor Caucaz, situat între Marea Neagră şi Marea Caspică, pe direcţia est-vest, se întinde pe o distanţă de 1 200 kilometri, formînd o barieră la graniţa de sud-est a părţii europene a U.R.S.S. Cel mai înalt vîrf, Elbrus, are 5633 metri, fiind astfel şi cel mai mare vîrf al Europei. D. W. Freshfield, A. W. Moore şi C. C. Tucker, englezi, cu ghidul F. Devouassoud, francez din Chamonix, au urcat, în 1868, Kazbekul (5 047 metri) şi vîrful de răsărit al Elbrusului (5 533 metri). Vîrful de vest al acestui munte (5 633 metri) a fost suit în 1874 de către Moore, Gardiner, Grove şi Walker. În 1888 au activat în Caucaz trei echipe ale Alpine Clubului. A. F. Mummery cu ghidul Zurfliih au efectuat ascensiunea pe Dychtau (5 203 metri), iar alte echipe au urcat Katuntau (4 968 metri), vîrful de răsărit al muntelui Schora (5 058 metri) şi vîrful de nord-est al muntelui Ushba (cca 4 695 metri)3. MUNŢII AMERICII. Cel mai impresionant lanţ alpin din cele două continente este lanţul Anzilor Cordilieri din America de Sud. El se întinde pe 7 500 kilometri de-a lungul coastei occidentale şi are cel mai înalt vîrf pe Aconcagua (7 035 metri), din Chile. În 1879, englezul Whymper şi ghizii italieni Louis şi Jean Antoine Carrel au urcat muntele Chimborazo (6 310 metri) şi au făcut cercetări asupra funcţionării barometrului aneroid utilizat ca altimetru. În 1888, alpinistul german Paul Gussfeld a încercat ascensiunea muntelui Aconcagua, atingînd înălţimea de 6 600 metri. Prima escaladare a acestui munte a fost efectuată la 14 ianuarie 1897 de către ghidul elveţian Mathias Zurbriggen, membru al unei echipe conduse de englezul Fitzgerald. La 13 februarie, în acelaşi an, ghidul Vines şi porterul Nicolas Lauti, ambii elveţieni, membri ai aceleiaşi echipe, au reuşit a doua ascensiune. La 12 aprilie 1897, tot în Anzi, a fost suit al doilea vîrf, că importanţă, Tupungato (6 650 metri), de către Vines şi Zurbriggen. MIJLOACE ŞI MATERIALE TEHNICE FOLOSITE ÎN PERIOADA CLASICĂ A ASCENSIUNILOR PE MUNTE. CLUBURILE ALPINE. PRIMELE PUBLICAŢII. La dezvoltarea alpinismului au contribuit construcţiile de cabane şi refugii, materialele tehnice auxiliare, hărţile, diferitele publicaţii, cum şi constituirea cluburilor alpine şi a corpurilor de călăuze. 1 2 Academia R.P.R., Dicţionarul enciclopedic român, Bucureşti, 1965, p. 13. Marcian Bleahu, Mircea Bogdan, Gheorghe Epuran, Himalaya, Bucureşti, 1966. 3 Altitudinile sînt luate după World atlas (Atlasul lumii). Moscova, 1967. Construcţii. Am arătat mai sus că primul refugiu 1 a fost pe Etna, în anul 126, al doilea, dintre cele cunoscute, pe Mont Blanc, în anul 1785, unde, la 1853, a fost construită şi prima cabană — Grands Mulets. La 1862 Whymper a folosit pe Matterhorn un cort special pentru bivuac. Aceste construcţii erau baza de plecare şi etape în expediţiile alpine, cum şi loc de adăpostire în caz de vreme nefavorabilă. Materiale tehnice auxiliare. Elveţianul Josias Simler, paroh din Ziirich, care a făcut numeroase escalade în Alpi, pe gheaţă, a scris Vallesiae et Alpium descriptia2 (1574) carte considerată că fiind primul manual de alpinism, unde se dau sfaturi şi instrucţiuni privind excursiile pe munte. El descrie echipamentul necesar3 şi recomandă legarea în coardă pe gheaţă. Frînghia a constituit, deci, primul element tehnic. A apărut apoi un băţ lung cu vîrf metalic, „bunicul" pioletului (un astfel de băţ se folosea şi la noi de către cercetaşi, iar Nicolae Gelepeanu, călăuză din Buşteni, îl numea „Bucegenstock"). Pentru picioare se ataşau la bocanci cîte o piesă metalică, în genul „pisicilor" de azi4, numite la noi „crampoane" sau „potcoave"; uneori se ataşau şi la genunchi, alteori şi la mîini. Tot pentru mîini se întrebuinţa, pentru a nu fi în contact direct cu zăpada sau gheaţa, o piesă metalică ascuţită şi, mai tîrziu, un fel de pumnal. Pentru trecerea crevaselor se foloseau scări. La căţărătura în stîncă, Haquet, alpinist francez, a întrebuinţat, pentru prima dată, la 1780, sandale cu talpa din sfoară ţesută, între 1860 şi 1870, germanul Paul Groh-mann, unul din întemeietorii clubului alpin al ţării sale, a văzut primele ,,scarpe" 5 la vînătorii din Dolomiţi. Primul piton a fost un piron6 în formă de L, al cărui braţ lung era bătut în fisuri, iar braţul scurt, orientat în sus, folosea la coborîri, după ce se dă frînghia după el. A apărut apoi pitonul de oţel în trei muchii, cu inel mobil, ce folosea şi la asigurări. În locul carabinierei, care nu fusese descoperită încă, partenerii se deslegau şi treceau frînghia prin inelul pitonului. Un model mai avansat a fost bucla de coardă. Rapelul, în prima lui formă, adică frînghia dată numai după bocanc, partea de sus fiind ţinută în mîini, a fost inventat de ghidul J. E, Charlet cu ocazia încercării sale de a urca Aiguille du Dru, în 1876. Cluburile alpine şi corpurile de călăuze. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au luat fiinţă cluburile alpine şi corpurile de călăuze7. Ideea celui dintîi club alpin a aparţinut tot englezilor şi clubul lor a activat în Elveţia, la Meyringen şi Interlaken, începînd cu 4 august 1857, din iniţiativa celebrilor alpinişti Williams, C. E. Mathews, Edward Kennedy şi J. A. Hudson; la 22 decembrie 1857, după ce au aderat la club T. W. Hinchcliff, Alfred Wills şi John Ball, s-a confirmat înfiinţarea acestei formaţiuni la Londra. La 19 noiembrie 1862 a luat fiinţă, la Viena, Clubul Alpin Austriac: în 1863, Clubul Alpin Elveţian; la 23 octombrie 1863, Clubul Alpin Italian; în 1869, Clubul Alpin German care în 1874 a fuzionat cu cel austriac; la 10 mai 1873, Clubul Alpin al Transilvaniei cu sediul la Braşov; la 2 aprilie 1874 Clubul Alpin Francez etc. Publicaţii. Un rol deosebit pentru dezvoltarea pasiunii faţă de munte l-au avut publicaţiile — cărţi cu caracter ştiinţific, ghiduri, ziare şi reviste, dări de seamă difuzate ori citite în grupuri mai mari sau mai mici. Alături de publicaţiile amintite deja, menţionăm şi alte titluri, mai vechi sau mai noi: Vallesiae et Alpium descripţia (Josias Simler — 1574), Danubius Pannonico-Mysicus (Luigi Ferdinando Marsigli — 1726), Berliner Gesellschaft der Naturfreunde (1782), Ungarn und Sie-benburgen (John Paget — 1845), Trompeta Carpaţilor (Cezar Bolliac — 1870), Buletinul Societăţii geografice române (1875...), Calendarul pentru toţi românii (N. D. Popescu — 1875—1909), Anuarul S.K.V. (1881— 1944), Guide de Sinaia şi Cîmpina (Nicolae Garoflid — 1885), Excursiuni pe munţii ţârei Bîrsei şi ai Făgăraşului (Ion Turcu, 1896), Anuarele S.T.R. (1903—1916), Sinaia şi împrejurimile (Alexandru G. Găleşescu, 1903), Alpinisme hivernal. Le skieur dans les Alpes (Editura Payot, 1928), Alpines Handbuch (F. A. Brockhaus, Leipzig, 1931), Himalaya (Marcian Bleahu, Mircea Bogdan şi Gheorghe Epuran, 1966), Trasee alpine în Carpaţi (Walter Kargel, 1976). Cine practica alpinismul în perioada clasică ? Sir Arnold Lunn, în lucrarea A century of Mountaineering (Un secol de alpinism), examinînd registrul Clubului Alpin Englez, prezintă pe cei 281 de membri, după profesii; o statistică foarte interesantă: 57 avocaţi de la Curtea Supremă, 23 avocaţi, 1 Se înţelege, desigur, că asemenea construcţii au fost înălţate de cei care au urcat în anii respectivi muntele, ceea ce nu exclude existenţa şi a altor adăposturi avînd cu totul alt scop. Ne gîndim, de pildă, la schiturile călugărilor, la adăposturile vînătorilor, la cele ale pădurarilor, ale grănicerilor şi vameşilor, cum şi la cele ale fugarilor etc. 2 Descrierea canionului Valais şi a Alpilor. 3 Clubul Alpin Italian, Manuale della Montagna, Roma, 1939, p. 393. 4 Piesă folosită şi de tăietorii de lemne din păduri, care a dus la colţarii de azi. 5 Scarpa — pantof cu tocul jos, care a dus la espadrilele de azi. 6 Piron asemănător celor întrebuinţate pentru susţinerea pe pereţii casei a tablourilor mari. 7 Primul ghid a fost considerat Jacques Balmat, care a condus pe Horace Benedict de Saussure pe Mont Blanc În 1787. Profesiunea de ghid s-a conturat în jurul anului 1850. Vezi Manuale della Montagna, Roma, 1939, p 327 Fleischbank. În această vreme nu munţii au devenit mai accesibili. peretele de est (H. Hans Fiechtl a creat pitonul din oţel moale. . 8 medici dintre care 4 chirurgi. mai ales. după caz. Otto Herzog. Dibona şi L. şi. astfel: A 1. Între 1911 şi 1914. 1 conferenţiar. 2 editori. Adevărata premieră s-a făcut în 1911 de Piacenza. 12 oameni din serviciile publice. în escalada combinată. rezultatele obţinute cu ajutorul noii tehnici au făcut ca. Schiisselkarspitze. II = 1915—1945. La aceste grade se adaugă. foarte dificil. Joung şi Todhunter cu ghizii L Knubel şi E. 6 tipografi. astfel I A. gradul III. gradul VI. Tita Piaz. să dispară orice opoziţie. 1981.n. majoritatea aparţinînd claselor mijlocii. Gradul I înseamnă uşor. Lammer) şi Mont Blanc. 1976. III = pînă în timpurile noastre. Lalidererwand. Fiechtl). a experimentat. Brocherel). 4 Creasta Furggen a fost parcursă de Guido Rey prin coborîre. 3 Gradul de dificultate se dă în raport de greutatea traseului. scara saxonă — cu grade de la I la VII. 4 membri străini şi 7 cu profesii nedefinite. înaintea celui de al doilea război. A introdus noi metode tehnice în căţărătură că: rapelul de diferite forme. Bucureşti. Rey ş. în special. 8 bancheri. aceea a alpinismului tehnic. 162 şi 217). În 1910. Rizzi). 19 orăşeni. ca şi celui de gheţar. cu subdiviziuni în — sau + (după scara stabilită de Willo Welzenbach în anul 1920).. tot la 1910. V.2. gradul V. mult criticat la vremea respectivă. un cauciuc pentru tălpile bocancilor. Mayer. Milano. prin perfecţionarea materialelor şi mijloacelor tehnice. Hans Dulfer. Graţie noilor mijloace tehnice. reţinem pe aceea efectuată în 1 2 Doug Scott. gradul tehnic sau artificial. la o încercare de a urca peretele de est din Fleischbank. Există mai multe sisteme utilizate în zilele noastre: scara Uniunii Internaţionale a Asociaţiilor de Alpinism are. 2 directori de cale ferată. 4 artişti. scara americană — cu grade de la I la V şi mai departe V. În România se foloseşte o scară cu dificultăţi de la I la VI. peretele de sud (O. O dată cu apariţia pitonului Fiechtl. traverseul şi căţărătura prin opoziţie. gradul IV. voinţă. pentru întremare. Emil Zsigmondy. Alpinistul Oskar Eckenstein. pentru perioada respectivă. Grepon. 5 oameni de ştiinţă. părinţii l-au trimis pe Hans Dulfer la munte. Ea poate fi împărţită în trei etape: I = 1890—1914. V. de diferite forme. Georg Winkler. 1911. pp. pentru prima dată. 15. 2 agenţi imobiliari. Cel care a ridicat căţărătura la o adevărată „artă sportivă" a fost Hans Dulfer2. Perioada alpinismului modern Această perioadă se caracterizează prin lupta pentru cucerirea traseelor grele. 1911. extrem de dificil. a munţilor cei mai înalţi. mai putem aminti. 1908. El face constatarea că din aceşti 281 de membri 1 numai 3 aparţineau vechii aristocraţii. creasta Peuterey (P. dar. o carabinieră văzută de el în dotarea pompierilor.. Piaz. peste surplomba ce constituie cheia traseului şi apoi urcarea pe o scară de frînghie. Rey şi E. 1912. A. E. Meije. Ludwig Purtscheller. atît în Alpii de est cît şi în Alpii de vest. Acolo. model de căţărătură în stîncă. La dificultatea obiectivă se adaugă vremea. Iată cîteva realizări din etapa respectivă: Alpii de est: 1899. Herzog şi H. peretele de est (H. s-a perfecţionat. a gheţii. Le grandi pareti. Klammer. de la I la IX. 1914.). la Mutter Maria. dificil. şi care. ocolind surplomba. Dibona şi L. de care am mai pomenit. Gustav John. pioletul şi colţarii. prin autoeducare continuă. creasta Furggen4 (G. ghidul german Hans Kress a experimentat cu succes espadrila cu talpa de manşon. şi L Lochmatter). scara sovietică — cu grade de la I la V. Hans Fiechtl. Dintre maeştri. Ampferer şi K. 4 din asigurări. ci alpiniştii-căţărători au fost cei care. 2 marinari. dificultate medie.. p. Din toate. peretele de vest (B. în curînd. Trecerea directă s-a făcut abia în 1941. ce a dominat toată perioada dintre cele două războaie mondiale. Schărschmidt). O. În aceaşi vreme. italianul Vittorio Bramante a inventat „Vibramul". antrenament. Gussfeld. el a efectuat peste 50 de escalade în premieră unele chiar de gradul VI3. devenind cel mai bun la vremea aceea.. Alpii de vest: 1899. 15 docenţi universitari. Jones. şi M. Berger). Johann Grill. cu un anumit profil. Ture de gheţar: Thurwieserspitze. Fiind debil fizic. pe Hermann von Barth. 2 arhitecţi. a adus alpinismului de iarnă. Rizzi). accentuat dificil. Mayer. prin dîrzenia pentru autodepăşire a alpiniştilor. Iarna gradele de dificultate variază în funcţie de starea zăpezii. starea timpului (Vezi Walter Kargel Alpinism. el s-a apucat de căţărătură. V. 4 scriitori. Dulfer şi W. folosit şi azi în căţărătură. Tot în această etapă au fost efectuate numeroase ascensiuni pe schiuri. Grepon. 1912. 5 ingineri. notat cu litera A şi marcat de la l la 4.3. Matterhorn. nouă grade. şi M. Guglia di Brenta (O. Totenkirchl. 1913. peretele de sud (G.l. 7 profesori.34 preoţi.a. Klucker. ce-i poartă numele. peretele de nord (G. 13 rentieri. între timp. acum. Ollier). 5 agenţi de bursă. Schetzold şi Schrosenegger).a. 8 militari. peretele de nord (G. gradul II. 2 bibliotecari. A2. Înainte de ei. avînd ca subdiviziuni A şi B. la cabana Gaudeamus. E. A4. supranumit „diavolul Dolomiţilor" ş. peretele Nantillons (Ryan cu F. I B. tenacitate şi corectitudine au ajuns să învingă cele mai neaşteptate dificultăţi datorate traseelor montane şi capriciilor vremii. 3 politicieni. în masivul Wilder Kaiser. putem cita pe Paul Preuss. A. gheaţă şi stîncă. Chr. 18 negustori. alpinismul a intrat într-o nouă fază. 1925 — Civetta — peretele de nord vest (Emil Solleder şi Gustav Lettenbauer). Wien). Mazlam1. Heinrich Harrer şi Fritz Kasparek). Şi unii şi ceilalţi au lăsat acolo. Munchen. în Pamir. A fost perioada care a avut mulţi eroi. care. L. Gino Esposito şi Ugo Tizzoni). 1931 — Kamet (7 756 metri) în Garhwalhimalaya (Lewa. 1938 — Eiger — peretele de nord (Anderl Heckmair.1913. Borelli cu ghidul G. Hans Steger. Abalakov şi R. mulţi dintre cei mai renumiţi căţărători din acea vreme. Ettore Castiglioni. pe Lyskamm. Raimund Schinko. 1924 — Grand Capucin (Enrico Augusto. în Alpinisme hivernal. adică domnul Mazlam. 1930 — Jongsong Peak (7 459 metri) în Sikkimhimalaya (H. iniţiala M. pe Lyskamm. Giuseppe şi Angelo Dimai). Ernst Krebs. asiguraţi într-un piton. R. Gino Solda. Paula Wiesinger. cu ghidul Knubel2. Africa. cu bivuacuri în perete care. După 1945 alpinismul a atins culmi nebănuite. Hans Vinatzer. 1928 — Vîrful Lenin (7 134 metri) în Transalai (E. Nu s-a urmărit cucerirea lor vara sau iarna. în bătaia vîntului sau viscolului. Smythe). pereţii cei mai înspăimîntători. Peter Aschenbrenner. Alaska şi Noua Zeelandă. spunea că important în alpinism este să dovedeşti o mare virtuozitate în escaladă. 1935 — Grandes Jorasses — peretele de nord (Rudolf Peters şi Martin Meier). erau simple şederi pe cîte o creastă mică. Emil Solleder. austriecii şi germanii pot face ascensiuni de răsunet ? Gaston Rebuffat. ci dintr-o singură intrare. 1930 — Fleischbank — peretele de est. germanii Otto Herzog. Riccardo Cassin şi Hans Hintermeier). Adolphe Rey. Francezii. Schneider). 1933 — Vîrful Comunismului (7 495 metri) în Pamir (E. Giusto Gervasutti. 1936 — Nanda Devi (7 816 metri) în Garhwalhimalaya (Odell şi Tilman). p. Schiorul în Alpi). au fost cuceriţi mai mulţi munţi cu vîrfuri de peste şapte mii de metri. să însemne „monsieur". 1935 — Cima Ovest (Joseph Meindl. Holdsworth. 1928. în dorinţa învingerii imposibilului. Vittorio Ratti. au fost: 1923 — Seekarlspitze (Rofangebirge) fisura Ypsilon (Hans Fiechtl şi E. Schipton şi F. 1933 — Cima Grande — peretele de nord (Emilio Comici. dar şi multe victime. Totuşi. Willo Welzenbach. 177. alpiniştii au fost prezenţi în Munţii Caucaz. Ludwig Vorg. Dar nu numai în Alpi au fost prezenţi alpiniştii.' Burdsall şi T. Bruno Detassis. Moore). PERFORMANŢE REALIZATE ÎNTRE 1915 şi 1945. Mathias Rebitsch. E. cu sacrificiul lor. Mazlam. Cele mai importante trasee cucerite.) . L. Rudolf Peters. în America. şi-au pus întrebarea: de ce numai italienii. 1940 — Grandes Jorasses-Pointe Walker (Giusto Gervasutti şi Giuseppe Gagliardone). Hanry Rey şi Luis Larnier). Roland Rossi. cu schiurile. traseul Asche-Lucke (Peter Aschenbrenner şi Hans Lucke). (Este probabil că în această lucrare. Iată cîţiva: 1913 — Pauhunri (7 065 metri) în Sikkimhimalaya (M. Karl Wien. Etapa 1915—1945 s-a caracterizat printr-o temeinică pregătire a căţărătorilor pentru parcurgerea celor mai înspăimîntătoare trasee aflate pe pereţii situaţi spre nord. Fritz Wiessner. în Asia de mijloc. în acelaşi timp. În Himalaya. Kasparek a urcat. Luigi Micheluzzi. Raffaelo Carlesso. în munţii din Iran. Au fost cucerite vîrfurile cele mai înalte de pe glob. Knubel. 1936 — Marmolata — peretele de sud (Hans Vinatzer şi Ettore Castiglioni). Schneider şi K. 1935 — Aiguille du Dru — peretele de nord (Pierre Allain şi R. care era înzestrat cu excepţionale calităţi de căţărător. cu picioarele atîrnînd în gol. 1937. a făcut prima ascensiune. 1933 — Aiguille Blanche de Peuterey — peretele de nord (Rene Chabod şi Aime Grivei). 1932 — Marmolata — Sudpfeiler (W. Gabriele Boccalatte. Renato Chabod. Attilio Tissi. ascensiunea Everestului a fost încercată de englezi. P. de românul A. Marcel Kurz. iarna. Hocht). Gorbunov). călare. ca antrenament. iar aceea a Nanga Parbatului. este trecut A. PERFORMANŢELE DE EXCEPŢIE. Editura Payot-Paris. Nina Pietrasanta. în somn de veci. 1930 — Nepal Peak (7 180 metri) în Sikkimhimalaya (E. dar aceasta s-a realizat abia după 1950. Această etapă a fost dominată de următorii căţărători: italienii Alvise Andrich. Franz şi Toni Schmid. Ertl şi A. Aiguille Noire de Peuterey — peretele de vest (Gabriele Boccalatte şi Nina Pietrasanta). Hoerlin şi E. 1931 — Matterhorn — peretele de nord (Franz şi Toni Schmid). în această vreme. Le skieur dans les Alpes (Alpinism de iarnă. 1925 — Dent d'Herens — peretele de nord (Willo Welzenbach şi Eugen Allwein). Alfred Couttet. Emilio Comici. Piacenza. p. Willy Merkl. pentru cucerirea optmiarilor. austriecii Mathias Auckenthaler. Allwein. Ioseph Meindl. 1934 — Queen Mary Peak (7 422 metri) în Karakorum (H. E. scrisă în limba franceză. Schmid). 1932 — Minya Gongkar (7 590 metri) (R. au încercat noi cuceriri. Mazlam. De asemenea. Pentru cucerirea Eigerului. 297. care între cele două războaie rămăseseră în urmă cu realizările. cu precădere. Luptă mare s-a dat. peretele de nord din Cima Grande şi peretele de est din Fleischbank. Gaspard). Anderl Heckmair. cu orice chip. francezii Pierre Allain. uneori. Kast). L. 4 538 de metri altitudine. voinţa şi 1 2 În lucrarea lui Fritz Schmitt. condus de ghidul Jos. Leininger). scrie că în mai 1913 schiorul român M. Gino Esposito. 1937 — Grandes Jorasses — Pilier Walker (Riccardo Cassin. Riccardo Cassin. Vittorio Ratti. Schneider). Armând Charlet. de germani. Der Bergsteiger von heute. în China. M. Stosser şi F. Vechile principii ale căţărăturii libere. Vezi şi Marcian Bleahu. CUCERITORII OPTMIARILOR. 4 Revista Alpin Magazin. elveţieni. Terray). A fost cucerit la 29 mai 1953 de . Dezvoltarea mijloacelor de transport şi a birourilor de voiaj vor permite. op. unde au căpătat denumirea de Rotpunkt (punctul roşu). pe alpiniştii care pînă la 1 ianuarie 1983 au cucerit mai mult de trei optmiari : 1. 3 După cîte ştim. Chang Chun-yen. pereţi de beton şi zgîrie-nori. la tabere intermediare. guvernul Nepalului a condiţionat aprobarea unor expediţii străine în Himalaya de angajarea de şerpaşi şi de asocierea acestora la escaladări pînă la punctul final.. Iată acum. Se revine astfel la vechile idealuri. După Alpin-Magazin. 8 153 metri (Jochler. bolovani. germani. Din 1977 perfecţionarea tehnicii de căţărare a permis şi parcurgerea unor trasee de gradul VII de dificultate. În căţărătura sportivă s-a depăşit chiar gradul IX. Wang Fu-chou. la 25 aprilie 1972. Editura Ştiinţifică. deci. După 1970. cu sute de pitoane normale şi de expansiune. italieni. francezi. la şerpaşi 3. au fost şi ele destul de grele. Anzi etc. 9 mai 1956 — Manaslu. nr. 8 125 metri (Hermann Buhl). Wu Tsung-yueh. 5 Reamintim că Everestul este cel mai înalt vîrf de pe Pămînt (8 848 metri altitudine). 15 mai 1955 — Makalu. dacă urmează pilda lor. nr. Mircea Bogdan. p. Cum se vede. pp. tinerii căţărători resping ideea escaladelor artificiale şi dau preţuire din ce în ce mai mult căţărăturii libere. însuşindu-şi experienţa cîştigată de aceştia în Dolomiţi şi Alpii calcaroşi răsăriteni. devenind un sport care se practică în zone din afara munţilor. Graţie unui antrenament metodic. au „trecut" Atlanticul. la 8 mai 1978 şi la 20 1 2 Cf. 7 iulie 1956 — Gasherbrum II. Tensing). 8 598 metri (Band. Avea convingerea. 8 156 metri (Imanishi. Această epocă a culminat şi s-a încheiat cu „super-direttissima" din Cima Grande. japonezi. Buhl). accesibile pînă de curînd doar unor expediţii aproape paramilitare. Gheorghe Epuran. că ce-i posibil pentru italieni şi germani. Rînd pe rînd. l. Willenpart). la 10 august 1975. 25 mai 1955 — Kangchendzonga. cit. Tendinţa este de renunţare la stilul expediţionar şi introducerea stilului alpin o dată cu renunţarea la expediţii mamut. 9 iunie 1957 — Broad Peak. În zilele noastre lupta între căţărători e dominată de dorinţa de a-şi spori numărul cuceririlor vîrfurilor ce depăşesc opt mii de metri. 8 848 metri (Hillary. iar de acolo au luat drumul înapoi în Europa. traseul John Harlin şi traseul japonez din Eiger. Hidden Peak. Anzi sau din alte părţi îndepărtate ale lumii. Cum s-au petrecut lucrurile ? După o perioadă de revenire care a urmat marii pauze din timpul celui de al doilea război mondial. Către sfîrşitul deceniului VIII. căţărătura „sportivă" se detaşează din ce în ce mai mult de alpinism. tuburi de oxigen. Annapurna (8 078 metri). au căzut apoi: 29 mai 1953 — Everest. au fost primii cuceritori ai unui munte de peste 8 000 metri. 8 167 metri (Diemberger şi alţii). iar în 1982/1983 chiar de gradul VIII. Larch. aplicîndu-se cele învăţate şi exersate pe bolovani la marii pereţi ai Alpilor. 21 iulie 1954 — K 2 (Chogori). au concurat la aceste cuceriri căţărătorii englezi. unui număr foarte mare de alpinişti „să-şi petreacă concediul" urcînd în 2—3 săptămîni orice vîrf din Himalaya. Ziua de 3 iunie 1950 a fost semnalul pentru cucerirea optmiarilor. istoria se repetă în Himalaya. 8511 metri (Luchsinger. 8 035 metri (Moravec. Pînă în 1982 au fost „învinşi" aproape toţi marii pereţi şi crestele optmiarilor. americani şi chinezi. Rebuffat a avut dreptate.REINHOLD MESSNER. prin Maurice Herzog şi Louis Lachenal. într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat. Optmiarii au „suportat" apoi noi ascensiuni pe trasee parcurse de alpinişti solitari ori în grup. cu 11 ascensiuni pînă la 31 decembrie 1982. austrieci. întreaga filozofie a alpinismului se reformează şi fie pune preţuire pe fair play: „lăsaţi şi muntelui o şansă". Reiss). 381. ianuarie 1983. 41. poate fi şi pentru francezi. 8 611 metri (Compagnoni. Tichy). 1972. Munchen 1983. pe faleze marine. 8 046 metri (Hsu Ching. 19 octombrie 1954 — Cho Oyu. după revista Alpin Magazin4. 78—80. 8 481 metri (Couzi.curajul fiind suficiente în rest1. Din 1964 a început în Himalaya alpinismul de mare dificultate. s-au „dezvoltat" şi s-au „stabilit" în Yosemite. cu săptămîni de zile petrecute în perete în „stil expediţionar". 5 iulie 1958 — Gasherbrum I. Schoening). Lacedelli). Lionel Terray. Italia (11): Nanga Parbat. se acordă acum preţuirea binemeritată celor care au parcurs trasee de gradul VI de dificultate. care. născute în Elveţia Saxonă. 8 068 metri (Kaufmann. a început în Alpi epoca „direttissimelor" şi supunerea pereţilor cu orice mijloace tehnice. francezii. Cuceritorii inutilului. ca şi escaladarea lui Cerro Torre de către Cezare Maestre. Brown). Bucureşti. Sonam Dorje şi alţii) 2. 13 mai 1960 — Dhaulagiri. adeseori fără să recurgă la folosirea măştii de oxigen. 3 iulie 1953 — Nanga Parbat. corzi fixe. 18 mai 1956 — Lhotse. l. 8 047 metri (Diemberger. Face parte din masivul Chomo-lungma (Munţii Himalaya) şi chiar este cunoscut frecvent cu această denumire locală (Chomolungma). În fruntea clasamentului se situează italianul Reinhold Messner. Manaslu. Norbu). la 27 iunie 1970 şi la 9 august 1978 (solo). Everestul5. p. 2 mai 1964 — Shisha Pangma. În afara Alpilor. la început. adică escaladarea altor trasee mai grele decît cele clasice. JERNEI ZAPLATNIK. la 4 august 1979 .august 1980 (solo). Hidden Peak. 12. la 4 august 1979 . Austria (5): Broad Peak. la 10 mai 1980. Dhaulagiri. la 7 mai 1981 . la 12 mai 1973.A. la 11 mai 1980. la 11 mai 1977. la 12 iulie 1979.MICHEL DACHER. 13. Dhaulagiri I. R. la 10 mai 1980. Lhotse. 1 K 2 e numit de oamenii din zonă. la 13 mai 1960.JERZY KUKUCZKA. Manaslu. la 8 octombrie 1975. K 2. Lhotse. la 10 mai 1978. Shisha Pangma. la 4 octombrie 1979. la 28 mai 1981. 5. 16. la 22 iulie 1982 . Jugoslavia (3): Makalu. Everestul. la 24 septembrie 1975. la 11 mai 1975. Everestul.JOHN ROSKELLY. Austria (3): Lhotse. la 15 octombrie 1981 (solo) . Makalu. Kangchendzonga. la 13 mai 1980. Chogori — Muntele Mare.TAKASHI OZAKI. R. Makalu. la 16 octombrie 1978. la 7 iunie 1981. Everestul. Everestul. 3. la 11 mai 1980. Everestul. la 28 mai 1982 . Kangchendzonga. (4): Lhotse.F. neozeelandezul Edmund Hillary şi şerpaşul Tensing Norke din expediţia britanică condusă de John Hunt. la 13 mai 1979 . la 6 mai 1982. Makalu. la 10 mai 1978.KURT DIEMBERGER.NAZIR SABIR. Shisha Pangma. Shisha Pangma. 8.F.G.GUNTHER STURM. Elveţia (5): Everestul la 1 octombrie 1979. Japonia (3): Broad Peak.DOUG SCOTT. Makalu. la 3 mai 1978.U. Gasherbrum II. la 12 octombrie 1981 . Shisha Pangma.G. Anglia (3): Everestul. 4. Makalu. la 21 mai 1978. Nanga Parbat. Broad Peak. 11. la 2 august 1982 .ROBERT SCHAUER. Nepal (3): Everestul. la 22 aprilie 1973. la 8 septembrie 1978. Shisha Pangma. (4): Manaslu. Annapurna. la 15 mai 1980 . 10. la 8 mai 1977. Manaslu. la 12 septembrie 1979. Everestul. la 2 august 1982. .HANS SCHELL. la 16 mai 1979. Hidden Peak. Broacl Peak. (3): Dhaulagiri. la 11 mai 1977. Gasherbrum II. 6. la 11 august 1976. Polonia (3): Lhotse. Pakistan (3): K 2. Hidden Peak. S. K 2. 15. Gasherbrum II. Austria (3): Hidden Peak. Nanga Parbat. (3): Lhotse.HANS von KĂNEL. la 8 august 1977. Everestul. la 25 aprilie 1981 . la 9 iunie 1957. R. la 11 mai 1980. la 24 iulie 1982. la 6 mai 1982 . K 21. Hidden Peak.ANG DORJE. Austria (4): Hidden Peak. la 11 august 1976. 14. la 1 octombrie 1979 . la 22 iulie 1982 . la 11 mai 1975. Makalu.G. la 22 iulie 1982 . la 15 octombrie 1978. 7. la 8 iulie 1977. la 1 mai 1980 (fără mască). la 16 octombrie 1978. 2.HERMANN WARTH.F. 9.SIGI HUPFAUER. la 5 august 1977. tehnica alpină de căţărătură fiind învăţată de românii care au frecventat şcolile de alpinism din Italia şi Austria. unde. adică un alpinism pînă la gradul II. primitive de căţărătură. Conformaţia geologică şi geografică a Carpaţilor României. Retezatului etc. . de vînători. Aceştia. mulţumind celor ce au desfundat-o. cercetători ai ţinuturilor româneşti. de pildă. destul de mică (cel mai înalt vîrf. au popularizat această tehnică în şcolile de căţărătură din ţara noastră. Timişoara. are numai 2 543 metri). de carte pe impresii pe vîrf de munte (Gipfeibuch). Cf. în efectuarea unor excursii colective. a deschis noi perspective alpinismului. creste zimţate. Coborîrea la Buşteni a făcut-o pe Valea Cerbului. bzw in der Peregrinatio Scepusiensis. determină lipsa gheţarilor şi oferă posibilitatea de pătrundere pretutindeni. Au urmat naturaliştii italieni ai secolelor XVII şi XVIII4 care au vizitat ţara noastră şi au făcut descrieri interesante. De la peşteră. Apoi. p. în munţii Buzăului. în 1872. s-a ajuns la practicarea unui alpinism tehnic modern. care colindau munţii din plăcere. principele Transilvaniei Sigismund Bathory i-a concesionat exploatările de aur din preajma Abrudului1. 1750—1832 şi Lazzaro Spallanzani. Alpines Handbuch (Manual de alpinism).Alpinism în condiţiile reliefului muntelui românesc Cîteva consideraţii cu caracter general În Carpaţii României. s-au format de mult circuri glaciare (în Bucegi. în dosul stîncilor. alpinismul poate fi practicat atît vara cît şi iarna. pe poteci şi plaiuri. pe care noi nu am găsit-o. 1717—1733. aşa încît ei au fost străbătuţi. adesea.K. Alexandru Vlahuţă. de fugari din faţa năvălirilor duşmane. după cum se va vedea mai departe. Există cîteva mărturii asupra activităţii alpine mai vechi. de marcaje alpine (alpiner Markierung). 1942 (Contele Luigi Ferdinancio Marsigli. în principal. trecînd pe la Babele. constituie trasee de căţărătură. în Bucegi cu pădurarul Stan. Descrierea ei a apărut în Dacianische Simplicissimus. Ele pun probleme mai cu seamă unor alpinişti debutanţi. munţii Făgăraşului. pe care a vizitat-o. în afara munţilor acoperiţi cu iarbă şi păduri. Francesco Griselini. Die Schweizer-Kolonien in Rumanien. Introducerea schiului. Cu timpul. Este drept că în Munţii Carpaţi. a descris între altele o peşteră de la Herculane (Peştera Hoţilor) şi una de pe Dunăre (Peştera Veterani) din munţii din dreptul Cazanelor. pe trasee unde pot fi folosite schiurile sau pe trasee mai grele (creste. din timpuri foarte vechi. de ciobani cu turmele. În lucrarea România pitorească. a atras pe om. semnalînd prezenţa. 4 Emil Pop. menţionată ca atare. 1658—1730. în 1598. În anul 1683 a avut loc o excursie în Carpaţii Transilvaniei2. Către sfîrşitul veacului trecut. a Bucşoiului. Nu avem amănunte despre ascensiunile efectuate în Carpaţi ele fraţii Goleşti în perioada 1841—1853 sau de marele arheolog englez Arthur Evans (descoperitorul civilizaţiei preistorice clin Creta) şi de fratele său Norman Evans. după ce a trecut de cheile Tătarului a ajuns la Peştera Ialomiţei. plecînd din Moroeni. de crampoane (Steigeisen). de la formele simple. la vremea aceea. apoi cu piciorul. au adăpostit sihastri dornici de linişte şi reculegere. pereţi abrupţi şi vîrfuri ascuţite. În povestire se vorbeşte. Altitudinea. vara sau iarna. de momîi (Steinmann)3. În continuarea călătoriei sale.V. Bucureşti.). se întîlnesc şi dificultăţi datorate poleiului. mai întîi călare. draperiilor de gheaţă şi astupării cu zăpadă şi gheaţă a unor fisuri şi prize folosite în căţărătură. de pildă. 1 2 Eggermann Manfred. a casei de piatră construită de S. Aici. pe lîngă greutatea traseului. 1729—1799. la început. 332. Naturalişti italieni din veacul al XVIII-lea. muchii şi chiar pereţi) unde nu se poate pătrunde decît cu piciorul şi care. căruia. se întîlnesc văi şi chei înguste. Francesco Gmelini. Moldoveanul. I. urcînd pe Valea Ialomiţei. pentru recunoaşterea unui drum. de ancoră pentru agăţat de stîncă (Wurfanker) şi altele. unde. încît a putut-o vedea în întregime. Doctorul elveţian Joannes von Muralt. în munţii Neamţului. a călătorit prin Munţii Apuseni. Parîngului. 1931. din Bucegi). străbătînd ţara. a urcat şi pe munţii ei. sub titlul În munţii noştri descrie ascensiunea pe Parîng în tovărăşia lui moş Gheorghe. Alpinismul de iarnă se practică pe poteci cunoscute. Pe urmele lor s-au aventurat negustorii şi unii excursionişti. în practicarea alpinismului de vale abruptă pot fi întîlnite chiar şi vara limbi de zăpadă întărită (în Valea Albă. ca mijloc de deplasare în munte. a Urzicii. Leipzig — 1931. 3 Momîi = îngrămădiri de pietre făcute de ciobani sau turişti. Domenico Sestini. şi pe Ceahlău. de gradul III-VI. Alexandru Vlahuţă a urcat pe Siriu. a sosit la Vîrful Omul. s-a practicat şi un alpinism de văi abrupte şi de brîne (mai ales în Bucegi şi Piatra Craiului). români sau străini. Era şi firesc. ce nu are legătură cu mănăstirea. cărarea către schitul Durău şi pe aceea de la schit spre vîrful muntelui.. El a suit pînă în vîrful muntelui „spre a privi ţara Moldovei şi încă mai departe. Gheorghe Asachi. cele două cuvinte sînt unite şi dau cuvîntul . pînă la marea cea mare şi ţara ungurească" 3. Vîrful lui a fost odinioară acoperit de zăpezi. deoarece este primul ghid al Ceahlăului apărut în ţările române. 4 „Cnezii" din familia Cantacuzino. pe aceeaşi pagină. neobosiţi. Printre primii despre care amintesc documentele 1 că au urcat pe Ceahlău se numără mitropolitul Moldovei Veniamin Costache2. Asachi a fost condus de un călugăr şi de oameni de la poalele muntelui. Măreţia lui a atras la poale. Se recomandă. Este o greşeală datorată timpului. ceea ce ne face să credem că s-a lucrat la ea către sfîrşitul anului 1839 şi începutul lui 1840. El a dormit o noapte. de-a lungul rîului Bistriţa. unde se 1 2 Gheorghe Asachi. încă înainte de 1711. care i-a dedicat pagini minunate. la 18355. la poalele muntelui.. Fiind scris şi în limba franceză. 5 Wilhelm von Kotzebue menţionează. 126—128. ducînd pe la Garduri şi Jgheabul Gardurilor. avînd moşii acolo. Mai sînt de menţionat două erori semnalate şi-n articolul lui Pompiliu Voiculeţ-Lemeny. pentru a înlesni călătoriile spre Ceahlău. Azi. pe poteci ce fuseseră lărgite din timp de către călugării de la Durău. stabilind pentru Toaca o nouă cotă: 1 900 metri. folosit de călugări. V) Primele excursii PE CEAHLĂU. hărţile indică că cel mai înalt vîrf Ocolaşul Mare (l 907 metri). În lucrarea Tablou al istoriei Moldovei6 Iaşi. Pindul sau Pelias. un caracter internaţional. Tablou al istoriei Moldovei. Prelatul. de unde două drumuri conduc la Hangu. pe care autorul îi laudă că sînt oameni de rasă frumoasă şi că poartă încă costumele dacice ce se văd pe Columna lui Traian de la Roma. însă. care mai înainte era foarte rea şi periculoasă. 7 Pînă în 1970. pp. pe Dimitrie Cantemir. Cel mai reprezentativ masiv al Carpaţilor Orientali este Ceahlăul. Dimitrie Cantemir (Descrierea Moldovei. el poate fi văzut chiar din Iaşi. el se adresa deopotrivă şi cetăţenilor de peste hotare.. cap. 3. Germain. iar de cînd acestea s-au retras. vîrful cel mai înalt al Ceahlăului era considerat Toaca (l 904 metri). numele marelui poet francez. Mihail Sturdza. iar pe ultima copertă este trecut anul 1839. În 1802. sînt două subtitluri: Dochia şi Traian. în paranteză este trecut St. cunoscutul om de cultură Gheorghe Asachi a făcut două sau mai multe drumuri pe Ceahlău. voievodul Mihail Sturdza i-a obligat pe călugării de la Durău să lărgească poteca de oi de pe pîrîul Martin. a efectuat ascensiunea menţionată. unde este descris drumul de acces către Vîrful Toaca7. au îndreptat în 1833—1835. Iaşi 1840. scrisă pe două coloane. şi anume: prima se referă la pîrîul Martin (scris La Martin). la foc de jnepeni. Sub titlul Itinerar la Pion începe descrierea traseelor.. a doua eroare se găseşte numai în textul francez şi constă în aceea că alături de numele mănăstirii Neamţ. citat în textul românesc la nota l. Tot în 1835. Despre această excursie. în anul 1809. anul V. Mihail Sturdza4. se vede peste nori". de la care a cules legendele. de la pagina 2: în textul francez. El a pus să se taie o potecă largă de la Durău la Fîntînele şi pe urmă pînă în vîrf. la adăpostul unui perete stîncos. A doua ascensiune despre care se ştie a fost aceea a voievodului Moldovei. şi Itinerar la muntele Pion. Veniamin Costache. p. ciobani şi de muntenii ce vin după provizii. 1981. p. Institutul Albina. însoţit de schimnici. spirituali şi veseli. una în limba română cu litere chirilice şi cealaltă în limba franceză. 6 Cartea are coperţile împodobite cu desene litografice. în descrierea călătoriei sale. 1840". Punctul de plecare în excursie este Piatra Neamţ. nr. mitropolitul Veniamin Costache a ajutat schitul Durău să facă chilii pentru călugări şi case pentru călătorii sosiţi aici ca să urce muntele. 3 Buletinul alpin.Ascensiuni pe munţii României pînă în anul 1948 „Muntele cel mai înalt este Ceahlăul. făcea dese drumuri la schitul Durău şi de acolo. în Almanahul turistic. Pe acest drum se întîlneşte mănăstirea Bistriţa. 1840. pentru cei ce vor sa întreprindă ascensiunea. legende populare ale românilor. care menţiona că stăpînul lor a petrecut pe munte noaptea de 18 iulie 1835.. sus pe platou. retras la mănăstirea Neamţ între 1806 şi 1812. anul 1836 în loc de 1835. . Aceasta. mai întîi. numit mai demult şi Pion sau „Olimpul Moldovei". În 1838. viteji. care dacă ar fi fost cunoscut în fabulele celor vechi n-ar fi fost mai puţin vestit decît Olimpul. Unul este practicabil numai pentru picior şi pentru cai. 7. însoţitorii lui vodă au lăsat o inscripţie gravată. aşadar. ca şi despre carte în general. scrisul de pe piatră s-a mai şters. că este absolut necesar să fie însoţiţi de munteni numiţi „plăeşi" sau „vînători de Alpi". În 1835 a ajuns subprefect la plasa muntelui Vasile Măcărescu. încît să se poată merge pe ea călare. Un izvor este numit şi azi „Fîntîna mitropolitului". Cînd vremea este frumoasă şi clară. 11. au scris mai mulţi autori. Pe Vîrful Toaca. Se poate observa că pe prima pagină scrie: „Iaşi. avînd.Lamartine". către vîrful Ceahlăului conduc două „artere": una pe la Răpciuni. Patruzeci de minute mai departe. încă o oră şi un sfert de drum şi călătorul nostru a văzut. trebuie să urmeze a doua variantă. S-au ospătat aici din bucatele pregătite de egumenul mănăstirii Slatina şi. Asachi". mai bine însă se cobora la sud de Piatra Detunată. cîteva. Pentru a urca la ea existau mai multe căi: cei îndrăzneţi mergeau de-a lungul unei rîpe. o pădure întunecoasă. între Piatra Detunată şi Piciorul Sihastrului. condus de călugări bătrîni. stîncile numite Gardurile. se făcea puţină căţărătură şi. succesiv. De aici. trecînd prin satul Dărmăneşti. plus caii de povară. schiţă biografică şi note de călătorie. ca fiu al Elenei Gorciakov şi al lui August von Kotzebue. Trei sferturi de oră mai tîrziu. iar vulturii planau în aer4. peste munţi şi văi. Un călător german. cealaltă înconjurînd muntele pe coastele de vest. s-au aflat în apropierea vîrfului muntelui Munticelul. În biserica acestui sat există o icoană a cărei inscripţie dovedeşte că a fost purtată în bătălia de la Poltava (iunie — iulie 1709).. A patra ascensiune pe Ceahlău5 a fost efectuată de către o „societate" numeroasă şi veselă. pe rîul Albu. şi mai bine. se depăşea rîul Sasca. apoi au trecut „prin codri şi luminişuri înflorite. au parcurs mai întîi un şes. La 1879 s-a retras din această . a poposit lîngă un izvor. devenită Maiorescu.funcţiune". cu Aspazia. din care. Piatra Neamţ. De aici. se ajunge la mitocul lui Bălan. Aşa pare mai verosimil. După o oră de mers a ajuns la schitul Durău1. între Piatra cu apă şi Stratul Vulturilor. stînca numită Dochia. Asachi a sosit la locul numit „Fundul Schitului". de unde se putea. mergînd mereu călări. Din vîrf se vedea. Conform unei surse provenind de la doctorul Gheorghe Iacomi din Piatra Neamţ. pe malul Bistriţei pot fi întîlnite mănăstirile Bisericani. Laskar Vioresku (Lascăr Viorescu). Tipografia Societăţii Cooperative „Gh. Descrierea ei aparţine unuia din membrii acestei „societăţi". dedicate românilor: Rumanische Volkspoesie (Poezia populară românească). cu totul cincizeci de persoane şi peste patruzeci de cai7. a distrus vechiul schit aflat pe locul actualului lăcaş de cult. . numită Palanca. ca oaspete al fratelui său. un munte întîlnit în cale. apoi ministru plenipotenţiar (1870) la Dresda. Grupul alcătuit din autor şi prietenii lui mai era însoţit „de plăieşi. acum un veac. la Berna. făcută cu ajutorul crampoanelor ataşate la bocanci. 2 Astăzi nu mai există nici colonia şi nici denumirea de Kison. mai departe. în 1887—1888. un platou. nu mai este descris de către autorul cărţii după care am reconstituit urcuşul din 1838. Extras din Anuarul Liceului de băieţi „Petru Rareş" din Piatra Neamţ. după altă jumătate de oră. loc de adunare a păstorilor. Ajunşi într-o poiană. 1942. după patru ore de mers continuu. p. apoi la Karlsruhe. 7. primele două. În cartea noastră prezentăm excursia după descrierea intitulată Fragmente dintr-o călătorie in Carpaţii Moldovei. arnăuţi şi ţărani". se mergea pînă la schitul Ceahlăului (numire dată atunci unui schit). La capătul a trei ore şi jumătate de mers se intră în satul Crăcăoani. la 27—28 iulie 1840. Carol von Kotzebue. 7 Se pare că cifrele au fost inversate. Kogălniceanu. situat la poalele Dealului Doamnei. în Moldova. fiica cneazului Gheorghe Matei Cantacuzino. nota: „Schitul Durău a fost construit din ofrande ale românilor. se întîlnea colonia religioasă Poiana de sub Ponoare. era în Poiana Stănilelor. cunoscut şi fecund scriitor. oare a fost multă vreme singurul adăpost pentru excursioniştii dornici să urce pe Ceahlău. Au plecat de la mănăstirea Slatina. se ajunge la Hangu. şi pentru a urca vîrful. Avalanşa a luat partea de sus a stîncii Dochia. Constantin Turcu. după care au urcat. consul rus la Iaşi în perioada 1838—1847 şi apoi la Bucureşti. Au 1 Varahil Lateş. de unde. venit în Moldova înainte de 1840. S-a căsătorit după 1842. fiind mai uşor. după cum nu este nici astăzi. Gheorghe Asachi a preferat traseul al doilea. iar a treia de Ana Rosetti. 1860. O „societate" veselă. în Rusia. spre est. prin partea de est. 6 Wilhelm von Kotzebue s-a născut la 19 martie 1813 în oraşul Reval-Tallin. ce sălta în mici cascade coborînd din înălţimea stîncilor. încît Asachi nu a mai văzut decît partea ei inferioară. în apropiere de munte vreun alt loc pentru aceasta". unde sufla un vînt puternic. omul şi calul. Cine vrea să călătorească cu trăsura. pornită din vîrful muntelui în ziua de Paşti 1704. de unde. coborînd pe partea opusă. Aici începea „escalada". ocolind Dealul Doamnei. au fost patruzeci de persoane şi cincizeci de cai. cînd şi sub ce titlu a apărut în original. mergînd de-a lungul pîrîului Schitul. Pîngăraţi şi Buhalniţa. Nu se ştie unde. Jgheabu] Gardurile. continua să relateze cărturarul ieşean. 5 Cf. alţi întovărăşitori un grup de şapte lăutari ţigani — tocmiţi la Fălticeni — un caporal austriac. excursioniştii au făcut un scurt popas. a scris mai multe cărţi în limba germană. Bilder und skizzen aus aer Moldau ((Tablouri şi schiţe din Moldova). deoarece nu era. Înconjurînd muntele. la două ore de drum. în Muntele Ceahlău şi schitul Durău. de origine etnică german din Ţările Baltice. Prima conţine 26 de poezii populare româneşti adunate şi ordonate de Vasile Alecsandri.găseşte mormîntul domnitorului Alexandru cel Bun. Moştenind de la tatăl său talentul literar. a doua a fost tradusă de Ana Rosetti în 1882—1884. în continuare. aşezată între pîraiele Kison2 şi Răpciuni. Wilhelm von Kotzebue6. editat de M. în chei. în 1878. timp de un ceas şi jumătate. după o jumătate de oră. vizita Dochia. care l-au considerat ca un liman de repaus pentru vizitatorii Pionului. 3 Autorul menţionează că o avalanşă de zăpadă şi bolovani mari. De la schitul Ciribuc. pentru a depăşi. Berlin. o regiune de stînci cu afine şi fragi. Berlin 1857. în apropierea pîrîului Sîrbeni 3. pe stînga. 4 Drumul de la stînca Dochia. prin judeţul Neamţ: Wilhelm von Kotzebue. În 1857 a fost numit consilier la legaţia rusă din Dresda. Leipzig 1862. Aceste cărţi au fost traduse în limba română. De la Bălan la creasta muntelui. cu mai puţin pericol. Asachi a ajuns la Dochia. apărea schitul Ciribuc. peste pîraiele repezi. sau. în necontenitele lor întortochieri" şi au sosit într-un alt loc de popas. însă. Tipografia Naţională. se fac două ore şi. între Piatra Detunata şi Piciorul Sihastrului. Iaşi 1885. note tipărite de Samuel Botezatu în Almanahul de învăţătură şi petrecere pe anul 1844. după încă două ceasuri. 1936—1940. recomandă Gheorghe Asachi. Mai departe. cum am spus. 24. Veneau apoi excursioniştii.. op. Ospăţul de seară a fost cu miel. spune Kotzebue. delimitînd just teritoriul naţional locuit de români. prin mijloc străbătută de un pîrîu ce se îndreaptă cu repeziciune spre albia Bistriţei". impresionat de aceşti păstori. spune legenda. p. Suirea a fost obositoare. istoric grec. Priveliştea măreaţă i-a copleşit. s-au îndreptat mai întîi spre apus. mergînd în zigzag pe o pantă înclinată şi. au coborît pe Bistriţa pînă la Hangu. 4 La schitul Durău. într-o depărtare ceţoasă — Iaşii. în 1844. pioner al culturii franceze în principate şi luptător pentru idealurile româneşti. a cărui nevastă. Mai departe spune: „. Excursioniştii au trecut pe la mănăstirea Frumoasa. mîine fermier şi mare senior. Plecarea a avut loc din Iaşi cu direcţia Piatra Neamţ. A. Ascensiunea lui J. cu mîinile peste umeri. după ce au trecut printr-o pădure. Ei cunoşteau bine muntele. care i-au primit cu cîntece din bucium şi cu prietenie. pînă colo în căruţă jidovească sau călugărească. cunoscător al locurilor. „Vîrful Ceahlăului. cit.n. una în Bucegi şi alta pe Ceahlău. de Cantacuzini. este format din stînci aşezate pe un con gigantic. langue. din care două pe munte. prin Coacăzul.. acelaşi eu: sincer. arhimandrit Varahil Lateş. în lucrarea J.) populată şi civilizată de Traian — unde tot ce a rămas din vechime este clasic şi unde tot ce este modern. A. cit. 6 Titlul complet: La Românie ou histoire. de plimbări pentru plimbări. vin de Rin. La ora 14. apoi prin Grăieşti poposind la negustorul Gheorghe. inspirîndu-se după Daniel Dimitrie Philippide. rezumaţi sub numele de români). orographie et statistique des peuples de la langue d'or. Tinca. Ştiu. La coborîre. .. De la Borca.. seara călare. În coborîre. iar mai tîrziu de Vasile Măcărescu. A tras la hanul lui Brezoi. prin ponoare. spre apus — Ceahlăul sau Pionul"). au urcat vîrful. nu mă înşel. Bucureşti. 1942. coloana a pornit şi. 14. Moldaves. Drumul parcurs a trecut prin satul Răpciuni. ardeleni. J. 3 Amenajată de călugării de la schitul Durău cu ocazia ascensiunii lui Mihail Sturdza. Vezi. fără să văd. Era. este mult mai frumoasă şi mai puternică decît a acelora din locurile cîmpene ale Moldovei" . trecînd o rîpă. sub conducerea unui ţăran. precum şi o geografie a României. vesel şi filosof. măreţe. pe la locul unde mai tîrziu s-a ridicat „schitul maicilor". Vaillant.. care. ci doar cîte un arbore chircit şi stînci. resumes sous le nom de Romans. foarte prietenos. cei mai mulţi s-au uşurat de bagaje pentru a se putea căţăra. 5 Cf. Rostul acestor excursii a fost. îndeobşte. sub titlul Orographie.". de origine bulgar) şi avea „drept călăuză itinerariul lui Asachi". Vaillant. scris Ivantch. azi sărac şi păcătos.". „pentru înlesnirea excursiilor la Ceahlău". A doua zi dimineaţa au sosit la Piatra Neamţ. Vallaques.lăsat caii şi. Vaillant a fost însoţit în excursia de pe Ceahlău de servitorul lui. unde au înnoptat.. În a doua jumătate a volumului al III-lea al cărţii sale La Romanie6. A. 2 „Poiana Borcutului. Ardialiens. Din oraş şi-au luat o călăuză. ceilalţi în jur de o sută. n. dimineaţa pe jos. acum pe drumuri lăturalnice. Expediţia avea. dar nu primejdioasă. relatează despre zece călătorii de cunoaştere a ţării. Jean A. pe cînd eu am de observat şi de văzut". pe locul unde a murit o fată ce şi-a frînt piciorul într-o capcană de vulpi. pînă la „Fîntîna Măcărescului". 8. pînă ici în caleaşcă boierească. „Acest dans al muntenilor moldo-români e tocmai din vremea romanilor şi e întovărăşit de chiuituri"5. trebuie sa confirme originea romană a românilor şi a dialectului lor. călătorii s-au îndreptat către tîrgul Pietrei. cu plutele.. Le-au dat lapte şi caş 1. op. care le-a fost gazdă. Constantin Turcu. unde au poposit două zile făcînd excursii2. cîţiva ţărani înarmaţi cu topoare şi puşti.am nevoie de aer şi spaţiu. în ziua de 2 mai 1841. Interesant este şi modul cum s-a călătorit: „acum pe drumul mare. o necesitate pentru mine de a le cunoaşte şi a mă asigura dacă natura locurilor corespunde cu aceea a vorbelor. În salvele de puşti şi cîntece ale slugilor ce băuseră şampanie. este barbar". pe plute. pe jos. De la Hangu. literatura. înconjurată de stînci foarte înalte. La baza vîrfului. au poposit la o stînă pentru înnoptare. Vaillant a dat cărţii sale titlul: La Romanie. sensul atîtor denumiri. cît a stat la moşia Hangu. p. Leipzig 1816. Orografia. unde se întîlneşte poteca3 ce vine de la mănăstirea Durău 4. în acea vreme. mam hotărît sa vizitez această provincie (Moldova. dincolo de munţi.. Vaillant. le-a servit cafea cu lapte. prin Roman. Ioan (Ivan. Autorul explică astfel aceste drumuri: . e sălbatică. Prin urmare. cel mai tînăr călugăr avea vîrsta de 80 de ani. toţi erau călări şi convoiul s-a pus în mişcare. de unde li s-a înfăţişat o panoramă splendidă („Spre miazănoapte era cel mai înalt munte al Bucovinei. valahi. totdeauna şi pretutindeni. De la Roman la Dulceşti au mers singuri. stabilit în România la sfîrşitul secolului al XVIII-lea.. Paris 1844 (România sau istoria. ca avangardă.. călătorii au întîlnit păstori cu turmele. spune el.. plăieşii şi-au jucat dansul lor naţional. însă el are numai de mers. ajunseseră la o înălţime unde nu mai vedeau păduri. acoperit cu brazde înverzite". a mers pe lîngă o cruce aşezată. statistica popoarelor limbii de aur. La ora 6 au ajuns la Roman. limba. sarcinile nu sînt egale. În dimineaţa zilei de 27 iulie 1840 au început pregătirile de plecare spre Pion. scria: „înfăţişarea oamenilor din aceşti munţi. iar de la Dulceşti la Văleni cu boierul Banu. deci. apoi spre nord. El a redactat în greceşte prima scriere de istorie veche a ţărilor române: Istoria României. fostă capitală a Moldovei. În strigăte de ura au ajuns sus. muzica ţiganilor ! A doua zi. iar la urmă lăutarii şi slugile. spre miazăzi. Ziua următoare n-au mers pe la Scăricica unde n-ar fi avut de văzut decît mormîntul din piatră 1 Autorul. moldoveni. iar eu luleaua şi tutunul. Vaillant nu a mers însă doar pentru plimbare.Am tratat geografia vechii Dacii şi am explicat. oraş restaurat în 1392 de Roman I. După două ore de călătorie. crede Constantin Turcu. această potecă a fost refăcută.. şampanie şi. litterature. de informare şi de cunoaştere aşa cum singur ne-o mărturiseşte: „Ioan duce desagii. p.. În acest context. Numit în 1851 candidat la Divanul de Apel din Iaşi. la plus. la părintele Gavrilă. încît J. dar au întîlnit o ceată de tineri ce mergeau la petit. Dimineaţa au pornit către schitul Durău. ci prin Dărmăneşti (de unde a fost ridicat de poloni. mereu o natură mare. dar acest desen dovedeşte că Bouquet nu s-a mulţumit cu urcarea Ceahlăului. la Societatea carpatină „Sinaia". celebrul alpinist englez Leslie Stephen. aveau în faţă o stîncă uriaşă. „de cîte ori putea. tot el a realizat desenul Dans Ies Carpathes (Moldavie). la plus haute tete des Carpathes Moldaves şi La Panagia. cu o poiană. În mijlocul vîrfului au văzut o cruce de lemn şi. chasse a l'ours4. cu vîrful Palanca. A. aflat la marginea acestui platou. Vîntul sufla acolo puternic şi . după trei ceasuri. „Cetăţuia Palanca". unde s-au reîntîlnit cu nuntaşii lăsaţi la mitocul lui Bălan 1. se înscriu şi 1 Ascensiunea pe Ceahlău a lui J. ci a colindat şi alţi munţi ai Moldovei. Vaillant a fost făcută pe baza recomandărilor cuprinse în lucrarea lui Gheorghe Asachi Itinerar la muntele Pion. Alexandru Duca) şi.Prefer de o mie de ori cărarea de la munte. Pe Ceahlău au mai urcat. Au mers de-a lungul pîrîului Schitul. care a spus: „Ceahlăul ni se arată în toată mărimea lui. Vasile Alecsandri (1821—1890).n. . luat în avalanşa din 1704). el declara: . 4 În Carpaţii Moldovei. strălucitoare. au urcat muntele Piciorul Sihastrului şi s-au îndreptat spre Ciribuc (schit înfiinţat din rămăşiţele schitului Sihastru. la 1673. Vasile Alecsandri a călătorit în toată Moldova şi în munţii ei şi a scris O preumblare la munţi6.al lui Alexandru cel Bun. Alecu Russo (1819—1859) a descris Piatra Teiului şi Piatra Corbului5 şi a descoperit balada Mioriţa în munţii Vrancei. locul nu poate fi identificat. se deschide. lăsînd la apus schitul de călugăriţe Poiana de sub Ponoare. p. au urcat muntele Petru Vodă „şi au sosit în satul Plotun. aşa cum vom vedea. unde au fost ospătaţi cu brînză. la p. spre nord vest.". 7 Cf. care a şi primit o sumă de bani drept subvenţii pentru a construi adăposturi la munte şi pentru elevi.. Au urmat. ca şi Cîinenii".. alături. Această frumoasă acţiune a început în jurul anului 1900. graficianul francez Michel Bouquet (1807—1888). Au ajuns în cele din urmă pe un podiş lung şi lat cît vedeau cu ochii. Seara la orele nouă au reintrat în Hangu. apoi la schitul Hangu. de la care ne-au rămas desenele intitulate Sur le Tchak leo2. între Piatra Detunată şi Sihastru: după trei ore de coborîre pe malul rîului Alb. care reînvie. Piatra Teiului şi Iaşii şi locuitorii săi în 1840. au intrat în Crăcăoani. de unde călugărul le-a arătat un punct negru în fundul unei prăpăstii. Cf. Ministerul învăţămîntului a luat iniţiativa şi a dat dispoziţii profesorilor să întreprindă excursii şcolare cu elevii. care reprezintă un peisaj păduros şi prăpăstios. surîde şi creşte sub un cer de azur". fără a fi suit pe Ceahlău. 3 Pe Ceahlău. A. 1844. ne-am pornit de la Pîngăraţi ca să ne suim pe Ceahlău. De asemenea. Urcuşul l-au făcut căţărîndu-se cu mîinile şi picioarele şi. Astfel. parfumată. Piatra Teiului şi Piatra Corbului sînt două legende culese. au plecat peste muntele Doamna.. aduse de însoţitori. că un uriaş ce şi-ar fi întins capul deasupra munţilor ca să privească apusul soarelui". împreună cu Bryce. decît cariera deschisă dinaintea mea !" între două procese. Reisebilder aus Siebenburger (Imagini de călătorie din Transilvania).) de sub pereţii prăpăstioşi şi stîncile uriaşe pe care trebuia să le urcăm. întors în ţară prin 1838. Leslie Stephen a descris această ascensiune. la vînătoare de urs. 6 În O preumblare la munţi. n. sublimă. aşa. Vîrful Ceahlăului. Pentru cunoaşterea ţării şi a munţilor ei.) de fier. şi nici un proiect şi nici celalt nu l-am putut împlini. sasul Johan Michael Salzer din Mediaş cu o descriere a Ceahlăului7. „apoi au răsuflat puţin în cabana pustie (probabil o stînă sau bordei ciobănesc. Numit membru al tribunalului de la Piatra. o toacă. Vasile Alecsandri spune: „Noi ne-am pornit de la Piatra ca să videm portretul Domnului Alexandru Lăpuşneanu. 32. Bucureşti. a stat doi ani la o moşie părintească. la mitocul lui Bălan. Iaşi. iar în 1866. şi-au potolit setea la un izvor. Ar fi rămas acolo. şi au sosit la Hangu. În continuare. De la Hangu. unde s-a refugiat domniţa Ileana a lui Petru Rareş la 1538. Vaillant nu s-a putut abţine să nu se exprime: „Dar peste tot şi peste toate.. închis între doi pereţi.mai mult de o mie de vulturi" în înaltul cerului zburau pe deasupra capetelor lor.n. La coborîre au trecut pe la izvorul pîrîului Rupturi. Şi-a făcut studiile în Elveţia. în lucrarea Ţările române văzute de artişti francezi (G. jumătate de oră depărtare. se furişa ca să cutreiere munţii". apoi repovestite de el. în aceeaşi perioadă. l-au urcat „cu sforţări aproape tot aşa de mari ca şi la Garduri şi tot cu ajutorul potcoavelor noastre de fier". în 1840. cel mai înalt vîrf din Carpaţii Moldovei şi Panaghia. După puţină şedere aici. au trecut pe la confluenţa pîraielor Martin cu Serafim. L-au suit călcînd pe zăpada de sub stînci ori sărind din stîncă în stîncă ori înaintînd prin apă pînă la genunchi. 1926. 5 Alecu Donici Russu (Russo) s-a născut în Basarabia. ceea ce dovedeşte că aşa a scris artistul. 31 este trecut Sur le Tchak leo (sic). a colindat munţii pentru a culege legende şi poezii populare. sommet des Carpathes Moldaves3. în munţi. n. Vălenii de Munte. Oprescu). au ajuns la Jgheabul Gardurile. înainte de a începe urcuşul şi-au legat la bocanci potcoave (crampoane.. 2 Pe fotografia desenului apărută în cartea lui Asachi este scrie Thak leo. cîntă. şi alţi excursionişti cu diferite preocupări. pisc din Carpaţii Moldovei. mort la 23 noiembrie 1432. ca să ajungem în spinarea Ceahlăului". întovărăşiţi de un călugăr. 1909. fructe şi vin de Cotnari. trei munteni plus şase cai. „pe care tradiţia o socoteşte a fi Dochia. Priveliştea de pe vîrf i-a impresionat pe călători. a doua zi. în 1860. fiica lui Decebal".. Şoseaua Durău — Răpciuni a fost construită între 1895—1900.. citind şi lucrarea lui Karol Benke: Csik. M. În acelaşi anuar. Cluj 1853 (Ciuc. cu două camere pentru dormit. din 1833.. T. iar profesorul a predat. prin descrierile făcute acestuia. a doua zi. s-a remarcat. în special în rîndurile intelectualilor din Moldova. s-a ridicat. iar vînătorii. rîşnovenii îşi păşteau oile şi vitele pe muntele Diham. de familiile Udreşti şi Toma Postelnicu 3. însoţit fiind de clucerul Dragoş. ierburi. 49. presiunea atmosferică şi temperatura aerului. La 18 aprilie 1833. 1478 de la Biblioteca Academiei R. după Alexandru Melidon. din lemn. Din cele mai vechi timpuri au existat aici schituri.S. Galaţi. o lecţie de istorie şi de ştiinţe ale naturii. de Gh. şi apoi în satul Sabasa. pe bună dreptate. Traseul urmat: Mănăstirea Durău — poteca Măcărescului — Dochia — Vulturul lui Traian — Detunatele — Piciorul Sihastrului — Toaca. volumul V-VI. sat înconjurat de munţii Dealul Negru. drumul pe care au urcat elevii şi profesorii lor a fost cel al predecesorilor. 227. la Durău se închiriau camere pentru sezonul de vară. din care a avut o privelişte plăcută. în acest scop. MUNŢII BUCEGI. pe unde curge pîrîul Sabasa. Bucureşti 1893. după ce a trecut rîul Moldova a ajuns în satul Mălini şi a înnoptat la săteanul Dobre. răchită şi legate la picioare cu curele (asta prin 1840—1900).excursiile efectuate de profesorul Constantin Calmuschi. în primul rînd. Cu acel prilej a făcut şi o relatare privind formarea Lacului Roşu. cu vizitarea mai multor localităţi.K. . Probabil că ei au pătruns şi prin munţii învecinaţi: Morarul şi Bucşoiul. flori. Gyergyo es Koszon multja. p. ciobani sau tăietori de lemne.V. 3 Cf. autorul celor două volume: Amintiri dintr-o călătorie şi În munţii Neamţului. Alexandru Beldie. Pe fila 46 se găsesc însemnări asupra familiei Gane. confecţionate din lemn de tei. s-a datorat şi faptului că regiunea nu era „sălbatică". CHEILE BICAZULUI. scrieri apărute la începutul secolului nostru şi care au făcut o bună propagandă muntelui. arată cum s-a format lacul în anul 1837. totodată. O călăuză în Ceahlău costa 4—5 lei pe zi. mare iubior al peisajului natural. Ocina şi altele — urcau cu oile spre platoul Bucegilor prin plaiurile 1 2 Constantin Calmuschi. prezentul în general şi în amănunt. ce-i drept. a plecat călare. a cuprins şi masivul Ceahlău. destul de bogată pentru acele vremi. Au mers pe lîngă malul pîrîului Suha şi au văzut o „cataractă" şi păstori. au ieşit în poiana Glădişorul. Pe la 1895—1900. articolul O descriere de călătorie în versuri. pe jos.R. dăruit lor. Teşila. După cum se vede. Sînt menţionate stîncile de pe malul Bistriţei „ce pun în primejdii oamenii de pe plute". din lucrările sale literare elemente esenţiale menite să-i îndrume pe cititori pe anumite itinerare călcate de profesor însoţit adesea de celebra „Pisicuţa". prin margini de dealuri şi costişe. întreprinsă în perioada de la 27 iunie la 8 iulie 19011. Neumeyer. prima cabană. cei mai buni „meteorologi" ai înălţimilor alpine. În timpul excursiei. bun cunoscător al drumurilor în acei munţi. EXCURSIE PE STÎNIŞOARA2. au măsurat altitudinea diferitelor puncte. mai departe. Hăliasa. pp. de la liceul „Unirea" din Focşani. Apoi. 1907—1908. prin prăbuşire. după Alecu Russo şi Vasile Alecsandri. În Ceahlău. vin să prezinte ţinuturi ştiute bine numai de localnici. primii deschizători de poteci. Gane) a pornit într-o călătorie de la Fălticeni la Broşteni. În primăvara şi vara anului 1872. şi manuscrisul nr. cunoscători ai poienilor bune pentru păşunat şi. în mijlocul naturii. La 1814 funcţiona un fierăstrău cu apă pe Valea Izvorul Alb. Trecînd pîrîul Cîrjii şi satele Borca şi Mădeiul şi. Este sigur că Bucegii au fost colindaţi din vremuri vechi. A cincea excursie. Trebuie precizat că Hogaş. În zori. A scris despre ele în Anuarul S. Ion G. profesor universitar. Kirileanu. Vînatul iarna pe Ceahlău era în floare. peste muntele Stînişoara. la locul numit Fîntînele (1 200 metri altitudine). Babeş. Calistrat Hogaş poate fi considerat. rămînîd peste noapte la locuitorul Toader Alămîie. cu „primele date mai apropiate asupra acestui lac". Locuitorii din unele sate din sudul Bucegilor — Secăria. Ne lipsesc. Din plaiul Peleşului. 80 de trasee turistice în Munţii Bucegi. Această activitate a ascensiunilor pe Ceahlău. şcolarii au adunat pietre. jelene atalanos es reszletes osztalyokban (III fold — ăbrâval es egy masolati tâblâval). p. De la Piatra Neamţ la Răpciuni. născut în Tecuci (1847—1917). cu diligenţa. Plecat în interes de serviciu („cu a slujbei datorie"). Anuarul S. Bucureşti 1968. 28—37. Ziua a treia au continuat drumul pînă la gura pîrîului Sabasa prin poieni. în 1879. De la Iesle au urcat pe o potecă strîmtă pînă în poiana Stînişoara. în articolul Der Gebirgssee Gyilkosto oder Veresto in der Gyergyo und seine Entstehung in neuererzeit (Lacul de munte numit Lacul Ucigaşului sau Lacul Roşu în regiunea Gheorgheni şi apariţia lui). volumul VIII — 1888. călătorii moldavi au sosit la Broşteni.. mai ales de către ciobanii români.R. Gheorgheni şi Koszon. foile #1—91. ele sînt valoroase pentru că. — trecutul. 1903. de oameni trăind la munte sau de „profesionişti" ai lui — vînători. Grenţieşul şi Măzănae. a făcut două excursii în Munţii Hăghimaş. În munţii Neamţului. Nu putem încheia această secvenţă înainte de a-1 aminti pe profesorul Calistrat Hogaş. Eduard Albert Bielz. care a fost urcat de cei patruzeci de copii şi însoţitorii lor în ziua de 6 iulie. şeful ocolului silvic. pentru a nu se înfunda în zăpadă.T. Coborînd. spătarul Gane (unchi al lui N. se făceau cinci ore. încă înainte de 1500. un precursor-povestitor al frumuseţilor munţilor din jurul oraşului Piatra Neamţ. purtau „hîrzoabe" (rachete). rezultă că vizitatorii n-au văzut decît peştera şi cheile peşterii. iar din Transilvania. Moroeni şi altele. la jumătatea distanţei dintre Buşteni şi cabana Gura Dihamului. doi ingineri. fie prin Valea Gaurei. p. a urcat în Bucegi P. În prima noapte s-a poposit la Bran. Poteca. p. prin Valea Gaura. La 1785. În aceeaşi „foaie". căci la vremea aceea coborîrea Văii Gaura trebuie să fi fost o performanţă.' fallen mir doch stets neue fruher nie bemerkte Gegenstănde ins Auge" („Însă nu numai peştera. în numărul din 6 octombrie 1837. 1924. 5—6. unde se descrie o excursie făcută în Bucegi. La rîndul ei. vînătorii.K. mineralogi-geologi. cei dintîi menţionaţi fiind transilvănenii. Mihai Haret a situat greşit. p. prin Valea Mălăeşti. Din satele Pietroşiţa. aceea din 1834. După ce relatează că au fost vizitate peştera şi schitul. De asemenea. ca şi în Enciclopedia turistică românească. sondern auch die ganze Gegend verdient besucht zu werden. Din citirea atentă a lucrării Ungarn und Siebenburgen a lui John Paget. Gemuth und Publizitat5. la Peştera Ialomiţei. Din această relatare desprindem : 1)că excursia a fost o ascensiune colectivă cu un conducător şi patruzeci de participanţi . 8 Este mai mult decît sigur că acest pădurar. p. după cum se vede. de a trece cu mărfuri pe „Drumul Prahovei". la început1.R. o societate numeroasă de braşoveni a vizitat această peşteră. este relatată o a doua ascensiune în Bucegi. Primii călători despre care există menţiuni au fost naturaliştii Joanne Fridvaldszky la 1767 şi Johann Ehrenreich Fichtel la 1791. I. botanistul Lerchenfeld a ierborizat în acest masiv.. autorul anonim afirmă că întreaga regiune. 350—352. castelanul de atunci al Branului. indem schwerlich ein Gebirg solche romantisch wilde Scenen. tot traseul unei vechi poteci ciobăneşti lega locul unde se găseşte acum centrul oraşului cu platoul Caraimanului. fugarii şi oamenii de ştiinţă. volumul XIII—-1915. 3 Cf. Franz R. deoarece greu poate un munte să ofere scene aşa de romantice ca Bucegii şi cu toate că eu am vizitat de mai multe ori aceste regiuni. era.unde se găsesc astăzi oraşele Sinaia şi Buşteni. Interesul stîrnit de această peşteră a atras pe munte pe iubitorii de frumos şi curiozităţi ale naturii. fost preşedinte al secţiei Braşov a S. fie prin „plaiul fînului"2 pînă în Poiana Coştilei. român. . această excursie „prin anii 1840—1841"! Şi afirmaţia că John Paget şi însoţitorii lui ar fi fost pe Valea Horoabei este greşită. articolul conţine o notă în care se spune: „În anul 1834. pe jos. din 22 septembrie 1837. Geolog'. un pădurar 8 şi alţii. pe lîngă linia funicularului Fabricii de hîrtie din Buşteni. Pînă la al doilea război mondial se mai vedeau. Din articolul lui Romer reiese că excursia a fost efectuată între 19 şi 22 septembrie 1834. Anuarul S. traversînd vîlcele. A fost o bună potecă lucrată pe la începutul secolului. amintită mai sus. prin Poiana Kalinderu şi pînă în Poiana Tîrlelor (1670 metri). în Drumul Braşovului.. mersul pe munte se făcea prin Valea Ialomiţei. 5 Foaie de conversaţie. în 1833. 1895. 107. în a treia din nou la Bran. pe la Stînca Berbecilor din Caraiman şi ajunge în Valea Jepilor. frînturile vechii poteci ciobăneşti de pe Jepii Mici. fie prin Valea Mălăeştilor. a cărei dată de construcţie se pierde în negura vremurilor". La subsol.V. 1 Nestor Urechia. Nici acest articol nu este semnat. din Londra. a fost ghidul grupului. Pe aceste drumuri. 78.. fire şi publicitate. din lungul Văii Prahovei. îmi cad mereu în ochi lucruri neobservate în trecut"). apoi au coborît.. Leipzig. von Hauer (geolog şi geograf) a studiat înainte de 1851 Valea Ialomiţei şi a publicat o lucrare în Verhandlungen der K. căi ce au servit cîtva timp şi că drumuri turistice. Despre ea a scris Iulius Rorner. În lucrarea Peşteri din România. în a doua la schitul Ialomiţei. de un grup numeros. 7 În lucrarea Peştera Ialomiţei şi Casa Peştera. în 1844. un farmacist. Buşteni. numită mai tîrziu „Drumul domnişorilor". ci întreaga regiune merită să fie vizitată. există un articol nesemnat. În lucrările lor s-au referit şi la Bucegi 3. ne arată că la 1422 Dan al II-lea confirmă braşovenilor privilegiile căpătate de la Mircea cel Bătrîn. wie der Bucsets darbieten kann..K. de o reţea de hăţaşe. 6 „Aber nicht allein diese Hohle. Semnătura sa pe stînca de la Omul se mai vedea prin 1930—1935. prezintă scene romantice6.V. 4 Foaie trimestrială transilvăneană. ca un hăţaş. În Unterhaltungsblatt fiir Geist. pp. Valea Cerbului era străbătută. ce pleacă din Valea Cerbului. pentru spirit. Majoritatea participanţilor au urcat călare pînă la peşteră şi la Vîrful Omul. sălbatică. la întoarcerea dintr-o călătorie în Asia şi Grecia" 7. iar „cearta" la care se referă Mihai Haret nu a fost a unei „societăţi vesele". 2)că la Peştera Ialomiţei puteau fi cazate 40 de persoane . 2 Drum marcat azi cu bandă galbenă. la 1452. ca şi Vladislav al II-lea. de aici trece peste cîteva creste şi. 4)că participanţii erau obişnuiţi cu astfel de drumuri lungi şi grele. în 1836 baronul Wolfgang Vesselenyi.. 3)că drumul parcurs era foarte cunoscut. căile de acces duceau fie prin Şimon şi Guţan. adevărate porţi de intrare în Bucegi. und obgleich ich mehrere Male diese Gegenden besucht habe.T. încă înainte de „poteca grănicerilor". continuă şi azi. 1845. ci între călugării ce-i călăuziseră în peşteră. cum şi fraţii Paget. cîţiva profesori ai gimnaziului. Andreas Deak fiind organizatorul excursiei. 12. în Anuarul S. Conducător a fost Andreas Deak. volumul XV. II. DUck. Bucureşti 1913. au pătruns mai tîrziu sihastrii. 36. Interesantă este precizarea lui că a vizitat de mai multe ori această regiune. drumul de acces pînă acolo fiind fie prin Munticel. se spune: „. Tot pe la Bran sau. drum de acces spre aceste căi de suit la munte. de asemeni. poate. Kleinlauf descrie capela foarte veche din gura Peşterii Ialomiţei. În revista Siebenburgischen Quartalschirift4. apărută la Sibiu în 1793.iar în 1793. Grupul participanţilor era alcătuit din diferite personalităţi din conducerea Braşovului. se vorbeşte de Peştera Ialomiţei. pp. volumul V — 1938. 1875. G. p. Beclard. 846. inginerul hotarnic Carol S. apoi. 8 Cf. în Icoane şi fotografii de bucureşteni. 1926. ei au urcat muntele pe la Vîrful cu Dor. rezumativ. care au făcut măsurători în 1846. unde. al cărui nume începe cu P. după propria-i mărturisire. Cezar Bolliac a întreprins o mare expediţie cu plecarea din Tîrgovişte. p. Johann Michael Salzer. apoi la Vîrful Omul. 316 şi 293. în 18439 sau 1845. fie de teama răufăcătorilor ce se abăteau cîteodată pe la schit. în 1837. grupul compus din pictorul Nicolae Grigorescu. şi Andrei Rusu. Adevărul că Bucegii erau din ce în ce mai umblaţi rezultă dintr-un articol al lui Wilhelm Abraham 2.. II. Bucureşti.Reichsanstalt1. prin Doiceşti. pe care o descriem. Vaillant i-au urmat. atît în Introducere. Leslie Stephen. fie din curiozitate. coloane. 1956. împreună cu sîngerul Angelescu. G. cit. cu Bucegii în fundal. 10 În alte lucrări. avînd ca ţintă Peştera Ialomiţei.K.V. următorii: graficianul francez Michel Bouquet7 (1840) de la care ne-au rămas două desene reprezentînd mănăstirea Sinaia. în Anuarul S. Opere. numele munţilor. Cf. Au urmat Barbu Catargiu a cărui semnătură se afla la Peşteră (1850) şi la Sfînta Ana (1852) 10. poetul Cezar Bolliac şi Nicolae Bălcescu. „de ale cărui ascensiuni vom vorbi altă dată". În legătură cu această excursie a lui Carol S. volumul VII—1887. pictorul trasa nenumărate schiţe de peisaj pentru viitoarele lui tablouri. 7 Cf. unde Cezar Bolliac. . 1939.. 12 Doctorul Niculae Vătămanu. doctorul naturalist Alfred Bernath. 1870. De la peşteră. Golescu. dar praful de puşcă s-a umezit şi nu a luat foc. 148. semnătura de la Sf. au încercat să lărgească tunelul cu ajutorul unei explozii. 5 Molomoc. Pictorul a lăsat posterităţii.K. Al. Vraja Bucegilor. în 1866. în care. Ana este datată în anul 1856. venind de la Sinaia peste muntele Furnica. cîţiva ingineri nemţi. tot pe drumul vechi. N. Cezar Bolliac. p. prin Lăptici. op. După dejun şi Pe Vîrful cu Dor12. Andrei Rusu. toţi cercetătorii Peşterii Ialomiţei vizitaseră numai partea din faţă. Bucureşti 1981. Cezar Bolliac făcuse două vizite la schit între 1845 şi 1870 13. XIII. 15—16. II. 1893. A Vaillant. Cînd o fi avut oare loc prima lui ascensiune ? Din Sinaia. Dejunul. Au mers pe Caraiman. De la ei a aflat francezul povestea Vîrfului cu Dor. Nestor Urechia. acestui grup i s-au adăugat. botanistul culegea plante. Arheologul. Mihai I. de unde s-au întors la Sinaia6. a fost acela al profesorului francez J. Bucureşti. doctorul Dimitrie Grecescu. articolul Peştera de la Obîrşia Ialomiţei. primul urcuş în Bucegi consemnat în documentele cunoscute de noi. Golld. La munte.V. grupul alcătuit din Radu C. 1915. 3 Probabil că este vorba de Iosif Puşcariu. Vraja Bucegilor. ale văilor şi alte date pe care. prietenia lor a fost întregită cu un al treilea amic. Boierii Goleşti Din vremea renaşterii naţionale a Ţării Româneşti. Tot în 1870. au urcat poteca pe plaiul Colţilor lui Barbeş. gîndind să doarmă la stîna cea mai de sus pentru a vedea a doua zi răsăritul soarelui. grup care a purtat numele de „trinitatea vremelnică" (1870). 1 2 Lucrările Institutului Imperial de Geologie. De la Vîrful cu Dor au ieşit la Peştera Ialomiţei. Au coborît Valea Cerbului pînă la Buşteni şi de acolo la Sinaia. Alfred Bernath şi Dimitrie Grecescu. George Fotino. auzind de la călugări de existenţa celorlalte încăperi şi-a propus să pătrundă în ele. 6 Cf. consulul general al Franţei în Valahia11. plecînd din Sinaia. 1851. numită grota Mihnea Vodă (110 metri adîncime). Sub Vîrful cu Dor. Opere. 15. Nestor Urechia. A. p. stalagmite. Anuarul S. 1210. le-a povestit aşa de frumos în lucrarea sa La Românie. Bryce. pp. desenele: Grecescu excursionist. în ascensiuni pe Bucegi. nr. cînd apele secau. a făcut mai întîi o excursie cu plecarea din Tîrgovişte. La întoarcerea în Bucureşti. spunînd că primul a fost bunicul său dinspre tată. nu am găsit documente care să confirme afirmaţia nepotului său. n. Cezar Bolliac. Călugării de la schit ştiau însă că dincolo de această grotă mai sînt şi altele. Lui J. Vaillant. apoi la Babele şi la Vîrful Omul. În lucrarea lui Ion G. Golld.. cît şi la p. printre altele. Dimineaţa. mai jos.R. au ieşit pe vechiul drum al Dorului. arată că avocatul P 3 din Braşov se afla atunci pentru a 29-a oară în Bucegi. Comoara din cumpăna Ciocirlăului. A. nr. Peştera cu oalele. Cîndva. cuvînt slav. Pînă în 1870. Un tunel îngust şi puţin înalt făcea legătura între prima încăpere şi celelalte. iar naturalistul ciocănea rocile cu uneltele geologului". pp. Babeş Din Plaiul Peleşului. Bucureşti. Valea caselor şi Mormintele de pe Vulcana Mare şi ziarul Trompeta Carpaţilor. Haret contestă acestuia întîietatea în Bucegi.) s-a legat printr-o trainică prietenie cu marele nostru pictor Niculae Grigorescu. aflat pe atunci la studii în Franţa. a început compunerea poeziei O dimineaţă pe Caraiman. acesta. În acest scop. Oprescu. Bucureşti 1956. vorbind despre ascensiunea sa din 1886. 106. singurul avocat din lista membrilor secţiei Braşov a S. şi el fiu de ţăran. Kretzulescu şi Alexandru Golescu-Arăpilă. 4 Vorbind de excursia lui J. Ei pătrunseseră în acest paradis pe vreme secetoasă sau iarna. 11 Cf. pe stînca cea mai înaltă. au suit la Babe. 29—30. se vorbeşte de inginerii George Fischtum şi Papadopol. fiind conduşi de ţăranii-călăuze Ion Puiu şi Stoica Vodă. în 18428. a scris despre acest grup: „Acolo (la Paris. J.. în zilele de 26—29 iulie 1839 4. A se vedea ziarul Trompeta Carpaţilor. luînd cunoştinţă de această descoperire. vol.. cu stalactite.n. 13 Cf. draperii şi încă multe minuni ale naturii. şi-au însemnat numele.T. baronul de Talleyrand-Perigord (1857). 1926. Bucureşti. 9 Data este incertă. se citeşte Molomoţ şi înseamnă furnică. vremea frumoasă i-a ajutat. Din descrierea excursiei reiese că au urmat vechea potecă ce înconjură pe la sudvest movila Molomoc5. 258. excursie cu un scop foarte important. însoţiţi de călăuze... „fapt nemaipomenit pînă atunci pe aceste locuri". Bucureşti. îşi şi ardeau morţii. i-a arătat „strîmtoarea". Împreună cu Spiru Haret. Ar fi înaintat şi mai mult dacă frigul nu ar fi fost aşa de mare şi dacă comunicarea cu cei rămaşi la intrare ar fi funcţionat bine. Calendarul pentru toţi românii. Părăsind Moroenii. Popescu. fără unghi. însoţit de şapte persoane. că şi romanii mai în urmă. pentru facilitarea excursiilor în Bucegi şi Ceahlău. înalte şi large de 3 palme.96 şi 2. despărţită printr-un zid format dintr-un singur bloc de piatră şi acoperită numai cu acelaşi bloc care acoperă şi prima sală. una de 15 picioare lungime şi 8 picioare lărgime. în formă de tindă. Peste pietre mari.. din acel an. la Peştera cu Oalele. La vreo douăzeci de paşi au găsit o terasă înaltă pe care au urcat. dînd drumul apei şi deschizînd din jos gura. De pe Brînduşele au trecut pe Surlele. Faptul este că dacii. pre deschizătura de apus. în special. este o altă sală mai mică decît cea dintîi. de umbrar aci. după un ocol pe la Strunga. Vraja Bucegilor. din experienţa celorlalte cercetări că muncitorii. şi pre acest altar din capiste. cu toţii vreo 30. Ziua a treia au plecat şi. călări. să se lărgească intrarea". printre stalactite de diferite forme. Cezar Bolliac a trecut la executarea planului său: săparea unui şanţ de la gura peşterii pînă la „strîmtoare" şi apoi „a trage afară cu sapele tot potmolul de pietriş de stîncă. Blana. A trebuit să plec luînd cu mine numai cenuşă şi cîteva hîrburi din vasele sacre ce au conţinut-o". cu 15 oameni pînă cînd apa ce se strînsese în interior a început să se scurgă. Aflîndu-se de intenţia lui. p. 5 Aşa se explică faptul că la 20 martie 1882. în mai 1887. altar negreşit. Două ore mai tîrziu. amestecate într-un noroi galben. pe acelaşi drum şi pe o ploaie straşnică. Numai acolo au găsit oase. 1 2 Despre această peşteră noi nu am ştiut şi nici nu am citit undeva pînă la această descriere. apoi au urcat muntele Orzea.97.. Printre oase au găsit cărbuni de la un foc ce fusese cîndva făcut acolo. cari au servit drept urne ce au fost pline cu cenuşă. s-au îndreptat spre Peştera Ialomiţei. În ziua a doua. de unde şi-a recrutat oamenii necesari pentru săpăturile ce avea să le facă. Excursia a durat patru zile şi a avut loc între 12 iulie şi 13 august 1870. unde au poposit. un mare propagandist al frumuseţilor Carpaţilor şi. Lăpticiul. ediţia 1979. s-au minunat cînd au văzut o asemenea „societate".El a explorat munţii noştri aproape în fiecare an.. i s-au alăturat trei soţii ale unor notabilităţi din Bucureşti cum şi vreo zece bărbaţi din staţiune (probabil Pucioasa) ce se găseau în vacanţă. fără altar într-însa şi fără nici o îngrădire. este un bloc de piatră de formă pătrată. Bolliac a observat pe dreapta o altă galerie. veche unitate de măsură care după timp şi regiune a variat între 1. ai Peşterii Ialomiţei din Bucegi6. ca să construiască asemenea locuinţă pe asemenea locuri. Cocora. Faptul este că aici. Unul din tovarăşii lui de călătorii a fost Dimitrie A. într-o noapte urîtă". 192. Pe terasă nu era apă. D. numite de localnici „păsările împietrite".23 metri. Pe parcursul înaintării au lăsat diferite semne de recunoaştere pentru întoarcere. A lăsat doi oameni de legătură la capătul ei şi. un pasionat al umbletului pe jos5. după care iar au coborît în albia Ialomiţei şi au suit. al Bucegilor — botanistul doctor Dimitrie Brîndză (1846—1895). Planul a fost executat întocmai. ci numai o mulţime de oase de diverse mărimi. La înapoiere. 1888. 3 Stînjen. Sturdza a cerut înfiinţarea unui Club carpatin. a înaintat. o vreme splendidă cu lună. au sosit.. la dreapta.. Călugării. Cercetarea în peşteră a durat o oră şi patruzeci de minute. spunea el. în adunarea generală a Societăţii Geografice Române. lucrează cu sîrguinţă. au urmat un coborîş. din jos de muntele Şaua. Muntele Lespezi nu avea potecă şi părea „tare şi drept că peretele"... timp de o oră — autorul şi cu zece oameni — muntele Lespezi. În jurul relicvelor. Bolţile s-au lărgit permiţînd înaintarea încă 200 de metri şi mai bine. fără machinărie. pe Dichiu. unde-i aşteptau ceilalţi. fără cumpănă.. au străbătut cu mare greutate cei trei-patru 3 stînjeni prin strîmtoare şi apă. cu femei elegante din Bucureşti şi cu taraf de lăutari. Încăperi. înălţime de 4 palme şi tot atîtea pe cele patru laturi. ca să aşeze. „Peştera pare a fi clădită"2. intrînd înăuntru acesteia. noroi galben şi cîteva stalactite. Era ora zece seara. unde au găsit diferite scoici cimentate. de asemenea. Pornind mai departe. prin locuri unde nu se auzise decît fluierul ciobănesc. au fost primii vizitatori. îşi şi îngropau. în rest nimic. mărturisea: „În adevăr. Ştia poetul arheolog. ci cu cenuşă de om. lăsîndu-se în jos şi trecînd apa Ialomiţei. 4 Nestor Urechia. 6 N. Peştera cu Oalele. dacă sînt bine plătiţi şi li se creează o bună dispoziţie. uimit. seara. oase. ierborizînd cu pasiune. . al cărei nivel coborîse. Bucureşti. cu toţii au urcat munţii Priporul şi Brînduşele. . Bolliac. un asemenea lucru eu n-am întîlnit pînă acum în 14 ani de cînd frămînt în toate verile vîrfurile şi văile munţilor noştri". plus un taraf de lăutari. conducătorul lucrării. palizi şi gîrboviţi încă de tineri. Nucetul.Pucioasa. Alături cu această sală. fără mistrie. grămădit pe dinăuntru. o lespede pietroi formează un acoperămînt peste două. p. subprefectul de plasă. primari şi dorobanţi. bolovani mari drept praguri şi cîte un bolovan ca treaptă de coborît într-una. Manolescu. după ce cea mai mare parte a apei s-a scurs. care trăia aici de 26 de ani. cu făclii în mîini. Ajuns la Peştera cu Oalele 1. sînt mulţime de oale sparte. în această ca pistă dacă. cam pe la jumătatea distanţei. Trebuie semnalat. după ce stareţul. Au luat cîţiva cărbuni. negreşit nu cu cenuşă de lemne. Lăutarii au început să cînte şi pînă să se aşeze şi pînă să facă de ale mîncării s-au ivit zorile. au petrecut „o seară agreabilă. vreo patrucinci. Acestora li s-au adăugat oamenii angajaţi. cu ceilalţi. Dimitrie A. prieten intim.. Pre acest altar numai cenuşă şi cioburi amestecate cu un fel de nisip. Fiind ploaie mare.. de unde. Sturdza... restul oamenilor a rămas pe Brînduşele la un mic adăpost. Bucureşti. De aici numirea acestei capiste.. Pietroşiţa. Lucrul a durat şase-şapte ceasuri. Redăm un fragment din descriere: „în adevăr că omul trebuie să fie tare în braţele şi spatele lui ca să apuce. De la Peştera cu Oalele au coborît în Valea Ialomiţei şi au urcat apoi pe Brînduşele. Moroeni. Oboarele. cu o intrare şi cu o ieşire împotriva intrării de 7 palme. la Pietroşiţa. şi astfel."4. spunînd că pe ea nu coboară decît vînătorii de capre. Ioan Turcu precizează că pe cea mai mare dintre stîncile de la Vîrful Omul se aflau săpate trepte: „Eu. de exemplu. arhimandritul Gherman. cu mare grije şi precauţiune ne-am suit pe grupul estic. dinspre Braşov. pe ruta Sinaia—Peştera Ialomiţei—Vîrful Omul—Piatra Arsă—Poiana Stînii—Peştera din Piatra Arsă—Sinaia. . articolul Pe Vîrful cu Dor — impresii de călătorie.. cu un grup de patru persoane. în Valea Obîrşiei. peste Guţan. „cu încălţăminte armată cu colţuri". cu bilete dus-întors. D. mai jos de cascadă. şi trei sinăieni care veneau de la Vîrful cu Dor. Cum vizitase peştera cu un an înainte4. bărbaţi. aşa cum se vede în fotografia reprodusă în cartea noastră. Cînd cobora Ioan Turcu şi grupul lui. în cartea Ein Ausflug von Buşteni aus in das Bucsecsgebiet7. un grup din care făcea parte şi avocatul Iosif Puşcariu. pe care îl numeau „Balmat-ul nostru" sau „regele Bucegilor". se indică cinci căi : a)prin Rîşnov—Mălăeşti. În timp ce se găseau pe Vîrful Omul. o parte dintre ei urcînd.T. el însuşi fiind însărcinat cu supravegherea lucrărilor. După planurile lui a fost ridicat. sub conducerea călăuzei Ion Cosneanu din Poiana Ţapului. Eroarea a fost preluată şi în alte lucrări apărute mai tîrziu. cu preţ redus. şi cîţiva turişti: doctorul C. „profesor privat" (particular). Istrati (1850—1918) a pledat pentru transformarea Sinaiei într-o staţiune balneară. ce li s-a părut „înfiorătoare". op. N. în zilele de duminică şi în alte sărbători. Astfel. pe munte. Merită să fie semnalată excursia descrisă de inginerul bucurestean Karl Weinlich. dinspre peşteră urca un grup pe care îl lăsase acolo în ajun. în circulaţie. a repetat excursia la 24 august 1886. Din cauza vremii. pe Valea Urlătorii pînă pe platou. a celui ce duce la Braşov. e)prin Guţanu—Strunga—Peştera Ialomiţei. Strunga. pe micile trepte săpate în aceasta" 6. 5 Se pare că în acele case puteau fi adăpostiţi şi turişti... primii despre care ştim că au urcat potecile aceloraşi munţi sînt cei din Pietroşiţa. a sosit acolo. în zilele de 10—11 august 1884 1. 7 O excursie din Buşteni în Munţii Bucegi. Trenul transporta. cit. Excursiuni pe munţii Ţărei Bîrsei şi ai Făgăraşului. şi al S. în compania inginerului Justinian Teişanu. I. la un foc. stareţul mănăstirii Sinaia. b)prin plaiul Tarea — comuna Poarta — muntele Zănoaga şi pe la colţul Glemei. 3 Ioan Turcu. pp. Tot în 1885 a suit din Bran. mii de oameni in staţiunile climaterice de pe Valea Prahovei. în vremea aceea. conform căreia ele ar fi fost săpate de Friedrich Deubel în 1899. cu un grup de prieteni. ctitorii schitului ridicat în 1819. au mers pe la Urlătoare. Popescu. se spune: „aici avea el case de locuit cu clădiri economice"5. care a bătut toţi munţii ca să descopere ape minerale. primarul Branului. 65—93. Anul 1879 a marcat un alt moment important. de aceea. a părintelui Dionisie şi a trei ofiţeri. Braşov. De atunci şi pînă în anii senectuţii. Anul 1865 a însemnat un moment important în dezvoltarea turismului în localităţile de pe Valea Prahovei şi în Bucegi.V. 1887. el nu a putut urca la Vîrful Omul şi. Ioan Turcu din Zărneşti3. grupul nu a îndrăznit sa coboare pe Valea Cerbului. tehnicul Octavian Pop şi Stoian. cu întoarcerea pe acelaşi drum. pe traseul Sinaia Vîrful cu Dor — Peştera Ialomiţei. desigur. Popescu. ei sînt menţionaţi pe bolta grotei. aşa încît afirmaţia lui Mihai Haret. de piatră. femei şi copii. a făcut o călătorie sub conducerea părintelui ieromonah Nifon de la mănăstirea Sinaia. Bucureşti. membru al S. a primului tren „de plecare". În legătură cu accesul în munte din Transilvania. nu este exactă. Au mai venit apoi 16 persoane. de-a lungul pîrîului. valabile două zile. membri ai S. la 10 iunie 1879. În descrierea excursiei sînt date informaţii preţioase. 1896.K. de unde au coborît în Valea Cerbului şi apoi la Buşteni. Profesorul Constantin I. În 1885. nu sau oprit aici. sinăienii au citit transilvănenilor ultimele ziare din ţară. din cauză că scoate în evidenţă unele fapte mai puţin cunoscute. De la Vîrful Omul. prin Valea Mălăeşti.. Istrati 2. viitorul inginer Nestor Urechia. pe spinarea Caraimanului pînă la Ceardacul Obîrşiei. sub conducerea unei călăuze.Din josul Ialomiţei. unii au povestit despre ascensiunile lor în scris: N. şi alta în zilele de 31 august — 1 septembrie 1886. sub conducerea pădurarului Niţă Enache din Buşteni.R. despre „Casele Burlacului" din poiana Horoaba.K. dinspre Moroeni. d)prin Guţanu—Strunga—Colţi—Bătrîna—Vîrful Omul . inginerul silvic Mack de la domeniile coroanei şi Nicolae Bogdan. doctorul Istrati urca pe munte în fiecare duminică sau în alte sărbători..V. pe 1 2 Vezi. ci au înnoptat. Împreună cu un grup de 15 persoane. datorită terminării construcţiei tronsonului de drum Cîmpina—Predeal şi. Dintre numeroşii excursionişti care au urcat în Bucegi după 1880. stabilimentul de hidroterapie. 1899. D. o dată cu intrarea în funcţiune a căii ferate Ploieşti—Predeal şi a punerii. la Peştera Ialomiţei. ulterior. drum scurt. c)prin Guţanu — muntele Poiana Ţapului—Vîrful Omul . 6 Din descriere reiese că Ioan Turcu a găsit trepte pe stînca de la Vîrful Omul în 1886. 4 Cu ocazia vizitării peşterii a făcut şi el constatarea că dincolo de partea ce se putea vizita atunci (110 metri în adîncime) sînt alte galerii în care călugării au pătruns pe vreme de secetă sau iarna. între 1879—1882. au suit de la Gura Dihamului. de una din casele „Burlacului". unde nu mai fusese nimeni de trei luni. Ca şi în titlul articolului. puteau şi înnopta. 37 din l ianuarie 1913.. Gh. Karnabatt. Altă eroare se referă la cabana Caraiman. al ocrotitorului naturii şi mediului ambiant. Gust şi Walter Dick au urcat cu schiurile (numai în parte) pe traseul funicularului. A treia zi de excursie a grupului Weinlich a fost destinată reîntoarcerii. mai bine decît sub cerul liber. unde au petrecut a doua noapte. cînd Eforiei. la nevoie. 8 Cf.V. Alpinismul de iarnă are. Aici s-a întîlnit cu un alt grup4 de excursionişti care se instalaseră într-o cameră. A doua zi au mers. acelaşi Walter Dick a urcat cu schiurile pe Valea Mălăeşti la Vîrful Omul şi înapoi. pe o vreme destul de rea. După ascensiune. au fost primiţi bine şi cu „mirare" de către călugări. unde au înnoptat. . Au coborît pe Valea Obîrşiei la schitul de la Peştera Ialomiţei. în ambele publicaţii. nr. La 8 martie 1908. Din Braşov. alţi 18 tineri au suit la Vîrful Omul cu schiurile şi au coborît apoi pe Valea Cerbului8. Rossmann şi v.. în text. 1 2 Prima cabană din Valea Mălăeşti era aşezată într-o poiană. însoţite de patru ţărani purtători de bagaje. carosabile. Silvan şi N... Ajunşi la casa de piatră a S. pe schiuri. 7 Cf. după ce au coborît pe Valea Glăjăriei. în loc de Ialomiţa. utilizînd pene de lemn confecţionate din capete de oişte. Sadoveanu. Zeidner din Braşov urcase cu 12 ani înainte. cu cai pentru provizii şi călăuze. într-o poiană verde 2. ziarul Bucegii din Buşteni." 3. care este atribuită cînd lui Roşculeţ.1. O altă excursie în munţii Bucegi. „rîul Ialomicioara" etc. ce tocmai se construia şi nu avea încă uşi şi ferestre. volumul XXII. Kolbe. M. pe vreme destul de bună. cu zăpadă prăfuită. La 3 ianuarie 1933. probabil. nr. 4 Din descriere se constată cît de mult se umbla atunci pe munte: în acelaşi timp patru grupuri cu călăuze şi cai de provizii. Aici. K. Nici femeile nu au rămas mai prejos. mai jos de actuala. şi a trecut pe la Casa Caraiman.nume Vasile. În aceeaşi seară. care au venit de la Rucăr. Aici se puteau odihni pe un prici de lemn şi. Iată un citat din „reportajul" menţionat: „încă de acum cîţiva ani. iar din Buşteni şi Azuga 7 tineri au mers la 25 decembrie 1912 la Peştera Ialomiţei peste Jepi şi s-au înapoiat la Sinaia prin Păduchiosul9. Coborîrea s-a făcut în rapel folosind pitonul lăsat de Nicu Comănescu cu ocazia ascensiunii sale pe muchea Turnului Seciului. pp. rarii călători ce îşi îndreptau paşii în această vale închisă găseau găzduire în căsuţele de lîngă schit şi într-o casă de lemn situată mai jos de peşteră. prin această vale. însoţiţi de Walter Dick au parcurs traseul Sinaia— Peştera Ialomiţa—Vama Strunga—Bran. au constatat că uşa şi geamurile acesteia erau distruse. 5 Cf. Desigur. Exemple: „Spre Caraiman şi Ialomicioara". Este vorba de Poiana Horoaba şi. A urcat pe noul drum făcut de Societatea carpatină „Sinaia". Filip. în interiorul construcţiei. cu ceaţă. la 10 decembrie 1912 7. Sadoveanu. ne pare locul potrivit pentru odihnă şi recreere după oboseala vieţii din oraş. peste muntele Blana. fiecare descriind o parte5 a drumului. dar Societatea carpatină „Sinaia" a adăugat la priciuri saltele de paie şi perne. în orice caz. apoi cu viscol. în această parte a Văii Ialomiţei.K. care a construit-o. cu un singur însoţitor. a fost greşit scris toponimicul Ialomicioara. anul II. 20—36. numai Societăţii carpatine „Sinaia". Ludwig Mysz. 6 Cf. 8 şi 9 august 1899.. Ţimiraş. Olly Geresch şi Constantin Parhon (Nini) au urcat în premieră de iarnă Fisura din Turnul Seciului de pe faţa dinspre muntele Bătrîna. şi că F. de asemeni. J. nu şi cu cel al ecologului. la Vîrful Omul. la cota l 570 metri. în luna februarie. din 2 noiembrie 1909. La 15—17 februarie 1908. îşi reaminteşte că a mai suit iarna pe acest vîrf. se observă viziunea clară pe care a avut-o autorul în ceea ce priveşte viitorul Văii Ialomiţei că regiune climaterică. este cea făcută în 5. p. peste munte. Bomches. 3 Din cele scrise. De acolo s-au reîntors peste munţii Dichiu şi Păduchiosul pînă la Sinaia. La 18 aprilie 1908. la 17 mai 1891. 36 din 15 decembrie 1912. D. 21 din 15 martie 9 Idem. anul I. prin pădure. 163 şi ziarul Minerva. probabil de hoţi sau alţi răufăcători. Siegfried Gusbeth. ziarul Bucegii din Buşteni. nr. spre platou. zăpada troienită de furtuni era complet îngheţată. penele au fost scoase la coborîre şi marcată acţiunea cu nişte cioturi de lemn înfipte în fisură. Elena Bomniceanu şi Fanny Seculici (Bucura Dumbravă).K. Anuarul S. dar se vede şi revolta autorului împotriva grupului gălăgios venit din Sinaia. şi. la 11 martie 1912. va avea un mare viitor ca localitate climaterică cînd va avea un teleferic care să ducă turiştii peste Furnica şi cînd actualele poteci vor fi înlocuite cu şosele largi. mare vechime în Bucegi. demnă de a fi relevată. la cabana S. pînă la şaua dintre Diham şi Căpăţîna Porcului. de M. trebuind sa folosească şi colţarii pe pantele îngheţate. nu.K. La Peştera Ialomiţei. 1910. construit atunci. „De la Ialomicioara la Omul". civili şi militari. tot de Societatea carpatină „Sinaia".V. au ajuns la poteca ce conducea de la Rîşnov. Era.V. călăuzele lor în alta. anul II. iar în a treia făcuseră un foc şi-şi preparau mîncare. 6 şi 7 septembrie 1909 de grupul G. venind de la Peştera Ialomiţei.. urcînd la 25 decembrie 1901 pe vîrful Omul6. 1912. Calendarul Minervei. De pe platou au coborît la Bulboace. articolul În munţii noştri-Peştera Ialomicioarei. au coborît pe Jepi. un alt grup de vreo 20 de persoane. După-amiază a sosit la această casă un grup de excursionişti bucureşteni. Coborîrea în Buşteni au făcuto pe noul drum de pe Valea Jepilor. Fritz Schiel. încît. El a văzut lucrurile însă numai cu ochiul inginerului. prin Valea Mălăeşti. în zilele de 7. Ascensiunile cu schiurile îşi au şi ele vechimea lor. a urcat din Sinaia. Niculae Gelepeanu. publicaţiile — cărţile. au fost conduşi de călăuze. la excursia 27. Cristache Dedula. Cei 40 de excursionişti braşoveni. prin dosul munţilor Piatra Arsă. Al. Stanicei. duce spre vîrful vestitului munte Caraiman. anuarele. cum şi ciobanii călăuze: moş Mitru din Moeciu. 1893. ediţia a 2-a. Niculae Voinescu. Bucureşti. cu toţii citaţi în scrierile vechi. Aceste trei cărţi au un caracter de schiţă istorică punînd un accent deosebit pe rolul jucat de mănăstirea Sinaia la dezvoltarea staţiunii climaterice Sinaia. Publicaţiile. ţancurilor. vînători său călugări. Ştefan din Moraru. Duţescu. Se vorbeşte de prezenţa.Cel mai vechi film în Bucegi a fost făcut în aprilie 1930 de Asociaţia Excursioniştilor Români (A. Cum am afirmat şi în altă parte. Aceste călăuze. Făgăraş 1927. Următoarele au. Ei au fost începutul. Conducerea tehnică a avut-o Neagu Boerescu.E. Ghenadie Eneceanu. Niţă Enache. Călăuzele. ciobani. Preumblările la Sinaia. călăuzele. la Piatra Arsă şi la Caraiman. două schiţe şi multe fotografii. George Radovici şi L Lăzărescu. 1695—1895. Iniţiativa a aparţinut lui Ion I. Găleşescu. de rolul mănăstirii Sinaia în dezvoltarea circulaţiei pe Valea Prahovei. au fost conduşi de Andreas Deak. în 1861. că şi în restul Carpaţilor. Eugen Stoian. Bucureşti 1895. În capitolul IX. separat. Petre şi Filică Pascu. În afară de cei menţionaţi. spunîndu-se: . AL. Conţine o hartă. Această afirmaţie e valabilă şi pentru Munţii Bucegi. Primii călători în Bucegi. revistele. Ion Gâtej. Primul ghid în care se vorbeşte de schitul Ialomiţei şi de peşteră. 1885. Din Plaiul Peleşului. Ion Stă-nilă-senior. în ansamblu. Ploieşti. Nicolae de pe dealul Molomoc. accentul pe istoricul hrisoavelor domneşti. ţărani români. Aron din Valea Oarbelor. Prunaru din Jepii Mari. Bucureşti 1881. Conţine o descriere amplă a evoluţiei Văii Prahovei . Guide de Sinaia şi Cîmpina. Lucrare în care este amintită vestita călăuză Ion Cosneanu din Poiana Ţapului şi unde sînt prezentate drumurile la Sf. francezul J. Vaillant — de ţăranii Ion Puiu şi Stoica Vodă. schiţă istorică. BABEŞ. Sinaia. ION G. moş Zmeureanu din Vîrful Ţapului şi mulţi alţii. autorul vorbeşte de transformarea Sinaiei în staţiune de vară. publicaţiile în care este vorba de masivul prahovean sînt extrem de numeroase. cum şi de primele construcţii din Sinaia modernă . încă în secolul al XV-lea. caracter de îndreptare turistice alpine : NIFON ARHIMANDRITUL. care mergeau în staţiunile climaterice din Transilvania. 15 august 1695—1895. totodată. Monastirea Sinaia. GALEŞESCU. Enumerăm mai jos principalele cărţi dedicate Bucegilor pînă în preajma anului 1930. Călăuza Bucegilor. Niţă Tunaru. apărută în două ediţii: una în limba română şi cealaltă în limba franceză. fraţii Niţă. Bucureşti 1895. după 1930. Bucureşti. de Vîrful cu Dor. Sinaia. David Turcu. Consemnăm mai jos. Virgil Ioan. NICOLAE GAROFLID. scenariu Nicolae Dimitriu. principalele informaţii ce ţin de istoricul acestora. din care. Sfînta Ana. istoria sântei monastiri. Cristache Ionescu. semnăturile vizitatorilor — între care şi a lui Barbu Catargiu (1856) — despre toate se fac menţiuni în această cărţulie . în care sînt descrise mai multe drumuri de acces în munte . Ion Stănilă-junior. Săvescu. G. a sihastrilor. NIFON ARHIMANDRITUL. starea drumurilor. Ioniţă Chioru. Bucureşti 1885. Gheorghe Ion Călin. despre biserica Sf. castelanul Branului. casele de adăpost şi marcajele. 1899. Gheorghe al Sandei. doctor. Ana. A. Vîrful cu Dor. de unde o altă potecă. Nifon Arhimandritul. dar acest drum nu se poate face fără conducător" . oameni de ştiinţă sau turişti. 1899. Această carte este mai documentată în ce priveşte aşezările omeneşti punînd. fiind date şi detalii asupra potecilor de acces . publicaţiile.R. Este prima lucrare în care se vorbeşte de cele mai vechi aşezări omeneşti în Munţii Bucegi. Lor le datorăm denumirile munţilor. G. dările de seamă ale asociaţiilor — au jucat un rol deosebit pentru dezvoltarea gustului pentru alpinism şi căţărătură. în mare măsură. viaţa pustnicului ce a locuit aici. A fost cea mai amplă lucrare a timpului. Vasile. Sinaia. arătîndu-se că în 1860 aceasta a avut 6024 de vizitatori. cum am făcut-o şi în altă parte — unde am dus exemplificările pînă la date anterioare — întrucît. Sinaia şi împrejurimile. cum şi de peştera din Piatra Arsă. au mai participat: Şerban Ţiţeica. 1903. iar în 1862 peste 8000. pe realizările Eforiei spitalelor civile în Sinaia — şi pe construcţia căii ferate Ploieşti— Predeal. înainte de 1581. Sinaia. Sînt descrise aici 48 de trasee. aflaţi pe munte în 1834. ALEXANDRU AGAPIE. Niculae Butmăloi. văilor şi poienilor lor le datorăm legendele şi tot ce face farmecul unei excursii. Gheorghe Ion Marin Văsii. Istoricul acestui loc. pădurari. au fost temeiul şi începutul alpinismului românesc: Ion Cosneanu..De la fîntîna Davila drept în sus duce o potecă la muntele Vîrful cu Dor. Megelea. despre hrisoavele domneşti privind daniile şi scutelnicii mănăstirii Sinaia.) cu sprijinul Direcţiei Culturii din Ministerul Sănătăţii Muncii şi Ocrotirilor Sociale pe traseul: Valea Mălăeşti—Vîrful Omul—valea şi peştera Ialomiţei. citim: „Poiana . Ne oprim la acest an. La dezvoltarea alpinismului în Bucegi au contribuit. 7250. şi un nepot. Valea Albă. apoi pe ale Jepilor Mici. pentru evacuarea rapidă a lemnului provenit din pădurile dărîmate de furtună (Cocora. în stare acceptabilă. ce a fost transformat în potecă lucrată de către Societatea carpatină „Sinaia" în 1900—1901. iar porţiunea inferioară a fost lucrată în întregime sub conducerea lui Nicolae Gelepeanu. În Bucegi (1907). mocan din satul Ocina-Adunaţi. în 1899. judeţul Prahova. s-a făcut în 1962.Stînei—Piatra Arsă — pe culmea muntelui pe la Claia Mare. O variantă a acestui drum urca în Poiana Coştilei prin Plaiul Fînului. încă. mai ales. cum şi descrieri de trasee. care să lege Pietroşiţa de Sinaia. faţa sudică. urmînd Văile Urlătorilor. în preajma războiului din 1916. pînă la Casa Peştera. se găsesc şi în publicaţiile acestora. începînd cu 1880. de către Domeniul coroanei. Porţiunea superioară a văii purta un hăţaş ce urma. şosea care. Bucegii din Buşteni. aşa cum menţionează placa de la bifurcaţia către Sf.. drumurile pe hartă prezentate în culori au făcut din această carte cel mai preţios îndreptar (ghid) . MICHAI GOLD. vechile hăţaşe ciobăneşti care făceau legătura între zonele de păşunat şi satele din preajma Bucegilor au fost transformate în poteci. apoi.. ziar apărut la Buşteni între 15 mai 1911 şi 1 august 1916. apoi cu tatăl său şi mai tîrziu a condus diferiţi amatori.. Rucăr şi Bran. Hăţaşele cu plecare din Buşteni — cele pe care le-am amintit mai înainte — au fost transformate în poteci. prin Dichiu spre Bulboace. De altfel. Vechiul hăţaş ciobănesc de pe Valea Cerbului a devenit drum grăniceresc. Informaţii şi descrieri de trasee se găsesc şi în unele cărţi ale lui NESTOR URECHIA: Robinsonii Bucegilor (1916). care în realitate este Brîul lui Răducu. Lăptici). păscînd oile pe feţele sudice şi estice ale muntelui. informaţii asupra alpinismului3. apoi. Sava. la staţiunea Bulboace a funicularului. apoi trecea peste culmea Lucăcilă pînă în Valea Brăteiului. Ion Răducu. Poteca cobora în Valea Ialomiţei peste muntele Nucetul. Vraja Bucegilor (1926) şi chiar în Zînele din Valea Cerbului (1904).Spre Claia Mare a Jepilor şi spre Clăiţa" (p. Ea este. Acolo s-a intenţionat să se facă şi o cale ferată.După Piatra Arsă se trece pe brînele Jepilor Mari unde potecuţa se isprăveşte. Rucărului şi Branului.Sinaia". Fiind scrisă şi în limba franceză. care trăieşte şi azi în Sinaia. are 86 de ani şi în tinereţe a umblat pe acest brîu cu bunicul.) întoarcerea se poate face prin Valea Jepilor (. pe jos. în special. a înlocuit un vechi drum de căruţe. 6 la 8 ore". prin prezentarea unor trasee atît în zona de platou. o dată cu construirea cabanei de pe Vîrful Omul. Ministerul de Domenii şi Societatea carpatină . unele după material adunat în excursii efectuate în compania şi sub conducerea lui Nicolae Bogdan. şi. la Claia. cît. a fost construită în 1908 o dată cu montarea funicularului Fabricii de hîrtie. Ana au fost făcute de Eforie în 1912. Unele dintre ele vor fi amintite în alte capitole ale cărţii. 3 Nu trebuie uitate ziarele Sinaia şi Sinaia-Predeal. Brîul Mare al Coştilei.. numit şi Brîul Bucegilor. totuşi există şi descrieri exacte. ajungea la şaua de la Pichetul Roşu. O dată cu dezvoltarea turismului. În munţii Sinaiei. Exemplu: . Şoseaua naţională de la Sinaia la Moroeni este mai veche. Claia Mare şi Clăiţa Jepilor sînt nişte colţuri ascuţite (. carte la baza căreia au stat ultimele două lucrări menţionate mai sus. Drumurile. pînă în Valea Jepilor sub cascada muntelui Caraiman (8 kilometri)"1. Drumul carosabil peste muntele Păduchiosul. cu plecare din Sinaia. în abrupt: Claia Mare şi Brîul lui Răducu. de către Eforia spitalelor civile — proprietara muntelui Furnica. între altele. în perioada care urmează înfiinţării asociaţiilor de alpinism. Poteca actuală de pe Valea Jepilor a fost lucrată o dată cu ridicarea cabanei Caraiman. 2 De fapt. Descrierea drumurilor cu distanţe kilometrice. Ana. sub conducerea inginerului Iosif Sângeorzan. tot Ion Răducu. regiune care îi era. Poiana Stînii şi Sf. Brîul Mare al Morarului. vechiul hăţaş a fost 1 Am citat din trei lucrări. traseul prin Poiana Kalinderu—Poiana Tîrlelor (poiana a doua ) — Stînca berbecilor—brîul Portiţei. drumul de pe sub coama muntelui. prin Poiana Morarului. un drum natural a legat din vechi timpuri Buştenii cu Poiana Coştilei şi.. A făcut o mare propagandă pentru localităţile de pe Valea Prahovei şi pentru Munţii Bucegi şi a publicat. Bucureşti 1910. El a avut un fiu. Numeroase date asupra excursiilor. Conţine informaţii asupra localităţilor de pe Valea Prahovei. cartea se adresa şi străinilor. Poteca ce pleacă din Buşteni. . a descoperit acest brîu în prima jumătate a secolului trecut. . Valea Mălinului. după cum am mai arătat. Valea Seacă a Caraimanului şi Portiţa Caraimanului. au fost transformate în potecă lucrată în perioada de constituire a staţiunii climaterice. Drumurile carosabile spre Poiana la Sfîrşitul lumii (cota 1 400). Deşi unele descrieri de trasee sînt neclare. informaţii privind modul de a circula. Valea Caprelor. dragă lui Nestor Urechia. apărute între 1885 şi 1910. Claia Mică. Hăţaşele vechi. 195) 2. Pe Munticelu. pornind din şoseaua de pe Valea Cerbului. stînca lui Varsanufie—Valea Jepilor. deoarece „Clăiţele" sînt numite stîncile de la baza Clăii Mari. VASILE TEODORESCU. În Valea Mălăeşti. Sângeorzan a condus toate lucrările pe munte din acea vreme. Valea Morarului a rămas cu vechile hăţaşe ciobăneşti. cu calul sau cu trăsura (pe anumite porţiuni). cărţi care se adresează tineretului şi urmăresc sa dezvolte gustul pentru munte...) Distanţa. ca şi cel din Moroeni peste Brînduşele. unde se găseşte „Banca reginei". Înaintea primului război mondial. Aceştia au avut un fiu. adevărata importanţă a acestor adăposturi pentru stimularea excursiilor pe munţi în perioada la care ne referim. ele au contribuit. avea o cameră pentru vizitatori. Bineînţeles că. ca de exemplu cel de pe culmea de la Vîrful Omul la Strunga.) este foarte bine cunoscută de toţi vizitatorii Scropoasei.. n.. la pag.M. efectiv la dezvoltarea gustului pentru excursii.T. părăsite de la Scropoasa". care sînt destul de confortabile. ca şi prin Guţan—Strunga. acelaşi autor nota: „. Fabrica de Hîrtie din Buşteni a clădit. în 1908—1909. Aceasta a fost mărită în 1937—1938 şi a devenit cabana Horoaba. volumul XIII — 1915. n. asociaţia A.R.). volumul 1-1903. care a construit în 1931. cum şi — patru ani mai tîrziu — un cuptor pentru pîine şi o sifonărie. din Poiana Horoabei.n. Leanca (Ilinca). dea lungul lui. sperăm. de la vechea cabană Mălăeşti la Prepeleag şi de acolo la Vîrful Omul. Pe platoul Bucegilor. De asemenea. s-au transformat în poteci. A. Colţi şi Padina. 3 Cititorii vor înţelege. schit construit. Pe lîngă adăposturile menţionate.. Casele de adăpost. 29 scria despre o Excursie pe Valea Ialomiţei.C. măritată cu Cristache Manolescu din Zărneşti. se scria: „Societatea va cere primăriei Capitalei să-i cedeze construcţiile. dacă acordăm credit legendei. cum a fost. Tipografia Vasile Teodorescu.n. iar doctorul Petre Gold-Haret. Peştera Ialomiţei şi Casa Peştera. la dezvoltarea alpinismului în Bucegi au contribuit şi alte construcţii ridicate de diferiţi oameni dintre care unii erau şi proprietari de munţi.. vechile hăţaşe.T. În această cabană s-a constituit. Serghie Popescu a mai construit în 1934 o anexă. proprietarul munţilor Bătrîna. construit prin 1909. aveau şi încăperi unde dormeau muncitorii care lucrau în munte şi turiştii. localitate unde se găseşte un fierăstrău. pe avocatul Lucian Manolescu. din 1909. despre care vom vorbi o dată cu prezentarea activităţii fiecăreia dintre asociaţiile respective. Buşteni. încă din 1886 a fost lucrată poteca numită „drumul lui Deubel". prin şaua mare. i-au cerut să extindă construcţia şi să o transforme în cabană turistică. dintotdeauna. cel de la Vama Strunga. sub conducerea lui Ion Stănilă-junior. adăugîndu-i-se o sufragerie. staţia funicularului Buşteni-Brătei şi un mic hotel" (este vorba de o casă a Fabricii de hîrtie. ce primeau şi excursionişti.T. În încheierea articolului se recomandă ca această excursie să se facă în două sau trei zile cu o noapte petrecută la Scropoasa şi alta la Peşteră. 1924. în Anuarul S. Cererile de cazare fiind mari. o casă pentru familia sa.. de Mihnea Vodă cel Rău. Cu ocazia cercetărilor întreprinse de către inginerul G. cum şi alţi turişti. care a avut şi rol turistic. o bucătărie. pe brîul mare al Caraimanului. 52). În 1905. În aparenţă fără destinaţie turistică. mai multe cantoane.R. în anul 1508—1509. Nicolae Bogdan spunea: „Bunătatea şi amabilitatea fraţilor Ionescu (aveau construite aici trei fierăstraie. 2 Vezi Mihai Haret. Orăscu. Aceasta este şi raţiunea pentru care le consemnăm în lucrarea noastră. făcută tot în vara 1915. Se pare că pînă la urmă aceste clădiri au fost cedate sau vîndute fraţilor Ionescu. Mulţi dintre membrii T. A fost refăcută în 1898. au fost ridicate la Scropoasa diferite construcţii despre care. fapt menţionat în diferite volume ale anuarelor S. Mai tîrziu s-a căsătorit şi a avut o fată. au existat din totdeauna hăţaşe ciobăneşti.Casele Burlacului" aparţineau lui Ion Enescu din Pietroşiţa. societăţile şi cluburile alpine existente atunci au clădit diferite cabane. Astfel. deoarece oamenii lor de serviciu au ordin de a-i servi şi a le pune la dispoziţie chiar şi locuinţe. sub titlul Din carnetul unui turist (pag. de exemplu.R. iar staţiile Bulboace şi Brătei primeau şi ele oaspeţi. pe vechiul loc al clădirilor Burlacului.). la Monumentul eroilor. stareţul Ieronim de la schitul Peştera Ialomiţei a construit lîngă schitul nou un rînd de case care. la 29 iunie 1929. cantonul Jepi. a clădit în 1928 o casă cu patru camere.3.n.. de la Pichetul Roşu la Prepeleag. avea amenajată o cameră pentru turişti. pe lîngă faptul că erau stîne în adevăratul sens al cuvîntului. n.R. Serghie Popescu. O dată cu construirea funicularului. care a rămas multă vreme necăsătorit. . cum şi în perioada dintre cele două războaie. construit în 1926.R. pentru familia sa cu patru copii. ca şi Nicolae Bogdan. În 1899 a fost construită poteca „Take Ionescu". în scopul folosirii lor pentru alimentarea cu apă a oraşului Bucureşti. spunînd: „în drum spre Dobreşti ne-am oprit la fierăstrăul lui Popper". fiul lui Ion Popa Nicolae din Pietroşiţa.transformat în potecă lucrată la 1900. în jurul anului 1897. De-a lungul fostei graniţe au existat diferite pichete de grăniceri. În Poiana Padina. drumul de la actuala cabană Caraiman. a fost cel oferit de chiliile schitului de la Peştera Ialomiţei. Dintre acestea. „Casele Burlacului"1.D. Mai departe. ca şi de-a lungul diferitelor coame.I. În Anuarul S. datorită circulaţiei. numai 1 . lucrat de grăniceri înainte de 1916. au găzduit şi turişti2. altele construite de societăţi turistice sau cu diferite ocazii.. în acelaşi anuar. o magazie de alimente. cu ocazia ridicării monumentului. din şaua mică a Caraimanului. stînele au oferit şi ele adăpost vizitatorilor locurilor. unele transformate în poteci lucrate. numit adeseori Casa Schiel. cu tot strictul necesar". pentru măsurarea debitelor diferitelor izvoare din regiune.sosim la Bolboace (corect Bulboace. unde un mic popas cu o gustare a fost bine meritat". ceea ce s-a şi întîmplat. de exemplu. ea şi cele de pe Valea Ialomiţei.. Cel mai vechi adăpost din Bucegi. Pe Vailea Gaura. Au existat însă şi unele marcaje făcute de diferite persoane. între Valea Mieilor şi Valea Izvorul Dorului. a fost demolată în 1962. de către profesorul universitar Dan Rădulescu. Bulboci. născută Enescu. unele semne în formă de cruce albastră. în 1936— 1937. Naţionalizată în 1948. Deosebit de interesant este faptul că Niculae Butmăloi a făcut. în articolul Case de adăpost in Bucegi. ca semne de orientare turistică. în locul ei construindu-se actuala cabană. grija familiei şi a cabanei a rămas pe seama harnicei sale soţii. Prin demolarea în 1962 a cabanelor sus-citate s-au pierdut în jur de 500 locuri de cazare pe Valea Ialomiţei. pe dreapta Ialomiţei. În 1931. Scropoasa (Arzoi). pînă ce. de la Portiţa Caraimanului pe Brîul Portiţei în Vîlcelul Mortului efectuat în 1927 de către autori necunoscuţi. Tot în Poiana Horoaba. prin 1935 —1936. înaintea primului război mondial. Premiere.Piatra Arsă". înainte de primul război. casa numită „baraca popilor". de Al. Călugării de la schitul Peştera Ialomiţei au mai construit şi ei. În Bucegi. mistuită de flăcări în 1955. iar după acest război. Astfel. au fost făcute de vechile societăţi şi cluburi alpine. a durat. Schitul nou. condusă de surorile Grigorescu. Elena Serghie Popescu. Primitoare. pe locul fostelor aşezări ale bunicului. pe care. transformînd-o într-o aşezare turistică cu zece camere. oarecum mai grele 1 2 Folosită în ultima vreme ca magazie.pentru dormit. un marcaj cu semne roşii. casa de adăpost „Plaiul Mircii". După moartea lui Serghie Popescu (petrecută în timpul războiului. primitiv. din iniţiativă proprie. Aceste două adăposturi au fost închiriate de T. alt proprietar de loc. cu indicarea fiecărei văi traversate. de la Portiţă—pe Brîul Portiţei şi pe vale pînă la poteca de legătură cu Buştenii. în 1924—1926. familia Popescu. ea nefiind pe muntele cu acest nume. mai jos de peşteră. Marcaje. 5 Hornul „La Scară" este mai în sus. în urma unui accident). prin 1925. Găleşescu (1903) şi reprodusă în Amintirile unui alpinist. Una dintre cabanele menţionate mai înainte a fost închiriată de asociaţia „Piatra Craiului" între 1943 şi 19484. zis Burlacul. astfel: Ioil. un dormitor comun. În Poiana Plaiul Mircii. Nu se ştie cine a fost primul alpinist care s-a aventurat în abruptul Bucegilor. casele: Omul. această construcţie a devenit cabana . şi Mihăilă Bădilă.. în 1935. înainte de primul război mondial. la Scropoasa. Padina. În 1954 o parte din ea s-a prăbuşit datorită cantităţii mari de zăpadă ce o acoperea1. 4 În revista România pitorească. Ulterior a fost modernizată iar prin 1967 a fost construit aici complexul sportiv de altitudine. pe muntele Jepii Mici. Tot datorită cererii mari de locuri de cazare. cîte o casă. încă. El se mai vedea. în 1935. Ambele marcaje au avut o durată foarte scurtă. la care aveau acces şi turiştii. în 1927. pe alocuri. asigurînd un serviciu ireproşabil. după ce prima casă Peştera a ars în 1940. se întîlneau. 3 Vezi. două camere pentru familia sa. op. Schi el. menţionează că existente. Enescu. Constantin Arzoi din Pietroşiţa a zidit un adăpost. 41. marcajele. în 1929. o casă şi un cuptor de pîine. un cuptor de pîine şi o sifonărie2. familia Grigorescu din Pietroşiţa a ridicat pe proprietatea sa. Iosif Salter. Mălăeşti şi Piscul Cîinelui. După 1948. Caraiman şi Vîrful cu Dor. marcajul pe Brîul Mare al Coştilei din Valea Priponului şi pînă la hornul lui Gelepeanu. cam în mi j locul ei. au mai ridicat „cabana Bucegi". din 1933. Ea a ştiut să fie în continuare o foarte bună gazdă a iubitorilor muntelui. din nou în vale şi pe la hornul „La Scară"5 în Poiana Coştilei. efectuat cu albastru. p. cum şi pa traseul de la Poiana Tîrlelor la Portiţă. a fost demolată în 1962. a extins. nume dat greşit. nr. De asemenea. cronologic. prin 1937—1938. Aceste clădiri au fost naţionalizate în 1948 şi demolate în 1982. G. pe acelaşi mal cu Hornul Pămîntos.R. Cele două case au funcţionat împreună pînă în 1956. pe traseul: Valea Priponului— Brîul Mare al Coştilei—Valea Mălinului pînă la Lespezi. pe locul unde se găseau fostele clădiri ale primăriei capitalei. Prin anii 1956—1958 a fost înlocuit cu actualele pavilioane ale Fabricii de ciment Fieni şi termo-centrala electrică Doiceşti3. demolată în 1962. cum nu ştim cine este căţărătorul din fotografia apărută în cartea Sinaia şi împrejurimi. cabana numită „Colţi". Constantin Enescu. Semne izolate au fost făcute în abrupt şi de către Nestor Urechia. cit. avocatul Lucian Manolescu. pe Brîul lui Răducu.. Nestor Urechia lăsase unele semne în formă de mici scîndurele bătute în cuie pe copaci. Omul. a înălţat. batalionul de gardă din Sinaia a construit pentru ostaşii săi o casă numai pentru dormit. a fost ridicată noua casă Peştera. În 1932. Miron. construcţia. apoi prin Poiana Mălinului. . În ce priveşte traseele de abrupt. în 1942. extinsă ulterior. Aici a funcţionat o măcelărie. în 1931. pus la dispoziţia excursioniştilor. I se spunea aşa fiindcă acolo se montase o scară de lemn. şi „cabana Decebal". din Valea Mălinului. Pe platoul Bucegilor. între Valea Jepilor şi Claia Mare.C. ea are acum ca anexă clădirea ridicată în 1941 de Stan Rizescu.. o frumoasă reputaţie în rîndurile vizitatorilor. cînd prima a fost demolată. Alexandru Beldie. pe Valea Seacă a Caraimanului. în 1935. casele: Casa Peştera. prin 1926. a făcut ca această cabană să dobîndească. le semnalăm: marcajul cu o cruce roşie. direct. în scurt timp. l. nepotul lui Ion Enescu. probabil prin 1913—1914. dar şi în aceste cazuri se dovedeste că cel care atribuie. Aceste exemple dovedesc prudenţa cu care trebuie folosit materialul documentar în cercetarea istoriei alpinismului. 5 În aceeaşi carte. înainte de primul război. la intrarea noastră în război. Rucărului şi Branului. deschis. Bucureşti. Despre Valea Seacă. Cercetătorul P. A doua tură de iarnă. la p. adăugînd. în general. Astfel.) a participat la parcurgerea finalei Văii Seci în 1924 şi nu credem că ar fi efectuat. pe care însă nu le-am vizitat încă". ar fi văzut că în cartea sa.n. pe care au suit-o. menţionează: „Denumirea lor (Munţii Postăvaru) provine de la numele unui proprietar de oi — Stoica Postăvaru — din Schei. Ionescu din Sinaia. 6 Friedrich Deubel făcuse acest traseu în premieră la 1886. care o urcase pînă la Brîul Portiţei. unui traseu de abrupt titlul de „premieră". Tot Mihai Haret. după efectuarea unor adevărate ascensiuni grele. volumul XVI—1896. marcat şi amenajat de acesta în 1886. evident cunoscut de către Răducu încă din 1904.V. Valea Seacă nu fusese făcută.. şi urcarea Feţei Bucşoiului (drumul Friedrich Deubel6 de azi)". totodată. Valea Bucşoiului. Nestor Urechia descrie bine valea. pentru care abruptul prahovean nu avea secrete". atunci este neîndoielnic că au suit acest masiv cu mult mai devreme.. Mihai Haret. uneori. dar dacă ei au fost cei dintîi. Nestor Urechia mai vorbeşte în cartea În Bucegi (1907) şi în ediţia franceză Dans les Carpathes roumaines (1906). sînt citate că „premiere". 4 În cartea În munţii Sinaei. în ziua de 10 septembrie 1928. autorul. intitulat Cuvinte despre alpinismul tehnic în România. Mai citim. de la punctul l. cunoscuţi de noi. îngrijitorul cabanei Mălăeşti. afirmă de astă dată Siegfried Gusbeth. ceea ce înseamnă că noul proprietar era la acea dată Cristian". absolut toate cursele (subliniat în text. În al doilea rînd.. deci cu 20 de ani înainte. Edward Mysz descrie o coborîre făcută în 1895. pe Valea Morarului. adică semne rare făcute cu vopsea.. Din descrierea anexată nu rezultă traseul urmat. s-a încercat. nu este informat. Valea Gălbenelelor5 (în 1906). Robinsonii Bucegilor (1916). cu aceasta ocazie. călăuză şi. .. sub conducerea lui Ion Stănilă-senior. totuşi. Michai Gold. Numele adevărat a fost Gelepeanu şi nu Jilipeanu 3 Marcaj schematic. nr. 6. Se fac mai multe „precizări" asupra istoriei alpinismului în Bucegi. Butmăloi. 8 Carl Lehmann susţine că. Binder în revista Limba română. la Hornul Mare. într-un articol intitulat Valea Seacă a Caraimanului din masivul Bucegilor. a avut 1 2 Am arătat mai înainte că Ion Răducu a fost mocan şi nu vînător. să se vorbească de „premiere". înainte de folosirea materialelor tehnice. lăsînd vînătorilor de capre negre prioritatea parcurgerii traseului. ba publică şi fotografii. care. În literatura alpină se găsesc. Jilipeanu2). Este evident că nu se poate vorbi de o „premieră" sub conducerea unui cioban într-o vale în care se găsea cel puţin un bordei ciobănesc şi care era străbătută de mai multe hăţaşe 7. pe Brîul Mare etc. terminînd enumerarea cu afirmaţia: „Fapt este că persoanele amintite — dintre care Mihai Plaret şi profesorul Dan Rădulescu umblă şi azi pe munţi — executaseră pînă în 1916. adevăratul nume este Cristianul Mare. Valea Gălbenelelor nu e pomenită. de asemenea: „Abia în 1901. din lipsa vînatului. În arhive a fost descoperit un document în care apare stîna „Posztovaru sive Christianul". În acelaşi volum al Enciclopediei turistice găsim un alt articol semnat de către profesorul Constantin I. s-ar putea ca un traseu să nu fi fost parcurs înaintea dezvoltării turismului. Credem că acolo unde se poate merge fără nevoia de a folosi materiale tehnice. atribuie prima ascensiune a acestei văi lui Mircea Chernbach. mai întîi. adresată copiilor. nu-i cu putinţă să se înregistreze ca drept „premieră" o deplasare pe drumul Friedrich Deubel.decît traseele clasice de platou. au ajuns pe vîrf la 21 noiembrie 1857.K. Da asemenea. spune: „Se mai pot face şi alte explorări în Coştila. Afirmaţia dovedeşte. nici măcar de vestiţii vînători-braconieri ai secolului trecut şi începutul acestuia (Răducu1. cu multă osteneală şi puţin noroc. Este explicată în acest sr. după numele satului.) nu toată lumea ştia exact ce înseamnă un traseu greu. Întîia consemnare privind o excursie de iarnă în Postăvar se referă la liceenii Eduard Gusbeth şi Eduard Copony. Numai acolo unde vînătorii nu au avut interes să pătrundă. în acelaşi articol. Mai întîi.) atît din abruptul prahovean. în Enciclopedia turistică (1939). atribuie unui grup din Sinaia urcuşul finalei Văii Seci. el include în categoria premierelor excursiile pe traseul care duce la „Cuptorul lui Răducu". n. care au urcat înainte de 1833 pe Bucegi şi înainte de 1850 în Piatra Craiului. chiar: „Pînă în 1927. Am semnalat. încercarea lor încheindu-se cu bine. sub conducerea ciobanului Ştefan. deoarece.Ţ. sub titlul Oronime derivate din antroponime în Munţii Braşovului. din citirea articolului reiese clar că semnatarul lui nu avea clar conturată noţiunea de alpinism tehnic.) grele şi escaladele primejdioase (cu excepţia Văii Seci. mai înainte. Nu există mărturii scrise despre primele ascensiuni de vară făcute de braşoveni în Postăvar. o premieră. dacă ar fi făcut-o. 1973. din bătrîni. de la începutul secolului al XVII-lea. MASIVUL POSTĂVARUL. că (în 1939. n..n. un marcaj schematic 3 făcut de către Nestor Urechia prin Valea Seacă. nu se poate vorbi de premiere. în principiu. face Bogdan şi cu d-1 Haret ca „premieră" Valea Morarului pe care au coborît-o. Brîul Mare al Coştilei4 (1905). Mihai Haret nici nu s-a informat.ns şi denumirea Cristianul Mare sub care apare uneori vîrful Postăvaru. dar unul dintre noi (R. 201. De asemeni. 1910. încercări de a atribui unele trasee anumitor grupuri de excursionişti. de exemplu. 7 În Anuarul S. PIATRA MARE ŞI CIUCAŞUL8.". în 1927. cam la 40 metri înălţime". După ce au ajuns la „mica oază de pămînt acoperit cu iarbă". Ciobanii erau săteni români dintre care au fost. Josef W. „Conformaţia terenului. ei au ajuns în prima şa. adică Moara Dracului4. conduşi de un bătrîn pădurar şi vînător de capre negre. după vreo oră. al locuitorilor din împrejurimi: Rîşnov. 3 Cf. Colindînd prin pădure. nu au mai putut înainta şi au spus: „Accesul ar fi posibil numai dacă s-ar folosi pitoane şi scări de frînghie sau dacă s-ar sui cineva din altă parte pe vîrf şi ar coborî cu frînghia pînă la deschizăturile respective". printr-o pădure de brazi pitici şi jnepeniş. pe creastă. îndeosebi. corect. iar unei muchii i s-a dat numele „Muchea lui Gîrniţă". p. Dintre „documentele" care o confirmă fără putinţă de tăgadă avem descrierea lui Anton Kurz3.K. deci încă o nepotrivire cu descrierea de la 1843". Într-un articol din Anuarul S. Edward Myss şi prietenii săi. J. 7 Cf. Anuarul S. mai tîrziu.V. care se referă la o ascensiune de iarnă întreprinsă de un grup de militari la 9—13 martie 19092. Cînd au început oamenii să urce în aceşti munţi. din septembrie 1950. Filtsch cu şeful pădurar E.. Didimoc.5. 97. 37. s-au oprit sub un perete de stîncă. . Siegfried Gusbeth şi acelaşi F. nu se ştie. recrutate călăuzele. La ora 8 dimineaţa au ajuns la Plaiul Foii şi. Julius Ralmer. Vremea nu era prea bună. prin documentaţia redusă descoperită pînă în prezent În legătură cu aspectele la care ne referim. sub conducerea lui Lolu junior. 5 Cf.. După ce şeful pădurar şi-a făcut revizia ocolului. La Braşov. Anuarul S. 87.Kliska Sperii". 7 1887. 11 din noiembrie 1950. În ziua următoare. pentru înlăturarea lor. iar prima tură de schi s-a efectuat la 6 martie 1895 de către Adolf Resch. 5. J.loc abia în 18701. după ce au mers vreo 30 de metri. situate la piciorul unui labirint de stînci. Autorul împreună cu un prieten. care se află puţin în stînga drumului „La Lanţuri" (Deubelweg). conduşi de instructorul Erwin Csallner. acelasi autor presupune că prima ascensiune de iarnă a fost întreprinsă pe Ia începutul anului 1890. care cunoştea muntele pe ambele versante. Friedrich Bomches şi August Schwarz. volumul VIII—1888. un grup de alpinişti braşoveni au suit Piatra Craiului. Acest masiv a fost şi este „domeniul" braşovenilor. Albert Schmidt. acolo sus. Myss a mai parcurs acest traseu şi în anii 1853—1854. a fost povăţuit să ia drept ghid pe cunoscuta călăuză Gîrniţă6. ei au întîlnit trei hornuri succesive. 6 În amintirea bătrînului ghid Gîrniţă s-a ridicat o cruce la confluenţa rîului Bîrsa Mare cu pîrîul Padina Chicera. Tohan. înfiinţarea Clubului Alpin al Transilvaniei (Siebenburgischer Alpenverein in Kronstadt). 4 Deoarece existau păreri controversate cu privire la locul unde este situată această „moară".. după trei ore. au plecat în octombrie 1843 să vadă Moara Dracului. 2 Diferenţa privind spaţiul acordat uneia sau alteia dintre problemele tratate în cartea noastră se explică. numită „Crucea lui Gîrniţă". nr. au cercetat aşa-zisa moară din peretele Marelui Grohotiş. elevii seriei a III-a. nu îngăduie o apropiere de deschizătură. după un urcuş greu pe pante de grohotiş. Anuarul S. de care vorbea şi vechea descriere. inimă şi geografia patriei). au refăcut traseul şi în ziua de 13 septembrie s-au fotografiat la gura grotei superioare a Morii Dracului. p. volumul VIII—1888.V. Gemuth una Vaterlandskunde.G. povestitorul7. Entuziasmaţi de frumuseţea acestui masiv. Locul lui l-a luat un tînăr atletic. pe un drum cale de cinci ore din creastă şi pînă în Valea Bîrsei. articolul semnat de Siegfried Gusbeth. doctorul Edward Myss informează că în Piatra Craiului se făceau ascensiuni chiar şi înainte de 1850. Karl Măger. traversarea Pietrii Craiului peste această parte apuseană. au sosit pe o coamă cu iarbă. vînător de capre negre. pe a patra vîlcea la nord de vîrf.. Zărneşti etc. de pe care se poate vedea o grotă imensă.K. prăpăstioasă. 109. (Foaia pentru suflet. Printre cei zece alpinişti se află şi Josef W. septembrie 1949 şi nr. la Vîrful „La Om". aşa 1 Cf. Ca o confirmare a deciziei lor. care-şi dobîndise renumele de mare cunoscător al muntelui. 8 Cf. 73 şi 8. Zeidner au mers (cu schiuri şi rachete) pînă pe vîrf şi înapoi. Cu el. Zaminer şi Josef Drotleff junior din Sibiu. 25 şi revista Turismul popular. de unde.K. Protagonist era F. În 1853.V. continuînd drumul. 1888. aşa cum am arătat. cum priveşti peretele din şaua ce desparte Valea Şpirlei de Valea Tămaşului. Nimic din descrierea făcută în secolul trecut nu se potrivea cu cele văzute aici.. spun cercetătorii. menţionează: „Cu excepţia cîtorva ciobani.. au coborît atunci peretele de vest. Filtsch. Cu privire la Ciucaş nu deţinem decît o singură mărturie. Abia la 8 ianuarie 1905. p. 1844. Mergînd spre est. mai ales. p. p. însă.V. Die Ersteigung der Burzenlanderberge im Winter (Ascensiuni de iarnă în munţii Ţării Bîrsei). Anuarul S. p. au efectuat prima ascensiune a peretelui de vest al Pietrei Craiului8 (autorul.M. organizată la cabana Curmătura. Blattern jur Geist. PIATRA CRAIULUI. al celor din oraşul Cîmpulung Muscel şi. nu fusese întreprinsă niciodată"). Bran. au urcat Valea Tămaşului pînă sub zidul de piatră.K. În septembrie 1885. folosind într-un loc şi frînghia.K. Ajungînd la Zărneşti. Braşov. Excursioniştii au vrut să urce chiar în „moară". Zeidner din Braşov. 87. Ghidul le-a arătat „mai multe deschizături neregulate. atinseseră regiunea brazilor. a existat o veche mişcare turistică-alpină.V. dorind să meargă în excursie în acest masiv. cei zece componenţi ai „societăţii" au hotărît. De la Marele Grohotiş s-a mers pe Brîul Roşu şi. prin care cădeau pietre şi prin lovire de pereţii acestor hornuri se spărgeau şi se transformau treptat În nisip fin.V. numită atunci . i s-a înfăţişat un bătrîn de aproape 90 de ani. volumul XXII-1912.K. seria a II-a. după mai puţin de un ceas. Pe Piatra Mare. volumul IV—1884. La mijlocul lui septembrie 1872. au urcat prin partea de est şi au coborît pe partea de vest. Anuarului S.. a şcolii de alpinism a C. p. în primul rînd. după care au urmat panta unei alte vîlcele de unde se vedea creasta. 4 Cf. şi ţinuturile de la sud de această coamă au fost mai grele. Pînă relativ recent. şeful său. 1 2 Cf. uşor accesibili atît dinspre Valea Prahovei. Mineralogia magni principatus Transsilvaniae (Mineralogia marelui principat al Transilvaniei). După primul război mondial. sînt numeroase mărturii care atestă frecventele contacte dintre ciobanii din satele situate pe versantul de nord şi cei din satele situate pe versantul sudic al masivului. Pastorul I. 1771. Nicolaescu Bugheanu. în majoritate înierbate în partea superioară. a lui Ion Codru Drăguşanu. . Blebea. iar în august (1887) marcarea acestui traseu cu vopsea roşie. Lindner 2. Principatus Transsilvaniae Tabula ex archetypo (Harta principatului Transilvaniei. la Cîmpulung Muscel. cărora. comunicaţiile între Ţara Oltului. domiciliat actualmente în Braşov. masivul Făgăraşului este constituit dintr-o coamă principală cu direcţia est-vest. Lutsch von Luchsenstein spunea că era un neobosit cercetător şi cel mai bun cunoscător al munţilor situaţi de-a lungul graniţei. doctor A. Era ora 6 după-amiază. Padina Şindrileriei. cu brîu negru de brădet şi alb la creştet". Cea mai veche. în zăpadă recent căzută ale cărei grosimi variau între 20 şi 120 centimetri. parţial sau în întregime. De aici. Se lăsase întunericul. cîteva picioare largi. Alţi mari pasionaţi iubitori ai Pietrei Craiului au fost cîmpulungenii în frunte cu farmacistul Gabriel Dimitriu şi profesorul I. cu poale verzi. şi Siebenburgens Graentz-Karte (Harta graniţei Transilvaniei). cît şi dinspre regiunile de deal ale Văii Ialomiţei sau dinspre Ţara Bîrsei. printr-un vîlcel. Filtsch. consemnată de doctorul G. La 29—30 august 1887. oprindu-se din drum şi privind înapoi. Despre Jacob Zultner. 3. au coborît prin Măgura la Zărneşti. se pare. întinse. Fridvaldszky. dar folosindu-se din plin de cuceririle înaintaşilor. alcătuit din 20 de persoane din Braşov şi Bucureşti. Numele celor citaţi. la 19 martie 1920. căutînd mai departe o ieşire. a fost pe la 1700. Cei care au venit după ei şi-au adus contribuţiile lor. Sibiu. Padina Închisă. Erwin Csallner şi Andreas Streitfert au parcurs Padina Hotarului. Săndescu. fugari sau oameni de ştiinţă au traversat lanţul Munţilor Făgăraşului.. ca şi ale lui Mehely Lajos. numele de Valea Doamnei. spre deosebire de Bucegi. p. ambii participanţi şi la excursia din 1872. 1751. li se cuvine toată gratitudinea contemporanilor. se credea că cea mai veche atestare documentară a unei ascensiuni în acest masiv a fost trecerea peste crestele lui. mai multe creste. Cercetări mai noi au îngăduit să se descopere o mulţime de publicaţii unde se relatează diferite ascensiuni efectuate anterior în acest masiv. Dresnand. cu scopul unei vînători. cu feţele biciuite de asprimea vîntului şi a gerului. după teren). înfruntînd primejdia declanşării unei avalanşe. unul dintre cei mai pasionaţi cutreierători şi un desăvîrşit cunoscător al Pietrei Craiului a fost şi continuă să fie Carl Lehmann. Astfel. Lutsch von Luchsenstein. munţi gigantici. a doua zi dimineaţă şi-au continuat drumul prin pădure şi apoi. Piatra Craiului a fost urcată chiar şi iarna şi de alţi alpinişti. Neue Abhandlungen deren Siebenbiirgisch = Walachieschen Graentzstreitigkeiten (Discuţii de frontieră între Transilvania şi Valahia). Der Kamm des Fogarascher Gebirges (Coama munţilor Făgăraşului). 28. la stînga. proprietara acelor locuri. sub conducerea lui Josef W. în 1835. iar către sud. A urmat în august 1886 coborîrea peretelui de vest de către Friedrich Deubel. Acestei ascensiuni i-au urmat aceea făcută de căpitanul de geniu Jacob Zultner şi cea a lui Lutsch von Luchsenstein. a exclamat: „O. 3 Cf. cum şi faptul că numeroşi vînători. Eduard Copony şi Kurt Boeck din Kassel. la nord de coama principală a masivului Făgăraşului. 38. p. Anuarul S. în şaua Tămaşului. Nu au putut răzbi pe acolo şi. A. au depăşit o creastă ascuţită pînă într-o vîlcea mai mare. cit. Plecînd din Zărneşti. A doua zi la ora 6 dimineaţa au plecat spre sud trecînd mai multe grohotişuri şi după o oră de mers au pătruns într-o pîlnie. Cf. Mihail Bartolomeu Bratu avea acum 70 de ani. cu scopuri geografice şi pentru rezolvarea unor probleme de trasare a graniţei3. 1767. la capătul unui grohotiş. după 11 ore de mers au atins creasta. B. care. Szalay. a avut călăuză pe Mihail Bartolomeu Bratu şi purtător de bagaje pe Drăguşin. Grupul. Padina lui Călineţ şi Creasta. în regiunea Bîlea—Valea Doamnei efectuată de o societate de magnaţi. invitaţi de familia Teleki. destul de înguste şi unele relativ greu de parcurs. Stuckert împreună cu Hans Guggenberger din Mediaş au întreprins o temerară ascensiune 1. volumul XXXV—1922. 1784. Cu toate aceste dificultăţi. tom II. MUNŢII FĂGĂRAŞULUI. Szalay. Schematic. Iosif Puşcariu. înainte de 1750. la vremea respectivă. iar alţii — Padina Popii. Atunci. Aceasta a fost străbătută. căţărîndu-se pe traseul Friedrich Deubel. pentru a trece din Ţara Oltului în Ţara Românească sau invers. p. din care se desprind. alunecau şi au avut mult de pătimit. El a întocmit planşa de graniţă a lui Luchsenstein 4. fiind încălţaţi cu ghete de oraş. au înaintat timp de opt ore prin zăpadă pînă la Plaiul Foii. Mirean. Cf.K. De la Vîrful „La Om" au mers pe creastă către nord pînă la Crăpătura şi au coborît pe Valea Crăpăturii. după 6 ore şi jumătate au atins creasta şi apoi Vîrful Pietrei Craiului. către nord. participanţii au dat văii. Gabriel Dimitriu. 1934. de unde. vor rămîne legate de istoria Pietrei Craiului. unde au ajuns la ora două şi jumătate noaptea. a avut loc a doua ascensiune a peretelui de vest. I. din generaţiile vechi. Excursioniştii.că au înnoptat. Nicolaescu Bugheanu. prin cheia Bîndei. op. Ca atare. doctor A. în cinstea contesei Teleki. În 1924.V. Pe jumătate îngheţaţi.. pe drumul lui Deubel. din Transilvania. B. în Transilvania).V. cum dau cele de pe Valea Tîrnavelor. Enumeratio stiryium m. 14 Cf. des Siebenb. dar mai lung. Kaiser şi J. vedeau mai bine decît în vale". 1856. printr-o căţărare dificilă. la 1805. cizmar de profesie. 1855. Bătrînul Drăguş13 a descris o excursie făcută în jurul anului 1857. Au trecut Rîul Mare şi au suit pe piciorul muntelui Sărăţii (Piscul Sărăţii) pînă la Strunga Dracului (actuala Strunga Ciobanului). Fichtel1 şi de A. Autorul a descris priveliştea ce-l înconjura şi care l-a impresionat. Transilvania (Călătorie pe Valea Arpaşului. spunînd: „îmi amintesc sa fi citit că Pico5 susţinea că excursioniştii. p. Azi. ar fi putut să urce pe Surul. Anuarul S. B. Călătoriile lui au făcut obiectul unei comunicări referitoare la Iezerul Gîrbovei. în (1 837?) El a aproximat şi altitudinea vîrfului. 28. de fapt lacul Călţun. pentru stabilirea hotarului între două comunităţi în conflict. în capătul de vest al coamei munţilor Făgăraşului. menţionează o serie de munţi a căror ascensiune a făcut-o: Moşuleaţa. la 5 septembrie 1785. Schriften der Berliner Gesellschaft dcr Naturfreunde (Publicaţiile berlineze ale prietenilor naturii). pe acest vîrf. a fost pastorul transilvănean M. p. Cf. 9. 13 Cf. De asemenea. Vîrful Colţul (Brezei). A. 309. 1940. A doua excursie a fost a lui Ludwig Reissenberger. B. cit. 11 Ludwig Heufler a scris articolul Die Reise in das Arpaschtahl.K. Comanda Smidei. acest nume s-a pierdut din toponimia Albotei. locul a fost denumit multă vreme „reşedinţa cismarului"7. volumul I. 3 Cf. I. Schoger. B. 10 Tunsul este de fapt numele piciorului nordic al Negoiului.. op.V. p. în regiunea Sîmbăta—Caţavei. Botanistul Johann Cristian Gottlob Baumgarten8. a constatat că un text pe care jos nu l-a putut citi fără ochelari. u. Au plecat din Sibiu la Avrig. Doamna şi Laita 12. E. la citit". Doctor A. 6 Vezi. ca militari. E. 12 Cf. B. volumul III. la 3 septembrie 1841. Szalay. Johann Binder. A treia ascensiune pe Surul. 1791. Ackner 9. pe stînga Oltului. Szalay2. pe „Plaiul Ţării". Cu această ocazie. 7 Cf. Fichtel. Doamna und Laita (Analele şi comunicările Societăţii transilvănene pentru ştiinţele naturii). Die Porcsesder Hohle. apoi. p. op. sub conducerea şlefuitorului de atunci al glăjăriei. În 1866. H. ultimul întocmind şi o schiţă a ei. Blătter fiir Geist und Gemuth.K. 1816). Privitor la Albota. Andr. Nu se ştie pe ce drum a urcat. la 1782. XVIII. Monographie (Peştera Porceşti). Ver. Transsilvaniae principatul (Enumerarea speciilor din marele principat al Transilvaniei). Bătrînul Drăguş. 173. pasionat călător şi cercetător al peşterilor. 3. a observat „efectul clarităţii aerului. 1805.. volumul III. 117. vol. personaj necunoscut. A condus corpul de călăreţi şi artilerişti toscani aflaţi în slujba lui Mihai Viteazul (Dicţionarul enciclopedic român. Mitt. doctor A. Fichtel. Pînă la 1842.V. Selbstbiographie (Autobiografie) în Arhiv des Vereins fur siebenburger Landeskunde (Arhiva Societăţii Transilvănene de geografie). 106. cit. 5 Pico. 8 Cf. Pasul Tămaş. Szalay. Franz Fronius a suit şi el în masivul Făgăraşului pe la 1856. Racoviţă şi Porumbacu şi de acolo pînă pe Vîrful Suru şi. la Turnu Roşu.K. Thuri şi Paulo Torok.K. VII. 9 Cf. un grup de liceeni din Sighişoara 14 a mers la lacul Bîlea. Un alt excursionist în Munţii Făgăraşului înainte de 1855 era Ludwig Heufler 11. a vizitat înainte de 1767 peştera de la Porceşti. verificînd. a fost călăuză a S. „ca un om tînăr". A doua a fost efectuată de Michael Conrad von Heidendorf4. a fost a lui Johann Binder6. sub conducerea pădurarului Gleim şi a profesorului I.Fridvaldszky. el a pornit de la Glăjăria Porumbacului împreună cu dr. pornind din sud. Haltrich. Negoiul era cunoscut în Transilvania sub denumirea de „Peatra lui Tunsu"10. doctor A. Ambii. Fichtel3. Szalay. Szalay. 1881. comandant de oşti italian. la 1840 exista un „Drum oficial". cum şi pe versantul sudic. ci. Cea mai veche descriere a unei expediţii atinge vîrful muntelui Suru este a lui I. p. Vîrful Dracului. care umbla prin Munţii Făgăraşului înainte de 1816. Vîrful lui Făt. locuitor al satului cu acelaşi nume. au ajuns pe vîrful propriu-zis. se ştie că au fost urcate în jurul anului 1800 de către un turist pasionat. p. Franz Fronius. E. Nu s-a mulţumit cu cele citite şi auzite.. Michael Conrad von Heidendorf. I. Strunga Dracului (actuala Strunga Ciobanului). p. 4 Cf. Reissenber-ger a mai atins de trei ori vîrful urcînd pe partea sudică. general austriac. şi anume la Stîncile de la Gura Albotei (1 750 metri). ce separă Valea Sărăţii de Valea Laitei. 1 2 Cf. 1857. alături de povestitor au mers Tit. 1930. 446. şi dr. Johann Cristian Gottlob Baumgarten. pe partea dinspre nord. articolul Reise auf den Surul (Călătorie pe Surul). A făcut şi constatarea că pămînturile din sudul munţilor situaţi pe partea Oltului nu „dau vin bun şi alune". volumul XLII. Primul despre care se relatează în scris că a făcut ascensiunea pe Negoiul. Vîrful Luţelor (Lutului). De pe vîrf au văzut că se poate urca şi pe un drum mai uşor. Sieben Bot. cit. Fedeleşul etc. .V. din şaua Şerbotei. mai tîrziu.. după cîte am putut afla. Se presupune că şi căpitanul Jacob Zultner ar fi urcat pe Negoiu încă pe la 1750. sus pe munte l-a citit fără ajutorul lor. G. înainte ca S. 1782. p. fur Natur. peşteră descrisă ele I. în Siebenburgische Prowinzialblătter (Foaia de provincie a Transilvaniei). p. p. B. 744) sau Ottavio Piccolomini. şi a unor scrieri despre Negoiul. Vara el avea plăcerea să urce aproape în fiecare duminică pe acest vîrf şi de aceea. publicat în Beibl. nr. articolul Eine naturhistorische Excursion auf den Negoiu (O excursie de istorie naturală pe Negoiu) în Verh. 124. să deschidă drumul pe la cabana de pe Piscul Şerbotei.. Anuarul S. un experimentat vînător de capre negre. Mineralogischen Bemerkungen von den Karpathen (Observaţii mineralologice din Carpaţi). E. p. mai departe. op. 7. S-ar putea să fie diminutivul lui Silvio Piccolomini. 68. dar cu toate acestea urcă minunat. I. starea drumurilor şi adăposturilor. Prezentînd-o sub forma unei călătorii de-a lungul crestei. în Anuarul S. pasionat om de munte. la fosta stînă a lui Niculăiţă Popescu. vol. Evolution morphologique des Alpes de Transsylvanie (Evoluţia morfologică a Alpilor Transilvaniei — teză de doctorat). . 12 A. partea III-a. 1895. b) articolul Der Vîrful Urlei. Vîrful sălbatic al Negoiului era pudrat de zăpadă. Chorographische Skizzen auş Siebenburgen. numele lor s-a pierdut. fie de la Curtea de Argeş sau din alte localităţi. se ştie că Moldoveanul este cel mai înalt vîrf). 1896. fără pante prea mari. fost paznic de vînătoare. cu rare excepţii. Dateş. Popescu2. În partea de sud. 3 Ciortea—Negoiul. a luat călăuză pe vînătorul de capre negre. În ascensiunea din 18—19 august 1906. Nicolaescu-Bugheanu şi alţii. 4 Negoiul—lacul Bîlea. II. vol.. Buletinul Societăţii de ştiinţe. toponimia vîrfurilor (vechile denumiri de vîrfuri). Publicaţii. în ziua de 2 februarie 1902. despre care spunea: „E bine peste şasezeci de ani. 136. Romulus Popescu. I. pot fi semnalate. Budislav. 1852. p. vrînd să viziteze părţile mai înalte ale Albotei. a fost şi în Munţii Făgăraşului şi a descris vîrfurile Buteanu şi Negoiu3. Take Ionescu.K. Szalay a scris 22 de lucrări cu privire la masivul Făgăraşului. Doctorul A. Anton Kurz. 9 Cf. 10 Cf. B. 1906—1907. uber den Butean und Negoiu usw (Schiţa orografică a Transilvaniei. dînd şi timpul necesar pentru parcurgerea fiecărei etape.V. în jurul anului 1850. B. urmele lăsate de era glaciară (căldările. XXIX. folosită în acea vreme. Costinescu10. Romulus Th. în Blatter fur Geist usw (Foaia pentru inimă etc.R. vol. I. Bucureşti 1939. Sibiu. Emmanuel de Martonne8. au trecut prin Aref şi au început urcuşul călări. Anton Kurz. G. 3. 25. un altul pe Valea Budei şi un adăpost pe Valea Topologului. 11 Cf. că a fost primul care a alcătuit o bibliografie completă a scrierilor despre un munte din patria noastră. Szalay menţionează 112 lacuri existente în Munţii Făgăraşului. Gabriel Dimitriu. este semnalat Take Ionescu ca vizitator la cabana Negoiul. p. Imensa panoramă a Transilvaniei robite l-a zguduit (Vezi. Constantin Xeni. Începînd cu anul 1906. G.R. volumul XV. urmele gheţarilor).V. p. 2 Vîrful Tătaru—Ciortea. partea IV-a. despre Buteanu şi Negoiu). În această calitate a parcurs creasta Munţilor Făgăraşului în anul 1889 şi a făcut o interesantă descriere1. 6 Într-o conferinţă ţinută la Ateneul Român. posibilităţile de trecere. Ludovic Mrazec7. tom I. autorul împarte coama în opt segmente: 1 Turnul Roşu—Vîrful Tătaru. deşi cu distanţe mari de la locul de plecare şi pînă la atingerea obiectivelor principale şi lipsit de adăposturi (cel mai apropiat de coama munţilor fiind cantonul de la Cumpăna al societăţii forestiere constructoare a liniei ferate înguste de aici pînă la Curtea de Argeş) a fost şi el colindat. Anuarul S. permiteau astfel de călătorii. 4 Cf.K. socotite ca cele mai importante. Autorul arată. B.. fie de la Cîmpulung Muscel. Szalay a întreprins o serie de ascensiuni cu scopul de a cerceta creasta şi partea nordică a masivului. Take Ionescu a spus că l-au atras Munţii Făgăraşului fiindcă Negoiul e cel mai înalt pisc din lanţul Munteniei (Azi. Primii vizitatori ai acestor locuri despre care avem date certe au fost Take Ionescu şi soţia lui în 1894 5 şi 19016. Aceste excursii se făceau călare şi cu bagajele transportate pe cai. ca şi alţi locuitori români din partea locului. a) articolul Freckersee. în Anuarul S. în scrisorile lor4. orografia. Budislav. 7 Caţaveiu—Ludişor. 27. Cînd au ajuns sus.T. excelentele puncte de perspectivă — de cele mai multe ori necunoscute turiştilor —. Ludovic Mrazec. Balş. în Die Karpathen. Cea mai importantă dintre ele este intitulată Coama Munţilor Făgăraşului.. p. un canton în poiana de la Piscul Negru.Ioan Turcu. un adăpost primitiv. lîngă iezerul din Podul Giurgiului. Negoiu şi Capra — un nou itinerar pe Valea Caprei. lacurile glaciare 12 nou descoperite. după primul război mondial. în afara excursiilor sale de plăcere. Versantul sudic al masivului. Excursiuni pe Munţii Ţerei Bîrsei şi ai Făgăraşului. Coamele şi văile lungi deci. intitulată În Carpaţi. 353. Itinerar la Călţun şi Negoi. Bucureşti. p. Costinescu. reamintindu-se că este membru fondator al S.T. Din păcate. Sur l'existence d'anciens glaciers sur le versant sud des Karpathes meridionales (Cu privire la existenţa vechilor gheţari pe versantul sudic al Carpaţilor meridionali). Noaptea au petrecut-o în jurul unui foc mare. Emmanuel de Martonne. 1 2 Cf. hidrografia părţilor sudice. 1905. 174 şi 214. VIII. Pentru acest masiv a găsit circa 1300 de lucrări. Surul). Surul (Lacul Avrig. Ebendorf (chiar acolo).K. Dateş. 1910. XI. renumit cunoscător al munţilor. din care enumeră 115. apoi topografia crestei principale. se referă la multele greşeli ale hărţii masivului Făgăraşului. p. 19. în Anuarul S. 1908—1909. vol. a efectuat mai multe marcaje.T. 65. 6 Tărîţa— Caţaveiu. c) Excursiuni în Munţii Făgăraşului. conduşi de ţărani. 5 lacul Bîlea— Tărîţa. Revue de geographie annuelle {Revista anuală de geografie). farmacistul Gabriel Dimitriu11. I. au umblat pe Munţii Făgăraşului cu mult înaintea unora dintre cei menţionaţi. Totodată. Ioan Turcu. 1909. Grozav le ştie pe toate". George Fotino.V. pe lîngă cantonul de la Cumpăna. p.. Boierii Goleşti — Din Vremea renaşterii naţionale a Ţării Româneşti. priveliştea grandioasă i-a entuziasmat. Balş9. 1899. El a publicat numeroase articole şi 22 de lucrări.). Fraţii Goleşti.R. 3 Cf. a făcut parte şi din comisia pentru stabilirea graniţei între Ţara Românească şi Transilvania. alpinistul care a urcat la Moara Dracului din Piatra Craiului şi a făcut prima ei descriere. 1912. Au plecat dimineaţa din Curtea de Argeş.. 5 În Anuarul S. Este aproape sigur că ei au fost şi în Munţii Făgăraşului. 1912. amenajat pentru turişti de către Ion Popa. vorbesc de excursii făcute în Carpaţi. între altele. Bucureşti 1932). doctorul A. Braşov. 8 Cf. 7 Vezi. Tipărit separat din Luceafărul. 8 Ludişor—Zărneşti. Vezi. pe Valea Caprei. Ioan Turcu şi Florian Porcius sînt menţionaţi ca deschizători de drumuri în mişcarea turismului din Transilvania. tăurile sau lacurile. a cules un număr mare de exemplare din flora specifică regiunii şi a luat peste cinci sute de imagini fotografice. anul VI. p. . op. Balş. Paul Lehmann. cit. sînt. prezentare întreruptă din cauza celui de al doilea război mondial. nr. 8 Cf.K.. dînd chiar ridicarea topografică a lacurilor Bucura şi Zănoaga împreună cu curbele de egală adîncime. Ciortea. 3 Vezi. El a condus pe cărările lui mulţi iubitori ai frumuseţilor montane. p. Vorbind de frumuseţile acestui masiv. de care avem cunoştinţă. cînd a ars. nr. p. anul V.acolo Carpaţii noştri oferă turistului farmecul lacurilor albastre". din Munţii Făgăraşului. MUNŢII APUSENI. cu văile ce confluează cu ea. B. Astfel. nr. după coborîre. A doua zi au atins vîrful. Noaptea au petrecut-o pe munte într-un cort. Ştefleşti. în Buletinul alpin. p. aceşti munţi s-au format în timpuri foarte vechi. Masivul a fost destul de sărac în adăposturi. Em de Martonne. A treia zi. a urcat şi în Retezat înainte de 1885. a fost efectuată de către Ştefan Mihălcescu.Nu lipsesc dintre ele titlurile semnate de francezul Emmanuel de Martonne şi de alţi buni cunoscători ai masivului Făgăraşului — Anton Kurz. Buletinul Clubului alpin român. 20. Un bun cunoscător al masivului Retezat a fost Vasile Popovici-Haţeg. 1905. Szalay. de Martonne. Buteanu. pe la începutul acestui secol. la est de şoseaua Teiuş—ClujNapoca. Emmanuel de Martonne aminteste că. 9 Petre Juster. Rezultatele cercetărilor asupra lacurilor din acest masiv sînt. între altele. 6 Vezi şi Em. parcurgînd şi trasee mai grele în zone neatinse mai înainte. Ioan Turcu şi Paul Lehmann. Privind toponimia1 masivului Făgăraşului. un foarte bun cunoscător al întregii regiuni. L.. membru al Clubului alpin român. A publicat un articol intitulat Munţii Retezatului9. 9. Paul Lehmann3. A. Foldrajzy Koslunenyek (Despre lacurile din Retezat). mai multe ascensiuni în masiv. Mărginiţi la sud de Valea Mureşului. articolul Die Sudkarpaten zwischen Retyezat und Konigstein (Carpaţii meridionali între Retezat şi Piatra Craiului). între 1899—1905. În aceeaşi perioadă a cutreierat Retezatul L. 1937. cit. secţia Valea Jiului a S. Anuarul S. 39—45. Lângă etc. Albota. Farmacistul Petre Juster. a făcut. În 1887. În septembrie 1901. Buletinul alpin. de exemplu. în 1891. Romulus Popescu. Mult mai puţin aspri decît Munţii Retezatului. Constantin Xeni. 10 Cf. care. a construit la „Gura Plaiului'' o cabană ce a durat pînă în 1926. 5 Cf. s-au dus să viziteze ruinele Sarmizegetusei. von Inkey şi le publicase în 1892. nr. Negoiul. M. cit. iar altele terminate în -eseu sau -eşti: Gălăşescu. Emmanuel de Martonne a ridicat topografic lacurile Găuri şi Cîlcescu şi a sondat lacul Cîlcescu. Doctorul Alexandru Rudeanu. după cunoştinţa noastră. volumul III. Cercetări întreprinse începînd cu secolul al XVIII-lea în Cheile Turzii. după ascensiunea în Munţii Făgăraşului. citează: Caţavei. p. o călăuză practică. au fost parcurşi de ciobani din vremuri străvechi. cu gîndul de a întocmi şi publica o monografie turistică completă.. Primii vizitatori ai acestor locuri. primele obţinute asupra unor lacuri din munţii noştri7. a fost folosit un adăpost la cotul Lotrului numit „casa lui Duţescu".R. Emmanuel de Martonne. A Retyezat tavairal. iar la vest de Cîmpia Tisei. avînd curbe de nivel cu echidistanţa de 50 metri. această frumoasă intenţie nu a putut fi realizată. 143. zeci de ani. 3. Într-o lucrare 5 apărută în 1904 a prezentat studiile sale asupra lacurilor. Munţii Parîngului erau folosiţi pentru păşunatul oilor şi. începînd cu anul 1930. Bîndea.V. geologii şi geografii. la nord de culoarul Someşului. Au plecat din Valea Haţegului. articolul Munţii Retezatului. MUNŢII RETEZATULUI.. s-a străduit. Cf.T. Din păcate.. că atare. Balş a întreprins o călătorie în acest masiv în 1905 şi a publicat Excursie în masivul Retezatului8. apoi Ludovic Mrazec şi Emmanuel de Martonne au studiat în detaliu acest masiv. a început o prezentare-amănunţită a Munţilor Făgăraşului 2. deşi nu era român. Berlin 1885. o cabană de piatră cu acoperiş de lemn. să restabilească vechile toponime româneşti ce sînt o dovadă a şederii noastre milenare pe aceste meleaguri.. el scria: „. publicat în Zeitschrift der Gesellschaft fur Erdkunde (Revista societăţii de geografie). şi aici.. 2 Cf. lucrarea demonstrează că foarte multe nume de munţi sînt nume de familii româneşti ce se perpetuează de secole. a publicat mai multe lucrări consacrate aceluiaşi masiv. op. Gîrdomanul. p. Take Ionescu şi soţia sa au făcut o excursie şi în Retezat 4.. curînd însă abandonată. Între vîrfurile Cîrja şi Mîndra a fost ridicată. MUNŢII PARÎNGULUI. Tot în cartea amintită a lui Martonne se găseşte harta la scara l: 50 000. hartă din care reiese clar originea glaciară. Loczy. Lui i-a urmat. anul I. În una din lucrările sale. au scos la 1 Dr. din cîte ştim noi. 1—2. însoţit de fotografii şi o hartă la scara l: 100 000. 4 Cf. obţinînd curbele de egală adîncime pentru acest lac10. op. Loczy. a ansamblului format din Valea Pietrile. care a servit multora de model. l. culegînd de pe culmile şi văile sale aspecte de pitoresc din toate anotimpurile. 241. l—4 şi anul VII. Adeseori a fost şi gazda acestora.. M. din metru în metru. citat în paginile dedicate masivului Făgăraşului. 241 7 Ridicarea topografică (dar nu şi sondajul) pentru lacurile Avrig şi Bîlea. În peregrinările sale. Observaţii asupra acestei văi efectuase şi B. Gheorghe Munteanu Murgoci. încă înainte de 1897. la o stînă. Şerbota. obţinute prin sondajele efectuate6. G. cărora li se recunoşteau drepturile orăşeneşti „ce le-au avut de la început"5. hornarul Janos Kiss din Turda şi-a pierdut viaţa căutînd comori.e.) au apărut în preajma Cheilor. Zarandul şi Munţii Apuseni ai Transilvaniei. Au urmat. aurul din Munţii Apuseni a fost exploatat de daci şi de romani. Începînd cu secolul al XVIII-lea. 1 Cf. ei au descoperit multe goluri subterane în care s-au adăpostit în timpul invaziilor sau războaielor. care le-au descris şi au întocmit hărţi. Această regiune se află în Transilvania şi poartă numele de Munţii Apuseni. C. Sibiu 1898. pădure ce cuprindea şi Cheile4. al III-lea. O altă însemnare despre Munţii Apuseni se referă la exploatarea aurului. la Vidra. mineralogi şi naturalişti. a tradiţiilor şi obiceiurilor. deci. se referea la originea locuitorilor din Trascău. Pleşea. I. Cluj 1937. Cea mai veche lucrare aparţine lui Joanne Frid-valdszky şi se intitulează Mineralogia magni Principatul Transsilvaniae (Mineralogia marelui principat al Transilvaniei). dreptul de a exploata minele din jurul Abrudului. pe Dealul Alb. 6 Cf. De atunci. într-o străveche peşteră formată în alabastru. obiecte provenind din epocile de piatră. V. 9 Cf. V. la stînca Detunata. Schiţe de călătorie. prin „munţii ţării mele". şi-a eternizat numele prin această inscripţie. 1925) cuprinde frumoase şi interesante descrieri ale acestor munţi. alături de oase de oameni şi animale. Cheia Turzii. Prezenţa acestora a putut determina formularea concluziei că peşterile din regiune au fost locuite încă înaintea epocii de piatră1. Carpaţii României şi ai Transilvaniei.n. butoaie etc. p. a oamenilor. deci. băcăuan cu studii făcute la Braşov şi în Elveţia. I. Povară. cele iniţiate din impulsuri determinate de dorinţa cunoaşterii peisajelor.lumină. Maxim Pop-Alexandru Bartha. I. drept mulţumire pentru serviciile aduse de medic. putem menţiona pe inginerul Valeria Puşcariu.n. Peşteri din România. Negrea. 2 La 1780. tabel cronologic. 8 Vezi Iosif Vulcan. fiind vorba în ea de medicul elveţian Ioannes von Muralt 7. ambele din Munţii Pădurea Craiului. 1939.o regiune care este înzestrată cu tot ce natura a dat tuturor regiunilor indicate mai sus. următoarea însemnare: M F V Pato 15746.. excursii care nu au încetat de-a lungul secolului al XIX-lea. Baia de Criş. i-a acordat. Cheile Turzii. cuvînt înainte. El a cercetat şi prospectat biospeologic. Bucureşti. El a vizitat aceşti munţi în anul 1877 cu prilejul unei adunări a Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român din Ardeal. Mai tîrziu. Eggermann Manfred. Botanistul sighişorean Johann Christian Gottlob Baumgarten a vizitat Cheile Turzii în iulie 813. între acestea. La 1898. Marcian Bleahu. Un pasionat turist şi cercetător al peşterilor. la Roşia. vizitînd peştera. în căutarea lemnului din care făceau diferite obiecte de uz gospodăresc (ciubere. Aici s-a descoperit. la sfîrşitul secolului trecut. . Bucureşti 1976.C. au aflat autorităţile. Atunci Iosif Vulcan şi alţii au făcut o călătorie turistică care le-a purtat paşii din Alba Iulia spre Zlatna şi Abrud. cînd regele Andrei al III-lea3 a emis un document în care se amintea despre „Pădurea regelui" de lîngă Cheia Turzii. ocrotitor al naturii. Un alt document. 4 Cf.. Nyarady apare Andrei al II-lea. Ediţie îngrijită. pe acel Pato ca cel mai vechi «turist» al Cheii Turzii". 15: „Cele mai vechi urme aparţinînd paleoliticului inferior (cca 600 000 î. pe teritoriul lor. Erasmus Iuliu Nyarady. a umblat între anii 1866—1871. Die Schweizerkolonien in Rumanien (Colonii de elveţieni în România). aparţinînd «culturii de prund». principele Transilvaniei. Hălmagiu şi în alte părţi. În ceea ce priveşte peşterile din Chei. p. Ea a fost făcută în jurul anului 1598. la Silvestru Moldovan. după alte şi alte excursii cu caracter ştiinţific în Munţii Apuseni.R. că un oarecare Pato. St. Istrati. cu vetre de foc şi unelte de silex. Cartea lui intitulată Munţii Apuseni (Bucureşti. o locuire a omului primitiv. 114: „E evident. Pe lîngă cei citaţi mai sus. Editura Sport-Turism. Andrei Orosz sau Nicolae Vlassa (nu se ştie care anume !) cercetînd peştera Binder din Cheile Turzii a găsit în fundul ei.)".. Peştera cu Apă de la Bulz şi Peştera cu Apă din Dealul Cornilor9. apare corect. pe o suprafaţă netedă. acestea au fost populate pentru prima dată de către omul primitiv în paleoliticul mijlociu. Au urmat alţi şi alţi cercetători ai Munţilor Apuseni: Alexandru Borza a studiat repartiţia florei şi fenologia vegetaţiei din pereţii avenului de la Gheţarul de la Scărişoara. la intrarea dinspre satul Cheia. Enumerarea plantelor vasculare din Cheia Turzii. chemat de Sigismund Bâthory. Nu a lipsit. Printre cele mai vechi menţiuni despre Munţii Apuseni se numără aceea din 1291.) sau pentru vînat. În apropierea acestui semn mai sînt şi altele. 5 Cf. 7 Cf. Decu. caverna în care a murit s-a numit Peştera Hornarilor. emis în acelasi an de cancelaria aceluiaşi rege. În „peregrinările" lor pe potecile necunoscute. 3 La Erasmus I. unul datînd chiar din anul 1540. Bucureşti 1973.. Ţebea. la Cîmpeni. Apusenii au fost cutreieraţi continuu de locuitorii aşezărilor din preajmă. amintim de călătoria lui Iosif Vulcan. Turiştii au mers pe urmele luptătorilor români din 1848. geologi. contra sumei de 60 000 ducaţi de aur. au vizitat locuri legate de lupta eroică a acestora 8. Silvestru Moldovan. fost vicepreşedinte al T. Bucureşti 1931. Acesta. Cluj 1767. apoi oamenii de ştiinţă. în cele două luni ale vacanţei de vară. unchi al profesorului Valeriu Puşcariu. Erasmus Iuliu Nyarady. cum era şi firesc. peşterile din Munţii Apuseni au atras spre ele pe geografi. de bronz şi de fier. directorul revistei Familia. note. glosar şi indice de localităţi de Constantin Cubleşan. 1982. Despre aceste „descoperiri". nici spiritul de aventură al celor ce căutau comori2. Prima menţionare a Gheţarului de la Scărişoara datează din 1847. notînd: .e. desigur. Trebuie să considerăm. cultura musteriană (120000—100000 î. În antichitatea daco-romană. Vichmann. Sibiu. în special. Emil Racoviţă şi R. Emil Racoviţă. Turda. Societatea Frăţia Munteană avînd ca scop dezvoltarea turismului şi alpinismului în Transilvania şi. în Lucrările Institutului de Geografie al Universităţii din Cluj. 1967. încît pot fi consideraţi turişti-alpinişti. tom III. Orăştie. Bucureşti. vol. Profesorul Valeria Puşcariu a făcut prima descriere mai închegată. Bucureşti. Bihor—Vlădeasa. Valeriu Puşcariu. LIV. sub raport biospeologia Peştera Meziad. Gheţarul de la Scărişoara şi împrejurimile lui. Le Massif du Bihor (Excursions geographiques de l'Institut de Geographie de l’Universite de Cluj). în Munţii Apuseni. 1918. Peştera Coliboaia. Traian Mager. Enu-meration des Grottes visitees 1918—1927 (1 serie). Erasmus Iuliu Nyàràdy. 1937 şi Enumerarea plantelor vasculare din Cheia Turzii. Peştera Zmeilor de la Onceasa. anul II. în Biospeologica. 1924. la Cluj. Iată cîteva titluri inspirate din frumuseţea naturii şi de bogăţiile naturale ale acestei regiuni din ţara noastră: Silvestru Moldovan. Valea Arieşului. Bucureşti. Marcian Bleahu. Munţii Apuseni. Zarandul şi Munţii Apuseni ai Transilvaniei. Peştera de sub Zgurăşti. Istrati. 1898. Peştera de la Fînaţe. Observations sur la Glaciere naturelle dite: „Gheţarul de la Scărişoara". 1934 şi Drumuri turistice în Munţii Apuseni: Valea Someşului Rece. a Gheţarului de la Focul Viu şi a Gheţarului de la Scărişoara. Bucureşti. Gheţarul de la Scărişoara în Convorbiri ştiinţifice. Despre Munţii Apuseni au scris. 1947. Scărişoara-Belioara. activitatea lui meritorie a fost umbrită de tendinţa de a schimba unele denumiri vechi româneşti cu o toponimie fantezistă. Bucureşti. I. Cetăţile Ponorului. mulţi autori. din iniţiativa altor inimoşi iubitori ai muntelui a luat fiinţă. a amenajat cu bani proprii drumul de acces şi chiar interiorul unor peşteri cu scopul de a fi date circulaţiei largi. a explorat numeroase peşteri din Munţii Bihor. desigur. I. Cluj. Munţii Codru—Moma. a construit în 1934 casa Muntele Băişorii şi a participat la construcţia casei Vlădeasa. Gheţarul de la Barsa. care a amenajat casa de adăpost Măguri în Munţii Gilăului şi una în Valea Devii. Bucureşti. Jeannel. 1925. 1978. Din păcate. Marcian Bleahu. savantul-profesor Emil Racoviţă a înfiinţat. Paris. Emmanuel de Martonne. 8—9. Muntele Mare. Maxim Pop şi Alexandru Bartha.R. sub denumirea de secţia Frăţia Munteană a T. Aspecte din Munţii Apuseni. No. 1939. 1929. După primul război mondial. Cheia Turzii. Rusu. Emil Racoviţă şi R. în 1927.. . În ziua de 29 iunie 1933 aceste două asociaţii au fuzionat şi. 1940. Aceştia au străbătut masivul în lung şi în lat.Czàràn. 1927. în 1921. V. 1973. Munţii Apuseni. Munţii Apuseni. Tot la Cluj. Bucureşti. 1929. 1929. secţia Munţii Apuseni a Turing-Clubului României. Vasile I. nr. pp. Valea Arieşului. 1925. Peştera de la Ferice (unde a făcut o descriere detaliată cu schiţă). 75—108. Cluj. În scurtă vreme societatea a construit casele de adăpost Detunata şi Scărişoara. Alexandru Borza. Bucureşti. Bucureşti. Sever Bordea. în 1934. Cheile Turzii. El a scris primul ghid turistic despre aceşti munţi. Jeannel au cercetat în 1929. Buletinul Societăţii de Ştiinţe din Cluj. Arad. Robert Ficheux.C. 1921. 23 Uniunea turistică — Reşiţa. 38 Asociaţia „Vulturul Carpaţilor" . cronologic: 1 Siebenbürgischer Alpenverein in Kronstadt (Clubul alpin al Transilvaniei cu sediul în Braşov) .. Iaşi. Bucureşti. 22 Asociaţia excursioniştilor români (A. Oradea .S. 39 Asociaţia „Muntele Mic" .).). Braşov .E.A. Aceasta explică numărul relativ mare al asociaţiilor. Sinaia . în funcţie de priceperea.C. 18 Braşov Turista Egyesulet (B. 8 Delvideki Karpat Egyesulet (Asociaţia Carpaţilor de sud).T. 10 Societatea turiştilor din România (S. 34 Asociaţia turistică „Casa de adăpost". Bucureşti. de experienţa şi mai ales de mijloacele materiale pe care le puteau consacra unor asemenea activităţi. 12 Societatea turistică „Pons Aluti". în 1857). Bucureşti. 9 Societatea de gimnastică. Sibiu . la 9 ani după înfiriparea Clubului Alpin Austriac (în 1862). Bucureşti. 25 Cercul de turism Piatra Neamţ .D.). de astfel de formaţiuni de turism şi alpinism.T. 13 Asociaţia „Prietenii naturii". 24 Encian.) 57. 40 Wandervogel 41 Asociaţia sportivă „Peleş".E. 11 Asociaţia turistică Reşiţa . (Clubul carpatin al Transilvaniei). societăţi şi asociaţii au mai activat şi altele. 5 Erdelyreszi Karpat Egyesulet — E. Bucureşti. 2 Banater Alpinistenclub in Caransebeş (Clubul alpin al Banatului cu sediul în Caransebeş) . Cluj .C.R. 14 Hanul drumeţilor. TCR 20 Clubul carpatin român (C.I. a celui german (în 1869) şi înaintea constituirii Clubului Alpin Francez (în 1874).K. a luat naştere primul club alpin pe pămîntul patriei noastre (în 1873). 3 Siebenbürgischer Karpaten Verein—S.). sport şi muzică. 17 Turing' — Clubul României (T. Bucureşti. pe cît posibil. cum şi secţiile de alpinism aparţinînd unor societăţi polisportive.E. pentru coordonarea şi sprijinirea materială a eforturilor de dezvoltare a turismului şi alpinismului. 36 Clubul turistic bănăţean . 42 Asociaţia „Educaţia fizică armeană" (E. apoi cele create între cele două conflagraţii mondiale.).R. Bucureşti .T. iubitorii muntelui au fost nevoiţi să se organizeze singuri.R. Bucureşti . 15 Societatea „Frăţia munteană” Cluj: 16 Asociaţia turistică . 30 Asociaţia „Piatra Craiului". În afara acestor cluburi.V. 29 Hai la Drum. 7 Bihargebirgsverein (Asociaţia munţilor Bihorului).) (Societatea turistică din Braşov) . 32 Asociaţia „Brădetul" .). pînă în preajma primului război. Le vom menţiona.R. Slatina . prin acţiuni pe plan local.La Drum". 19 Asociaţia drumeţilor din munţii iubiţi ai României (A. Bucureşti . 4 Cercul escursioniştilor. Reşiţa.R. 28 Amicii Predealului.M. 33 Asociaţia „Munţii noştri" .R. În 1940 erau afiliate la Federaţia Societăţilor de Turism din România (F. Bucureşti.R. 31 Asociaţia „Plaiuri româneşti". 21 Societatea „România pitorească". Au urmat altele. la 8 ani după înfiinţarea cluburilor alpine italian şi elveţian (în 1863). Bucureşti.). Timişoara . 37 Asociaţia „Drumeţia" . În absenţa preocupării corespunzătoare guvernelor din perioada interbelică pentru valorificarea potenţialului turistic al ţării noastre. Bucureşti. Bucureşti . Bucureşti. 35 Clubul turistic Reşiţa .K. Braşov .Societăţi şi asociaţii de turism-alpinism pînă în 1948 La 15 ani după înfiinţarea primului club alpin din lume (cel englez. 27 Clubul alpin român (C.F. 6 Societatea carpatină „Sinaia" . 26 Asociaţia turistică Banatul. Bucureşti . Arad. diversitatea obiectivelor .A. (Clubul carpatin al Transilvaniei). • 18 august 1874 — excursia pe Postăvaru. pînă în vîrf . avocat. se preciza2. Aprobarea lor a venit mai tîrziu. avînd că membri români. unde se afla un bordei ciobănesc . cu scopuri atît sociale. înlesnirea străbaterii lor prin construirea unor poteci şi cultivarea tovărăşiei plăcute în natura liberă (und die Pjlege froher Geselligkeit in der freien Natur). Kronstadter Zeitung. zece alpinişti braşoveni s-au hotărît sa înfiinţeze un club alpin. În paginile ce urmează vom prezenta mai pe larg cluburile. judecător districtual. participanţii — în număr de 9 — au urcat prin Plaiul Foii (au semnalat aici existenţa unei case de pădurar). Comisul. pentru a-şi ilustra activitatea şi pentru a îndruma pe iubitorii muntelui. cu toţii au plecat din Tesla. pe jos. pastorul şi pădurarul din Zărneşti. Clubul Alpin al Transilvaniei a devenit secţia Braşov a S. Urlea. Pentru celelalte. pe vîrful Pietrei Craiului. un anuar şi. În conformitate cu prevederile statutului. Karl Adam. toţi fiind însoţiţi de mai mulţi purtători de bagaje şi conducători de cai . Friedrich Hermann. are loc sîmbătă 10 mai 1873. informaţii despre 17 publicaţii alpine şi este tipărit statutul Clubului alpin. grupul a fost condus de două călăuze. se pare. 27 august 1873. după două respingeri. un român bun cunoscător al acestor locuri . totodată. O iniţiativă care s-a dezvoltat ulterior. la ora 7 seara. Primirea unor membri noi în club se făcea prin alegere de către comitet. au construit cabane şi poteci ori au editat diferite publicaţii. • l—2 august 1874 — excursia în Munţii Ciucaş. în ziarele vremii a apărut următoarea informaţie: „Pentru stabilirea statutelor Clubului Alpin al Transilvaniei. un grup compus din Josef W.K. oameni cunoscători ai muntelui. . Primul preşedinte al Clubului Alpin al Transilvaniei a fost ales avocatul Karl Schnell. A urmat.urmărite. Filtsch. În aceeaşi dare de seamă sînt consemnate datele înfiinţării diferitelor cluburi alpine. Albert Schmidt junior şi A. ghid au avut pe Teodor Vîlsan. cărora li sau alăturat judecătorul. n-au uitat legămîntul făcut acolo sus. 1873—1881. în urma hotărîrii adunării generale. informaţiile ce vom înfăţişa vor fi în relaţie de determinare cu documentarea la care am avut acces în timpul cercetării. caracterul efemer al unor asociaţii obligate să „dispară" datorită lipsei de fonduri. Rosch junior. 133. nr. În interesul acestei cauze bune. pe lîngă vîrfurile Ciocan. După mai multe contacte cu alţi iubitori ai muntelui. sînt o dovadă a iniţiativei întemeietorilor.V. a constituit începutul organizării mişcării alpine din ţara noastră. ar fi de dorit sa se alăture cît mai numeroşi membri şi cît mai curînd. iar secretar Josef W. Karl Schnell. cu toate cercetările făcute. în ziua de 26 august 1873. asociaţia avea drept scop lărgirea şi difuzarea cunoştinţelor despre „Alpii Transilvaniei" (Carpaţii). întorşi acasă. atîtea cîte se ştiu pînă acum. pe la Pietrele lui Solomon şi Poiană. La adunare au fost adoptate statutele şi apoi înaintate autorităţilor. Tămasiu (exista un bordei ciobănesc). În scurta-i existenţă. La aceasta sînt invitaţi toţi prietenii interesaţi de înfiinţarea acestui club. în ciuda faptului că mişcarea turistică şi alpină din ţara noastră avea o tradiţie puternică şi un cîmp larg de afirmare. şi Iosif Puşcariu. Negoiu (unde erau aşteptaţi de Niculae Penciu). Între membrii comitetului figurau şi Nicolae Penciu. se relatează despre o excursie anterioară: • 21—22 septembrie 1872 — excursia pe Piatra Craiului. neomogenitatea statutelor de organizare şi funcţionare. la casa asociaţiei de tir. Buteanu (aici au înnoptat într-un bordei ciobănesc). p. români. saşi şi maghiari. Înfiinţarea şi funcţionarea Clubului Alpin al Transilvaniei în 1873. Realizările lui. ce urmează a fi fondat la Braşov. mai multe dări de seamă. • 10—13 septembrie 1874 — excursie în Munţii Făgăraşului. Eduard Copony. nu am găsit decît doar prima dare de seamă asupra activităţii din perioada 23 august 1873 — sfîrşitul lui decembrie 1874. astfel încît clubul să poată raporta unele înfăptuiri chiar în anul constituirii. Filtsch. Clubul Alpin al Transilvaniei a tipărit. Carl Fogarascher. pulverizarea unor eforturi lăudabile. Clubul Alpin al Transilvaniei Am arătat cînd am vorbit de masivul Piatra Craiului (pp 85—86) că în septembrie 1872. fiecare la treburile lui. 1 2 Ziarul Kronstadter Zeitung (Ziarul Braşovului). o adunare a fondatorilor clubului. Lerescu. pentru aprobare. cu cei zece fondatori ai clubului. „anonimatul" unor acţiuni individuale sau colective remarcabile. Alfred Schmidt. adunarea generală de constituire. Cf. societăţile şi asociaţiile care au avut un rol important. Noi. cu prilejul căreia s-a trecut imediat la alegerea conducerii asociaţiei. În această dare de seamă sînt amintite excursiile asociaţiei din primul an al funcţionării ei şi. la 28 iulie 1873 cînd Clubul alpin şi-a căpătat fiinţa legală. Friedrich Măger. cît şi ştiinţifice" 1. 2. din 9 mai şi 27 august 1873. • 27 septembrie 1874 — excursie pe Măgura Codlei. La 2 aprilie 1881. la recomandarea unui membru vechi. căpătînd amploare pe măsura potenţialului turistic natural al ţării noastre. Clubul Alpin al Banatului Despre înfiinţarea acestui club alpin se menţionează în lucrarea Alpines Handbuch (Manual de alpinism), apărută la Leipzig în anul 1931, în capitolul intitulat Alpine Geschichte in Einzeldaten (Istoria alpinismului în date), alcătuit de Walter Schmidkunz. Se precizează acolo că anul constituirii clubului a fost 1876, în oraşul Caransebeş1. Siebenburgischer Karpaten Verein (S.K.V.) După mai multe reuniuni amicale, Siebenburgischer Karpaten Verein (Clubul Carpatin al Transilvaniei2 a luat fiinţă în urma hotărîrii adunării generale de constituire care a avut loc duminica 28 noiembrie 1880, la Sibiu. Au fost prezenţi 498 de participanţi, dintre ei 18 erau femei. Şedinţa a fost deschisă de dr. Karl Wolff (1850— 1929). În cadrul ei s-a prezentat un proiect de statut (modificat şi completat ulterior în adunarea generală din 12 ianuarie 1881). Statutul adoptat specifica scopul înfiinţării asociaţiei, condiţiile de aderare la ea, cum şi drepturile şi îndatoririle membrilor. Statutul preciza scopul asociaţiei: „cercetarea Carpaţilor Transilvaniei şi a regiunilor învecinate, pentru efectuarea de excursii şi înviorarea interesului pentru aceşti munţi". Ca mijloc de realizare se recomandau excursii colective, publicaţii, întreţinerea drumurilor, constituirea de adăposturi, reglementarea profesiunii de călăuză. Au fost stabilite trei categorii de membri: ordinari, fondatori şi de onoare. Articolul 7 prevedea: „Cine plăteşte deodată 30 de guldeni3 devine membru fondator".4 Primul comitet ales de adunarea generală a avut preşedinte pe Karl Conradt, vicepreşedinţi pe E. Albert Bielz şi Eduard Zaminer, iar secretar pe Robert Sigerus. Chiar de la început, S.K.V. s-a arătat preocupată de realizarea cît mai grabnică a obiectivelor propuse în statut. Aşa, de pildă, a fost constituit un comitet ce urma să se ocupe de organizarea unor cursuri pentru pregătirea ghizilor, unul cu însărcinarea de a se preocupa de construirea potecilor şi a cabanelor etc. Tot de la început s-a pus şi problema înfiinţării secţiilor. Primele dintre ele, la 1881, au fost cele din oraşele Sibiu, Făgăraş-Cincu Mare-Agnita, Orăştie, Sebeş, Reghin, Sighişoara, BistriţaNăsăud, Braşov5. La 9 aprilie 1884 a avut loc înfiinţarea secţiei din Viena, a cărei activitate pare sa fi încetat în 1910, la 19 aprilie 1885 — secţia Valea Jiului, cu sediul la Petroşani, iar la 1906 — secţia Mediaş. După primul război mondial au luat fiinţă secţii noi la Cernăuţi (25 septembrie 1921), Bucureşti (17 ianuarie 1922) şi Lupeni (1 august 1924). Prin intermediul secţiilor sale, S.K.V. a construit şi reconstruit 59 de case de adăpost. Construcţiile acestea au avut drept cauza principală circulaţia turistică intensă pe munte. Iniţial serveau numai ca adăpost împotriva intemperiilor, de aceea nici nu erau păzite, nici nu se percepeau taxe pentru adăpostirea în ele. Pe măsură ce s-au făcut unele amenajări încît se putea înnopta în interiorul lor — prin 1886 — participanţii la excursii plăteau pentru găzduire o sumă benevolă, pe care o dădeau ghidului, obligat să elibereze chitanţă şi să depună sumele încasate la casieria secţiei. În Anuarul din 1 Nu se cunosc, pînă acum, cu toate investigaţiile noastre, alte informaţii privind activitatea Clubului Alpin al Banatului. Se pare că Walter Schmidkunz, autorul acestui capitol de istoric, recunoscut că un istoric al alpinismului, a greşit cu această informaţie. Ne bazăm această presupunere pe motivul că, în acest capitol, nu se vorbeşte nimic despre Clubul Alpin din Braşov despre a cărui existenţă sînt acte oficiale. Despre Clubul Alpin din Braşov sînt menţiuni şi în Anuarele Clubului Alpin Austriac şi a celui maghiar, în timp ce despre Clubul Alpin al Banatului nu apare nici o informaţie. Adresîndu-ne Arhivelor Statului din Caransebeş cu rugămintea de a ne comunica dacă au vreun document despre existenţa acestui club, ni s-a comunicat că în arhive nu există vreun astfel de document. 2 Numit, uneori, Societatea Carpatină a Turiştilor. 3 Gulden, monedă de aur şi, mai tîrziu, de argint, folosită atunci în Austria, Ungaria şi Germania. 4 Aşa au devenit membri fondatori, pe diferite perioade: Marinovici Nicolae (1881—1914), Turcu Ioan (1882—1898), Ionescu Take (1894—1914), Lăzăruş Ion (1904), Giurescu Hilarion (1908— 1914), iar după război — Bălănescu C., Chiciu G., Ciorogaru E., Chirca I., Romalo C., Coriolan St. 5 În ziarul Sportul, nr. 9236, din 3 august 1979, sub titlul Omagiu sportivilor la marea sărbătoare, se afirma că S.K.V. a luat fiinţă la Sibiu, în 1865. Greşeala se explică, probabil, prin faptul că în Transilvania luase fiinţă şi o societate de geografie, cu mulţi ani înainte. Societatea tipărea o „foaie" Blătter filr Geist, Gemuth und Vaterlandskunde (Foaia pentru suflet, inimă şi geografia patriei), în 1844. Din Jahresbericht des Vereines jur siebenburgische Landeskunde, fur dos Vereinsjahr 1875—1876 (Darea de seamă anuală a societăţii de cunoaştere-geografică a Transilvaniei pe anul de funcţionare 1875—1876) se poate vedea că cei 569 de membri ai Societăţii erau organizaţi pe secţii orăşeneşti. Dintre ei remarcăm pe conducătorii de mai apoi ai S.K.V. şi ai secţiilor sale, inclusiv pe profesorul Mihai Turcu şi pe Ion Preda, iar printre membrii de onoare şi corespondenţi — pe dr. Gheorghe Asachi din Iaşi. Aşa se explică de ce la adunarea de constituire a luat parte un număr atît de mare de persoane, sau înfiinţat imediat secţii şi a început activitatea de construcţii. 1894, se comunica: „Vînzarea de alimente la cabane a fost primită cu bucurie de toţi turiştii, constatîndu-se că este inutil să se mai construiască cabane fără paznic, deoarece nu-şi îndeplinesc scopul şi sînt distruse"1. S.K.V. a construit multe drumuri de acces în munte şi a efectuat un număr important de marcaje. Dintre drumuri merită a fi semnalate: construirea serpentinelor de la Glăjărie şi de la cascada Şerbota spre casa Negoi (1890), drumul ducînd la cabana Prejba (1893), prelungit în 1895 pînă la cabană („Drumul lui Robert Gutt", nume ce nu se mai păstrează astăzi), drumul ce urca la cascada Bîlea (1905), poteca de la casa Negoi în sus (1896) ameliorată în 1901, poteca spre Cîrja, drumul în Bucşoiu (1886) refăcut în 1898, de la vechea casă Mălăeşti la Prepeleag şi de acolo peste faţa Bucşoiului la Vîrful Omul (numit Drumul Friedrich Deubel), iar din 1924 — de la noua casă Mălăeşti la Prepeleag, făcînd legătura cu drumul Take Ionescu, cum şi cel din Piatra Craiului, de la Plaiul Foii la peretele de vest (Deubelweg). Primele marcaje au fost făcute în masivul Postăvar, în 1881, apoi fiecare secţie a marcat sute de kilometri de poteci în raza ei de acţiune. În masivul Făgăraşului, marcajele au fost făcute ni anii 1906—1910 şi 1934—1936, de A. B. Szalay, ele fiind descrise amănunţit în anuarele S.K.V. La 1 martie 1884 a apărut o „carte" a călăuzei, legitimaţie tipărită în limbile română, germană şi maghiară (vezi fotografiile) care cuprindea numele călăuzelor, localitatea unde domiciliază, regiunea tinde conduc, tariful etc.; călăuzele au primit insigne de recunoaştere, începînd din 1891, secţia Sibiu sa ocupat de instruirea lor, organizînd în acest scop diferite excursii. Problema instruirii călăuzelor s-a reluat în 1902, urmărindu-se ca tinerii ghizi să înveţe să citească şi să se orienteze cu ajutorul hărţilor, cum şi să dobîndească cunoştinţele necesare de prim ajutor în caz de accidente 2. Primul curs a fost ţinut la Făgăraş, cu 17 participanţi veniţi din patru secţii. Cabanele au fost înzestrate cu tărgi şi au primit dulăpioare cu truse sanitare pentru primul ajutor. În 1906 s-a înfiinţat o casă de pensii pentru ghizi şi una de asigurări pentru accidentaţi, cum şi un fond (Karl Conradt) pentru ajutorarea ghizilor. La a 40-a adunare generală a S.K.V., care a avut loc în ziua de 27 august 1922 la Braşov, dr. Friedrich Kepp, preşedintele clubului, constata „că serviciul de salvare, cu excepţia lăudabilă a secţiei Braşov, nu este încă organizat" şi ruga „onoratele secţii să aibă în vedere organizarea lui". Ca urmare, s-a înfiinţat în 1925, la Sibiu, Alpine Rettungstelle (Post de ajutor, Salvamont în limbaj-curent), apoi ceva asemănător la Făgăraş şi, probabil, şi în alte oraşe. àLista publicaţiilor editate de S.K.V. este destul de bogată, ca şi aceea a cărţilor şi broşurilor tipărite de membrii asociaţiei. Principala publicaţie, Anuarul S.K.V., apărut în 56 de volume în perioada 1881—1944, este a adevărată enciclopedie, oferind informaţii ample din diverse domenii, descriind Carpaţii, pe masivi, comunicînd date privind flora şi fauna, publicînd consideraţii semnificative despre peşterile Transilvaniei, prezentînd staţiunile balneare, cetăţile medievale etc. Anuarele S.K.V. nu sînt deloc zgîrcite cînd îşi ţin la curent cititorii asupra activităţii desfăşurate de alte asociaţii, cum ar fi: Societatea carpatină „Sinaia", Erdelyreszi Karpat Egyesulet (Societatea carpatină din Transilvania) sau cînd relatează despre existenţa altor două asociaţii, pe la 1895: Bihargebirgsverein (Asociaţia munţilor Bihorului), la Oradea, şi Delvideki Kàrpàt Egyesulet (Asociaţia Carpaţilor de sud), la Timişoara. Aceste anuare au descris principalele excursii de vară şi de iarnă întreprinse în acea perioadă, au consemnat prompt şi riguros premierele alpine şi au comunicat ştiri privind cooperarea internaţională a societăţii turistice cu sediul central în oraşul Sibiu. În al doilea volum, de exemplu, a apărut o ştire cu următorul conţinut: „La 12 august 1882, S.K.V. a participat la al patrulea Congres internaţional alpin ţinut la Salzburg, în Austria, prin doi delegaţi: Albert Bell, preşedintele secţiei Sibiu, şi Heinrich Hertel, secretarul acestei secţii". În anuarul pe 1894 se aduc mulţumiri autorităţilor forestiere pentru că au luat măsura ca turiştii să fie găzduiţi în casele forestiere, în unele case de vînătoare, cum şi în posturi de vamă (Finanzwachhaus), ca cel de la Guţan. În Anuarul din 1884, dr. Eduard A. Bielz prezintă un tabel cu 73 de peşteri cunoscute atunci în Carpaţii Transilvaniei, iar în anuarele din 1885 şi 1886 acelaşi autor descrie cîteva dintre golurile subterane. ASCENSIUNI ŞI PREMIERE ALPINE. Membrii S.K.V. au întreprins nenumărate ascensiuni de vară şi de iarnă cu piciorul sau cu schiul, în întreg lanţul carpatic, unele în premieră. Vom menţiona mai jos cîteva despre care s-a publicat şi despre care nu am amintit în expunerea activităţii pe masivi. Ascensiunea, în premieră, a Crestei Arpăşelului. Trei tineri, Ruppert Schmauz, F. A. Friedsmann şi v. Kravietzky3, au plecat în octombrie 1912 de la stîna de la cota 1271 (din Valea Arpaşului). Au mers pînă la casa lui Florstedt II, unde au dormit. Dimineaţa s-au îndreptat spre creasta 1 2 Unele cabane, ca Mălăeşti, au avut de la început cabanieri. Cu trecerea timpului, au crescut şi exigenţele în recrutarea şi formarea ghizilor, corespunzător cu cerinţele de pe munte. 3 De remarcat că, plecînd dimineaţa din Valea Arpaşului Mare, ei au parcurs creasta Vîrtopelului, creasta Arpăşelului şi, în aceeaşi zi, au coborît pe Valea Bîlii, sosind seara la Sibiu. principală, la nord de cota 2 270, lăsînd la stînga Strunga Mică. Au schimbat bocancii cu espadrilele şi Schmauz a luat conducerea. El a trecut greu un ţanc (geandarm) avînd feţele lucii şi o înclinaţie de 50 —60 de grade. După un rapel la baza ţancului al doilea, într-un vîlcel, au mers călare pe o coamă ascuţită şi, după trecerea încă a unui ţanc, s-au apropiat de ultimul ţanc ce cade, pe o diferenţă de nivel de 100 de metri, în Fereastra Arpăşelului. Din descriere reiese că Schmauz era un alpinist experimentat şi că el a condus întreaga tură. Foarte important pentru vremea aceea este că au folosit trei corzi de cîte 60 de metri fiecare, pitoane cu inel de alamă, carabiniere şi espadrile cu talpa de sfoară împletită. Nu cunoşteau rapelul Dulfer, dar au coborît în cîteva locuri „la liber", asiguraţi cu o coardă la centură şi ţinîndu-se cu mîinile de o a doua coardă, pusă în dublu după o stîncă sau printr-un inel de piton. Nu-i de mirare că la sfîrşit aveau mîinile sîngerînde. Bucăţica de coamă dintre Negoi şi Şerbota a fost parcursă în 1921 de către G. Berger, Hermann Schuller şi fraţii v. Hannenheim. Ascensiuni — premiere în Negoiu. La a 50-a aniversare de la înfiinţarea S.K.V. au venit din Germania alpiniştii Rolf Richter, Walter Schăfler, Toni Greindl şi Hans Ackermann, aparţinînd secţiunii Hochland din Munchen, a Clubului alpin german. Cu această ocazie, au vizitat Bucegii şi Munţii Făgăraşului. În Negoiu au efectuat trei ascensiuni în premieră: Richter şi Ackermann au parcurs creasta de nord-est; Richter, Greindl şi Ackermann au urcat întreaga creastă a Strungii Ciobanului, de la bază şi pînă în vîrful Negoiului; Schăfer şi Greindl, în ziua de 20 august 1930, au escaladat peretele de nord-est al Negoiului1. Ascensiunea, în premieră, pe Şura Bardosului2 din Cheile Bicazului. La 1 septembrie 1934, echipa braşoveană Erwin Csallner şi Waldemar Goldschmidt, primul fiind cap de coardă, au escaladat Piatra Altarului din Cheile Bicazului, pe faţa de est. Cum această ascensiune nu fusese publicată, cu ocazia repetării ei la 7 iulie 1935 de echipa Waldemar Goldschmidt, Eberhard Heum, Alfred Prox şi R. Sammhammer, toţi din Braşov, s-a făcut descrierea traseului 3, amintindu-se şi de premieră. Ascensiuni de iarnă cu piciorul. 14 aprilie 1884: A. Berger şi Kuhlbrancl au urcat la Vîrful Omul, fără schi, fără rachete. Au fost conduşi de ghidul Ioan Lupu din Rîşnov. Lor le-a urmat, la 25 decembrie 1901, Siegfried Gusbeth, care şi-a ales drumul prin Valea Mălăeşti, pe hornul din stînga, după tentativa nereuşită de urcuş pe drumul obişnuit, înaintea acestei ascensiuni, cum se menţionează în Anuarul S.K.V. 32, 1912, el a mai fost pe drumul obişnuit în 1891, pe zăpadă, fără dificultăţi, tot aşa cum, acelaşi drum, a fost parcurs, cu un an înainte (februarie 1890), de F. Zeidner din Braşov. Ascensiuni cu schiurile. Sportul schiului dezvoltîndu-se, un grup de ofiţeri din Sibiu au instruit un număr de militari şi au început să facă ture în munţi4. Locotenentul A. Berger şi grupul lui a efectuat, pe schi, ruta Măgura Cindrel—Frumoasa—Valea Sebeşului—coama dintre Sebeş şi Lotru, a înnoptat la o stînă sub dealul Tîmpa, iar a doua zi, şaua dintre Tîmpa şi Tărtărău— Poiana Muierii— Petrila5. Au mai urmat şi alte excursii pe schiuri, amintite în paginile consacrate masivilor respectivi. DIN ACTIVITATEA SECŢIILOR S.K.V. Secţia Bistriţa a luat fiinţă odată cu întemeierea S.K.V. A fuzionat apoi cu secţia Năsăud şi a devenit Secţia Bistriţa-Năsăud-Rodna. Primul preşedinte al secţiei se numea Gustav Poschner. Circulaţia turistică fiind intensă în munţii înconjurători, comuna Rodna a clădit o casă, pe un picior al muntelui Curăţel, numită Curăţelul, pe care a cedat-o secţiei. Inaugurarea ei a avut loc la 6 august 1882. Doi ani mai tîrziu, cabana a fost distrusă de un uragan. Reconstruită în 1885, în 1890 a ars după ce s-a aprins de la un trăsnet; ridicată din nou şi inaugurată în 1910, a fost refăcută a patra oară în 1924. La 9 septembrie 1888 a fost inaugurată o cabană pe muntele Heniu, iar la 29 august 1886 o altă cabană pe muntele Saca (sub vîrful Corongiş), ameliorată în 1908. În 1906 a fost ridicat în vecinătatea oraşului un punct de observaţie, la 683 de metri altitudine, pe Burgberg. La 30 iulie 1929 a fost inaugurată casa turiştilor de la Colibiţa. În 1882, Secţia Bistriţa a S.K.V. avea următoarele călăuze: Constantin Sandul (ţăran, vorbea româna şi germana), Ion Uşieru (ţăran, vorbea româna, germana, italiana şi maghiara), Ion Moldovan (muncitor minier, vorbea româna), Popp (om de încredere, vorbea trei limbi). Secţia Braşov. Prin hotărîrea adunării generale din 12 martie 1881, Siebenburgischer Alpenverein in Kronstadt a fost dizolvată pentru a forma secţia Braşov a S.K.V. În acest scop, la 2 aprilie 1881, la hotelul Weiss, s-au adunat 32 de oameni care au ales primii membri ai comitetului: 1 2 Cf. Buletinul C.A.R., anul VI, 1938, p. 14. Obişnuit i se mai spune şi Piatra Altarului. 3 Cf. Anuarul S.K.V., 48, 1935, p. 49. 4 Vezi articolul semnat de locotenentul Mangesius, Anuarul S.K.V., 14, 1894, p. 58. 5 A. Berger, Anuarul S.K.V., 15, 1895, p. 38. îngrijitorul casei de pe Postăvar. Cînd era gata. care în 1893 a fost înlocuit cu Ion Stănilă-junior.V.K. Refăcută şi mutată ceva mai sus. Braşov a hotărît construirea cabanei din Valea Mălăeşti1. s-a adresat justiţiei şi a primit cîştig de cauză. ca prim şef. în 1904. a construit şi marcat drumul de pe Valea Mălăeşti. în 1894. Secţia S. (1886— 1892). preşedintele echipei de salvare. pe baza planurilor arhitectului Schuller s-a zidit.. Catargi O.K. în original. compus din patru camere spaţioase. aşa-numitul „Hohenheim". La 7 octombrie 1883 a avut loc inaugurarea cabanei de pe muntele Postăvarul. şi E. Sau purtat discuţii între părţi. Minea. Gheorghe. cota 1570. Schnell şi Josif Puşcariu.K. În 1923—1924. casa de piatră de la Vîrful Omul. în 1903. avînd. Ambele trasee îi poartă numele. între timp. cînd cabana a fost preluată de fiul Paraschivei. Tot Braşovul a construit şi inaugurat. comitetul a hotărît construirea unei cabane la poalele Pietrei Craiului. în 1936. de către Clubul alpin al Transilvaniei. La 1 septembrie 1935 a primit numele de cabana „Julius Romer". În 1885 ea avea un cabanier şi se putea procura mîncare rece şi băuturi calde. care a preluat locul primei asociaţii şi a construit cabana în 1910. pînă în 1938. din Bucegi. Construcţia a început la 7 mai 1882 şi la 29 iulie acelasi an s-a făcut inaugurarea. a construit şi marcat drumuri în Piatra Mare. De asemenea. Secţia Bucureşti. Piatra Craiului şi Postăvar. pentru diferite lucrări efectuate în apropierea cabanei. de la Pietrele lui Solomon în sus.K. desigur. adică „La Om". lucrare executată de Ion Stănilă-junior. această cabană a fost condusă de Ion Stănilă. Cojan. Secţia Braşov. . secţia a construit. În războiul 1914— 1918. S. ca ghizi şi cabanieri.E.. (1886—1891). Paraschiva. a rămas cabanier fiul. avînd o verandă. Dimitriu Atanasie (1900—1904). pretindeau secţiei Braşov să le plătească cîte un forint pentru fiecare turist ce trece pe la cabană. dar 43 primăvara 1921 a fost măturată de o avalanşă. W. Pentru buna comportare. cînd a şi croit poteca dintre cabana Mălăeşti şi Vîrful Omul.V. primele marcaje au fost executate chiar în 1880.K. din nou au fost premiaţi Ion Stănilă-junior şi I. aci. A. Trebuie precizat însă că încă de la constituirea S. în locuri în parte necunoscute. pe motivul că nu a avut consimţămîntul lor. Şimon (Piatra Mare) a primit premiu 10 coroane. Şimon (Piatra Craiului) şi Popovici (Postăvarul). La 2 septembrie2 1888 secţia a inaugurat în prezenţa a 85 de turişti. o cabană la Plaiul Foii. 36 de ani. Mehedinţi S. El a coborît în 1886 peretele de vest din Piatra Craiului şi „Faţa Bucşoiului". Herell şi profesorul Franz Herfurth membri. În faţa acestei situaţii. care. din el făcînd parte acum şi doi români: Josif Puşcariu şi Mihai Turcu. avocatul H.V. au urmat alte discuţii. Cabana a ars în 1896. nu se mai păstrează. La propunerea lui C. Printre membrii S. Secţia Braşov a fost prima care a organizat. de data aceasta între S. iar pe al doilea chiar în 1886. pe neobositul căţărător Friedrich Deubel. la 20 mai 1919. (1887—1889). După moartea lui Ion Stănilă-senior. Danielescu S.50 metri şi pereţii groşi de 80 de centimetri. pînă în 1952. în locul lui fiind aleşi Johann Waldemar Goldschmidt. cu căţărătură şi folosirea corzii. Sa luat atunci hotărîrea de a construi o nouă cabană mai sus. din Rîşnov şi I. în 1910. o dată cu drumul Friedrich Deubel.V. Teutsch. avînd următoarele dimensiuni: 6x2. Alfred Prox şi Edwin Schirock. la cota 1720. Bărbulescu George (1895). Tr. Refăcută şi dată în funcţiune la 24 august 1898. După începerea practicării sporturilor de iarnă. a fost modernizată în 1967. Tot atunci funcţiona o echipă de salvare şi în Buşteni-Prahova ce ţinea de Braşov.V. în 1907. lucrînd în cadrul S.Julius Romer preşedinte. Meţianu şi I. cum şi repararea şi marcarea anumitor drumuri. casa a fost distrusă de zăpadă în 1924. Primul traseu l-a marcat în 1887. (1901— 1 Încă de la început. Danu. solicitanţii. această clădire a funcţionat şi iarna.V. iar în 1887 a fost înzestrată cu paturi cu somiere. Hotărîrea înfiinţării acestei secţii a fost luată în iulie 1921 pe Vîrful Negoiul. mărită apoi în 1891. mărită în 1921. secţia Braşov trebuie să amintim. după ce. Pentru cei ce doreau să rămînă mai mult timp pe munte. Kraft. Pentru perfecţionarea membrilor echipei de salvare s-au făcut o serie de excursii de instruire şi exerciţii. în Poiana Braşov. În 1908 casa a ars. În 1936. Ion Stănilă-junior a căzut pe front.K. alături. în 1880. unde se găseşte şi azi. Slujba religioasă a fost oficiată de trei preoţi ortodocşi: I. 2 A se vedea fotografia de la inaugurare. Stănilă senior şi junior (Bucegi). La 17—18 septembrie 1881 a fost dată în funcţiune cabana Zur Hirtenspitze.K. (1893— 1902). pe Julius E. Construcţia cabanei de pe muntele Piatra Mare a avut loc în 1884. Alături de ei activau şi unii români (în perioadele indicate în dreptul fiecăruia): Danielescu N. cu soţia lui. Paraschiva Stănilă a condus mai departe cabana. în 1903. tot în Postăvar. Munteanu. La 16 aprilie comitetul secţiei a fost completat. refăcută în 1898. a fost inaugurată la 20 septembrie în acelaşi an. a primit 50 de coroane. echipe de salvare în munţi (Alpine Rettungsstelle). La 14 iulie 1881. deoarece acei cetăţeni arendaseră numai păşunatul şi nu erau proprietarii locului. iar J. s-a ridicat o nouă clădire. Tellmann. printre altele. a trebuit să părăsească această funcţie din cauza vîrstei. Statuarea ei a avut loc la 17 ianuarie 1922. ea nu a putut fi dată în folosinţă deoarece nişte cetăţeni de naţionalitate maghiară dintr-o comună învecinată au cerut secţiei Braşov să o dărîme. Popovici V. „din atenţie faţă de confesiunea şi naţionalitatea populaţiei din regiune". în 1900. Popovici Maria (1889). Această cabană a ars în 1897. Pentru reconstruire. au primit premii. aşanumitul Pavilion (Schuller-pavillon). fusese de mai multe ori distrusă. Inaugurarea şi darea în folosinţă a cabanei a avut loc la 14 iulie 1885. azi numindu-se Cristianul Mare. refăcut şi el. în primul rînd. Mărită în 1938—1939. în Poiana Vlăduşca. mulţi cetăţeni de origine germană din Bucureşti erau membri activi ai secţiei Braşov. Din 1894 s-a ridicat şi locuinţa pentru îngrijitor. secţia Făgăraş comunica amenajarea drumului la lacul Podragul. precum şi cabana Vîrful cu Dor. La 31 iulie 1881. inaugurarea a avut loc la 25 august 19251. În urma conferinţei ţinute de medicul militar L Pildner. la 4 august 1935 a fost ridicat un „Blockhaus". inaugurată la 26 august 1882.. Carl Leonhard. cabana. cabana Viştea Mare (numită şi Schweitzerhutte = cabana elveţiană. care a fost terminată în 20 august 1881. a fost mărită în 1907. pe terenul acestuia. secţia a construit cinci cabane: cabana Breaza (sub muntele Trăznita). arsă în 1895. La 10 septembrie 1881. primul său preşedinte fiind J. Eugen (1910). fiind refăcută şi inaugurată la 8 iunie 1930. secţia din Bucureşti număra 221 de membri şi avea ca preşedinte pe Iosef Gross.V. ca vicepreşedinte pe Andreas Berger. vicepreşedinte. După al doilea război mondial Secţia Făgăraş a avut echipă de salvare. şi Otto Conrad. cabana de piatră de pe versantul Tărîţei. Brătianu Pia (1903—1907). Gold Mihai (1911—1914).Sattelburg". a fost construit pe aşanumitul . Bohm. secretar — Adolf Heltmann. datorită stilului său) de pe Valea Viştei (sub Gîrbova) la 1301 metri altitudine. cînd au fost alese organele de conducere: preşedinte — A. La 4 iunie 1881. de pildă. S-au adunat fonduri şi s-a obţinut aprobarea familiei Teleki. acesta stînd la cabană pe timpul 1 În ultima vreme. iar ca secretar pe Heinrich Hertel. A ars la 2 august 1902. Roman C. vicepreşedinte — Carl Brandsch. secţia şi-a propus construirea unui sanatoriu pe Valea Bîlii. Neniţescu Mircea (1910). dr. la „custură". inaugurată la 28 august 1885. iar secretar — dr. În darea de seamă pe 1885. Refăcută în 1886. Bogdan Nicolae (1905).K. distanţa se parcurgea în cinci ore şi treizeci de minute. cedat clubului. La 15 octombrie 1881 a fost construită cabana de pe Godeanu în Munţii Sebeşului (1 650 metri altitudine). la Urlea. comisia S. Seculici Fanny (1908—1910). la 1 305 metri altitudine. Pillat Ion (1903—1904). La 21 septembrie 1884 a fost inaugurată cabana Şurian (2 000 metri altitudine). cabana a ars în 1918. cabana de la Boldan (pe muntele Tărîţa 1540 metri altitudine). Davidescu (1910). pentru teren. secţia a primit în dar de la comuna Cisnădie cabana de pe Măgura Cisnădioarei. Tzigara Samurcaş (1902—1908). şi-a ales ca preşedinte pe Albert Bell. construită în 1927 şi inaugurată la 3 iulie acelaşi an. . Reclădită în 1924—1925 după planurile arhitectului Ernst Connerth şi cu sprijinul profesorului Dan Rădulescu. şi inaugurată la 29 august 1905 s-a distrus în timpul războiului. Un adăpost inaugurat la 10 septembrie 1905. că pădurarul Sabin Catilina a primit un premiu pentru meritele sale în îndrumarea şi îngrijirea turiştilor şi pentru buna administrare a cabanei. lîngă Sadu.V. cabana Abraham de pe Caţiavei (1 985 metri altitudine) construită în 1904. După 1930 numărul membrilor a crescut în special cu români bucureşteni. A fost prădată şi devastată în 1884. Mutată la 20 octombrie 1890 cînd i s-a dat numele de . Membrii secţiunii făceau diferite excursii. Refăcută în 1904. ridicată în 1885. a fost lăsată să se ruineze şi apoi demolată. care putea fi folosită încă multă vreme de turişti. nu departe de oraş. a cărei inaugurare s-a făcut în septembrie 1926. Nu s-a construit decît cabana de la cascada Bîlea. din buşteni. vicepreşedinte — Johann Piringer.K.1902). care a intervenit pentru obţinerea terenului devenit proprietate a statului. Secţia Făgăraş-Cincu Mare-Agnita a luat fiinţă la 15 mai 1881 şi avea ca preşedinte pe Friedrich Abraham.. a ars în 1916. secretar — Franz Schoser. reluată în 1899 de secţia Sibiu. inaugurată la 9 august 1882. construindu-se hotelul de la cascada Bîlea. Reparată în 1898. a ars în 1904. La 3 aprilie s-a hotărît strîngerea fondurilor pentru ridicarea unei cabane în Poiana Tomii. Teohari B. dată în folosinţă la 16 septembrie 1883 refăcută în august 1885 şi mărită datorită intensei circulaţii turistice. Mrazec Ludovic (1903—1904). Romalo Alexandru (1910). Cantacuzino Sabina (1903—1904). la răsărit de lacul Podragu. printr-o activitate intensă. La înfiinţare. de la cabana Tărîţa la lacul Podragul. a luat în primire şi a deschis casa construită de preotul Nicolae Stoichiţă din Porumbacu de Sus. Gherghel Ilie (1913). vicepreşedinte — Ivan Miiller. Comitetul de conducere era compus din Carl Guha. În timpul preşedinţiei lui Friedrich Abraham. cu dinamită. aceasta fiind prima cabană în funcţiune a S. Secţia Sibiu. preşedinte. în Munţii Gurghiului. Urechia Alceu (1902—1914). În darea de seamă a secţiei pe 1887 se anunţă intrarea în folosinţă a cabanei de pe Prejba (1 794 metri altitudine). a ars. inaugurată la 6 august 1887. adăugîndu-i-se o căsuţă pentru îngrijitor. Amlacher. inaugurată la 25 iunie 1936. pe Tărîţa. (1910—1914). Laiser. În 1909 reghinenii au clădit un observator pe Huja. Secţia Sebeş-Alba. cabana Urlea. cu ocazia construcţiei acestei cabane. dr. secretar. Secţia Orăştie s-a înfiinţat la 13 aprilie 1881. despre Influenţa climei de altitudine asupra sănătăţii. A construit în Bucegi cabana Bulboace. unde. Zacharia A. Actul de constituire a secţiei datează din 10 aprilie 1881. (1907). Diaconovici Cornel (1907).Robert Gutt". o comisie formată din zece persoane s-a dus la Negoiu pentru alegerea locului viitoarei case. A luat fiinţă la 3 aprilie 1881. înfiinţată la 25 februarie 1881. Silvici Natalie (1910). se spune. Cabana de pe Naia la 1 100 metri altitudine. Secţia Reghin. au fost necesare şi spargeri de stînci. a fost inaugurată la 21 iulie 1907 şi renovată în 1930. directorul şcolii de fete. dar în 1906 era încă în stare acceptabilă. a ars în 1916. mai bună pentru vînătoare decît pentru turism. Serviciul de ajutor alpin. cunoscător perfect al zonei Viştea Mare. în vecinătatea oraşului. prima asociaţie de acest fel în Bucureşti. A construit în 1882 o cabană în Munţii Harghitei. numită . Din acest articol reiese că „cercul" avea şi un caracter cultural. care a fost. secţia Sibiu a onorat memoria ghidului Ion Coţofană. Anuarul S. necesita recomandarea a doi membri vechi şi se obţinea numai cu majoritatea voturilor membrilor din comitet. marcaje şi construite adăposturi. Trebuiau făcute drumuri. vicepreşedinte pe H. de dimensiuni mari. pentru evitarea arbitrariu-lui.V. la Gura Plaiului (1887). p. Acum golul subteran se numeşte peştera Mereşti. la Braşov şi Sibiu. a avut în conducerea sa. p. pe Cîrja (1891). Articolul 2 din statut prevedea clar rostul şi intenţiile organizatorilor: „Scopul acestui cerc este de a se întreprinde excursiuni menite să dezvolte iubirea pentru frumuseţile naturii şi înmulţirea cunoştinţelor prin vizitarea monumentelor şi localităţilor din ţară. din Sibiu. În cazurile de excludere. Atunci s-a întocmit şi un statut. Fabini... a luat fiinţă la Bucureşti.. 4. Ca o consecinţă a acestor preocupări. Secţia a preluat de la alte secţii o serie de case: Tărîţa (1899). Secţia Valea Jiului-Petroşani a luat fiinţă la 19 aprilie 1885. sub conducerea lui Heinrich Hann v.. La 1888 s-a pus din nou problema unor staţiuni de altitudine. Cabana turistică a fost clădită în 1895 iar în 1942—1943 casa de odihnă (Păltinişheim). p. Carl Conradt. 1887. Hausmann. Tot în această dare de seamă se menţionează că. mai ales că prin construirea de căi ferate se uşuraseră mult deplasările în ţară. La 4 iulie 1898 a cumpărat şi amenajat „Vila Franca". Este citat îndeosebi — şi premiat — Ion Tarcea din Cîrţişoara.. maior Oskar Honig şi Karl Schobel. pentru organizarea mersului pe munte. Hărţile turistice ale munţilor Făgăraşului şi Cibinului s-au întocmit în 1898. cum şi al crestelor şi văilor de pe versantul sudic. în ziua de 1 ianuarie 1891. care a ars în 1918 şi a fost refăcută în 1922. articolul 7 indica metode democratice pentru membrul devenit „nedemn". Constituită la 2 mai 1881. pe Friedrich Kraus. peste munte. dar şi pentru a se putea ocupa. într-o broşură tipărită la tipografia liceului local. Se impunea şi în acest sens o organizare.V. În statutele unor societăţi înfiinţate mai tîrziu au fost clauze şi mai severe pentru selectarea membrilor. Secţia Sighişoara. din Sadu. menţionată la articolul 3. datorită interesului trezit de asociaţie printre populaţia satelor de la munte. se pare..A. 9 şi 10. primul cabanier la Prejba. 176.Kurhaus". Admiterea de membri.. 1885. a luat fiinţă în 1925. Bîrcaciu (1922). . devenit preşedinte din 1886. mulţi ani unul din cei mai buni din Munţii Făgăraşului. o preocupare deosebită a intelectualităţii româneşti a fost şi aceea de cunoaştere a ţării şi a frumuseţilor ei naturale. 61. Inaugurarea primei case s-a făcut la 1o iunie 1894. a monumentelor. mai ales. realizare din care îşi făcuse un ţel. a demisionat în 1889 din motive de sănătate. capabili şi de încredere (majoritatea ţărani români)1. Se cereau 3/4 din voturile comitetului. ea fiind distrusă în timpul războiului. Micşorată şi mutată în 1894. Bucegi şi Negovan de pe Valea Sadului (1912). ca preşedinte. Primul preşedinte. 7. Gh. cabana Rudolf. În forurile acestei noi societăţi se dezbăteau probleme vechi. de „înmulţirea cunoştinţelor". Secţia a ridicat o cabană pe Parîng în 1913. s-a format un număr considerabil de ghizi.K. la o oră distanţă de creastă. era condiţionată de „o bună reputaţie în societate". Popa tot din Cîrţişoara şi.V. vicepreşedinte era Ludwig Schuller. Cercul Excursioniştilor Către sfîrşitul secolului trecut. şi în 1891 a început construcţia staţiunii Păltiniş 2. Aşa s-a făcut că în 1875 a luat fiinţă Societatea Geografică Română. mai exact în deceniile 8. În 1923. Cercul Excursioniştilor. cum era şi aceea a constituirii unui club carpatin sau alpin. E. pentru cură. Hannenheim. Hablitschek şi secretar pe doctorul J. a oraşelor.Harghita". care prin conţinutul lui putea fi model pentru acest gen de asociaţii. . în acel timp complet necunoscut turiştilor din S. 14 şi 5. 1884. Nouackh. iar secretar — Theodor Fabini.K. de înfiinţarea staţiunii climaterice de altitudine Păltiniş. Cel exclus nu mai putea fi reprimit. Savu Drăguţ. Secţia a mai clădit o cabană pe Munţii Parîng. personal. Anuarul S.sezonului turistic. Bielz afirmă că inginerul Fekete din Odorhei a făcut în 1835 ridicarea amănunţită a 800 metri galerii în peştera Homorod-Almaş din Munţii Perşani şi că a publicat despre iniţiativa sa. avînd preşedinte pe Ig.".K. şi nu numai unul sportiv. O altă preocupare o constituia cunoaşterea ţării. iar la 30 august 1936 3 a inaugurat casa de pe Valea Sîmbetei din Munţii Făgăraşului. 3 Cf. articolul lui W. a ars în 1896. Conducerea „cercului" era asigurată de un comitet (articolul 13) format din şapte persoane: 1 2 Cf. vîndută apoi în 1919. cum se proceda şi în alte ţări şi nu mai departe. M. ce comunica lista cantoanelor şi cabanelor care aveau amenajate camere la dispoziţia turiştilor.E.. actuala cabană Padiş din Munţii Bihorului.E. Lugoj. cabana Piatra Mică (1896). din Sînduleşti — 4 kilometri de Turda). cabana Ciucaş-Tesla. nu şi-a propus. în pădurea Făget. la 9 mai 1891. „Ca mijloc de locomoţie se adoptă piciorul. refugii. cabana Sfînta Ana (1897). în special pentru membri E. nici marcaje şi nici să publice vreo lucrare sau vreo revistă. în Munţii Vlădeasa. Tîrnăveni etc. la paginile 155—157. La cererea societăţii E. (11 ianuarie 1891). stînelor. ministrul agriculturii. Ciucaş. trasee turistice montane. din Munţii Filea. vicepreşedinte.K. Timişoara. nici să construiască adăposturi în munţi.E. La data înfiinţării. cabana Bercsenyi. cu indicarea culmilor. colibelor. Şurianului. cabana Padiş. În 1891 avea circa 20 000 de membri şi un fond de 500 000 forinţi. Recomandarea şi folosirea mersului pe jos este un indiciu că se căuta mişcarea.K. un număr de 81 hărţi turistice. cabana Ponor. . între altele: date şi indicaţii pentru turişti. Reghin. cabana Făget.K. Gurghiului. Din iniţiativa E. Dej. Deva. izvoarelor etc.E.preşedinte.E.K. refugiul de pe malul Lacului Roşu. potecilor. germană şi engleză (cuprindea. care se ocupa. lîngă Cluj (1911). actuala cabană Făget-Pădure. dă lista ghizilor montani de la poalele munţilor Făgăraşului. Miercurea Ciuc. Hărţile erau executate la scara l: 75 000. — Erdelyreszi Magyar Kozmuvelodesi Egyesulet — Societatea Maghiară de Cultură Generală din Transilvania. cu cele mai importante obiective: vîrfuri.. cabane. a editat la Cluj Erdelyi Uti Kalauz (Ghid turistic transilvănean).. Cercul Excursioniştilor. despre care nu ştim cine l-a înfiinţat şi nici ce activitate a avut. incendiată în 1916 şi reconstruită în 1930 de B. În 1895. apărut în limbile franceză. contele Bethlen Andrâs. lîngă lacul cu acelaşi nume din Munţii Ciumatu. în urma donaţiei lui Borş Mihai. De aici rezultă o colaborare strînsă între comitet şi membri..E. la cotizaţie şi la eventualele venituri. puncte de belvedere. cabana Răchiţele (1899). între altele. construită în 1893 (trei camere). în cadrul cercului a luat fiinţă o „casă de economie". Brassovarmegyei Turista Kalauz. Statutul ei prevedea că trebuie să fie o organizaţie apolitică. în anul 1895 a fost editat ghidul judeţului Braşov semnat de Mehaly Lajos. Erdelyreszi Kàrpàt Egyesulet (E. casier şi trei membri. casele de pădurari şi cabanele de vînătoare erau obligate să amenajeze camere pentru turişti.) (Societatea Carpatină din Transilvania) cu sediul la Cluj-Napoca În anul 1885 a luat naştere E. Pădurea Craiului. şi cu propagarea turismului. ca: Detunata. tot în 1891 E. Hunedoara. în munţii Bihorului. în Munţii Piatra Craiului. Turda. a emis. Membrii erau solicitaţi să facă ei înşişi recomandări pentru anumite excursii. unde fiecare membru putea depune sume în contul excursiilor ce urmau să se facă. Baia Mare. cheilor.. Institutul Geografic Militar al Imperiului austro-ungar a editat.K. Sfîntul Gheorghe. Piatra Craiului şi Bucegi. judeţul Cluj. etnografice. Ţarcu. lîngă cascada Răchiţele". De asemenea. izvor de sănătate. În 16 sate erau aproximativ 80—100. Nicolae Ilisie Fratu etc. Revista Erdely din iunie-iulie 1895. cu sediul la Cluj. Tîrgu-Mureş. tarifele ghizilor montani şi cailor pentru „expediţiile" din Carpaţii Meridionali. avea în rîndurile sale trei mii de membri şi 35 de secţii în aproape toate localităţile mai importante din Transilvania: Arad. construirea mai multor case de adăpost şi cabane între 1890—1930: cabana Cheile Turzii. ilustrate şi broşuri de popularizare.K. terminată la_ 4—5 iunie 1895 (cabana actuală datează din 1930— 1934. cabana Detunata. s-au mai publicat numeroase ghiduri judeţene. mişcarea în mijlocul naturii. indiferent de naţionalitate şi ţară. editarea unor publicaţii ca: ghidul turistic din 1891. Semenicului şi Retezatului. Aiud. secretar-contabil.K. Satu Mare. stîne etc. Obiectivele cercului sînt clar expuse în articolul 18: „Excursiile se vor face de regulă în zilele de sărbători". pentru realizarea scopului propus. cabana Găina. Pentru a veni în ajutorul membrilor. pe Vîrful Găina din Munţii Bihorului (1895). o dispoziţie potrivit căreia toate cantoanele forestiere.. Cibinului. Zalău.. avînd preocupări turistice. La solicitarea Societăţii Carpatine din Transilvania.E. de exemplu : —Satul Berivoi: Anton Beleaua. Trascăului. pe Valea Gurghiu. lîngă Cluj. Parîngului. în Munţii Gilăului. Vlădeasa. Mijloacele sale băneşti se rezumau la taxa de înscriere. Dintre principalele realizări ale asociaţiei menţionăm: înfiinţarea unui comitet pentru marcarea traseelor turistice. E. s-a creat asociaţia Erdelyreszi Kàrpàt Egyesulet —E. construită în 1896. cuprinzînd judeţele şi regiunile montane din Transilvania. Oraviţa.) marcajele existente. Gilăului. Munţii Rodnei şi Carpaţii Orientali). Piatra Mare. cabana Filea. se pare. pînă în 1891.—balneare şi de turism extern. număra 300 de membri. cabana Debrin.E. care conţinea date despre turismul din munţii Postăvarul. fenomene glaciare.M. cabana Gurghiu. cu echidistanţa dintre curbele de nivel de 100 metri.T. numai pentru a străbate distanţe mari se va recurge la alte mijloace de transport". cu condiţia să activeze pentru valorificarea comorilor turistice din Transilvania.M. să primească în rîndurile sale pe oricine. Dealul cu Melci etc. regiuni geologice deosebite.K. cabana Piatra Mare (1910). Societatea Carpatină din Transilvania.E.. datorită activităţii lui Julius Czărăn. inginerii C. între altele. jucau acelaşi rol în Carpaţi. într-o societate de turism. F. În articolul 2. I. izvoare şi peşteri amenajate. Primul statut conţinea 39 de articole. căpitan Tetrat.K. Mano şi căpitanul Tetrat. Cavaleru. B. Societatea Carpatină „Sinaia" În cadrul Societăţii Geografice Române. Aceşti ghizi. în casa natală a regelui Mâtyăs (Matei Corvin). . După aceea.". C. cu toate acestea. Comparativ. doctorul Emil Codru2. David Jacomen. N. 2 din 12 iulie. biblioteca turistică şi colecţia hărţilor turistice în număr de peste zece mii.. Vlădeasa. a luat fiinţă Kărpât Muzeum (Muzeul Carpaţi 1 nr). În această expunere se vorbea despre dezvoltarea şi popularizarea localităţii Sinaia. a început o activitate speologică în zonele carstice din Munţii Bihorului. Ihalski. căpitan Tetrat.. de arhimandritul Nifon.K. S. Mano. D.scopul societăţii" era formulat astfel: „a. Cheile Nerei. întocmită. Pretorian. vicepreşedinţi: Ion Teodorescu şi S. Pădurea Craiului. Hoflich. I. M. Dimitrie A.E. nimeni nu şi-a dat seama de valoarea economică şi estetică a acestei regiuni. Petcu şi arhimandritul Nifon. Alf. D. pe care l-au avut vînătorii sau căutătorii de cristale din Alpi.E. În acest muzeu şi-a găsit lăcaş fonoteca cîntecelor populare. Ghiţă Ionescu. cu mîndrie. Pretorian şi Simion Pop. Ghiţă Manolescu. în salonul părintelui arhimandrit Nifon. În anul 1898. Cetatea Rădesei. s-a propus înfiinţarea unei societăţi. Albuleţ.. casier: Iosef Ungarth. dar ideea a fost reluată în 1884. Faţă de cele expuse. Dumitrescu. A. probabil. A.E. Prima realizare a Societăţii a fost construirea unui pavilion pentru dare la semn şi cumpărarea armelor necesare tirului.N. că nu s-a construit nici o cabană1. C. În 1945 E. unde se vă crede necesar". Propunerea nu s-a concretizat atunci. Abia peste sase ani. . Iorgu Ionescu. Pretorian. secretar: B. Pentru redactarea Statutului au fost delegaţi arhimandritul Nifon. S-a propus. Radian.K. a fuzionat cu alte patru asociaţii turistice clujene şi sub preşedinţia etnografului Vâmszer Geza a continuat activitatea sub denumirea de Erdely Nepi Kàrpàt Egyesulet (E. Iosef Ungarth. La 11 martie 1893 a avut loc reuniunea de constituire a Societăţii. Iorgu Ionescu. ca urmare a frumuseţii peisajului său şi a condiţiilor climatice. Emil Codru. la noi. se preciza că. Primul comitet ales avea următoarea componenţă: preşedinte: arhimandritul Nifon. Ioan Marcu etc. interesul 1 Se pare că pentru prima dată. numită Societatea „carpatină şi de tir" Sinaia. au fost organizate cluburi alpine. —Satul Dejani: Niculae Lepşa. începînd cu cei din jurul Sinaii. Costache. În 1882.. N. Dimitrescu. În publicaţia menţionată se scria: „Este vorba de organizarea unui Club carpatin. Cheile Caraşova. în acelaşi cadru. înfiinţarea unei secţii de tir în cadrul societăţii. om cult şi călătorit. cu misiunea de a explora toţi munţii României şi a îngriji treptat de potecile de comunicaţiune prin munţi.E. Costache. prin scrieri de popularizare a locurilor.K. C. Sînt făcute descrieri despre peştera Vadu-Crişului. "cînd s-a făcut o expunere de motive semnată de întreaga comisie. iar mai tîrziu a trecut la Oficiul National de Turism.—Satul Sîmbăta de Sus: Simion Florea. la 21 februarie 1893. români fără excepţie. membri: F. de a construi poteci pe munţi şi a înfiinţa staţiuni (adăposturi) carpatine. nr. Jacomen. Aldea. în ziarul Sinaia.Este vorba de masivul Bucegi şi împrejurimi. de asemenea. nu s-a amenajat nici un izvor. Drept consecinţă a dezideratului exprimat prin presă. I. Franţa. —Satul Arpaşul de Sus: Niculae Ion Dates etc. din Cluj. care a fost ales preşedinte al societăţii. Pop — inginer silvic. Statutul era semnat de toţi membrii fondatori. în continuare. Activitatea secţiei de tir a durat doi ani (1893—1894). existau. Hoflich. Brand. Emanoil Arghiriade. care „ne vă face mai destoinici pentru apărarea personală şi naţională". I. Banatului etc. Cetăţile Ponorului. R. cu rezultat asemănător însă. în cadrul lui E... Se arăta. 2 Este vorba de fiul lui Ion Codru Drăguşanu. se vorbeşte de valoarea economică a frumuseţilor montane. . creată în 1875. stareţul mănăstirii Sinaia. Italia. cascadă sau peşteră. şi preocupări privind activitatea alpină din ţară. an. preotul Justin. formată din cetăţeni ai oraşului Sinaia sau din alte oraşe ale ţării. Pop. N. a avut loc o reuniune cu participarea următorilor: Ion Teodorescu. oamenii ştiind să beneficieze de cadrul natural prin fel de fel de lucrări artificiale. se făcea simţit ecoul propunerilor anterioare. Focu Viu. Cei de faţă au hotărît înfiinţarea unei societăţi carpatine. Comarnic. în explorarea şi cucerirea Alpilor în Elveţia. Sturdza a propus înfiinţarea unui club carpatin. că poziţiuni pitoreşti ca cele de pe întreaga vale superioară a văii Prahovei sînt puţine în Europa dar. Ionescu. Onceasa. cum şi expoziţia cu vînzare de industrie casnică. — Societatea carpatină Ardeleană populară). în 1890. Hristache Ştefanide. în 1902. La iniţiativa lui E. Gh. în alte părţi ale Europei. ca drumuri şi poteci marcate. a reducerii taxelor de înscriere şi a cotizaţiei. acţiuni şi realizări ale Societăţii Carpatine „Sinaia" : • august 1898: invitaţia pentru o excursie la „grotele de la schitul Peştera". s-a angajat un om cu paza peşterii. l—9. 3 Activitatea desfăşurată de Societatea Carpatină „Sinaia" a stîrnit admiraţie şi în rîndul altor conducători de asociaţii din străinătate. dar ele nu au fost încă descoperite. pînă la stîncile Omul. Mândrea arhitect.. voiam să ne adăpostim de puternicul vînt cît mai repede în prietenoasa casă de adăpost. este vorba de cele două peşteri mici din Cheile Tătarului.. Articolul a fost tipărit apoi în broşură de către Societatea Carpatină „Sinaia" şi republicat în Anuarul S. s-au instalat scări. Astfel au venit să cunoască realizările sale dr.. directorul Eforiei spitalelor civile. Rîmniceanu M. la 13 ianuarie 1896 a avut loc o adunare generală la care s-a pus problema dizolvării societăţii ori. 20. senator. Ghermani M.K.. În interiorul ei s-au construit poduri.este planificată construirea unui drum de călăreţi prin Valea Cerbului. fost ministru. senator. drumul de la Gura Dihamului la Pichetul Roşu. Ionescu Take. Swida. membru al S. Noul document statua — abia acum — înfiinţarea Societăţii Carpatine „Sinaia". se spune: „. în urma lucrărilor efectuate.K. dar unele dintre ele aveau şi cîte un bufet. puteau fi vizitate pe o întindere de 400 metri . astfel cum rezultă şi din cele consemnate în Anuarul S. cînd golul subteran.K. 20. P. a fost redactat un al treilea Statut... cum şi o serie de conferinţe pentru cunoaşterea Bucegilor.. Despre amenajarea unei case de adăpost la Peştera Ialomiţei nu se fac referiri în dările de seamă consultate. în continuare. Mai mult ca probabil că şi adăposturile de la Caraiman şi de la Vîrful Omul au ţinut astfel de registre. Ploieşti. făcîndu-se o ultimă tentativă de salvare a acţiunii iniţiate în 1893. dimpotrivă. de Societatea carpatină românească însă o singură privire ne-a convins că intenţia noastra era nerealizabilă. cercetate chiar de arhimandrit. Peştera Ialomiţei a fost dotată cu un registru de impresii. Cu toate acestea. şi în toate ziarele din Bucureşti şi Braşov. pe o poiană verde. un drum de la Vîrful cu Dor la Peştera Ialomiţei şi un altul din albia Ialomiţei şi pînă la vama Strunga. se află această cabană amenajată cu priciuri şi saltele de paie. 1 Despre această frumoasă lucrare s-a scris în Buletinul inginerilor şi industriaşilor de mine un articol semnat de Iosif Sângeorzan şi Vasile Popovici-Haţeg. în 1900 a clădit pavilionul de pe Vîrful Omul şi a amenajat drumul de pe Valea Cerbului2. deputat.V. bineînţeles.K. În ianuarie 1897. la Vîrful Omul.V. volumul XIX—1899. p. podeţe. Prin această activitate tînăra asociaţie ne obligă sa acordăm o mai mare atenţie....R. Dezamăgiţi. Autorul afirmă textual: „Ceva mai jos de schit. şi poate şi membru al Societăţii Carpatine „Sinaia". în care mulţi vizitatori au adus cuvinte de laudă celor ce au desfundat-o şi o îngrijeau. 22. a construit drumul de pe Valea Jepilor. inginerul Karl Weinlich. Carp P. Costinescu Emil. să ne îndreptăm spre Bucegi. construită din lemn. Pusă pe temelii noii Societatea carpatină „Sinaia" a purces la prima sa înfăptuire: desfundarea şi amenajarea Peşterii Ialomiţa1.T. Tot în anul 1897. continuarea programului anunţat la început. unde se spune: „Cuprinşi de o anumită euforie a victoriei. în broşura intitulată O excursie de la Buşteni în regiunea Bucegilor (l. cu o schiţă a întregii peşteri şi una în secţiune. dar în Anuarul S. S. A. deputat.V..K. Iată lista membrilor donatori şi susţinători: Basset L. fost ministru. în schimb. inginer.. iar paza a primit în dotare mantale de cauciuc care erau puse la dispoziţia vizitatorilor pentru protejarea îmbrăcăminţii. ca şi a unui hotel în apropierea acestui vîrf.V. cum li se spunea pe atunci. dacă nu vrem sa rămînem în urma realizărilor sale"3. şi Kotzbeck. Despre ea ne aminteşte. cu minunăţiile sale. 1900. Societatea sinăiană a organizat numeroase excursii colective. De asemenea. • septembrie 1898: se anunţă descoperirea unor noi grote în Bucegi. de către Societatea carpatină „Sinaia". se proiectează o excursie . Davila (1 374 metri altitudine). ne-am grăbit spre casa de Piatră aflată la o depărtare de numai cîţiva paşi". Societatea Carpatină „Sinaia" a trecut şi la alte înfăptuiri: construirea unor „staţiuni carpatine" sau „pavilioane". 1902.. I. • iulie 1899: se făcea un apel pentru curăţirea potecilor ce duc la Piscul Cîinelui. Sgarbura de pe Calea Codrului. 2 Nu am putut intra în posesia dării de seamă pe anul 1900 a Societăţii Carpatine „Sinaia". S-a ajuns la concluzia necesităţii modificării statutului.. a fost dat din nou spre vizitare. plăci indicatoare şi explicative. Pentru aceasta s-a întocmit un regulament. fost ministru. Urechia V. p. articolul cu privire la ascensiunea lui Siegfried Gusbeth. în anul 1895 nu s-a realizat nimic.". 79. la data de 25 decembrie 1901. Lucrarea a fost încredinţată inginerului Iosif Sângeorzan şi a durat pînă în 1898. . De aceea. de Societatea Carpatină «Sinaia».pentru tir a scăzut şi societatea a intrat în acalmie. 1910: „Direcţia în care trebuie să se îndrepte în următorii ani activitatea secţiunii noastre este indicată de activitatea serioasă a Societăţii carpatine «Sinaia». pe muntele Piscul Cîinelui au fost ridicate Chioşcul Piscul Cîinelui din Poiana Carp (unde se află cabana de azi) cum şi chioşcul de la stîna Piscul Cîinelui. balustrade. care. în prezent Societatea a ridicat pavilionul din şaua Caraimanului. Ghermănescu N.K. fost ministru. Aşa au apărut pavilioanele de la Vîrful cu Dor (2 006 metri altitudine) Furnica (1 347 metri altitudine). P. 8 şi 9 august 1899). Aceste pavilioane şi chioşcuri serveau ca adăposturi împotriva intemperiilor. alte proiecte.V. preşedintele secţiei academice Graz. lămpi de iluminat cu petrol. deputat. preşedintele secţiei „Kunstenland". În faţa uşei şi a ferestrelor se înălţa zăpadă întărită de 2 metri. Avea 25 de articole şi un preambul explicativ. Iată. Realizările obţinute de Societatea Carpatină „Sinaia" au stîrnit admiraţia şi interesul conducătorilor secţiei din Braşov a S.V. care în ultimii ani a făcut atît de mult pentru această regiune". a se vedea şi Anuarul S. care a mai fiinţat pînă în 1912.T.K. se cuvine sa se menţioneze şi sprijinul acordat de Take Ionescu. în principal. la Fîntînele. pentru a atrage atenţia excursioniştilor că orice stricăciuni pe care le vor cauza potecilor şi pavilioanelor construite pe munţi de numita societate îi vor privi personal. a rezistat peste 20 de ani.K. Ionescu. Meissner. Bardasare. servind numai ca adăpost de vreme rea. însoţit de tinerii studenţi Aurel G. de asemenea. Anuarul S. • iulie 1900: intervenţie pe lîngă autorităţile din comunele Predeal şi Sinaia. a construit o colibă pe Ceahlău. În iarna ce a urmat. aceasta nu s-a mai făcut. Gh. Em. Teodoreanu. V. Dimitriu. de alpinism. Praja. gratuit. 22 şi 25. ca în cazul Clubului Alpin din Braşov. între iniţiatorii acestei formaţii găsim pe Ion Găvănescul. Nu am putut cunoaşte cum a ajuns S. aceasta s-a dărîmat. După moartea arhimandritului Nifon. Ion V.. nr. nr. 4. anul III.R. M. informatorul Prahovei. Vasile Negrutzi. secretarul Camerii. 4. • martie 19001: membrii Societăţii Carpatine „Sinaia" erau convocaţi în adunare generală. sau al Societăţii Carpatine „Sinaia". cum şi gustul muzical prin exerciţii muzicale. obţinuse. să încaseze prima de asigurare a casei de pe Vîrful Omul. • iunie 1911: se anunţa că în zilele de 27 şi 28 iunie o echipă de lucrători va repara potecile şi casele de adăpost . Sport şi Muzică din Iaşi După cum arată şi denumirea ei. de gimnastică. dezvoltarea sportului. alături de contribuţia adusă la clădirea casei din şaua Caraimanului. nr. secţia de turism-alpinism. Societatea de Gimnastică. Botez. Pe lîngă rolul deţinut de organizatorul şi conducătorul Societăţii Carpatine „Sinaia". 3 Cf. Nu se cunosc împrejurările în care Societatea Carpatină „Sinaia" şi-a încetat activitatea.E. 39. C. avînd încasaţi de la Ministerul de Finanţe 2 400 lei drept primă de asigurare şi că planurile fuseseră întocmite de I. ne vom ocupa. activitate desfăşurată în munţii Moldovei şi în special în Ceahlău. C. aşa cum rezultă clin procesul verbal de constituire. C. Pentru dezvoltarea alpinismului în regiunea avută în vedere de societate trebuiau construite adăposturi. nu ştim cine a preluat conducerea societăţii. • iulie 19012: Nicolae Bogdan. nr. Teodor Berescu şi Dim. cel care a finanţat construirea drumului de la Pichetul Roşu la Prepeleag. procurarea mijloacelor necesare membrilor ei spre a-şi dezvolta fizicul prin exerciţii gimnastice. Burghele. 25. M. şi V. Societatea a luat fiinţă la 14 noiembrie 1902. ziaristul Gheorghe Panu care venea vara la schitul Durău. anul I. Praja. podeţelor rupte. nr. pe inginerul Iosif Sângeorzan. Era o societate de cultură generală. loc numit şi azi „Fîntîna Măcărescului". Numele dat la început. • iulie 1901: începerea lucrărilor de reparare a drumurilor. IV. • aprilie 1900: publicarea dării de seamă asupra activităţii societăţii pe anul 1899 . Manolescu şi G.T. 123. a pavilioanelor construite de Societatea carpatină „Sinaia" . M. 2 Vezi ziarul Bucegii din Buşteni. V. II. Scor-pan. Sângeorzan şi P. p.. adunarea generală a hotărît trecerea patrimoniului său asupra Societăţii Turiştilor din România. Paul Bujor. Gh. drum ce-i poartă numele. Tilenschi.R. 1913. I. fie la coborîre. pe versantul estic al 1 Aceste informaţii au fost culese din ziarul Sinaia. La 1906. la 9 februarie 1909. Clădirea ridicată la 1879 de bătrînul Vasile Măcărescu. excursiilor şi tirului.R. l. la schitul Peştera au fost detaşaţi doi soldaţi înarmaţi. • 15 mai 1912: Societatea Carpatină „Sinaia" a hotărît construirea unei noi case la Vîrful Omul în locul celei care a fost distrusă de incendiul în octombrie 1911. Tomida. unde avea o casă de locuit. Zlatco. s-a schimbat pe parcurs în Societatea de Gimnastică. El a mai încercat după aceea să înalţe un alt adăpost din lemn. E. pe lîngă celelalte secţii ale societăţii. materialul lemnos necesar noii construcţii. S. Sport şi Muzică. a efectuat o ascensiune . cum şi sprijinul financiar primit din partea Sofiei Bragadiru în anii 1897—1898. aceasta s-a petrecut în momentul cînd a luat fiinţă. la Piatra Sură. în sala hotelului Bulevard din Sinaia. 50. Se pare că aplicîndu-se prevederile articolului 23 din statutul Societăţii carpatine „Sinaia". . 35.• august 1899: cu sprijinul ministrului Take Ionescu. această asociaţie nu a avut preocupări limitate numai la turism şi alpinism. 13—14 şi Sinaia. Cu toate că S. Vîrnav-Liteanu. cînd societatea se afla în grea cumpănă. duminică 2 aprilie 1900. În darea de seamă a Societăţii Turiştilor din România3 pe anul 1912 se spune că s-a luat hotărîrea de a zidi casa de la Vîrful Omul. nr. volumul XI. sport şi muzică. III. În cele ce urmează. „Societatea de Gimnastică şi Muzică". În Iaşi.T. la Fîntîna Rece.V. nr. fie la urcat. conducătorul tuturor lucrărilor de drumuri din Bucegi şi autorul primelor schiţe şi hărţi ale masivului. pentru pază şi ordine . aceasta dizolvîndu-se. 19. avînd ca scop. 13 şi 25. Piatra Neamţ şi săteni din satele de la poalele muntelui). Alexandru Tzigara-Samurcas. s-a ruinat şi vîntul l-a aruncat în abrupturile muntelui. Anuarul S. masă. numindu-l adăpostul numărul 2 (încă nu se dăduse numele de Dochia). casier — Theodor Nica. Sava Anastasiu.R. preoţi) din împrejurimi. sobe. nr. din Iaşi. Drumurile de acces la cabane au fost marcate în 1931 de către profesorul Nicolae Macarovici şi inginerul Alexandru Chelărescu. Harta a apărut însă sub egida Turing-Clubului României. semnala în Anuarul S. Şerban. iar ziua de 6 august a fost proclamată de asociaţie drept „Ziua muntelui". construcţia a fost terminată la „roşu" (materialele au fost duse pe cai cu samare. Se făceau dese excursii colective cu numeroşi participanţi pînă la al doilea război mondial şi după acesta. Lucrarea cuprindea numeroase date istorice. Tr. Praja. A rezistat mulţi ani şi în ultima vreme servea drept magazie pentru cabana „7 Noiembrie". dar a fost refăcută cu mari cheltuieli şi reinaugurată la 6 august 1922 în prezenţa a 606 persoane (excursionişti din Iaşi. Ion Costinescu. Simion Mehedinţi. Ilie Criveanu. Carlo Zane. iar în primăvara 1914 a avut loc inaugurarea. Antreprenor a fost angajat locuitorul din Piatra Neamţ. S. S-au încercat în 1910 unele remedieri. la articolul 2. În 1932. Theodor Nica. Curînd însă paşii s-au îndreptat spre munte. astfel. construcţia s-a ruinat curînd. În 1913. Iannescu. după 1922. Alceu Urechia. Alexandru Vlahuţă. dar totul a fost zadarnic.R. bani strînşi din subscripţii şi din conferinţele ţinute de Ion Găvănescul1. cu o schiţă de hartă. perne. în 1911—1912 s-a dărîmat complet. Vinograschi. M.Sinaia". G. preciza: „Scopul societăţii este de a dezvolta sportul excursiunilor. Casa avea două camere. sub egida societăţii a apărut Călăuza Ceahlăului. colonel G. vicepreşedinţi — Teodor Berescu şi P. cel ce 1 2 Cf. Ion Găvănescul. Praja. La înfiinţare. Iaşi. Secţia de turism a avut următorul comitet: preşedinţe — Cesar Parteni Antoni. secretar — Nicolae Macarovici. Profesorii Dimitrie Cădere şi Ion V. ca o caravană). menţiona adăposturile etc. 45—46. Gheorghe Munteanu-Murgoci.. mergînd cîte 8—10 ore pînă sus pe munte. cînd excursionistul primea căldură de la focul făcut în sobe. Tamm. şi 1 leu pentru înnoptare. avînd şi acoperişul tot din beton acoperit cu smoală.T. de a înlesni cunoaşterea frumuseţilor ţării româneşti şi de a întări. Ludovic Mrazec. George Flaişlen. Alisar. Gh. Racoviţă. Avocatul Măcărescu a înălţat. Balş. . Bratu Ion şi C. erau: vicepreşedinţi — Ludovic Mrazec şi colonel G. o hartă a Ceahlăului cu traseele turistice marcate în anul 1931. Totodată.. cu două camere de găzduire. Rogus. avea „paratoner" (para-trăznet). lîngă „Fîntîna Măcărescului". Din cauza liantului slab. doctorul Ion Costinescu. Papp. În adunarea generală de constituire a fost definitivat şi Statutul. a unui adăpost numit numărul l..Ocolaşului. Cf.R. doar pentru adăpostire în cabană. Primul comitet a fost alcătuit din: Grigore Antipa. a delegat pe profesorul Dimitrie Cădere şi inginerul Niculescu Dacu sa supravegheze şi sa conducă lucrările de construire a unei cabane din beton armat.R. una pentru vizitatori şi cealaltă pentru îngrijitor (care stătea acolo pînă la 15 septembrie). din cauza intemperiilor. membru şi susţinător al Societăţii Carpatine . În toamna 1913. La 30 iunie 1908 s-a făcut inaugurarea în prezenţa a 12 membri ai Societăţii de Gimnastică. 1—1904. Dim. Mersul pe Ceahlău a devenit o tradiţie. Vintilă Brătianu. Nicolae Macarovici şi Ion Protopopescu au tipărit în 1936. Sport şi Muzică. Secţia de turism organiza la început excursii în jurul Iaşului şi serbări cîmpeneşti. sub preşedinţia generalului medic Nicolae Vicol. V. Dimitriu. secretari — Alexandru Tzigara-Samurcas şi Gheorghe Munteanu-Murgoci. pe locul unde se găseşte actuala cabană Dochia. casier — căpitan Th. au luat iniţiativa zidirii. secretar general — C. pp. pînă la dizolvarea societăţii. paturi. din iniţiativa profesorului Ludovic Mrazec şi a lui Alexandru TzigaraSamurcas2. G. Taxele erau: 50 de bani. şi Radu Porumbaru. broşura indica numele membrilor comitetului Societăţii pe anul 1932: preşedinte — Oswald Gh. A costat 5000 de lei. cum şi Ceahlăul. un autor al cărui nume ascuns sub iniţiale nu l-am putut identifica. revistei Albina. învăţători. din 1909 „am admirat ruinele cabanei distruse de vînt şi pe fostul păzitor care se încăpăţînează să păzească ruinele". După terminarea lui însă. inginerii Bals şi Niculescu Dacu. pe acelaşi loc. Petro v. saltele.T.. aleşi. care. pat şi serviciul necesar. cenzori — Alexandru Chelărescu.T. Societatea Turiştilor din România (S.T. iubirea de patrie şi de neam". un comitet alcătuit din profesorii Dimitrie Cădere şi Ion V. descria drumurile de acces spre cabane. V. a luat fiinţă Societatea Turiştilor din România. la institutul de cartografie „Unirea" din Braşov. un adăpost din bîrne de brad. Vlădescu. Iannescu. a avut aproximativ 300 de membri printre care figurau Take Ionescu. anul XI. Em. Praja) şi a peste una sută persoane (săteni. darea de seamă din 2 februarie 1904. căruţe cu două roţi mici în faţă. din pietre lipite între ele cu lut.) La 25 ianuarie 1903. membri — doctor C. din 10—17 august 1908. avînd cîte 10—12 paturi fiecare cameră. Paraschiv şi Em. Cabana a avut mult de suferit în timpul războiului din 1916—1918. a unei delegaţii a Societăţii Turiştilor din România (Dragomir Hurmuzescu. Delegaţi ai comitetului. activau patru persoane cu acest nume: Balş Gg. pînă la „Portiţă". au sosit la Orzăneşti4. . Fireşte. Poiana Drăghicani. de o oră şi jumătate.. mărit la 14 persoane. p. 4 Idem. M. Macarie. Bănărescu. cu dormitul la stînă. s-a pus în mişcare la ora 3 d. acesta însă trebuia încă cercetat şi nu avea semne. Armaşu au călătorit din Baia de Aramă. s-au retras după numai un an. Au trecut culmea munţilor spre cracul lui Mihoc şi. foarte de dimineaţă.. Hergot.. M. Baciu şi C. N. pe ruta Bucureşti-Curtea de ArgeşCăpăţîneni. Itinerar la Călţun şi Negoi. în două ore şi jumătate. parte călări. În decursul anilor. 58. La 29 iunie 1905.T. 1 Articolul-reportaj este semnat simplu: Balş. G. Balş şi soţia lui. S-au ospătat cu păstrăvi prinşi de acesta şi au petrecut noaptea sub cerul liber. şi a doua — Matei A.M. cît de mult se umbla pe munte la începutul acestui secol. după aceleaşi semne. Bistra. în vecinătatea căreia au întins cortul şi au dormit.. Grupul. au înaintat pînă la o stînă. 1905. cu obiective precise şi cu indicarea timpului de parcurgere de la o etapă la alta: „de la Căpăţîneni la Arif. În descriere sînt menţionate şi călăuzele. deoarece este indicat să urci mai întîi pe trasee mai uşoare. Ajunşi pe pisc priveau spre Banat. Convins că Negoiul este cel mai înalt vîrf din Carpaţi. pe cărare. care sînt părinţii convorbitorului nostru. au trecut muntele Olănelul. Dimineaţa au început urcuşul pe plaiul Gîsca şi. d-na Balş G. Tura recomandată de Gheorghe Balş dura 3½—4 zile. în paginile următoare. apoi Olanul sau Groapa lui Burai la rîul Şes şi. Tîrziu. conducătorul excursiei. Dimineaţa. Exista şi un alt drum. şi d-na Balş M. simplu şi precis. A doua zi se continuă suişul prin Tărtărău la Parîng şi pînă în Vîrful Mîndra. ieşire din Arif. toponimele notate de autor sînt schimbate azi. Zoe. Pentru a identifica pe autorul descrierii am purtat o convorbire telefonică cu profesorul doctor Matei Balş. către Vîrful Godeanu. Balş. vederea devine din ce în ce mai întinsă: la vest.R. însă. O excursie în Munţii Mehedinţului.".. pe vreme frumoasă.. au ieşit la gol pe muntele Cumpănu. Balş A. 3 Cf. R. anul I. Zoe M. Aşa. pînă la Crasna. 37. au coborît în Valea Cernei. toţi români şi proprietari de cai: Gheorghe Streuţ. întrucît ştia şi alte variante de traseu pînă la Vîrful Negoiul. Se remarcă faptul că întregul itinerar este prezentat în etape scurte. p. Gîrdomanu. pe înserat. Aici se găsea de mîncare şi se putea dormi. în poteca ce cobora de la casă spre Porumbacu2. Gorganul. Marcaje). Ultima zi: Podeanu-Căpăţîneni-Bucureşti. iar la stînga. Micuşa.T. Excursia a şaptea este cea care duce către muntele Parîng. unde se întîlnea marcajul făcut cu vopsea roşie de Societatea Carpatină Transilvăneană (SKV). scria: „Aceste motive fac din această excursiune cea dintîi pe care ar trebui să o facă cei ce doresc sa cunoască Carpaţii şi iubesc natura într-adevăr montană". Din descrierea ascensiunii1 se poate deduce că autorul mai fusese pe acolo. din Podeanu se cobora în Valea Topologului (prin stîna Scărei). Continuă a doua zi: Căpăţîneni-Podeanu. trecînd prin Strunga Dracului. Balş. de la Podeanu la Negoiu. M.. se ajungea în Transilvania. Ambii. 1903. De aici la Negoiu urma un coborîş repede şi greu timp de o oră. prin trecătoarea Scărei. parte cu trăsuri. înapoierea pe aceeaşi rută3. Urmînd acest marcaj. azi Arefu). o dată în plus. Dimineaţa. după 35 minute în plaiul de sub măgură (odaia lui Mihai Bărboi). unde-i aşteptau restul de cai şi Bunceanu. Desigur. Se pleacă din oraş. drumul apucă la dreapta. Ziua a treia: Podeanu-Călţun (sau Negoiu) şi întoarcerea la Podeanu. prin păduri seculare. şi la vest de Negoiu. şapte călătorii posibile cu plecarea din Tîrgu-Jiu. în dreapta. Excursii. Mustaţă (din Corbeni). Pe parcursul celor 15 ani de activitate. numărul membrilor a înregistrat unele fluctuaţii. lăsîndu-l la dreapta. după ce au urcat culmea Cernei şi au coborît plaiul lui Motru.R. unde se înnopta la hanul lui Iancu Ionescu. din vîrful căreia vedeau. la cabana Negoiu. Colici. cale de 30 de kilometri. Am aflat astfel că este vorba de două familii cu acelaşi nume: prima alcătuită din Gheorghe Balş şi soţia lui. Moisil descrie.. au ajuns la Cerna şi Oslea iar. 40 minute. din familia Balş. cu trăsura sau călare. muntele Cozia. şi în aceeaşi zi se urcă pe Muncel şi Molidviş. numit acum Parîngul Mare (2 518 metri). iar înapoi vedeau Mocîrlău. Florea Nică (din Arif. Constantin Petre Badea.a. Anuarul S. la stînga. sub acest titlu. la sud. III. s-au îndreptat călări spre Pietrele Albe. Excursii în Gorjiu. spre Obîrşii. El a relatat despre excursia sa. de aici. Au suit Baroina. De pe vîrf se putea coborî. descrierea traseului ducea pînă la Călţun.. Numai după un antrenament temeinic e bine sa te avînţi către vîrfurile cele mai înalte şi mai greu de urcat. Marcajul ducea mai departe către gara Porumbacu. Societatea Turiştilor din România a avut o serie de realizări pe care le vom menţiona. a făcut o ascensiune în Munţii Făgăraşului. pe un drum greu..R. 2 Am reprodus itinerarul descris de Gheorghe Balş pentru a se vedea. Conducătorul excursiei la care ne referim a fost Gheorghe Balş. la întîlnirea aranjată cu părintele Crăciunescu din Orzeşti.în 1877 a urcat pe Mont Blanc. la Călţun şi Negoi. Pe o altă variantă.. cu direcţia culmea Cernei. col ce a marcat drumul de la Podeanu la Negoiu (vezi. Nae Popescu. selectiv.T. În vara anului 1903. se ajungea pe Vîrful Negoiu. se făcea o recomandare greşită. Din vîrf au coborît două ore pînă la stîna din Balmaj şi au înnoptat. unul dintre membrii S. în 30 minute suiş între fagi mici şi rari. după un popas la amiază. Ştim însă că în S. I. Valea Argeşului pînă la cîmpie. la Mărăşeşti. care nu trecea prin vîrful Călţun. din dragoste pentru acest pisc. unde se petrece noaptea. Retezatul. iar mai înainte — Vîrful Peleaga. trecînd o pantă repede. Din Vîrful . volumul 3. Soarele răsărise. iar la est — masivul Bucegi. în dreapta — coama. dar în alt punct. pînă în Valea Lotrului. Dorind să vadă răsăritul soarelui. la sud-vest — Iezerul şi Păpuşa. 3. O călătorie în Caucazii centrali. unde au cinat şi au înnoptat.T. în două ore şi jumătate se aflau în curmătura dintre Ieşul şi Gereşul. Matei A.R. Pia Brătianu..K. cu trudă. Primul se putea parcurge numai cu piciorul. S-au îndreptat către coama Bucurei.. pe jos. a urcat la 25 august 1905 în masivul Retezat. Mai departe. Chiar şi drumurile s-au schimbat... participanţii au mers prin plaiul Hereşeştilor şi. în fund. pînă la Maileasa. Au continuat calea încă trei sferturi de oră pînă la cel mai apropiat izvor de vîrf. pe versantul de sud al coastei Benghii. pp. încît în trei ceasuri se ajungea la cabana S.V. Dimineaţa următoare au călărit pînă la Rîu de Mori. la care se adăugau călăuza şi însoţitorii. Excursiunea pe Parîng. apoi pe Valea Rîuşorului. pe Valea Judelui şi pe coamele muntelui cu acelaşi nume s-au lăsat în Valea Lăpuşnicului şi au poposit la casa de vînătoare a proprietarului locului. Drumul prin „golul alpin" le-a oferit privelişti minunate: la nord vîrful munţilor. 1905. Balş. Din Novaci în Parîng şi în Valea Lotrului. pe un drum fără dificultăţi. Acum au început ascensiunea spre vîrf. depăşind rîul Lotru. cu trăsurile. De la casa lui Duţescu la Voineasa se făceau opt ore.T. în total nouă persoane. Anuarul S. p. La Haţeg excursioniştii au fost găzduiţi de Vasile Popovici-Haţeg. cu plecarea din localitatea Novaci. pp. printre stînci de gneiss şi granit. Bobinca etc. iar în faţă — şapte lacuri mici şi mari. Dimineaţa au plecat cu trăsura în satul Rîu de Mori. unde se despărţea drumul spre Retezat de cel ce ducea la lacul Zănoaga. priveliştea era minunată: la vest — lanţul Munţilor Făgăraşului pînă la Negoiu. l-au ales pe cel din urmă fiind mai frumos şi mai pitoresc. nr. Ion I.. în 1905. pp.K. după trei sferturi de oră. Aici s-au despărţit de cai şi de călăuze şi. pe atunci toponimia era mai săracă sau chiar alta decît azi. dar au trebuit să coboare timp de două ore. în continuare. După o pauză de două ore s-au reîntors pe unde veniseră. 16—18. după două ore şi jumătate. au sosit la Plaiul Foii. O călătorie în Munţii Caucaz7. De la el au străbătut o pădure rară şi. pe culmea dintre Lotru şi Latoriţa. au ajuns la Poiana Co-mandei. 7 Dr. 1905. apoi.R. au mai suit o oră şi un sfert. Din coamă au mers în jos la lacul Bucura. Au coborît pe partea de vest a Pietrei Craiului. Anuarul S. Priveliştea era deosebit de frumoasă. vezi Buletinul alpin I. au pornit pe jos la ora patru şi jumătate în dimineaţa următoare şi la şapte fără un sfert erau pe Vîrful Retezat.. 4 Cf. petrecînd noaptea în Poiana Zlata. se îndrepta spre răsărit. considerat atunci „unul din cele mai dificile din munţii noştri" şi. De acolo. „Drumul lui Deubel". membru în comitetul S. Au cinat şi înnoptat. Pînă la fîntîna din coasta Crainicului au mai făcut o oră şi un sfert. veniţi pe altă cale. 41—42. După o oră şi un sfert de călărie. încă treizeci şi cinci de minute. Aici au regăsit caii. au avut în faţă casa lui Duţescu. împreună cu mai mulţi participanţi. Wetter. De la cabană la vîrf. la sud şi est — văile adînci şi coastele împădurite. pe al doilea se putea urca şi călare.V. Au suit un urcuş mic. Un grup format din Sabina Cantacuzino.Valereasa". Au admirat peisajul şi au urmat coasta spre est. apoi luînd-o puţin la stînga au atins din nou coama. pînă să iasă din pădure la gol. Aici îi aşteptau călăuzele. Brătianu.. la o oră şi treizeci de minute au întîlnit un pichet. ajungîndu-se la Maileasa. apoi la Voineasa. De la intrarea în chei au mers vreo trei ceasuri pînă la cabana S. au părăsit caii şi. călări. 5 Cf. de unde de asemenea aveau privelişti splendide: la stînga Vîrful Bucura şi. 11—1905. Aici îi aşteptau caii şi însoţitorii veniţi pe altă cale. Au preferat mersul pe jos şi. dintre cele două drumuri ce pleacă din susul oraşului (unul prin Măgura. şi Pietrile. O excursiune în masivul Retezatului. p. au sosit pe Vîrful Mîndra — Parîngu Mare (2 518 metri).La Om".R. Anuarul S.. A. Pîcleşul şi Setea.R. Plecînd de la casă. Vasile Popovici-Haţeg. C. între Puru şi Turcitu. pe la stîna „La Biserică". aflată în stînga. după 4—5 ore. de Matei Balş. Adăpostul nu avea îngrijitor. cînd spre vale. 3 Vezi. 6 Denumire care azi nu mai există. iar al doilea prin Prăpastia. a făcut o ascensiune în Piatra Craiului. trecînd Gruiul. au trecut prin cheile Lăpuşnicului. Atragem din nou atenţia cititorului că trebuie să ţină seamă de timpul cînd au fost publicate descrierile după care relatăm excursia din 1905 în Retezat. Au pornit călări trecînd pe lîngă ruinele numite „Cetatea Colţu". cu un orizont schimbat 2. volumul XI — 1913. centru bun de excursii. secţia 1 2 Denumirea actuală este . Poteca urca spre est şi încrucişa drumul Novaci-Salane6. pe o cărare foarte bună.Excursie în Retezat. Gheorghe Balş a condus în 1904 o excursie5. După şase ore au ajuns la locul numit Valea Reasă 1 o poiană mare. caii şi însoţitorii lor. care nu se făcea decît pe jos).T.. Cotind-o spre nord şi coborînd în Căldările. au lăsat Cîlcescu cu lacul lui pe dreapta şi. putînd fi urmat şi călare. se găseau la Custura Retezatului. 3. A treia zi. Trei membri ai Societăţii Turiştilor din România. Părăsind Novaci. 7. spre răsărit. au mai urcat două ore şi jumătate. unde se găseau călăuze calificate ca Ion Minea.T. cînd de-a coasta. la Redeiul şi Rotunda. 9—15. G. Au încălecat şi în treizeci de minute erau la Piatra Tăiată. 35. Din Sinaia sau Predeal la Piatra Craiului4 Gheorghe Balş. în continuare. Sosiţi cu trenul în Zărneşti. s-au reîntors la Haţeg3. marcat cu semne roşii.R. în Cărbunele. pe muntele Parîng şi. traversa calea Latoriţa-Vidra. . De aici pînă la lacul Zănoaga au făcut două ore.T. Balş. Anuarul S. T. În 1905. au sosit la cabana Iermolov. o serie de înţelegeri de interes reciproc. aşa cum prevedea statutul. dr.R. Gh. Din partea comitetului central a participat A. cea mai de seamă realizare a sa. pentru 16—20 persoane. a obţinut pentru membrii săi o serie de înlesniri la transportul pe C.T. se aflau la 3 750 metri altitudine. a membrilor S. 131.R. un adăpost foarte modest. o cabană pentru adăpostit. după care a urmat coborîsul pe vechile urme.K. capacitatea de cazare a cabanei se ridica la 30 de persoane.R. După şapte ore de urcuş. fără paşaport. Cu multă greutate şi numai cu ajutorul corzilor au reuşit să-l scoată şi astfel s-au înapoiat cu toţii. încît ne permite sa urmărim evoluţia numerică a membrilor. cabanele forestiere de la Piscul Negru şi de la Valea Caprei din Munţii Făgăraşului.T. unde au ajuns la 4 iulie. drumul intra pe albia pîrîului Amilişka. în orice direcţie. 8 şi 9 iunie. Negoiu şi în cele de la cascada şi lacul Bîlea. aceasta fiind.R.K. în iulie 1903. Abia mai tîrziu au putut angaja călăuză pe Isac Besurtanov.R. Prejba. cu biciclete şi aparate fotografice. S. Ştefănescu-Galaţi.R. a construit două cabane: una în Piatra Craiului. S. căţărîndu-se pe pereţii stîncoşi şi. la Grind. S. Astfel. numite ca şi la noi „momîi". pe Vîrful Kazbek (5 047 metri altitudine) în iulie 1912. în urma unei înţelegeri cu Societatea forestieră „Argeş". încă din primul an (1903). a acordat 50% reducere grupurilor de trei persoane. a obţinut pentru membrii săi liberă trecere peste graniţă în regiunea muntoasă limitrofă. iar cele de la Scropoasa vîndute sau închiriate unui particular. alta în 1905. Se putea amenaja şi podul. Tot urcînd. În 1907. cuprindea condiţiile privind cabanele ce urmau să fie construite în zona de la Turnu Roşu. Aceste avantaje au sporit în 1908.R. la bilete circulare.T. În primul Anuar al S.V. Matei Balş. iar încă după o oră şi jumătate — la cabană 2 (situată la 1 800 metri altitudine). Încă o oră şi jumătate de suiş şi se găseau la piciorul adevăratei creste. după un timp. iar a doua anunţa hotărîrea comitetului S. Anuarul S. au început asaltul către vîrf. aceasta a pus la dispoziţia membrilor S.R. în schimb. la Piatra Craiului. La 4 050 metri au lăsat o parte din bagaje. La un moment dat au pierdut urmele.T.T. Plecaţi din Cîmpulung la Rucăr. a publicat 13 numere din anuarul său. realizată de secţia Cîmpulung şi inaugurată la 8 iunie 1908. p. călăuza s-a abătut din drum şi a căzut într-o crevasă. la 4 400 metri. Aici au lăsat ultimele bagaje şi au prins la ghete „potcoave". dar nu au luat decît purtători de bagaje. cînd s-a acordat reducerea de 50% şi grupurilor de minimum trei persoane. zi. şi reducere.T. Partea finală a fiecărui anuar cuprindea lista membrilor din centrală şi din secţii. s-a 1 Ordinea realizărilor o comunicăm după darea de seamă din adunarea generală a societăţii pe anul 1915. Pe parcurs alpiniştii au observat că drumul era marcat cu grămezi de pietre. Publicaţii. în zilele de 7. S. încheiată în 1904. în astfel de cazuri. 2 Casa avea două camere din zid: una pentru dormit. Rohler şi Westermann. Stoicescu şi a lui Duffour. cu vaporul. a cărui sursă era un gheţar. În continuare au mers pînă la staţia Kazbek. Taşca.. au ajuns la stîna din Grind.V. Adăposturi. Societatea a stabilit cu S. . numit Voljiska nr. după părerea noastră. au întreprins o ascensiune în masivul Caucaz.R. Cristianul Mare. ei au pornit dimineaţa la ora cinci fără un sfert. profesori. grupurilor de peste 20 de persoane. excursioniştii au petrecut noaptea în satul Dîmbovicioara. Aici sperau să găsească o călăuză. Plecarea a avut loc din Bucureşti cu direcţia Istanbul şi de acolo. Societatea forestieră „Argeş" a acordat acces liber membrilor S.R. situată pe creasta lanţului Bartge. în prezenţa Elenei Sturdza.Wander-Club Bucureşti. iar cealaltă servea ca bucătărie şi pentru îngrijitor şi avea trei metri pe patru. de patru metri şi jumătate pe patru. oferea adăpost membrilor S. pentru tot anul şi pentru toate staţiunile balneoclimaterice. iar acum ele sînt documente care reflectă întreaga activitate a acestei societăţi începînd cu anul 1903 şi pînă la începerea războiului. de-a lungul coastelor din sudul Mării Negre pînă la Batum. Golescu. (1904) au apărut două ştiri privind adăposturile montane la care aveau acces membrii societăţii turistice: prima anunţa că Ministerul Domeniilor a cedat acestora clădirea de pe muntele Furnica-Bucegi (numită şi „Casa Carp").R. pentru a recupera bagajele lăsate la cele două etape. de a cere primăriei capitalei să-i cedeze construcţiile părăsite de la Scropoasa. Inaugurarea ei a avut loc la 18 august 1908. pe zăpadă. A doua zi. prevedea clauzele intrării în România. A. una. La ora 13 admirau panorama înconjurătoare de la 5 047 metri altitudine. Cabana din Ceahlău. volumul XIII—1915. pe trenuleţele sale ce făceau cursa Curtea de ArgeşCumpăna.T.F. 1 (4 300 metri) pe care la prima vedere l-au confundat cu Kazbek. în cabanele Mălăeşti. cînd s-a organizat şi o excursie sub conducerea lui B. Wetter. Avantaje de călătorie1.V. C. O jumătate de oră de desfătare. li s-a arătat în faţă un „dom" de zăpadă. Casa Carp a fost lăsată să se ruineze. Acum. deoarece anuarele erau atunci un preţios îndrumător pentru cei ce voiau sa facă excursii montane.T. A doua. A doua cabană a fost ridicată pe muntele Podeanu din masivul Făgăraşului.F. după cinci ore de călătorie pe cai. La 1 800 metri altitudine. cum şi numele celor ce au rămas legaţi de societate pe tot timpul existenţei sale. la care societatea a contribuit material cu 200 lei (darea de seamă din 1914). o oră mai tîrziu. Vlăduşca. a lui Gabriel Dimitriu. În apropierea acestui „dom" se afla o căsuţă albă. S. Pentru a uşura călătoriile spre munte şi spre alte obiective. Păltiniş. Din partea Ministerului de Finanţe.K. Nici unul nici celălalt din scopurile propuse nu a putut fi atins. dr. în perioada 1 mai — 30 septembrie.T.R. de la cabană. inaugurat în primăvara anului 1914, în prezenţa a 606 persoane. Secţiuni. S.T.R. a înfiinţat secţiuni în Cîmpulung Muscel, Turnu Severin şi Iaşi. Dintre acestea, singura care a avut o activitate importantă a fost secţia Cîmpulung, animată de farmacistul Gabriel Dimitriu, un mare pasionat al muntelui. Societatea a mai avut afiliate cîteva grupuri turistice (asociaţii) existente: Societatea germană Wander-Club Bucureşti, Societatea Vereinigung der Reichsdeutschen din Cîmpina şi secţiunile şcolare Mihai Viteazul şi Seminarul Nifon. Au mai fost afiliate, cîtva timp, Societatea Românească de Sport şi Societatea Studenţilor în Litere. Plătind cîte trei lei pentru membrii lor, aceştia beneficiau de drepturile acordate membrilor S.T.R. Drumuri şi marcaje. Societatea nu a construit nici un drum, în schimb a marcat un drum pe Negoiu, însemnat de Gheorghe Balş în 1903 sau mai înainte1 începînd de la Podeanu, cu vopsea roşie şi cu săgeţi indicatoare. În 1913 S.T.R. în colaborare cu Wander-Club, respectiv Traian Lalescu, secretarul general al societăţii, şi cu W. Winter, au marcat Valea Jepilor şi Valea Cerbului punînd şi două plăci indicatoare până pe zidul Făbricii de hîrtie şi cealaltă la Elizeul din Valea Cerbului; tot ei au marcat atunci şi drumul pe platou de la cabana Caraiman la Vîrful Omul—S.T.R. a mai înfiinţat şi o secţie de fotografi amatori, prima ce aduna laolaltă pe iubitorii acestei arte. Excursii şi activităţi deosebite.. Încă nu se terminase prima mare conflagraţie mondială şi oamenii căutau pacea în liniştea munţilor2. Cei tineri, mai întreprinzători şi mai plini de energie, voiau să spargă vechile tipare ale înaintaşilor. Nu s-au mai mulţumit cu tura „clasică", călare sau pe jos, de la Sinaia ori Bran la Peştera Ialomiţei, de exemplu. Ei s-au ambiţionat să străbată şi să cunoască regiuni cît mai întinse, într-o singură călătorie de mai multe zile cu înnoptări la cabane, stîne sau corturi. Cele mai vechi excursii de acest gen au fost întreprinse de membrii secţiei alpine a clubului Sportul Studenţesc, sub conducerea lui Nicolae Dimitriu, ajutat de studenţii Paul Nedelcovici. Victor Mateescu, Petre Panaiot, Ioan I. Săvescu şi Cristache Dedula3. La 8 aprilie 1920 au făcut o ascensiune pornind din Bucegi peste Strunga la Bran, parcurgînd traseul Buşteni-drumul Schiel-Lăptici-Peştera-Strunga-Grohotişul-Guţan-Bran, iar în iulie 1920: Valea Cerbului-Vîrful Omul-Peştera-Strunga-Tătarul-Dudele - Pietrele Albe - Curmătura Fiarelor-Rucăr - muntele Mîra Mare-Păpuşa-Lereşti, drum de 4 zile, timp în care au parcurs 120 kilometri. În iulie 1921, grupul Nicolae Dimitriu, Victor Mateescu, Cristache Dedula şi Petre Panaiot au parcurs creasta munţilor Retezatului, Parîngului, Lotrului şi Făgăraşului, cu plecarea din Grădiştea Haţegului4. Această excursie s-a repetat în 1922, tot sub conducerea lui Nicolae Dimitriu, grupul mărindu-se acum şi cu Paul Nedelcovici şi J. Blumea, avînd plecarea din comuna Teregova şi trecînd prin Godeanu-Retezat etc., pînă în Munţii Făgăraşului; excursia a durat 20 de zile şi s-au parcurs 385 kilometri, peste 45 de vîrfuri. Cristache Dedula, unul din participanţii la aceste excursii, în articolul Alte adăposturi şi cabane în munţii noştri5, consemna că, plecînd din frumoasa vale a Cernei, nu a găsit nici un adăpost în Munţii Godeanu, nici în drumul spre Poiana Ruscă şi nici pe Borăscu. În Retezat, lîngă lacul Zănoaga, a găsit cabana lui Gabor Kendefi. Mai departe nu a aflat nici un adăpost către Slăveiu, Drăcsanu, Oslea, Peleaga-Lupeni şi nici către Vîrful Mare. În Munţii Parîngului a întîlnit frumoasa cabană a Parîngului, în dreptul satului Livezeni, construită din iniţiativa turiştilor din acea regiune. Mai existau în Parîng: cantina lucrătorilor forestieri de pe Valea Lotrului, mai jos ele lacul Cîlcescu, şi staţiunea forestieră de la Obîrşia Lotrului. În Munţii Cindrelului (Cibinului) funcţionau mai multe case: în Valea Frumoasă — clădirea fostei vămi, care necesita reparaţii; la sud-vest de Piatra Albă din Ştefleşti — cabana vînătorilor din Sibiu, numită „Groapa Jipoasă", şi una la est de Vîrful Cindrel, lîngă stîna din Cînai; în Poiana Ţapului se găsea un adăpost al vînătorilor şi o cabană a S.K.V.; o cabană putea fi întîlnită pe drumul de la Vîrful Voineagul spre Vîrful Prejba şi alta, tot a S.K.V., aproape de Vîrful Prejba. În acest munte fiinţa staţiunea turistică-balneară Păltiniş. Urme ale fostelor cabane, distruse de război, se mai vedeau la Vîrful Pleaşa, în Valea Laitei, pe Piscul Laitei, pe Valea Bîlii, în căldarea Arpaşului, pe Piscul Tărîţa şi în Valea Viştei Mari. Grupul amintit mai sus a efectuat şi în anii următori numeroase ascensiuni in Bucegi, în Piatra Craiului şi în Munţii Făgăraşului, pînă în 1925, cînd Nicolae Dimitriu, terminînd facultatea, a plecat la Cetatea Albă, predînd altcuiva conducerea secţiei. 1 2 Cu prilejul excursiei făcute în 1903 pe Negoiu, marcajul exista. Cf. Mihai Haret, în articolul Cum am cunoscut-o pe Bucura Dumbravă, excursie efectuată la 19 septembrie 1918, în timpul armistiţiului. 3 Cf. Gazeta sporturilor, nr. 45 din 16 decembrie 1924. 4 Idem, şi Buletinul alpin, anul I, nr. l—2, 1933. 5 Cf. Gazeta sporturilor, nr. 11 din 2 octombrie 1924. Un fapt deosebit pentru acea epocă l-a constituit apariţia, la 14 septembrie 1924, a ziarului Gazeta sporturilor, publicaţie ce şi-a propus sa informeze pe cititori asupra desfăşurării activităţii sportive. Pentru alpinism, se preciza în nr. 2 al gazetei, redacţia dorea ca la o rubrică specială să întocmească un mic ghid al alpinismului pentru România, descriind excursiile efectuate în munţii ţării. În această ordine de idei, se făcea apel la cititorii care întreprindeau ascensiuni să trimită dări de seamă pentru a fi publicate şi a stimula astfel şi pe alţii. „Totodată, spunea autorul articolului, anunţăm pe această calc că ziarul nostru va da cea mai largă ospitalitate mişcării alpine, aşa că îndemnăm pe toţi amatorii alpinismului în România să urmărească această rubrică care va face legătura între alpiniştii români". Autorul articolului, semnat cu iniţialele R. C., făcea precizarea că în rubrica Alpinism vor fi anunţate excursiile mari ce se vor organiza etc. Printre colaboratorii rubricii se numărau Nicolae Dimitriu (semnînd cu numele său sau cu pseudonimele „Dinicu" ori „Nicodim"), Ioan I. Săvescu, Tudor Constantinescu, Mihai Ciupagea, Ion Carabaşiu etc. În legitimarea rubricii intitulată Alpinism, frumos „ornată" cu un piolet şi cu o frînghie, autorul neindentificat îşi amintea că în urmă cu 12—13 ani (1911—1912, n.n.) citea dările de seamă despre unele excursii în Munţii Bucegi şi că încă atunci se întreba ,,cum de nu avem în România un organ în care să se scrie numai despre alpinism", spunînd mai departe: „numai cine nu s-a urcat pe un munte nuşi poate da seama de necesitatea naţională a dezvoltării acestui sport". La rubrica Alpinism s-au scris multe articole descriind ascensiuni, s-a scris despre înfiinţarea şi activitatea societăţii „Hanul Drumeţilor" şi despre transformarea ei în Turing-Clubul României, despre o ascensiune pe Mont Blanc1, fără a se preciza numele celor ce au efectuat-o şi nici date despre moartea studentului în medicină C. Popali, „vestit turist şi alpinist român", care, împreună cu un coleg de facultate, încercînd escaladarea unuia din cele mai periculoase vîrfuri din Alpii elveţieni, fiind surprinşi de vremea rea şi viscol, au fost zvîrliţi într-o prăpastie2. Aceste două informaţii sînt o dovadă că în perioada respectivă românii escaladau masivul Mont Blanc şi Alpii elveţieni. Federaţia Societăţilor Sportive din România, F.S.S.R., a activat şi după război, avînd comisii pentru fiecare disciplină sportivă, inclusiv pentru turism-alpinism, iar pe oraşe sau judeţe au fost constituite subcomisii. Aşa a apărut în ziare3 invitaţia (pentru ziua de 29 mai 1925) privind organizarea subcomisiei de turism Bucureşti, a asociaţiilor Amicii Naturii, Sportul Studenţesc, Petrolul, Macabi, Juventus şi Romcomit. Mişu Niculescu a fost ales preşedintele subcomisiei de turism Bucureşti, cu sediul în strada Mihai Vodă nr. 9. În afara unor excursii, bine venite, organizate de această subcomisie, ea a avut şi unele manifestări bizare, contrare rostului turismului şi alpinismului. Astfel a apărut ştirea 4 că subcomisia de turism a comercializat floarea de colţ, pe terenul sportiv Juventus, strîngînd 1 085 de lei ! Tot această subcomisie de turism a organizat „crosuri alpine", în Munţii Făgăraşului şi în masivul Bucegi, în anii 1925—1927. Asemenea „crosuri alpine", fiind contrare ţelului urmărit de turism şi alpinism, nu au mai avut loc, din fericire după 1927. Iată şi o informaţie privind ascensiunile efectuate în vacanţa de iarnă 1924 în Bucegi... Seria excursiilor a deschis-o George Mortzun şi Mircea Chernbach. Au urmat Bucura Dumbravă cu Elena Romniceanu, Eufrosina M. Neniţescu, Constanţa Georgescu şi Natalia Slivici; Toni Zlatco, cu doi tovarăşi; Mihai Haret cu Mihai Ciupagea, Walter Muston, Spiru Gold-Haret şi Coliban; Ioan I. Săvescu cu Lucian Bacu, Tudor Constantinescu, Iosif Salter etc. Cu ocazia excursiilor ce au avut loc în vacanţa de primăvară 1925 a apărut, pentru prima dată, şi numele lui Nicolae Comănescu, elevul de liceu de la Călăraşi-Ialomiţa, împreună cu alţi colegi: Metodiu Niculescu, Constantin Dimitrescu, Tomiţa Drăgoi, Capon şi Stăncescu (Nicolae Comănescu avea să devină unul dintre cei mai buni alpinişti ai ţării). Societatea turistică „Frăţia Munteană" Înfiinţînd la Cluj, sub auspiciile Universităţii, în 1920, primul Institut de Speologie, Emil Racoviţă şi-a început curînd primele explorări subpămîntene în tovărăşia colaboratorului şi prietenului său, profesorul Rene Jeannel, numit subdirector al acestui institut. Entuziasmat de frumuseţile nebănuite ale peşterilor din Munţii Apuseni şi impresionat de viaţa trudnică a populaţiei din regiune, Racoviţă şi-a comunicat impresiile într-o conferinţă la Societatea de Ştiinţe din Cluj. Tot atunci savantul a exprimat şi ideea creării unei societăţi turistice, care să pună în valoare aceste frumuseţi şi sa 1 2 Cf. Gazeta sporturilor, nr. 55 din 27 ianuarie 1925. Idem, nr. 8 din 27 septembrie 1924; se preciza că victimele erau studenţi şi că la înmormîntare a asistat tot corpul studenţesc din Geneva, împreună cu rectorul Universităţii. 3 Cf. Gazeta sporturilor, nr. 96 din 28 mai 1925. 4 Idem, nr. 140 din 8 septembrie 1925. vină în ajutorul populaţiei montane. El a iniţiat un apel 1 care a fost semnat de numeroşi intelectuali clujeni şi apoi publicat. Pornind de la constatarea că în acea vreme populaţiile ce locuiesc în munţi sînt în general sărace în mai toate părţile lumii, că îndeletnicirile lor principale, creşterea vitelor şi exploatarea pădurilor, sînt puţin productive, datorită condiţiilor climatice şi greutăţilor de acces, Racoviţă afirma că „turismul este singurul mijloc de a îmbunătăţi repede şi temeinic starea populaţiei muntene". „Turismul — continua el — poate să scape pe aceşti oameni din nevoie cum a făcut-o pentru locuitorii Alpilor, Pirineilor şi ai multor altor centre turistice, care azi sînt considerate ca aşezăminte bogate şi care erau, înainte de deschiderea lor la turism, tot aşa de sărace ca şi satele noastre de munte". Invocînd şi alte motive în sprijinul ideii că turismul trebuie să devină o sursă de venituri în dezvoltarea naţională, apelul poate fi împlinit — spunea el — dacă forţele turistice răzleţe se vor strînge într-un mănunchi, într-o puternică societate turistică. Apelul a avut răsunetul necesar în rîndurile intelectualilor clujeni2, încît, în urma publicării lui a luat naştere societatea „Frăţia munteană", la 21 noiembrie 1921, în şedinţa ţinută la Institutul de Igienă, sub preşedinţia profesorului Juliu Moldovan. După votarea proiectului de statut, adunarea a ales conducerea, care avea următoarea componenţă: preşedinte — Emil Racoviţă; vicepreşedinţi — I. Atanasiu şi doctor O. Prie; secretar general — Victor Stanciu; casier — doctor Laurian Gherman. Programul activităţii imediate era schiţat de preşedinte chiar în şedinţa de constituire: organizarea materială a societăţii; imprimarea apelului şi statutului societăţii; studii pregătitoare de prospectare turistică a cîtorva regiuni muntoase şi în special a Munţilor Apuseni; repararea casei de la Detunata, construcţia unei case de adăpost la Gheţarul de la Scărişoara; ajutorarea antreprenorului hotelului de la Peştera de la Vad; conferinţe populare pentru răspîndirea turismului. Statutul „Frăţiei Muntene". Pornind de la dezideratul de a „strînge într-un mănunchi puternic forţele celor ce iubesc munţii" (art. 1), statutul menţiona scopul şi mijloacele îndeplinirii acestuia. În articolul 2 se anunţa astfel acest scop: „să cerceteze şi să studieze ştiinţificeşte munţii României; să-i facă cunoscuţi atît în ţară, cît şi în străinătate; să uşureze, în general, prin toate mijloacele călătoriile şi şederea în munţi şi, în special, să obţină pentru membrii «Frăţiei Muntene» reduceri de preţuri şi avantaje de tot soiul la hoteluri, magazine, căi ferate; să apere munţii şi pădurile lor de devastări; să formeze, să ocrotească şi să ajute pe călăuzele de munte, pe cantonieri şi pe agenţii silvici; să contribuie la ridicarea nivelului moral şi material al populaţiei din munţi". Pentru îndeplinirea acestui scop, articolul următor prevedea o serie de mijloace, pornind de la stabilirea şi întreţinerea unor strînse legături cu autorităţile şi societăţile interesate. Erau prevăzute apoi: organizarea de excursii individuale şi colective; ţinerea unor şedinţe de comunicări şi conferinţe în şedinţe publice; editarea unui periodic, a unor călăuze, lucrări ştiinţifice şi de popularizare a frumuseţilor munţilor; construirea unor drumuri şi poteci; înfiinţarea unor hanuri, ospătarii şi adăposturi în centrele turistice, cum şi îmbunătăţirea celor existente; aşezarea de plăci şi tăbliţe de orientare; stabilirea de regulamente şi tarife. Ultimele două mijloace pentru atingerea scopurilor propuse dovedesc preocuparea constantă a societăţii „Frăţia Munteană" de a interveni la forurile competente „pentru apărarea munţilor de surpări şi distrugeri de orice soi şi urmărirea executării lor; cereri de aplicare a legilor şi regulamentelor care ocrotesc pădurile şi apele de munte, fie particulare, fie ale statului, de prădăciunile locuitorilor şi supravegherea aplicării acestor dispoziţii legale". Obiectivele sociale urmărite prin statut reies şi din formularea finală, prin care se propune să se depună eforturi ca satele izolate din munţi să aibă acces la cultură şi educaţie cetăţenească, asigurîndu-se totodată şi legături mai uşoare cu zonele înconjurătoare, de unde îşi pot procura cele necesare traiului, ca hrană, îmbrăcăminte, ajutor medical etc. Pentru administrarea treburilor societăţii s-a hotărît alcătuirea unui sfat central şi a unui consiliu de administraţie. Sfatul central, din care făceau parte 15 membri, aleşi pe trei ani, reeligibili, era ajutat de sfaturi tehnice. Sfatul tehnic al localităţilor şi monumentelor frumoase, de pildă, cuprindea mai multe secţii: arheologie, istorie, frumuseţile naturale, parcuri şi rezerve naţionale, etnologie şi folcloristică. La 29 iunie 1933. Societatea turistică „Frăţia Munteană" a fuzionat cu Turing-Clubul României, contopindu-se cu secţia clujeană a acestuia, “Munţii Apuseni", şi luînd un nou nume: secţia T.C.R. „Frăţia Munteană". În cei 12 ani de activitate (21 noiembrie 1921 — 20 iunie 1933), Societatea turistică „Frăţia Munteană" a avut mai multe realizări. Case de adăpost. A reparat şi pus în stare de funcţionare casa de la „Detunata" (1 060 metri altitudine), la poalele stîncii Detunata Goală, cu o capacitate de 25 locuri, şi a construit, în apropierea Gheţarului de la Scărişoara, cabana „Scărişoara" (1 100 metri altitudine) cui patru camere şi o capacitate de 25 locuri. Activul societăţii în momentul fuziunii cu T.C.R. se ridica la suma de lei 368 294 lei, din care 33 024 bani lichizi, iar restul valoarea celor două case. Activitatea propagandistică. Societatea „Frăţia Munteană" a desfăşurat prin membrii săi o vie 1 2 Apelul a fost publicat în prospectul Frăţiei Munteane, Institutul de Arte Grafice „Ardealul", Cluj, 1922. Apelul este semnat de 23 persoane, între care 16 profesori universitari, doi scriitori (Ion Agărbiceanu şi Lucian Blaga), de reprezentanţi ai diferitelor instituţii. moral patriotic şi sportiv. Ei nu pot fi aleşi în consiliul de administraţie. Mircea Neniţescu şi Eugenia A. 31). societate. în articolul Hanul Drumeţilor. de acelaşi autor. art. Acest han este menţionat şi de Valeriu Puşcariu În Enciclopedia turistică românească. 20). Capitolul IX. cenzori — Ioan I. casier central — Dimitrie Z. cu 4 camere şi opt paturi. reuşind să introducă în diferite legi noţiunea de turism. a funcţionat un mic hotel «Hanul Sinaia». Pentru îndeplinirea celor propuse în primul articol al statutului se precizau în continuare (art. Dimitrie Papadopol. 9). după închirierea unei case ţărăneşti la Sinaia. În cuprinsul celorlalte articole ale statutului sînt menţionate alte clauze pe baza cărora urma să-şi desfăşoare activitatea asociaţia. şi în lucrarea Turing Clubul României. Pentru atingerea acestor scopuri. Flachs. care va subscrie cel puţin 5 acţiuni.propagandă în favoarea turismului şi alpinismului. 84. a iubitorilor naturei României". Gheorghe Zotta. han ocolit de public".R. prin conferinţe. nr. 3) va înfiinţa. O dată cu încetarea ostilităţilor de război. educativ. administrarea asociaţiei este încredinţată unui consiliu de administraţie compus din cel puţin 9 şi cel mult 19 membri aleşi de adunarea generală pe timp de 4 ani (art. membri cotizanţi şi membri donatori (art. Astfel. numit „Hanul Sinaia"1. membrii acţionari au dreptul de vot în adunările generale ordinare şi extraordinare. avînd scop cultural. orice asociaţie. cu alte cuvinte toţi acei care nu ar avea un interes contrar scopului propus de asociaţie (art. 7) modalităţile de realizare a scopurilor asociaţiei: 1) va administra hanurile înfiinţate şi ospătăriile ce le vor fi treptat anexate. . care nu ar fi necesare funcţionării asociaţiei sau va putea închiria imobile. La 25 decembrie 1920 s-a întocmit actul constitutiv. Bărbulescu. instituţie publică sau particulară. fire poetică. 29 din 2 noiembrie 1924. dacă ar fi cazul. 10). cum şi orice fabrică din ţară. 5) va cumpăra imobile rurale şi urbane pentru localurile asociaţiei şi va proceda la executarea anumitor construcţii acolo unde va dobîndi terenuri prin cumpărare sau donaţie. Dintre aceştia. foşti membri ai S. ei pot fi aleşi atît în consiliul de administraţie cît şi în comitetul ştiinţific. 18. membrii donatori n-au dreptul de vot. p. Aristide Blank. Articolul 1 din statut avea următorul conţinut: „Se constituie — între fondatori şi aceia cari vor deveni ulterior proprietarii acţiunilor reprezentînd capitalul social — o societate anonimă pe acţiuni. scria: „În vara 1920. sub denumirea «Hanul Drumeţilor». Printre iniţiatori se număra şi Fanny Seculici (Bucura Dumbravă). tineri şi vîrstnici au prins calea potecilor de munte. maşini şi mărfuri necesare răspîndirii turismului în ţară. Sport şi Muzică din Iaşi. Furnică. La adunarea din 15 februarie 1921 s-a adoptat statutul Societăţii anonime pe acţiuni Hanul Drumeţilor. din Gazeta sporturilor. iar Societatea Turiştilor din România nu a mai activat după 1916. se specifică următoarele: poate deveni acţionar sau membru al asociaţiei oricine iubeşte şi se interesează de natură. necesare excursioniştilor. îmbrăcăminte şi încălţăminte. 7) va putea face împrumuturi bazîndu-se pe creditul său propriu sau pe valorile şi bunurile mobiliare sau imobiliare în posesia sa şi pe care le-ar putea folosi drept gaj sau ipotecă. visătoare. însă pot face parte din comitetul ştiinţific (art. apărută tot în 1946. 6) va avea dreptul să vîndă şi să închirieze imobilele sale sau numai părţi din aceste imobile. vicepreşedinte — Ion Bianu şi Sofia Bragadiru . Hanul Drumeţilor cuprinde trei categorii de membri şi anume: membri acţionari. Hanul Drumeţilor a încercat să-şi îndeplinească unele puncte din programul propus în actul constitutiv şi în statut. înainte de constituire. volumul XIII— 1946. 1 Mihai Ciupagea. În scurta-i existenţă. cuprinde modul în care se va distribui beneficiul net al asociaţiei. unde figura şi primul comitet: preşedinte — Mihai Haret. membri — general Scarlat Panaitescu. Hanul Drumeţilor Dintre asociaţiile turistice existente înainte de primul război mondial în Vechiul Regat a continuat sa funcţioneze numai Societatea de Gimnastică. Chiar înainte de întocmirea formelor primare pentru noua înjghebare turistică. unul sau mai multe magazine de obiecte. ustensile. va face orice fel de instalaţii menite să sprijine scopurile morale sau cele materiale ale asociaţiei. secretar general al Hanului Drumeţilor.. membrii cotizanţi n-au dreptul de vot şi nici nu pot fi aleşi. secretar general — Emanoil Popescu. poate deveni acţionară la Hanul Drumeţilor (art.T. Societatea Carpatină „Sinaia" şi-a încetat activitatea în 1912. bancă. asociaţie patriotică pentru răspîndirea turismului şi crearea de parcuri naţionale în România. Între altele. pe strada Furnica. 8) va putea cumpăra orice materiale. prin scris. 4) va deschide în diferite localităţi birouri de informaţii pentru excursionişti. cum şi magazine de desfacere a cărţilor tipărite în proprie editură. cît şi persoane care nu participaseră la activitatea asociaţiilor vechi s-au gîndit sa formeze o nouă grupare. cîţiva. dar şi oameni ce vedeau în noua întreprindere un mijloc de cîştiguri materiale. aceştia închiriaseră un local în Sinaia. 12). dar mai ales în rîndurile oficialităţilor.. în locurile hotărîte de către consiliul de administraţie. s-a bucurat de sprijinul unor înalţi funcţionari de la Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale ca Iuliu Moldovan şi generalul medic Nicolae Vicol.. Ştefan Bogdănescu şi Aurică Stănescu. 2) va administra parcurile naţionale şi casele de adăpost din munţi. Mihai Haret s-a angajat să scrie o broşură cu titlul Valea Ialomiţei şi Peştera Ialomiţei. s-a tipărit Cartea munţilor de Bucura Dumbravă. s-a trecut la dotarea Casei Peştera şi la înălţarea cabanei de pe Vîrful Omul. l. construirea unui gard împrejmuitor. maior Apostoliu. 11) O informare privind tipărirea lucrării Castelul Peleş. în „Biblioteca literară". „monografie turistică-geografică şi călăuză practică" ce poate fi considerată ca făcînd parte din „Biblioteca turistică". 3) Citirea de către Dimitrie Z. secretar — Constantin I. membri — Carola Muston. încît inaugurarea definitivă a putut avea loc la 29 iunie 1925. cu nr. lucrare propusă de Vasile Teodorescu. Albert Baer. oare urma să se ridice chiar pe locul fostei case a Societăţii Carpatine „Sinaia". 9) S-a luat act de donaţia făcută de Fanny Seculici care ceda Hanului Drumeţilor dreptul de autor încasat pentru ediţia a doua a cărţii sale Cartea Munţilor. Primele lucrări s-au făcut sub egida Hanului Drumeţilor. încheiat cu acest prilej. în vara anului 1922 s-a obţinut un teren de două hectare şi jumătate în Poiana Crucii. totodată. Totuşi. Ca urmare a acestor hotărîri. au mai fost solicitaţi 100 000 lei pentru amenajarea unei săli de mese. 15. 12) Diverse. Lemnăria necesară. e o dovadă că la ordinea de zi au fost prevăzute 12 puncte. Fritz Schiel şi Vasile Teodorescu. Secţia alpină a Bucegilor a publicat cărticica nr. a secţiei alpine a Bucegilor. căreia i s-a spus la început „Casa Zorilor" 2. Construcţia a început în mai 1923 şi prima inaugurare a avut loc la 21 septembrie în acelaşi an. nr. În acest scop. Mihai Haret. Bucureşti. la care au participat Ion Bianu. obţinută gratuit. în 3 000 exemplare. constituirea acestei asociaţii a însemnat un pas în mişcarea turistică din tara noastră. unde a locuit Mihai Haret şi a funcţionat sediul celui de al doilea han înfiinţat la Sinaia. În toamna anului 1925 societatea anonimă pe acţiuni Hanul Drumeţilor şi-a încetat activitatea. Terminarea casei a realizat-o T. cum sînt: „Biblioteca literară". seria A. apoi s-a acoperit terasa. Ştefan Spirescu. „Grupul călăuzelor văii Prahovei".. Dimitrie Z. Procesul verbal nr. Aplicînd prevederile articolului 6 din actul constitutiv. .pe strada Davila nr. a fost fasonată pe loc. pentru care s-a cheltuit (construcţie. 1924. 6) Mărirea capitalului asociaţiei la 400 000 lei printr-o nouă emisiune de acţiuni în valoare de 200000 lei. Peştera Ialomiţei şi Casa Peştera de Mihai Haret. mobilier. 5) Alegerea lui Spiru Gold-Haret şi Mihai Ciupagea ca membri în consiliu. Furnică.C. cum îi spunea Bucura Dumbravă. ediţia a doua. A doua realizare majoră a reprezentat-o înfiinţarea la Sinaia în ziua de 27 ianuarie 1924. Cum se poate observa. sediul central 30%. Hanul Drumeţilor a iniţiat seria unor „biblioteci" menite să difuzeze cărţi de popularizare a turismului. chiar în vara aceea. Astfel. 1924. consiliul a dat descărcare lui Mihai Haret şi Alceu Urechia pentru cheltuielile făcute şi a aprobat. pentru suma de 3 500 lei. Gazeta sporturilor. 10) Vasile Teodorescu a făcut o ofertă. dosar 3/64—1921. ea nu a reuşit să-şi concretizeze toate intenţiile exprimate în actul constitutiv şi în statut. A reuşit chiar sa publice cîteva titluri. 8) Decizia construirii casei de adăpost de pe Vîrful Omul. Ulterior. 4) Stabilirea ordinii în care urma sa fie reînnoit consiliul de administraţie. 1924. cu două fotografii. pentru a tipări o broşură de 16 pagini despre Peştera Ialomiţei. creditul solicitat. Remus Iliescu. noii construcţii i s-a adăugat sala de mese. 1 2 Arhivele Statului. „Biblioteca turistică". vicepreşedinte — Walter Muston.R. în „Grupul călăuzelor văii Prahovei". 1) Expunerea verbală făcută de Mihai Haret privind construirea Casei Peştera.. la altitudinea 1 600 metri. anul II. Gheorghe Mateescu. Ionescu. 7) Aprobarea constituirii secţiei alpine a Bucegilor cu sediul la Sinaia. la poalele muntelui Cocora. din cîştigul rezultat din vînzarea acestei cărţulii. iar secţia alpină a Bucegilor 20%. înregistrată la nr. consiliul a aprobat suma de 10 000 lei pentru broşura ce urma să cuprindă 16—32 pagini. autorul urma să primească 50%. l. 183 din 5 ianuarie 1926. Furnica a bilanţului pe anul 1922. La 10 februarie 1924 a avut loc o şedinţă a consiliului de administraţie1. 4. lucrarea întitulată Castelul Peleş de Mihai Haret. prima realizare importantă a fost construirea Casei Peştera sau Hanul Drumeţilor. Cf. arendarea locului şi tăierea pădurii) 326 723 lei. Sub egida Hanului Drumeţilor a mai apărut. Aurică Stănescu şi Ştefan Bogdănescu. 14 (azi strada Schiorilor). Primul comitet al secţiei avea următoarea componenţă: preşedinte-doctor Alceu Urechia. a unui grajd pentru vaci şi cai. 2) Informarea celor prezenţi despre primirea de la Ministerul Muncii a celei ele a doua subvenţii în sumă de 70 000 lei. Valeriu Puşcariu. pe: preşedinte. acest rol asumînduşi-l Consiliul de administraţie. 7.C. Popescu. Aceste două documente au fost semnate de Ştefan Bogdănescu.R. de a lupta pentru apărarea monumentelor naturii sau istorice şi de a învăţa pe excursionişti să respecte frumuseţile naturale sau arhitectonice ale României". Bucureşti 1930. cenzori: Ştefan Bogdănescu. din cauza lipsei de materiale şi a războiului. Ion Bianu. activa de cîteva luni. după Actul constitutiv şi articolul 6 din Statut. numit pe scurt „Centrala". tipărite în cele trei anuare ale Bucegilor. Utilitatea casei Peştera reiese şi din însemnările făcute în registrul casei. se stipulează în documentele amintite. asociaţie de turism şi pentru protecţia naturei". membri: Gabriel Dimitriu. este atestată documentar. pe care le vom prezenta pe rînd. Spiru D. Teodor Solacolu. sub denumirea Turing-Clubul României.R. cabana Piscul Cîinelui şi cele construite de ea: Casa Peştera a fost complet amenajată. Ioan Brăiloiu. Aurel Stănescu. Mircea Chernbach. Ştefan Spirescu. Casa Peştera a ars în noaptea de 12 februarie 1940. De aceea. cenzori supleanţi: Şerban Oteteleşeanu. vicepreşedinte. azi locotenent Lemnea. Nicolae Missir. Aurel Stănescu. noua Casă Peştera s-a inaugurat la 18 octombrie 1942. ACTIVITATEA CONSILIULUI CENTRAL. în care.C. la el acasă. ai cărui componenţi au declarat: „Subscrişii. avînd în frunte pe inginerul Alexandru Ştefănescu. de a face publicaţii turistice. Gheorghe Mortzun. valoarea ei ridicîndu-se la un milion de lei. vom prezenta şi activitatea acestui consiliu. T. al doilea secretar. aflăm că preţul ei se ridicase la 1 652 762 lei. Carol Rasidescu. prin simpla decizie a Consiliului de administraţie central. Lucrarea a început în mai 1940 şi. construită de Societatea „Hanul Drumeţilor". în strada Gheorghe Mânu. . înaintea războiului. D. dar din broşura Turing-Clubul României de Mihai Haret. publicată" în Monitorul oficial.Turing-Clubul României A fost legalizat la 2 aprilie 1926 în urma sentinţei Tribunalului. a prietenilor 1 2 Nu cunoaştem forma contabilă şi juridică de trecere a patrimoniului Societăţii Hanul Drumeţilor la Turing-Clubul României. a dirijat activitatea secţiilor şi a avut unele realizări şi activităţi. prin două procese verbale: procesul verbal din 3 mai 19252 al adunării generale a Secţiei alpine a Bucegilor. Nicolae Missir. În prezenţa a peste 300 de persoane. semnat de 164 persoane care au cerut înfiinţarea unei asociaţii cu numele Turing-Clubul României. Alexandru Romalo şi Toma Zlatco". Furnică.Sinaia". Constantin Stătescu şi Constantin Stoicescu. 3 Sediul central al T. Cabane. Centrala a administrat cabana Peştera. ales în 1937. construite şi amenajate de Societatea Carpatină . umplînd golul rămas după distrugerea caselor Omul. pp.. George Vîlsan. Construcţia acestei case a fost de un real folos pentru dezvoltarea alpinismului în Bucegi. dispunem: alegem în consiliu de administraţie. Grigore Pherekyde. Scopul noii asociaţii. 1926. Semnatarii Actului constitutiv şi ai Statutului au ales un consiliu de administraţie. Const.. Nicolae Popovici. procesul verbal din 10 iunie 1925 al adunării generale a Societăţii „Hanul Drumeţilor". pînă la schimbarea lui Mihai Haret din postul de preşedinte (1937). de a dezvolta alpinismul şi turismul sub toate formele lor. Carol Rasidescu. Articolul 1 din Statut prevedea: „Se constituie o asociaţie română ştiinţifică-culturalăeducativă. în primul rînd. Constantin N. Nu ştim ce amenajări s-au mai făcut pînă în 1929. Sofia Bragadiru. secretar general Ioan Colman. 13—16.R. N. Realizarea ei nu era posibilă fără stăruinţa şi contribuţia materială a membrilor. Înfiinţarea T. se vor înfiinţa şi sedii secundare denumite secţiuni în toate localităţile din România. Emanoil Bucuţa. După cele două procese verbale s-a întocmit Actul constitutiv şi Statutul. Z. Popescu. la punctul 6. Andrei Popovici-Bîzno-şanu.C. pe un period de cinci ani. mărită şi înzestrată pînă la 1 august 1925. Ştefan Spirescu. pitoreşti. Treptat. Z. Dimitrie Baldovin Popescu. Caraiman şi Peştera. geografice. Administrarea asociaţiei. fără scop lucrativ sau patrimonial. Vezi Primul Anuar al secţiei alpine a Bucegilor. Turing-Clubul României a avut mai multe secţii în ţară. ca o continuare a Societăţii Hanul Drumeţilor1. Gold Haret. Andrei Popovici-Bâznoşanu. Mihai Ciupagea. Ioan Colman. În realitate. după primul război mondial.. general Scarlat Panaitescu. va fi în conformitate cu statutele şi Regulamentul interior. a aprobat planurile arhitectului Titu Evolceanu şi a trecut la construcţia unei case cu o capacitate mai mare şi cu o înzestrare modernă. era: „De a face cunoscută România românilor şi străinilor. Mihai Haret. I. provocată de cererea a cel puţin 20 de membri localnici". Mihail Ciupegea. Articolul 2: „Sediul social principal al asociaţiei este în Bucureşti 3. se menţionează: „Se aprobă a se propune comitetului central schimbarea numelui societăţii. casier. de a îmbunătăţi hotelurile şi condiţiile lor sanitare. în acela de: Turing-Clubul României. a fost. Ca for conducător. Nu a avut însă şi o secţie în Bucureşti. N. după eforturi mari. Noul consiliu de administraţie. nr. Mihai Haret. Furnică. reprezentînd majoritatea membrilor asociaţiei şi exercitînd funcţiile adunării generale constitutive. Realizată de Secţia alpină a Bucegilor în Poiana Carp de pe muntele al cărui nume îl poartă. a reintrat în patrimoniul secţiei. 24. În editura T. o dată cu aceasta. asemenea acţiuni au condus la sporirea considerabilă a numărului excursiilor colective. Mircea Chernbach. Mihai Haret. ca şi pe Brîul Mare. secţia Braşov. părţile ei componente s-au transportat la cantonul Jepi. a doua. organizări de excursii. 1930. i s-a adăugat „magazia tampon".. nr. Branul şi cetatea Branului. de Iordan I. a reuşit sa obţină rezultate mai ample. Pietrile. 14. Turing-Clubul României7. a trecut ulterior (din 1940) în custodia secţiei „Frăţia Montană” care se mutase la Sibiu şi se contopise cu secţia T.V. promotorul ei fiind profesorul Emil G. Inaugurarea Casei Omul a avut loc la 7 august 1926 în prezenţa a peste 400 de persoane. efectuate. Valeriu Puşcariu. clădirea a fost mărită şi capacitatea de găzduire dublată. a costat peste un milion lei5. 4 Cf. 1935. de Mihai Haret. iar în 1936—1937. 1930. în special. 1930.. Gogu Georgescu. Sport şi Muzică din Iaşi. a fost închiriată de T.C. prin publicarea de articole în presă. Casa Omul 1 A fost lucrată în 1924 sub egida „Hanului Drumeţilor". Gălbenelelor. în 1939. ascensiuni în masivul Bucegi. Racoviţă. obişnuiţi cu muntele. cit. Muntele Băişorii şi Prislop. sau sub auspiciile Turing-Clubului României au apărut lucrările: Predealul. de acelasi autor. Enciclopedia turistică românească. ca apoi să se treacă şi la ascensiuni de iarnă. Gheţarul de la Scărişoara. Drumuri.C. Casa Bîrcaciu. 123. În iunie 1925. Cristianul Mare-Postăvarul. Ioan Colman etc. Această casă a ars în ziua de 1 septembrie 1970. Le massif de Bucegi. prin conferinţe publice. Munţii Apuseni. Mălin. iar în 1934 la 550 000 lei 4. Baleia.C. din lemn. 52 din 8 februarie 1936. Centrala a mai contribuit.R. de Societatea Carpatină. pe Valea Albă.R. p. 3. Centrala nu a reparat şi marcat poteci în munte. prin articole şi ştiri publicate în presă şi prin diferite broşuri. pe plaiul Fruntea Moaşei la poalele muntelui Suru din Munţii Făgăraşului. În 1927. 1934. Radu şi Şerban Ţiţeica. au sădit în sufletele excursioniştilor şi dorinţa de a-i străbate cît mai des. 5 Mihai Haret. Constantin şi Dumitru Stoenescu. Preluînd ştafeta de la Societatea Carpatină „Sinaia" şi de la Societatea de Gimnastică. din proprie iniţiativă. Printre protagonişti putem enumera pe profesorul Dan Rădulescu. Excursiile colective — organizate atît de centrală cît şi de secţii — au oferit participanţilor prilejul de a cunoaşte neasemuitele frumuseţi ale munţilor noştri şi.R. Lucrarea de asamblare. iar de aici pînă la Vîrful Omul s-a recurs la căruţe. de Ioan Mosoiu. p. 7 Articol extras din revista Boabe de Grîu. S-a iniţiat o campanie sistematică pentru protecţia naturii. Valea Seacă a Caraimanului.C. comandantul batalionului de vînători".R. Această cabană se mai păstrează şi azi. 1930. În 1946. ultimii doi întocmind prima hartă a abruptului prahovean al Bucegilor. poteci şi marcaje. col. Administrată la început de secţia Sibiu. Alpinism.K. op. Aceste lucrări. în 1888. de Valeriu Puşcariu. T. Al doilea anuar al Bucegilor. pe Brîul Portiţei din Caraiman sau pe Brîul Mare al Coştilei. Tăul Roşu. 6 Adresa T. . făcînd parte din „Grupul călăuzelor ţării Bîrsei". 3 Cf. de S.R. au întreprins în vara 1927. Tacu. cu funicularul fabricii. Nicolae Dimitriu şi alţii. Costul s-a ridicat la suma de 325 000 lei. a propagat alpinismul (plăcerea de a urca pe munte). Protecţia naturii. din această localitate. 1927. a preşedintelui. Turismul de 1 2 Prima casă a fost construită din piatră. Alexandru Orăşanu. primele care au vădit o preocupare constantă pentru această problemă. Propagandă. Constantin şi Horia Taflan. printr-un act6 semnat de Mihai Haret şi Ioan Colman. 1937. Nicolae Comănescu. volumul XIII—1946.C. T.asociaţiei şi. În 1942 prin licitaţie publică de la comuna Avrig şi a administrat-o secţia „Frăţia munteană". din Piatra Arsă pînă la Claia Mare şi-n Valea Jepilor (Brîul lui Răducu). p. 1927. În 1930 valoarea construcţiei era estimată la suma de 462 860 lei3. Nicolae Comănescu etc. prin editarea de diferite publicaţii. iar secţiile au recurs la presa locală şi la conferinţe organizate în mai toate oraşele mari din ţară. Publicaţii turistice. Turing-Clubul României. de Mihai Haret. în mică măsură. transportul cu caii s-a făcut „graţie colegului nostru lt. executată de fraţii Pescaru din Breaza a început la 15 septembrie 1925 şi a durat pînă în ianuarie 1926.. la cheltuielile de construcţie a caselor: Piscul Cîinelui. fiind acoperiţi din donaţii. Casa Surul a fost construită de Centrală. la cai2 ori la spinarea oamenilor. de membrii „Grupării Alpine" din T. anul I.R. în curtea Fabricii de Hîrtie din Buşteni. Ionel Pop. Centrala a desfăşurat o propagandă susţinută privind promovarea turismului şi alpinismului prin conferinţe ţinute la radio.R.C. făcînd parte din „Grupul călăuzelor văii Prahovei". sînt menţionate la activitatea fiecărei secţii în parte. inaugurată la 17 noiembrie 1929. secondat de Alexandru Borza. Aceste trasee mai grele s-au repetat an de an. Ion Cantuniari. care a suportat o bună parte din cheltuielile de construcţie. văile Coştilei. Cei mai antrenaţi.. 1931. Alexandru Popovici-Bâznoşanu. făcute de secţii.C. Casa Piscul Cîinelui. Această cabană a trecut în administraţia centralei începînd din februarie 1936. în special. prin conferinţe la radio. Ţapului etc. nr. de Valeriu Puşcariu. Dimitrie Popescu Baldovin.R. au acceptat sa devină membri. fapt care. 129. dar şi beneficii pentru conducători şi acţionari. ACTIVITATEA SECŢIILOR T. dar cu unele rezerve. Carola Muston. sub egida T. fie pentru că nu erau de acord cu statutele acestor asociaţii. a turismului şi alpinismului în general. apărut în Enciclopedia României. în 1934.C. Publicaţia avea pe Mihai Haret ca prim redactor în perioada 1934—1937 şi ca director în anii 1938— 1940. apoi. datorită unor disensiuni survenite între unii dintre membrii fondatori şi preşedinte. au apărut date şi descrieri interesante. Prin editura Institutului „Unirea" din Braşov au fost tipărite hărţile: Bucegi şi Gîrbova. Postăvarul şi Piatra Mare. o parte din membri au părăsit pe rînd asociaţia. alpinism. Calendarul săptămînal s-a transformat în Enciclopedia turistică românească. lucru pe care Consiliul central nu l-a făcut. Tot în 1934. Ion Pasăre. de altfel. parte din colaboratori s-au retras şi revista şi-a încetat apariţia. în şedinţa din 10 septembrie 1923. vînătoare. S-a ales şi un comitet3 a cărei componenţă a suferit ulterior unele modificări. 1932. I. de Bucura Dumbravă (ediţia a III-a).R. Valeriu Puşcariu.munte. aşa că aici menţionăm comitetul ales 1 2 Valeriu Puşcariu a mai scris capitolul Turismul în România. O activitate meritorie şi rodnică au mai avut avocatul Gheorghe Mortzun. avînd colaboratori pe Mihai Haret. Radu Ţiţeica. cînd a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte. La 3 mai 1925. Dumitru Stoenescu-Taica. Vladimir Bortnovschi. un număr destul de modest.R. România balneară şi turistică. Noul preşedinte. după un an de activitate. S-au arătat realizările obţinute în acest interval de timp şi s-a cerut Centralei schimbarea denumirii societăţii. a fost semnat de doctor Alceu Urechia. cum şi două hărţi ale abruptului prahovean al Bucegilor ataşate la al II-lea şi al III-lea anuar al Bucegilor.D. Regulamentul. de Emil Teposu şi Valeriu Puşcariu. informaţii despre turism.C. Mulţi alţi turişti şi alpinişti au preferat să meargă pe munte fără a fi înscrişi în vreo asociaţie. Piatra Craiului. a apărut în 1947. de Ion Geiser şi de mulţi alţii. a fost inginerul Alexandru Ştefănescu. Bucureşti. Asociaţia Excursioniştilor Români (A. Mircea Chernbach şi alţii. Walter Muston. Secţia „Frăţia Munteană". înfiinţînd asociaţia A.C. cîţiva. Masivul Ceahlău cu Cheile Bicazului. referitoare la cei ce frecventau casele de adăpost. La 14 noiembrie 19372 Mihai Haret şi-a prezentat demisia din funcţia de preşedinte al Turing-Clubului României. Ei erau obişnuiţi cu forma de organizare a fostei Societăţi Carpatine „Sinaia". pagina 32. dar după două numere. 19391. în prezenţa a 38 de membri. al XIV-lea. toate de Valeriu Puşcariu. maior Cezar Apostoliu. Valea Arieşului.R. care în 1934 au fondat Clubul Alpin Român. din cauza costului mare în raport cu alte reviste similare. schi.M. Nicolescu. Rusu. 1937. „Hanul Drumeţilor" a aprobat.R. 1938. 177—244. Spiru-Gold-Haret. N. Vezi Anuarul Turing-Clubul României. În publicaţiile T. contribuţia sa fiind la fel de eficientă şi în perioada anterioară.C..I.C. Neîncrederea lor era justificată de faptul că noua societate urmărea dezvoltarea turismului. proclamat de adunarea generală extraordinară. în faţa adunării generale extraordinare. Gh.E. închirierea şi exploatarea a două case ţărăneşti în Sinaia. de Vasile I.C. Ultimul volum. C. Abia o dată cu construirea Casei Peştera. de Valeriu Puşcariu şi Radu Ţiţeica. vilegiatură. 1943. Case de adăpost şi drumuri marcate.R. este necomercial. O parte din secţii îşi prezentau bilanţurile anuale în publicaţiile T.. În aprilie 1933 s-au desprins din T. cuprinzînd articole. a avut loc adunarea generală a secţiei. cu casele de adăpost ale T. iar pentru Bucureşti se cuvine sa fie menţionat sprijinul acordat de.R. cu sediul în Sinaia. Ioseph Ungarth. şi membrii „Grupării alpine". Masivele Retezat-Ţarcu şi Godeanu. Cartea munţilor. Lacul Roşu şi Cheile Bicazului. mai tîrziu.R. inginer N..R. din păcate. şi la 27 ianuarie 1924 s-a înfiinţat Secţia alpină a Bucegilor. federaţie ce a avut ca preşedinte pe Mihai Haret. 1942. fie din considerente personale. una înainte de înfiinţarea „Hanului Drumeţilor" şi alta după aceasta. sinăenii au primit cu neîncredere dorinţa unor bucureşteni care locuiau şi la Sinaia de a constitui o societate turistică.C. P. . inginer. care a depus mult suflet şi a făcut mari sacrificii materiale personale pentru propăşirea asociaţiei. Turing-Clubul României s-a afiliat la Alianţa Internaţională de Turism în iunie 1929 şi la Federaţia Societăţilor de Turism din România. Turda 1947. În Ziarul ştiinţelor şi călătoriilor a apărut în perioada 1931—1947 Buletinul Turing-Clubului României. floră.C. Ionescu şi Mihai Haret. Capacitatea redusă de adaptare a Turing-Clubului României la nevoile reale ale turismului şi alpinismului din acea perioadă a contribuit la fărîmiţarea mişcării turistice-alpine din ţara noastră. pag. reportaje. Ioan Colman. La început. Dumitrescu. Valeriu Puşcariu şi inginer Radu Ţiţeica. balneologie. de la înfiinţare şi pînă în 1938. Titu Evolceanu. Secţia alpină a Bucegilor. în care se arăta clar că scopul T. Începînd din 1929. faună. pp. 1943. a apărut Calendar săptămînal. rezultă chiar după statisticile T. avînd că prim redactor pe Valeriu Puşcariu.R. Wendy Muston.R. a publicat revista Turing-Clubul României. Gheorghe Borş. fotografii. a mărit neîncrederea. În 1934.) şi Asociaţia turistică „România pitorească". 1946. Hartă fizică a pămîntului românesc.A. T. Jianu.C. după ce Consiliul de administraţie al S. în loc să fie un argument convingător. Din 1941. Regulamentul de funcţionare a secţiei. 3 Vezi Primul anuar pe anii 1924—1925. Albert Nacht. unele lipsite de documentarea ştiinţifică. dar. Matheescu. TuringClubul României. aducîndu-i acesteia numele. I. care a fost inaugurată la 30 septembrie 1934 în prezenţa a peste 500 de persoane. în fiecare săptămînă a apărut în ziarul Patria din Cluj un buletin săptămînal. . doctor Moga. una la Măguri (1 346 metri altitudine). Secţia a desfăşurat o propagandă intensă. Secţia alpină Braşov. în localităţile Sinaia. Deşi a luat naştere la 10 aprilie 1927. a marcat mai multe poteci în masivii amintiţi şi a publicat două numere din revista Braşovul turistic. Gh. a reparat şi întreţinut poteci.pentru perioada 1926—19301: preşedinte — inginer Iosif Sângeorzan. Ionescu. proprietatea prefecturii Cluj. Această secţie a amenajat două case de adăpost. întreaga activitate a Secţiei alpine a T. preşedintele secţiei. Buşteni.R. la poalele stîncii Detunata Goală. după 1933. cuprindea masivele Cristianul Marc. 189 în 1927. bine înzestrată pentru acea perioadă. pînă în februarie 1945 şi din septembrie 1945. Gheorghe Vintilă. m 1935. casier — Walter Muston. 1 2 Vezi Al treilea anuar al Bucegilor. O contribuţie deosebită a acestei secţii o constituie editarea celor 4 volume amintite. Ion Tatulea şi Vasile Teodorescu. Secţia „Munţii Apuseni" s-a numit „Frăţia Munteană". 285 în 1928. în Munţii Făgăraşului. colonel Strat etc. inginerul Iosif Sângeorzan. În vara 1933. cenzori supleanţi — căpitan Focşeneanu. Secţia a colaborat la redactarea monografiei Transilvania. s-a bucurat şi de o bună apreciere în rîndul alpiniştilor. a fost „preluată" de Centrală şi nu şi-a recăpătat autonomia decît în luna mai 19462. doctorul Alceu Urechia. Secţia alpină Braşov şi-a început activitatea propriu-zisă abia în 1929. 134. secretar — C. cît reprezentau la data constituirii. etc. vicepreşedinte — inginer Gh. menită sa sprijine dezvoltarea turismului şi alpinismului în Transilvania. la Braşov. cînd. casier şi secretar — Valeriu Puşcariu. patru ani. România. Bozonea. aşa cum am arătat. Secţia alpină a Bucegilor a funcţionat pînă la 8 februarie 1936. De la 35 de membri în anul înfiinţării. la 1 iulie 1927 Turing-Clubul României a înfiinţat şi secţia „Munţii Apuseni". pentru o scurtă durată.C. doctor Suciu-Sibianu. alcătuită din doctor Leon Daniello. Au fost publicate articole în revistele: Cultura. la cota 1690. Gh. Aceştia din urmă au depus o muncă dezinteresată pentru desăvîrşirea unuia din cele mai frumoase adăposturi turistice din munţii noştri şi au făcut şi însemnate sacrificii materiale. Ionescu. XIII—1946.R. De la 38. de Valeriu Puşcariu — 1929. Azuga şi Predeal. Teritoriul activităţii. Numeroase comunicări şi conferinţe cu subiect turistic au fost ţinute la Cluj şi în alte oraşe transilvănene. Secţia a mai participat la construirea şi înzestrarea casei Vlădeasa. La realizarea obiectivelor amintite şi-au adus o contribuţie însemnată Gheorghe Diaconescu. Societatea „Frăţia Munteană" a fuzionat cu Turing-Clubul României. Nae Dumitrescu şi Albert Nacht. Poiana Ţapului. „Frăţia Munteană". Cu toate că la Cluj exista o asociaţie. ea a ajuns să aibă în 1933 aproape 250 de membri. În vederea atingerii obiectivelor propuse. şi comisia cabanei Muntele Băişorii. un mare număr de membri şi două cabane: Detunata (1 060 metri altitudine). ea a inclus şi Secţia Bran-Piatra Craiului. bilunar. Piatra Mare. Secţia alpină a Bucegilor a desfăşurat o vie activitate de propagandă pe valea superioară a Prahovei. col. Secţia „Frăţia Munteană" a început construcţia casei Muntele Băişorii. sub Chicera Comorii. Florian Ştefănescu şi mulţi alţii. Bolomey. La realizarea acestei construcţii un merit deosebit l-a avut. Banatul şi Maramureşul. iar în golul alpin al Bucegilor a instalat 850 de stîlpi înfipţi în pămînt şi a pus table indicatoare pentru orientarea turiştilor. membri — colonel V. care îşi desfăşurase anterior activitatea în perioada 14 iunie 1926—1933. numeroase excursii colective. pentru informarea membrilor. a marcat 175 kilometri—de drumuri. printr-o muncă rodnică şi dezinteresată. Lumea turistică. în Ziarul Ştiinţelor şi al călătoriilor. Fritz Schiel. A marcat poteci de interes turistic în Munţii Apuseni. It. apoi. ei au ajuns la 94 în 1925. începînd de la 1 ianuarie 1932 şi pînă în septembrie 1940. 39. în rîndurile braşovenilor s-au organizat mai multe conferinţe cu caracter propagandistic şi ştiinţific. Gheorghe Matheescu. Turismul. vicepreşedinte — doctor Leon Daniello. Boabe de grîu. În cadrul secţiei s-au evidenţiat. vol. învăţătorul C. Cu eforturi mari. doctor Remus Doctor şi avocat N. În 1933. prin conferinţe. iar membrii centrului T. în iunie 1933. respectiv cu Secţia „Munţii Apuseni". situată la un sfert de oră depărtare de Gheţarul de la Scărişoara. 3 După fuziune. pe lîngă membrii secţiunii. un spor de prestigiu. şezători. secţia a reuşit sa construiască o frumoasă cabană turistică în muntele Cristianul Mare. publicînd articolul: O ţară de turism: Ardealul. inginer Emanoil Costache.C. Gînd românesc. agape. Ciucaşul şi Piatra Craiului. Crişana. cenzori — Vladimir Bortnovschi. care ne îngăduie astăzi sa reconstituim o parte din istoria alpinismului românesc. şi cabana Scărişoara. iar cealaltă în Valea Devii (1 010 metri aititudine) la poalele masivului Muntele Mare. Tîrgul-Mureş au construit un mic adăpost în Munţii Căliman. Vasile Teodorescu. Secţia „Munţii Apuseni" 3. Matheescu. Darul vremii. Sinaia—1928. baluri şi excursii colective. a deschis o nouă potecă către cabană şi a achiziţionat un teren la lacul Urlea. cum şi agape şi baluri. pag. pag. Societatea de mîine. Vecchi. Primul comitet a fost compus din: preşedinte — doctor Titus Vasiliu. În scurta-i existenţă de 12 ani. I. astfel că numărul membrilor a crescut an de an. iar în cele din urmă au depăşit cifra de 500. Mihail. A construit cu mijloace proprii casa Piscul Cîinelui. Vezi Enciclopedia turistică românească. A. preşedintele secţiei. Cu începere din 1937. Gusuleac. în munţii Gutîi. cît şi de mulţi iubitori ai muntelui. datorită muncit neobosite a primului său preşedinte. I. Ca centre turistice. prin contribuţia adusă la protecţia monumentelor naturii. înapoiată la Cluj în octombrie 1945. situată în apropierea Pietrelor Doamnei. Eugen Beşa. şi Pietrile (1 475 metri altitudine). a instalat scări.C.R. Pui. ea a fost cedată în 1937 Turing-Clubului României . sub Vîrful Rarău. Cea mai însemnată realizare a constituit-o însă construirea caselor de adăpost Baleia (1 450 metri altitudine). sub muntele Tomnatic. luînd în considerare potenţialul turistic al masivului Retezat şi al munţilor din jur. Un drum de automobil construit înaintea războiului de „Fondul regional" o făcea uşor accesibilă. deasupra Văii Baicului. casier — Aurel Goci-man. În perioada 1936—1943 a funcţionat şi un secretariat general tehnic sub conducerea lui Valeriu Puşcariu. Cîmpul lui Neag. cu sediul la Sighetul Marmaţiei. compusă din 30 camere. dispunea de localităţile Brad. cum şi schiţa drumurilor marcate din munţii Bihorului. în toamna anului 1944. pe atunci vicepreşedinte al asociaţiei. trebuie menţionat sprijinul acordat atît de Nicolae Dinu. O a doua cabană. 160 kilometri de marcaje în regiunile Sighet-Izvoare. din întreaga ţară). La aceste ultime realizări. Titu Vasiliu era membru mai vechi al T. podeţe. Secţia „Munţii Apuseni". semnate de Iorgu G. Vulcan. întemeiată la 2 iulie 1934. Secţia „Frăţia Munteană" a avut ca preşedinte de onoare pe profesorul Emil Racoviţă. A contribuit la înfiinţarea altor secţii în Transilvania şi la înfiinţarea mai multor „centre de turism". Teritoriul ei de activitate cuprindea masivul Retezatului şi Ţara Haţegului. Cetăţile Ponorului şi în canionul Văii Galbene. munţii Vîlcan. totodată. cum şi prin numeroase articole publicate în ziare şi reviste. prin agape colegiale.. vicepreşedinte — Leon Daniello. cu binevoitorul concurs al preşedinţiei Consiliului de Miniştri şi al primarei oraşului Cîmpulung. secretar general — Valeriu Puşcariu. în 1936—1937. lîngă pasul Prislop (inaugurată la 20 august 1939 cu o largă participare a membrilor şi prietenilor T. prin organizări de excursii. „Frăţia Munteană" şi-a reluat activitatea avînd ca program repararea cabanelor şi refacerea marcajelor. şi-a început activitatea prin 1927. din apropierea oraşului Cîmpulung. a iniţiat înfiinţarea unei noi secţii care să extindă turismul montan şi în această zonă. o dată cu ocuparea vremelnică a Transilvaniei de nord. de asemenea.R. ambele realizate cu concursul prefecturii judeţului Hunedoara. Moroşan. situată pe Deia. de Titu Vasiliu — 19261. În toamna 1940. Cornel Bodea şi Ion Buşită. construcţii la care au contribuit Centrala T. baluri anuale etc. printre principalele realizări se înscrie construirea drumului de cal şi de picior (14 kilometri). Toma (decedat în 1935). Secţia Bucovina. şi unii membrii ai T. secretar — Rubin Popa. înglobîndu-si secţia de acolo. printre care se cuvine să se evidenţieze sprijinul acordat de inginerul Alexandru Ştefănescu.R. Parîng şi Sebeş şi partea de sud a Munţilor Apuseni. În 1928 s-a clădit casa Rarău (1 450 metri altitudine).R. fiind deschisă în tot timpul anului. Recunoaşterea oficială a înfiinţării secţiei s-a făcut în 1927. Toma. la amenajarea lor. Din fonduri proprii au fost făcute marcaje cu o lungime totală de 30 de kilometri în Munţii Retezatului. M. A avut centre turistice în Sighet. 1 Secţia „Munţii Apuseni" îşi începuse activitatea în anul 1926. a avut că teritoriu de activitate judeţul Maramureş. construită de doctorul Juscu din Dragomireşti şi inginerul Dunca din Cuhea. Sârghie. cuprinzînd munţii Gutîi şi versantul nordic al munţilor Ţibleşul şi Rodnei. b)cabana din Vîrful Ţiganului. Jelenici.C. cînd a apărut şi cartea. în 1934—1935. cu sediul în Cîmpulungul Moldovenesc. Orăştie. A marcat 450 km de drumuri şi a instalat tabele indicatoare. casa Rarău a fost reconstruită. Secţia Retezat. Ion Ienciu. După o intensă propagandă prin serbări şi conferinţe turistice. A contribuit la mărirea şi înzestrarea casei Suru şi la începerea lucrărilor de construcţie a noii case Bîrcaciu. contribuind. secţia Retezat a fost fondată. balustrade şi funii de sîrmă la Gheţarul de la Scărişoara. Vişeul de Sus şi Borşa. Printre realizările mai importante amintim construcţia casei Bogdan Vodă.C. Secţia Retezat a mai folosit pentru excursiile ce le-a organizat şi adăpostul de la plaiul Vulcan şi casa de pădurar de la Cîmpuşel (Scocul Retezatului). în timpul retragerii armatelor germane din Bucovina. cum şi construirea drumului pentru autovehicule de la Pui la casa Baleia. iar membri — Ionel Pop. editarea unei serii de cărţi poştale cu subiecte pitoreşti din Maramureş. care lega Nucşoara de casa „Pietrile". comitetul era compus din: preşedinte — Titus Vasiliu. organizări de excursii. Activitatea Secţiei „Iorgu G. În afară de organizarea a numeroase excursii. . pusă la dispoziţie de Divizionul 5 tunuri de munte. Secţia a deschis poteca Ponor-Cetăţile Ponorului. Devastată şi apoi distrusă prin incendiu. Secţia Maramureş. Secţia Maramureş reuşise să achiziţioneze pentru scopuri turistice următoarele mici cabane sau refugii: a)cabana de sub Vîrful Ţibleşului. secţia „Frăţia Munteană" s-a mutat la Sibiu. Primul şi ultimul Anuar al Secţiei Frăţia Munteană a apărut în 1937. Fr. prin marcaje. avînd sediul în oraşul Deva.sub auspiciile ei au mai apărut: Turismul şi Turing-Clubul României. a fost achiziţionată şi înzestrată în 1945. Petroşani. desfăşurate începînd de la 16 august 1931 şi pînă la data de 26 februarie 1933.C. Iorgu G. Remus Doctor. Toma" (Bucovina) s-a concretizat. construit de primăria comunei Borşa. sub conducerea profesorului N. această secţie a desfăşurat mai mult o activitate de propagandă şi organizări de excursii în regiunea Mureşului.M. Remarcabilă a fost campania propagandistică desfăşurată prin ziarele şi revistele din Banat şi din capitală. director de excursii — Nestor Blaga. Sufletul Secţiei Maramureş a T. a fost Francisc Nistor. difuzarea. mai înainte de a veni marile societăţi pentru a-şi forma acolo filiale.C. iar scopurile activităţii ei erau precizate în statut.. cu sediul la Arad şi dispunînd de centre la Hălmagiu. avea sediul la Arad. societăţi şi asociaţii din ţară. cu sediul la Focşani. Secţia Vrancea. Caransebeş. a celor din Munţii Apuseni. membri — Nicolae Petrescu. Nu ştim cît a funcţionat şi ce alte realizări a avut asociaţia „La Drum". Lipova şi Siria. Timişoara (preşedinte Cornel Bodea) şi Caransebeş (preşedinte dr. Godeanu. Secţia Banat. amenajarea şi repararea căilor de excursiuni din vecinătatea Aradului şi. Membrii secţiei au colaborat cu articole la ziarele locale şi la Universul. dezvoltarea gustului şi a dragostei pentru viaţa în aer liber şi pentru frumuseţile naturii. din care am găsit doar fascicola II. spre deosebire de toate celelalte cluburi. Gheorghe Repede din Caransebeş şi Aurel Piţu din Lugoj. masivul Retezat. îndeosebi. Poiana Ruscăi. Primul comitet al asociaţiei a fost format din: preşedinte — Ion Piso. S-a manifestat prin organizarea mai multor excursii. înfiinţat la Caransebeş.C. Este interesant de remarcat că. dar şi secţii ca cele ale Turing-Clubului României la Lugoj (preşedinte Aurel Pitu). în 1876). Ei înşişi şi-au constituit societatea lor. Ţarcu. Godeanu şi în alte regiuni din ţară.R. înfiinţată în 1924. Ţarcu.R. cu sprijinul secţiei T. A efectuat 222 de kilometri de marcaje în împrejurimile Băilor Herculane şi în munţii Cernei.R. Datorită demersului întreprins de secţie.I. Asociaţia turistică „La Drum" a editat revista Ziarul excursiilor. Cheile Bicazului şi Lacul Roşu. A luat fiinţă la 3 mai 1936 şi a avut. Semenic. în străinătate. trei excursii în zonele Baia Mare şi Vîrful Igniş. au întocmit harta turistică a judeţului Satu Mare. Secţia Arad. În activitatea depusă s-au distins profesorul inginer Ion Protopopescu din Timişoara. cu darea de seamă pe 1936. vicepreşedinte şi secretar general — Traian Mager. În 1938 s-a tipărit Anuarul T. iar că centre turistice — localităţile Lugoj. P. Oraviţa. medicii asociaţiei — Iuliu Vicaş şi Dumitru Cosma. Activitatea secţiei s-a concretizat în organizarea de excursii în Banat. o expoziţie turistică în cadrul Lunii Sătmarului. Secţia Blaj — Tîrnavele a organizat. Georgescu. cu sediul la Timişoara. Cornel Luţai. o activitate de propagandă. a organizat excursii în judeţele Satu-Mare şi Maramureş. Gh. Muntele Mic. pe Valea Oltului—Valea Lotrului—Vîrful Urdele—Novaci— Baia de Aramă şi la monumentele medievale din judeţul Vîlcea.C. Secţia Arad a folosit adăpostul de la Căsoaia şi acela de la Gruiul Dumii. Alpinism în Banat Continuîndu-se tradiţia din secolul trecut (Clubul Alpin al Banatului. astfel: „organizarea excursiilor în ţară şi în străinătate. Secţia Arad. a informaţiilor şi cunoştinţelor despre ţara. costumele. au obţinut dreptul de acces la casa Luncani a liceului din Lugoj şi s-au bucurat de reduceri la taxele de găzduire în casele de adăpost „Dor de munte" şi „Brădişor" (în muntele Mic) ale prefecturii judeţului Severin şi A. Ţarcu. A executat 25 kilometri de marcaje în Ţara Oaşului. a luat fiinţă la 19 ianuarie 1935. cu studenţi şi elevi ai liceelor din Blaj. Reşiţa. ASOCIAŢIA DE TURISM „LA DRUM". a unei expoziţii de fotografii în oraşul Focşani şi a unor serbări. Semproniu Luca. . Bozovici. Muntele Mic. doi medici şi un director de excursii. componenţa comitetului acestei asociaţii include un jurist. A executat cîteva marcaje în muntele Găina-Biharia.C. Preşedintele secţiei a fost Caius Lepa. A avut centre turistice la Negreşti şi Cărei. avînd că teritoriu de activitate întreg Banatul şi munţii Poiana Ruscăi. Întemeiată la 20 noiembrie 1935. pe drumul Bihariei spre muntele Găina. în special. în Munţii Apuseni şi în Banat. Mari iubitori ai Munţilor Apuseni au fost şi arădenii.C. înfiinţarea unor hanuri în Munţii Apuseni şi a unui cămin în Arad pentru găzduirea posibililor excursionişti. munţii Poiana Ruscăi. Godeanu.R. după primul război mondial activitatea turistică şi alpină în această provincie istorică s-a dezvoltat. la Ceahlău. a fost înfiinţată în 1945. membrii T. Gheţie. îngrijirea şi buna primire a excursioniştilor ce vor sosi din străinătate sau din alte părţi ale ţării. tipărită la Arad. Au luat fiinţă mai multe asociaţii. întemeierea unui cerc turistic cu menirea de a stabili şi întreţine legături între membrii asociaţiei şi alte asociaţii din ţară şi străinătate. Secţia Satu-Mare.c)refugiul de sub Vîrful Pietrosul Mare (1 900 metri altitudine) pe ţărmul lacul glaciar. „Frăţia Munteană". În cuprinsul ei sînt publicate articole-reportaje intitulate Aspecte din Munţii Apuseni şi Gheţarul de la Scărişoara. Făget. jurist-consult — Alexandru Stoenescu. 1925. cîntecele şi jocurile noastre naţionale". avînd că preşedinte pe Halâsz Gyula. al cărei prim-redactor. ca şi pentru cei aflaţi în trecere prin localitate. 4 Tovarăşul Martin Olaru. A fost fondată la Oraviţa în 1932 şi a funcţionat pînă în 1948.F. SOCIETATEA SPORTIVĂ A UZINELOR ŞI DOMENIILOR REŞIŢA1. După două săptămîni de la înfiinţare. etnografic. îmbunătăţirea condiţiilor de efectuare a excursiilor alpine. Clubul turistic bănăţean a adus o contribuţie de reală valoare la promovarea turismului şi alpinismului în această parte a ţării. Chioşcul furniza date cu caracter meteorologic. CLUBUL TURISTIC BĂNĂŢEAN. Asociaţia Muntele Mic (AMIC) a funcţionarilor municipiului Timişoara. 3 Sediul societăţii este în Braşov . din Cazanele Dunării ş. Clubul a organizat numeroase excursii în judeţ. a publicaţiei C. în anii 1935—1937. „toţi devotaţi gîndului de a dezvolta turismul şi alpinismul în Banat". vizitarea cît mai intensă a muntelui Piatra Mare . 5 Prima casă pe muntele Piatra Mare a fost construită de S. din 11 mai 1982. 3365. Societatea Turiştilor din Braşov (B. Societatea Turistică a Muncitorilor de la U. în general. Acţiuni permanente au fost întreprinse pentru ocrotirea monumentelor naturii şi a mediului înconjurător. în anul 1911. 3 Vezi. A editat revistele Brassoi Turista şi 1 A mai existat Uniunea turistică Reşiţa. Din statutul societăţii publicat în Erdelyi Turista — 1929 putem vedea că este vorba de o asociaţie locală ce şi-a propus valorificarea frumuseţilor muntelui Piatra Mare.. şi 3.. este cea de a treia. la locul numit „Şapte izvoare" (Ruşchiţa.E. . apărarea monumentelor naturale şi istorice.. A luat fiinţă la 16 martie 1935. cabana Piatra Mare în 1930 5 şi trambulina mare de la Bonloc cu concursul vînătorilor de munte. Tot în Banat au mai funcţionat: 1. 2.T.B. de pe traseul liniei C. comuna Rusca Montană). Monumentul turismului. a doua de asociaţia E. Iată cîteva clauze prevăzute în statut: 1 Numele societăţii în româneşte: Societatea Turiştilor din Braşov . de pe muntele Semenic. pe alte plaiuri româneşti şi chiar în străinătate.R. 2 Asociaţia turistică Reşiţa a luat fiinţă. Clubul a deschis un chioşc de informaţii turistice pentru publicul din Caransebeş. cel care. Societatea turistică din Braşov a construit cabana Bonloc în 1926. 4 Societatea nu se ocupă de politică. nr.T. geologic şi al „tuturor ramurilor din ştiinţele naturale".E. ASOCIAŢIA TURISTICA BANATUL. acţiuni pentru instalarea de marcaje turistice. în 1928. George Gosma. despre care am aflat dintr-un carnet de membru al Mariei Kaspek.). istoric.a. organ al comitetului judeţean Caraş-Severin al P. cercetător la Oficiul Judeţean al Patrimoniului Naţional. promovarea cercetărilor ştiinţifice a zonelor bănăţene din punct de vedere geografic. ca „asociaţie română turistică şi educativă".C. a făcut o ascensiune în Alpi alături de Alexandru Colfescu.Repede) sau ale asociaţiei „Prietenii Naturii". organ de informare al Clubului turistic bănăţean.) Societatea Turiştilor din Braşov s-a înfiinţat în anul 1927.K. Flamura. a binevoit să ne pună la dispoziţie rezultatul cercetărilor d-sale privitoare la acest club.K. cu sediul la Reşiţa. cea construită de B. pe care erau lipite timbre de plata cotizaţiei pe anii 1930—1938. Conducătorul ei a fost profesorul Ilie Rusmir. pe lîngă care a funcţionat şi un Birou de arhitectură peisagistică. şi al Consiliului Popular Judeţean. Un concurs de fotografii cu tematică turistică (inspirate îndeosebi de frumuseţile peisagistice din Valea Nemeş—Marga. înaintea primului război mondial. În Statut erau precizate obiectivele clubului: protecţia naturii. era şi preşedintele societăţii2. au întregit preocupările clubului3. asociaţia avea 220 membri.T.R. cu sediul în Caransebeş. Şi-a încetat activitatea la 11 iunie 1948. al rîului Cerna. care a construit pe acest munte cabana „Brădişor" şi pensiunea . a instalat posturi de pază pentru ocrotirea vînatului şi a păstrăvilor din zona Poiana Ruscă. Gogu Popescu şi Gogu Georgescu. dezvoltarea turismului şi alpinismului — sub toate formele. CaransebeşOrsova. Se cunosc puţine lucruri despre activitatea acestei societăţi. O primă iniţiativă cu caracter de propagandă a turismului a fost editarea. vindea ghiduri şi hărţi. În vara anului 1936. Prin activitatea lui. 2 Scopul societăţii este dezvoltarea cît mai mare a interesului faţă de frumuseţile naturii şi. Ea avea şi o secţie de turism. despre preocupările căreia se poate afla din revista Reşiţa pitorească.. Valea Bistra Ardealului. în Caransebeş. acţiunea de refacere şi curăţire a izvoarelor din munţii noştri. Despre activitatea asociaţiei se ştie că a construit un drum între Prislop şi Semenic. la poalele Munţilor Poiana Ruscă. începînd de la 12 aprilie 1936. magazin de.Bella vista". fotografii reunite apoi într-o expoziţie.E. iniţiativă de avangardă în acea epocă. în primul rînd.R.V. Wandervogel. În 1938 a fost constituit Oficiul local de turism al staţiunii climaterice CaransebesTeiş.. membrii clubului au înălţat.. concursuri de schi (primul — la 28 februarie 1937). Padeş. unic în lume4.D. buzunar. unul din noi (N. La 29 iunie 19291.R. numită Vlad Ţepeş. La noua asociaţie au mai aderat vechi membri ai S. nr. 18 iulie — Canionul din Ciorînga Marc. 4 Cf. Muscel. a aderat la Federaţia Societăţilor de Turism din România. 2—4 şi anul VIII—1940.M. care a funcţionat pînă în 1947.I.T.I.P. însă.Erdelyi Turista.. Serghie Popescu (Pietroşiţa). Emil David (Iaşi). 1976 şi Buletinul alpin-A. C. Şerban). 5 Cf. 3 Gabriel Dimitriu a fost membru fondator al T. Conform actului constitutiv scopurile asociaţiei erau: drumeţie şi carpatism. casă care a 1 2 Întîmplător. desigur.R.I. Nicolaescu-Bugheanu şi profesor I. şi membru în primul comitet al acestei asociaţii. 31 martie 1935 — secţia Bucureşti (sub conducerea lui Emilian Iliescu. Mircea Chernbach.I.) a asistat la această adunare. grad III A (aceeaşi echipă). inginer Ion Nistorescu. a închiriat A.R.D. septembrie 1931 — secţia Cîmpulung-Muscel. 8 iulie 1934 — inaugurarea refugiului Zănoaga. În aprilie 1935.M.D. vicepreşedinţi — Toma Ciumetti şi Mihai P.M. se găsesc informaţii despre celelalte asociaţii de turism şi alpinism din vremea aceea. Buletinul alpin — A. pentru a organiza asociaţia. desfiinţată la 8 mai 1938). A construit refugiul Renţea şi a editat revista Encian. 24 octombrie 1937 — secţia Făgăraş (conducător — profesorul Gh.A. 12 mai 1935 — avocatul Anton Negulici a pus la dispoziţia A. Iorgu Arsenie (Rîmnicu Vîlcea). Orăşanu.D. Franz Bauschke). skeleton. 1 noiembrie 1937 — s-au dat în folosinţă două camere la casa Babele.R. bob. membri — Ana Gâtej (Sinaia). Florescu. A.: profesorul Ion Antonescu. întocmind un act constitutiv şi un statut şi pentru a alege un comitet.-ului o casă la Cumpăna judeţul Argeş. .R. 1. 25 iulie — Acul Crăpăturii (traseul clasic). Gheorghe Murnu. numită cabana Voina. Ion Ionescu Dunăreanu). A. Primul statut a fost întocmit o dată cu înfiinţarea asociaţiei. în paginile cărora sînt descrise numeroase excursii. săniuţă.M.R.S.R. Comitetul ales a fost alcătuit din: preşedinte — doctor Gheorghe Dumitrescu. sporturi de iarnă (schi. care. 20 iulie 1937 — C.. 12 mai 1936 — secţia Piteşti (conducătoare Alexandrina Mircea). anul VII—1939. Ascensiuni. nr. canotaj şi înot.I.M. zărneştenii şi cei din Rîşnov urcaseră unele din ele. grad III A (Titi Ionescu. casier — Maria Gh. Antonescu erau bine cunoscuţi din activitatea depusă în cadrul S. un grup de membri a părăsit această asociaţie.).C. amenajat de secţia Cîmpulung (a ars în 1935). secund Franz Bauschke)5.C. s-a limitat numai la alpinism. 14 iulie — muchia Ţimbalului Mic. secretar general — Ion Nistorescu. cum şi unii membri ai T. Emanoil. nr. Brîul Ciorînga Mare. În 1939.D.B.R. Franz Bauschke). După cum se vede. Gheorghe Mihăilescu şi Athanasie Grozea. trageri la ţintă şi „secţiuni de cultură generală". Dumitrescu. A.-ului.M. căreia i s-a dat numele Asociaţia Drumeţilor din Munţii Iubiţi ai României2. desfiinţată la 15 iunie 1932. Constituiri de secţii: 25 iunie 1931 — secţia Cîmpina. la scurt timp. Encian. începînd din aprilie 1935. profesorul I. a avut loc o adunare de constituire a unei noi grupări turistice. la cabana Padina din Bucegi. cei mai buni căţărători ai A. iniţial s-a stabilit un program amplu. casa lui de la Voina. 6 iulie — Hornul închis.R. Noi. Bucureşti. arhitectul Mircea Chernbach. reconstruită de secţia Cîmpulung-Muscel din rămăşiţele fostei case a S. totuşi. anul VII—1939. Trasee alpine în Carpaţi. C. Walter Kargel. 14 iulie — Colţii Gemeni.I. dat fiind că braşovenii. excursiile individuale şi în grup.R.T. Case de adăpost: 25 septembrie 1932 — inaugurarea casei Radu Negru din Piatra Craiului.M. grad II A (Titi Ionescu..R. A se vedea fotografia cabanei Padina purtînd această emblemă.. care s-au înmulţit după 1935. grad II A (aceeaşi echipă).D. un pasionat al muntelui). Titi Ionescu şi cu Franz Bauschke. Iniţiatorii — doctor Gheorghe Dumitrescu. grad II A (Titi Ionescu. în adunarea generală din 31 martie 1935 s-a votat cel de al doilea statut 4. farmacist Toma Ciumetti şi inginer Gheorghe Mihăilescu — s-au întrunit apoi.D. 2—4 p. ca farmacistul Gabriel Dimitriu 3 şi profesorul Ion Nicolaescu-Bugheanu. fără însă a le consemna undeva. pe scurt.T. grad II B (Titi Ionescu cap de coardă. în special în Bucegi şi Piatra Craiului. Encian Tot la Braşov în 1931 s-a înfiinţat clubul turistic muncitoresc. le menţionăm pe ale celor doi: 2 iulie 1939 — Umerii Pietrei Craiului.I. Asociaţia Drumeţilor din Munţii Iubiţi ai României În urma unor neînţelegeri ivite în sînul conducerii Turing-Clubului României. călărie.D. Primele realizări au fost. 10. 15 septembrie 1934 — secţia Ploieşti (sub conducerea lui Emil Colceag. cea mai puternică (conducătorii ei: farmacistul Gabriel Dimitriu.-ului au efectuat în Piatra Craiuiui cîteva premiere de dificultate mică. unele discutabile. la 14 iulie în acelasi an.R. patinaj). R. pentru a cunoaşte astfel văile abruptului prahovean al Bucegilor şi a se instrui. pînă în februarie 1938. Leova Stolear. Între anii 1938—1940. şi-a depus mandatul. Grupul Alpin Brav a cerut Tribunalului Ilfov Secţia I c. s-a înscris la „Brav". acesta. La 8 aprilie. revista Buletinul alpin. Grupul Alpin Brav a organizat conferinţe şi baluri pentru strîngerea de fonduri. Marcaje: A.A.M. A. Semnează: D. prezentînd Actul constitutiv şi Statutul.. în cadrul grupului „Brav". sub egida asociaţiei A. în care se comunicau impresiile participanţilor la aceste ture: „În numele Grupului Alpin Brav aduc viile mele mulţumiri excelentului conducător al acestei prea interesante rute. de Dumitru Gherasi. urmat de N. sub conducerea profesorului Nicolae Ioan. grupul format din Anibal Ştefănescu.. să i se acorde personalitate juridică. Nicolae Găman şi Dumitru Gherassy. Încă din 1934. În locul lui. Găman şi T. lunar.c. numerele l—2. unde în 1899 Societatea 1 Menţionăm că numele preşedintelui Clubului Carpatin Român apare diferit în diverse publicaţii: Gherase. 47—49. vechi alpinist. din acea vreme. excursii.I. . Teodor Lascarov Moldoveanu.R.D. care a ştiut să le insufle dragostea pentru natură. şi-a petrecut timpul la Sinaia. acelasi buletin a fost editat din nou de către A. Acest al doilea statut a fost modificat. cu 103 participanţi. cu 76 de participanţi. Gherassy şi Gherasi. articolul Clubul Carpatin Român. fiind proclamat preşedinte de onoare.T. Grupul Alpin Brav a reuşit. Sub egida asociaţiei s-au mai tipărit şi două hărţi. care era şi membru al C. acolo în şaua mică a Caraimanului. Alexandru Beldie şi Leova Stolear au urcat în premieră traseul Faţa nordică a Colţului Gălbenelelor. Astfel se explică notiţa din registrul C. În 1933. Atît de bine s-au simţit elevii la munte sub îndrumarea profesorului. Victor Pfeiller. Clubul Carpatin Român În toamna anului 1929. La adunarea generală din 29 aprilie 1934. adunarea a ales ca preşedinte activ pe Ion Udrişte-Olt. cu 22 participanţi 2. Pe lîngă excursiile amintite. Ea era de un real folos alpinismului. Publicaţii. editarea buletinului a fost continuată de acesta în anii 1934—1937.D.M. Sergiu Dimitriu. pp. şapte excursii colective pe văi. Odată cîştigaţi pentru sportul înălţimilor. admiraţie". iar în 1937 — numai două. din 1934. Au mai trecut ani pînă cînd datoriile au fost achitate şi casa pusă la punct. întorcîndu-se din vacanţă.R. Enciclopedia turistică românească.M. cabana s-a numit „Brav" — Sergiu Dimitriu3. încît au constituit un grup cu denumirea Grupul Alpin Brav. cînd puteau. s-au constituit într-un grup turistic. Ei făceau duminica şi în alte sărbători excursii în pădurile şi la monumentele de artă şi cult din jurul capitalei. care însă nu au corespuns cerinţelor. a mai editat un Buletin informativ. lucrare semnată de Valentin Borda (1979).R. 32/1936). 6 din 22 ianuarie 1937.R.M.. a aprobat schimbarea titulaturii şi modificarea statutului. prin sentinţa nr. înaintîndu-se actele Tribunalului. 2 Registrul cu excursiile efectuate şi numărul participanţilor este păstrat de doctor docent Alexandru Beldie.fost terminată în ani următori. făceau. membru al Turing-Clubului României. gruparea alpină a editat. din martie 1937. şase dintre elevii din clasa a V-a a liceului „Mihai Viteazul" din Bucureşti.I.D.R.I. Gherase1 — preşedintele Grupului Alpin Brav.R. volumul V—193t. în 1936 au efectuat şapte ascensiuni colective pe văi. primul preşedinte. cu sprijinul celor mai experimentaţi în arta căţărării.A. La 18 martie 1936. 13 august 1939 — s-a pus piatra fundamentală a refugiului de la lacul Ezer. O dată cu schimbarea titulaturii clubului. apoi alţii au mers în ascensiunile colective gradate organizate de Clubul Alpin Român. a efectuat o serie de marcaje în masivul Piatra Craiului şi în partea de sud a Munţilor Făgăraşului.C. Primind şi un ajutor substanţial din partea directorului O. totodată.R. şi împreună cu Leova Stolear.N. sub a cărui conducere asociaţia a căpătat un suflu nou de viaţă care a dus la realizările menţionate mai sus.A. În iarna aceluiaşi an. 3 şi 4. pentru a treia oară. o echipă a urcat Valea Albă. Alexandru Beldie a părăsit C. membri. deoarece în acel an Grupul Alpin Brav avea că preocupare principală construcţia cabanei din capul Văii Jepilor-Bucegi. În cartea noastră vom folosi forma întîlnită în Enciclopedia turistică românească şi în Călătorie prin vreme. anul I.I. În adunarea generală a Grupului Alpin Brav din 18 octombrie 1936 s-a hotărît modificarea statutului şi schimbarea numelui asociaţiei în Clubul Carpatin Român. în urma hotărârilor comitetului şi a adunării generale extraordinare din 9 februarie 1947. Asociaţia A. doctorul Gheorghe Dumitrescu. al Asociaţiei Excursioniştilor Români şi mai tîrziu (1934) preşedintele Asociaţiei turistice România Pitoreasca. în toamna anului 1936 să pună piatra fundamentală a cabanei ce avea să se numească Cabana grupului alpin Brav — Sergiu Dimitriu. în vacanţa şcolară. 3 T.D. la 8 octombrie 1935. Clubului Alpin Român. au organizat în vara anului 1935. de unde făcea excursii. După constituirea Clubului Alpin Român. Cererea i-a fost aprobată (dosar nr. Costovici. unde au fost şi tabere pentru schi de opt zile. consecvent. este comunicat programul Clubului: efectuarea unui cît mai mare număr de ascensiuni noi. avînd ca iniţiatori pe fondatorii „Grupării Alpine" înfiinţată în 1931 în cadrul Turing-Clubului României. Eugenia Berberescu. G. comitetul a pus problema înfiinţării unui muzeu ştiinţific al asociaţiei. din 1929 şi pînă în 1948. alături de celelalte cluburi şi asociaţii turistice care au existat. avînd caracterul unei călăuze şi de sinteză a activităţii clubului şi a societăţilor 1 2 Dr. a marcat drumuri în muntele Penteleu (în 1932). România Pitorească a trecut la următoarele acţiuni: a înfiinţat două secţii. una în Poiana Sibiului (1933). Clubul Carpatin Român. în 1937. Vălenii de munte şi masivul Ciucaş. a avut loc inaugurarea casei „Alexandru Vlahuţă". secretar general-avocat Iosif Salter.. Lucian Gheorghiu. s-a deschis o listă de subscripţie şi. Buletinul România pitorească. simţindu-se nevoia unui adăpost în masivul Ciucaş. cu pensiune completă. din 1935 şi pînă în 1941 a editat. Cu timpul. editarea unei reviste. de Dumitru Ionescu-Crînguri (Bucureşti. Szalay de a traduce şi publica cartea sa. propagarea alpinismului în marea masă a turiştilor prin organizarea anuală a unui ciclu de excursii de dificultăţi gradate în ţinuturile puţin cunoscute ale munţilor noştri. „Gruparea alpină" s-a desprins de T. Paul Cretzoiu şi Iosef Salter. Profesorul Nicolae Ioan a rămas preşedinte pînă la 7 noiembrie 1940. a tipărit revista Romania pitorească. Dumitru Ionescu-Crînguri.R. mai tîrziu. iar la 26 septembrie în acelasi an. deoarece conducerea acesteia nu se interesa de escalade ci numai de excursiile pe trasee turistice clasice. Asociaţia Turistică „România Pitorească" A luat fiinţă în Bucureşti la 21 mai 1930 din iniţiativa unui grup format din Paul Arian. pe poteci. în 1938 a cumpărat un autobuz.2 în aprilie 1933 şi a activat timp de un an în Asociaţia Drumeţilor din România (A. iar la adunarea generală din 1934 s-a ales următorul comitet: preşedinte — profesorul Nicolae Ioan. sub egida asociaţiei au apărut lucrările Valea Teleajenului. acţiune care a fost realizată numai parţial. numărul membrilor a crescut.M. Munteanu. în 1932—1933 — Iosif Salter. Lucian Gheorghiu a donat pentru bibliotecă 65 de volume. I. 1931) şi Călăuza masivului Bucegi. a contribuit la dezvoltarea alpinismului românesc între cele două războaie. Preşedinte al clubului. schi. a părăsit-o.C. La frumoasele realizări ale Asociaţiei turistice România Pitorească au contribuit. În special în masivul Ciucaş. Nicolae Ioan. B. Iosif Salter. care a apărut numai în anul 1933. a dus activitatea pe cont propriu. apoi.C. 1933). Alexandrescu. Delta Dunării şi toţi munţii ţării). monumente de artă şi cultură. bărci şi serbări cîmpeneşti. evenimentele împiedicînd însă concretizarea lui.R. la 16 mai 1937 s-a putut pune piatra fundamentală. . Constantin Vişota şi I. ca şi în Ciucaş. asociaţia a obţinut autorizaţia doctorului A. Mihai Lang. membri — doctor G. sub preşedinţia doctorului G. asociaţia a avut ca scop dezvoltarea turismului şi a alpinismului. fiind la vremea aceea singura asociaţie turistică posesoare a unui mijloc de transport în comun. la preţul de 1500 lei.I. I. sub conducerea lui C. Nicolae Alexandrescu. Mareş. Clubul Alpin Român Data constituirii: 18 martie 1934. Paul Cretzoiu şi Iosif Salter (Bucureşti. Dumitrescu-Floru. în cadrul asociaţiei.R. în ale cărui pagini se găsesc multe date cu caracter istoric despre alpinism. prin excursiile colective organizate cu trenul sau cu un autobuz închiriat. Marinescu şi Iosif Salter a marcat masivul Ciucaş şi a pus tăbliţe indicatoare. În statutul votat la adunarea generală de constituire la punctul 2. Stănescu. a fost Dumitru Gherasi.Carpatină „Sinaia" construise prima casă. înfiinţîndu-se şi două secţii. Tomescu. a organizat mai multe expoziţii de fotografii. Mareş. vicepreşedinţi — avocat Dumitru Ionescu-Crînguri şi doctor Lucian Gheorghiu.). Gruparea s-a desprins de T. Creasta Munţilor Făgăraşi. s-au înfiinţat: secţia bibliotecă1 şi fotografii. a cumpărat material sportiv pentru a-1 împrumuta membrilor. uşoare. datorită donaţiilor făcute. secţiile popice. N. N. una la Cîmpinai şi cealaltă la Braşov. care. Dumitru Ionescu-Crînguri. N. Prin cabana construită. a efectuat excursii cu trenul şi cu un autobuz închiriat (numai în 1932 s-au organizat 12 călătorii cu 300 de participanţi. avînd că obiective de interes turistic localităţi. punînd astfel în valoare ţinuturile necunoscute ale munţilor noştri. de Dumitru Ionescu-Crînguri. După cum reiese din activitatea desfăşurată şi din cele consemnate în Buletinul România pitorească. casier — Marian Păunescu. în 1931 — Dumitru Ionescu-Crînguri. în final. şi a doua la Ploieşti (31 decembrie 1935). Pentru împlinirea acestui ţel. pe care. în 1934 echipa G.D. I. în 1937. a organizat tabere pe diferite perioade în Poiana Sibiului. în mod deosebit. Primul preşedinte (1930) a fost Paul Arian. Dumitru Ionescu-Crînguri. Mareş şi alţii. George Cesianu. Radu Sturdza.R. nu-i prea ajutau. Leova Stolear). nu beneficiau de scoateri din producţie şi nu stăteau în tabere. Hornul Central — „Comănescu" din Colţul Mălinului (Nicolae Comănescu. Crearea Clubului Alpin Român s-a datorat iniţiativei lui Nicolae Dimitriu." Doi ani mai tîrziu. primitive. de vară ca şi de iarnă. Traseele noi efectuate (în 1935) au fost următoarele: 4 august — traversarea crestei Picătura din Valea Seacă a Caraimanului în Valea Albă (Nicolae Dimitriu.. 13 octombrie — fisura din Umărul Gălbenelelor (Niculae Baticu. 1 septembrie — peretele nordic al Acului Mare din Moraru (Nicolae Dimitriu şi alţii)3. Comitetul ales la prima adunare generală a fost format din: preşedinte — Gheorghe Frim. iar materialele alpine. Dan Popescu. a mai făcut două tentative de escaladare a traseului amintit care s-au soldat însă fără rezultat. datată 26—27 ianuarie 1932.A. Ion Şincan.). peretele nordic al Acului de Sus din Moraru (Nae Dimitriu. Dan Popescu şi Sorin Tulea).. . scări etc. Nicolae Comănescu. s-au încercat unele trasee. punîndu-se în valoare noi ţinuturi. Lupescu).R. pe stîncă). 3 Nu credem că această ascensiune a fost o premieră. Hornul Ascuns din Colţul Mălinului (Nicolae Dimitriu. 8 octombrie — Colţul Gălbenelelor — faţa nordică (Alexandru Beldie. Toma Boerescu. Paraschivescu). Leova Stolear). Valea Hornului din Mălin (Alexandru Beldie. dar au rămas în faza de încercări. Leova Stolear). Petre Juster.similare. Ion Udrişte-Olt.. ca şi-n 1937. Ion Şincan. iar puţinii alpinişti care activau erau încadraţi în muncă. drumul pînă la surplombă fusese străbătut în 2—3 rînduri de Nae Dimitriu în 1936—1937 cu diferiţi însoţitori.M. Ion Şinean. nu erau profesionişti. secretar general — Ion Udrişte-Olt. Ion Manoff)2. 3 octombrie 1937 — fisura Ţapului din Valea Ţapului (Niculae Baticu şi Ion Şincan. Sorin 1 2 Scrisoarea se află în arhiva noastră (R. ascensiunea traseului Fisurile centrale din peretele Văii Albe. întărită şi cu Nae Dimitriu. La noul club şi la statutul său au aderat următorii: Gill Antonescu. această echipă. Bubi Schefler). fraţii Rodica şi Dan Popescu şi G. 2 august. Ştefan Vasiliu şi George Velescu. doctor Gheorghe Dumitrescu şi doctor Alceu Urechia. Constantin Ţico). Toma Boerescu şi Ion Şincan a încercat. Au fost declaraţi membri de onoare: inginer Niculae Caranfil. Alexandru Steopoe. Alexandru Tipei. Constantin Conteş. Creşterea nu a fost spectaculoasă. acesta scria unui prieten1: „Ideea înjghebării unei grupări de buni tovarăşi de drum. Dorin Grigorescu şi Niculae Loga a reuşit să urce Surplomba Mare din peretele Gălbenelelor. Mircea Badea.La Verdeaţă" prin Brîul aerian (Nicolae Comănesou. organizarea unui ciclu de conferinţe însoţite de proiecţiuni şi filme. Ascensiuni. În decursul timpului s-au adus modificări atît statutului clubului cît şi componenţei comitetului. o serie de trasee noi.C. La sfîrşitul anului 1930 membrii Clubului Alpin Român au reuşit să ridice nivelul alpinismului românesc la gradul patru 4. Ţ. Alexandru Tipei). Membrii „Grupării Alpine" au înfăptuit. În anul 1936 s-au făcut mai puţine premiere. Ţancul Uriaşului din Valea Seacă a Caraimanului (Nicolae Dimitriu. 6 august — parcurgerea crestei Picătura (Nicolae Dimitriu. fără succes. şi aş avea o nespus de mare bucurie să ştiu că viitoarele drumuri le vom face sub egida Alpin-Clubului.. construcţii şi refugii. totuşi. a cărui realizare n-o văd decît atunci cînd vom fi regrupaţi. dotarea punctelor grele cu cabluri. Alexandru Meidlinger. activitatea de cercetare a crescut.. Alexandru Beldie. Amănunte la capitolul S. avînd ca participanţi pe Dan Chiriceanu şi Horia Stamatopol) . noi trasee. Constantin Conteş şi alţii. care azi sînt de importanţă mică — deoarece parcurgerea lor în epocă a constituit o performanţă. într-o scrisoare. Sorin Tulea. deoarece la vremea respectivă — 1934 — nu se cunoştea tehnica alpină. După constituirea C.I. 20 octombrie — traseul Furcile din peretele nordic ai Gălbenelelor (Niculae Baticu Ion Trandafir şi Dan Popescu). Toma Boerescu. Vîrful Picătura din Caraiman (Nicolae Comănescu. 27 august 1938 — traseul Hornul Mare al Ţapului din Valea Ţapului-Bucegi (Constantin Conteş. cenzori — Alexandru Steopoe şi Petre Bălăceanu. În vara 1933 s-au realizat în Bucegi următoarele ascensiuni noi: Valea Poenei din Moraru (Alexandru Steopoe). 4 În 1934. s-a mers cap schimbat — prin rotaţie). Colţul Strungii Gălbenelelor — faţa dinspre Valea Hornului (Alexandru Beldie. 23 august 1938 — echipa Edy Aerkeder.V. 31 mai — creasta Coştila— Gălbenelelor (Niculae Baticu. Nicolae Dimitriu. Am dat aceste trasee.. marcarea itinerarelor grele după un plan bine stabilit şi cu deosebire a celor din masivele Bucegi şi Piatra Craiului. Edy Aerkeder. în acord cu asociaţiile similare. Alexandru Steopoe..R. 11 august — creasta Văii Albe cu plecarea de .. Petre Bălăceanu. Gheorghe Frim. Ion Şincan). prospecte şi broşuri cu caracter propagandistic. Vasile Nicolau. Ion Trandafir. editarea de anuare.K. Dumitru Teodoru. din cauza pregătirii incomplete a echipelor. Gheorghe Murgeanu. 15 martie — Hornul Ascuns din Colţul Mălinului (Niculae Baticu şi Ion Şincan —prima ascensiune de iarnă.D. încă în cadrul T.. Emil Simionescu. 21 august 1938 echipa Toma Boerescu. Traian Belitoreanu. Petre Bălăceanu. Petre Bălăceanu.. Erwin Csallner a urcat Piatra Altarului. dorinţa lui a devenit o realitate. Ion Şincan). n-am abandonat-o. şi al A. Dorin Grigorescu. tot în 1946 — Creasta S-E a Caraimanului (Gheorghe Roşculcţ. Dan Popescu). 21 iulie 1946 — echipa Ion Coman.T. cu un bivuac în perete). Mircea Casasovici. constituie un veritabil antrenament şi o scoală. cu începători. 15 iulie 1945 — peretele de la Ceardac (Ion Coman. Nae Dimitriu dorea să comunice şi în scris semenilor săi impresiile şi cunoştinţele sale. Gheorghe Creangă. Dorin Grigorescu a depăşit cel mai greu punct din Creasta Văii Albe (Creasta Policandrului). Odoria Hluhaniuc.N. 23 iulie 1939 — hornul din peretele dinspre sud al văii Coştila (Niculae Baticu.V. Fire deschisă. Clubul Alpin Român a preluat acţiunea iniţiată de Societatea carpatină „Sinaia" şi de unele cluburi din Transilvania (S. iubitor de natură şi de oameni. Marcaje. au participat sute de persoane. Madeleine Knapp. 20 iulie 1946 — „traseul Trei Surplombe din peretele Gălbenelelor (Niculae Baticu. Francisc Severin). unde au făcut o scoală de instructori de alpinism-căţărătură. 2. de atunci. Emilian Cristea).R. Gicu Nicolescu. Popescu) au fost în Austria. 11 septembrie 1947 — firul secundar al Hornului Adînc şi Creasta Frumoasă din Padina lui Călineţ (Ion Coman. Piatra Craiului (Ion Coman ş. Sorin Tulea. între 7 şi 13 martie 1947 (Oscar Schobesch. Albişoarele Văii Albe. iar în august 1938 (N. ajungîndu-se astfel la gradul V de dificultate. Giulio Goretti. Baticu şi D. vezi lucrarea lui Niculae Baticu. ambele derivînd din Nicu Dimitriu. Piatra Craiului (Niculae Baticu. el era de multă vreme colaborator la Gazeta sporturilor şi publicase şi în Buletinul Oficiului Naţional de Educaţie Fizică. care în ianuarie 1932 scria aceluiaşi amic: „. atît iarna cît şi vara. Madeleine Knapp. Emilian Cristea). Constantin Conteş. pinten care nu mai există astăzi. Alexandru Bărboi. 8 septembrie 1947 — Degetul lui Călineţ. Editura Sport-Turism. Ideea acestei publicaţii periodice a aparţinut tot lui Nae Dimitriu.) şi a organizat anual cicluri de ascensiuni colective. Ca o urmare a acestor cursuri. pe care le-a organizat. avînd ca instructori doi membri ai Clubului Alpin Român2. care s-au numărat cu zecile. cum şi prospecte privind organizarea şi funcţionarea şcolilor de alpinism din 1938 şi 1939..a. şi E.). Oskar Schobesch). după care titulatura acestei reviste s-a schimbat în Buletinul Clubului Alpin Român. unii membrii ai Clubului Alpin (N. în 1938. 11 august 1939 — peretele Marelui Grohotiş din Piatra Craiului (Dan Popescu. Gheorghe Creangă). 6—7 octombrie 1940 — traseul Fisurile Centrale din peretele Văii Albe (Ion Coman. Valea Albă. echipa (Ion Coman. 24 septembrie 1944 — muchea lui Ivan din Piatra Craiului (Ion şi Dorel Coman).D. O şcoală similară au organizat şi Vînătorii de munte. traseul Coman (Ion Coman. a cunoştinţelor căpătate de irameroşi alpinişti de la cei care au urmat aceste şcoli.Tulea. Oskar Schobesch. 13 august 1939 — peretele Mare din Padina Lăncii (aceeaşi echipă). Mircea Ismail). a eforturilor depuse ulterior pentru perfecţionarea procedeelor tehnice. Vîlcelul Poieniţii pentru Văile Colţilor şi 1 Pentru amănunte privind organizarea şi desfăşurarea acestor cursuri. Madeleine Knapp. 12 august 1939 — muchia Padina Lăncii din peretele Grindului. Sergiu Cunescu) şi traseul Oblic din Turnul Mălăeşti (Ion Coman. Dan Popescu şi Emilian Cristea) şi altele. Petre Strat). cu un punct de gradul VI. de la cele mai simple trasee pînă la cele mai dificile.K. Gysy Bayca). la Capul Tămaşului. membrii Clubului Alpin Român au urcat iarna. Clubul Alpin Român a continuat încă patru ani editarea Buletinului alpin. 4 august — Fisura Pintenului din peretele Văii Albe (Niculae Baticu. pentru ridicarea măiestriei sportive. S-au marcat drumurile: Buşteni — Pichetul Roşu. Pentru o cît mai corectă şi mai competentă îndrumare. În afara acestor trasee noi. 22 iulie 1946 — Creasta Văii Albe (a Policandrului). iar în anul următor — 1939 — şcoala a avut două serii: prima în Piatra Craiului.aşi îndrăzni saA mă gîndesc şi la o publicaţie lunară turistică". tot la refugiul Coştila 1. s-a organizat o şcoală de tehnică alpină la refugiul Coştila în Bucegi. dacă conducătorul posedă cunoştinţele necesare şi dacă le aplică practic şi teoretic. M. 3. văile clinului prahovean al Bucegilor. începută sub egida A.. Toma Boerescu). alpinismul românesc a înregistrat progrese evidente.. Conteş) au mers în august 1937 în Italia unde au învăţat tehnica modernă de căţărare. . 30 august 1939 — peretele N-E al Acului Roşu din Moraru (Dan Popescu. 2 Niculae Baticu şi Sorin Tulea. 11 august 1940 — Umărul Gălbenelelor.I. în 1941. din care s-au ridicat ulterior unii alpinişti de valoare. tot ca trasee noi. peste Munticel. creasta munţilor Făgăraşului de la Bîlea la Sîmbăta. cînd cu cel de „Dinicu". cu sase ramificaţii: 1. ca şi altele. După însuşirea cunoştinţelor necesare. Baticu şi C. La acest gen de ascensiuni. parcursă în întregime (Niculae Baticu. iar a doua în Bucegi. Ispas). Văile Coştila şi Gălbenele. Publicaţii. De altfel. În colaborare cu secţia cinematografică a O. Filmarea a avut loc cu prilejul unei excursii colective de iarnă condusă de Barbu Nestorescu şi Dan Popescu. 23 august 1939 — Fisura Scoruşilor din Umărul Gălbenelelor (Niculae Baticu. Clubul Alpin Român a tipărit cîţiva ani în şir programele ascensiunilor colective-gradate. la pintenul de sub prima surplombă. semnînd cînd cu pseudonimul „Nicodim". Amintirile unui alpinist. respectiv cu regizorul Paul Călinescu. Dan Popescu).K. S-a verificat astfel că parcurgerea văilor abruptului prahovean al Bucegilor. Clubul Alpin Român a realizat un film propagandistic în creasta Pietrei Craiului.E. Ion Mirean). Bucureşti 1981. Gheorghe Creangă). cu membrii clubului şi cu persoane din afara clubului.M. 12 septembrie 1942 — traseul Coman din peretele Gălbenelelor (la est de Furci). R. a ajutat mult clubul prin sprijinul acordat cu ocazia construirii refugiului . cenzori — Dumitru Teodoru. ascensiuni colective. comisia Buletinului C. Încă de la adunarea generală din 1938 articolul 9 din statut a fost completat introducîndu-se următorul paragraf: „Cel dintîiu preşedinte al Clubului Alpin Român este preşedintele de onoare al clubului şi face parte. vicepreşedinte — doctor Petre Georgescu. pe fond alb. Adrian Filipescu. Petre Bălăceanu.R. Bulevardul Gheorghe Gheorghiu Dej nr. secretar general — Gheorghe Creangă. Gogu Ionescu şi doctor Barbu Nestorescu. cenzori — Dumitru Teodoru şi Ion Şincan. mare. Printr-o muncă plină de voie bună. 97 din 18 Septembrie 1936. cu spinarea. Prin sentinţa Tribunalului Ilfov nr. de sub conducerea lui Ion Marinescu. 4. din cauza războiului. SECŢII. şi din secţia Buşteni.p. comisia refugiului Coştila (Niculae Baticu. În urma acestei modificări. Cu ţăncuşa şi cu barosul s-a spart stînca şi s-a nivelat locul. de asemenea. cenzori — Petre Bălăceanu..R. membri — inginerii Ştefan Vasiliu. încă în acest an. Adunarea generală din 19 martie 1938 a ales un nou comitet pe o perioadă de doi ani (1938—1939): preşedinte — doctor Vasile Steopoe. cu vot deliberativ.. Construcţii. cu ajutorul materialelor obţinute de inginerul Gheorghe Frim şi al muncii voluntare depuse de membrii clubului. Niculae Baticu şi Ion Marinescu. vicepreşedinte — avocat Nae Dimitriu. secretar general — doctor Vasile Steopoe. table ondulate. majoritatea lor muncitori din secţia C. fiind astfel prima asociaţie ce a avut un sediu proprietatea sa. secretar general — Victor Knapp. scînduri. de lucrările de marcaje şi de condiţiile create alpiniştilor la refugiul Coştila şi la Căminul alpin din Buşteni. saci cu ciment. Dan Popescu şi Gogu Ionescu. La fiecare ramificaţie a fost instalată cîte o pancartă indicatoare. În cadrul clubului au desfăşurat o muncă susţinută trei secţii: secţia C. rolul Buletinului C. Clubul Alpin Român a construit în 1938 refugiul Coştila.F. casier — farmacist Dan Popescu. au fost căraţi sus drugi de fier. Ion Marinescu şi Ion Şincan). comisia Căminului alpin — Buşteni (doctor Vasile Steopoe. secţia Buşteni şi secţia Grupul alpin universitar. avocat Nae Dimitriu.F. prin Valea Morarului spre Valea Rîpa Zăpezii şi Valea Adîncă.Mălinului. drumurile spre Valea Seacă a Caraimanului şi spre Vîrful Picătura. care de fapt a fost o completare. la ramificaţia şoselei naţionale cu strada Valea Albă. Secţia C. perfecţionarea membrilor clubului la şcolile de alpinism străine. comisia de construcţii şi marcaje (inginer Gheorghe Frim.A. s-a acordat personalitate juridică Clubului Alpin Român. Marcajele au fost executate de membrii Clubului alpin prin muncă voluntară şi se reînnoiau anual. Secţia Buşteni. dar? care. S-au marcat. s-a făcut la Adunarea generală din 6 iunie 1934. (doctor Vasile Steopoe). Niculae Baticu şi Gheorghe Creangă. Vasile Nicolau şi Petre Bălăceanu. spre Gura Dihamului.. ş. pentru sediu. La 29 martie 1940 a avut loc o nouă adunare generală. şcoala de alpinism. ca şi celor din centrală. Constantin Toboc şi Dumitru Teodoru. la care s-a ales următorul comitet. a funcţionat pînă în 1944: preşedinte — doctor Vasile Steopoe. iar în curs de formare erau alte două: Rîşnov şi Bucovina. a adus mari servicii clubului cu ocazia construcţiei refugiului şi a organizat numeroase ascensiuni colective cu membrii ceferişti.R. era montată o pancartă cu schiţa şi indicarea drumurilor de pe Munticel. Dan Popescu şi Sorin Tulea). În toamna 1937 Clubul Alpin Român a cumpărat în Buşteni un teren de 500 m. tot pe doi ani. iar la 6 august 1939 s-a făcut inaugurarea. prin Valea Cerbului la Valea Seacă a Coştilei. 5. apoi. care avea următorul comitet: preşedinte — inginer Gheorghe Frim. inginer Gheorghe Frim şi avocat Nicolae Dimitriu). cantonamente de vară. adoptată în unanimitate. la etajul I. de sub conducerea lui Eremia Creţu. a tuturor drumurilor. Cu o perie de sîrmă se curăţa locul şi apoi se aplica semnul respectiv. La această adunare generală s-a făcut şi o amplă dare de seamă asupra activităţii C. Numărul membrilor Clubului Alpin Român nu a depăşit cifra de 100. În faţa Căminului alpin se afla o altă tablă indicatoare. cenzori supleanţi — Sorin Tulea. casier — doctor Barbu Nestorescu. În 1947 Clubul Alpin Român a cumpărat o garsonieră în Bucureşti.R. un grup autogcn. cînd comitetul a fost mărit cu încă patru membri şi s-a făcut următoarea menţiune: „3. încît a putut adăposti. pentru construcţia Căminului alpin. cantonamente de iarnă.R. Prima modificare a statutului.F. inginer Radu Ţiţeica şi doctor Barbu Nestorescu). membri — inginer Radu Ţiţeica. deoarece preocuparea principală a fost căţărătura pură. casier — farmacist Petre Juster.a. membri — inginer Radu Ţiţeica. avocat Nicolae Dimitriu. Membrii cari fac parte din Comitetul de conducere al Clubului nu pot figura în comitetele de conducere ale altor cluburi cu scop similar".. În cuprinsul ei au fost relevate preocupările conducerii clubului.A. În adunarea generală din 1940 au fost constituite următoarele comisii: comisia alpină (Niculae Baticu. al prospectelor scolii de alpinism şi al vitrinei de propagandă organizată în librăria „Cartea Românească". Valea Ţapului şi Valea Urzicii. Lucrul a început în 1938. lemn. calitatea de preşedinte de onoare nu e incompatibilă cu îndeplinirea altor funcţii în comitet". ale tuturor membrilor pentru aspecte variate ca: ascensiuni noi. de cea a secţiilor. 15. refugiul a fost inaugurat în august 1938. inginerul Gheorghe Frim a fost proclamat preşedinte de onoare al Clubului Alpin Român. 6. vicepreşedinte — avocat Nae Dimitriu. darea de seamă s-a preocupat de activitatea administrativă.A. prima şcoală de alpinism. iar în Buşteni. din comitet. cu vopsea de diferite culori. De asemenea. au realizat premiere alpine şi au fost instructori la şcolile de alpinism organizate de C. Monch şi Jungfrau. Pe Mont Blanc au mai urcat şi alţi români pînă la cel de al doilea. Am amintit deja de doctorul Vasile Steopoe. au pornit din nou. de o americană şi de un german. La Chamonix au întîlnit pe profesorul universitar Bregeault. Gogu Popescu. anul II. La ultima tură de antrenament. cel care a atins Vîrful Mont Blanc. au filmat pe cei doi români. acesta i-a încurajat. 19 august. p. neputînd suporta aerul rarefiat.F. a organizat numeroase ascensiuni colective. În ziua a treia. au sosit pe vîrf1 la ora 9 şi 40 de minute. „Aiguille du Gouter". a renunţat să meargă mai departe. şi inginerul Niţescu (în 19342). 37. printre care: inginerul Ştefan Vasiliu de la asociaţia C. bine antrenaţi de conducătorul lor. Ei au plecat din ţară într-un grup de patru: Alexandru Colfescu. „Marele culoar". Secţia „Grupul alpin universitar" — G. secretarul general al Clubului Alpin Francez. . nr. astfel că urcuşul a fost continuat numai de cei doi. 5739 din 15 septembrie 1968. înaintea lor se aflau în acel moment trei grupuri formate din şase francezi. război mondial. înalt de 4 807 metri. unde au dormit. după ce au trecut celebrele „Les bosses du dromadaire" (cocoaşele dromaderului) şi stîncile „Tournette" (4 677 metri). 3 Fotografia care-i înfăţişa pe aceştia pe Mont Blanc a fost expusă pe peretele sufrageriei cabanei Caraiman în timpul cînd acolo era cabanier Nicolae Sbîrcea. S-a întîmplat că o piatră desprinsă de cei din faţă a alunecat şi l-a rănit la cap pe Gogu Popescu. Pe Mont Blanc au mai urcat Alexandru Colfescu şi Lt. iar membrii ei au constituit echipele de salvare. Ajungînd la refugiul Vallot (4 363 metri). (1950— 1953).. nr. Buletinul alpin. la cabana Clubului Alpin Francez. din cîte ştim. astfel că echipa a rămas în trei. Americanii.. Povestindu-i pe unde au fost şi ce vor să facă. echipaţi . Au urmat apoi alţii.M. Este foarte posibl ca pe cel mai înalt vîrf din Alpi să fi urcat şi alţii chiar înaintea lui Radu Porumbaru. Profesorul Ilie Rusmir. În Munţii Alpi au urcat şi alpinişti români. Componenţii lor sufereau de „rău de munte".R. El a fost pansat. Unii stăteau cu pîntecele pe pămînt. la distanţă de zece minute unul de altul. La 17 august 1928 au plecat de la Saint Gervais şi au ajuns la cabana de la Tete Rousse (3 228 metri). Toţi aceştia erau membri ai Clubului Alpin Român şi. Gogu Georgescu şi Ilie Rusmir. Membrii secţiei. Pentru aclimatizare şi antrenament. a desfăşurat o vie propagandă în rîndurile studenţilor. Gogu Popescu în 1928. au găsit cele trei echipe plecate înainte.A. ALPINIŞTI ROMANI ÎN ALPI. Gogu Georgescu s-a rănit grav.. 3—4. au mers fără ghid.U. înfiinţată şi condusă de Ion Coman. cred că veţi învinge". întregul grup a suit vîrfurile Brevent.pînă-n dinţi". la ora unu şi jumătate noaptea.G. care făcuse călătoria mai mult pentru studiul gheţarilor. trei germani şi cinci americani. Mai sus de Aiguille du Gouter au străbătut pe rînd.. farmacistul Mircea Sterescu şi doctorul Leova Stolear (în 19383).Coştila şi a Căminului alpin. spunînd: „încercaţi să suiţi. Aceştia. 1 2 Sportul popular. Nicolae Butmăloi. Friedrich Deubel sau S. acea reţea de poteci. Generaţiile următoare au impus alte personalităţi care au continuat munca celor amintiţi deja. pe întemeietorii şi conducătorii S. În Transilvania putem numi premergători pe cei care au făcut cele dintîi ascensiuni în Munţii Făgăraşului. Zeidner (care au urcat. considerăm noi. pentru cunoaştere. Sorin Tulea. pe fraţii Alceu şi Nestor Urechia. Perioada dintre cele două războaie mondiale a pus în valoare contribuţia în cercetarea abruptului prahovean al Bucegilor a fraţilor Radu şi Şerban Ţiţeica. Vom vorbi. . Lolu şi Lolu-junior. Sport şi Muzică din Iaşi. Ioan Turcu. cunoscute de noi. A.cu tălpile opincilor lor au scris acea reţea de poteci"1. Constantin Conteş.V. primul român pe Mont Blanc. ca parte integrantă a eforturilor pe care întregul popor le-a depus în întreaga sa istorie. Dan Popescu. sînt ale fraţilor Goleşti. fie că erau ciobani. pe iubitorii de natură. cele mai vechi excursii făcute de români pe munţii Europei. în timp ce al „călăuzelor". Aceştia au fost ţăranii români. Mihai Bartolomeu Bratu. menţionăm pe Sofia Bragadiru. pe Gheorghe Asachi cu suişul pe Ceahlău şi descrierea făcută. Cezar Bolliac. Pentru Bucegi pot fi consideraţi premergători. progres. că la 1809 chiar şi mitropolitul Moldovei a urcat pe Ceahlău. simpli pădurari sau sihastri. A. aşadar. Szalay — pe Gheorghe şi Matei Balş. Ludovic Mrazec. care au construit primele adăposturi şi drumuri şi au făcut marcaje în acest masiv. vînători. Gheorghe Munteanu-Murgoci. în paginile ce urmează. dintre atîţia alţii.Pagini despre cîţiva înaintaşi După cum am arătat în paginile acestei lucrări. unde a înfipt un steag tricolor. 25: „Păstorul. cărări şi cărărui. 2 Monch (4 093 metri). ei au făcut numeroase ascensiuni pe înălţimile 1 Nestor Urechia. B. în afara grupului de excursionişti care au urcat prin Bran la 1833 şi 1834. în măsura datelor disponibile. Erwin Csallner. pecurarul român a scris. Nicolae Bogdan. cum am spus. în afară de cei trei menţionaţi mai sus. Dintre vizitatori. iar pentru Piatra Craiului — pe Gîrniţă. generalul medic Nicolae Vicol. începînd cu anul 1847 şi pînă după 1853. în prezent se ştie că încă înainte de 1683 unele trasee montane erau marcate şi că fuseseră scrise cărţi ce consemnau impresiile călătorilor ce se încumetaseră pe crestele Carpaţilor. pe conducătorul secţiei turistice a Societăţii de Gimnastică.K. Dintre alpiniste.. Să menţionăm mai jos pe cîţiva dintre ei. şi inginerul Iosif Sângeorzan. Amintirea lor într-o carte ca cea pe care o prezentăm acum cititorilor este. La escaladele de început. întemeietorii şi conducătorii Societăţii Carpatine „Sinaia". autorul descrierii în versuri a unei călătorii. Alături de cei dintîi excursionişti pe munţi şi de călăuzele lor. cum şi călăuzele Gheorghe al Sandei. Ion Costinescu. că încă în perioada anilor 1700 se făceau destul de des excursii în Munţii Făgăraşului. pe Radu Porumbaru. la 1877. în mare parte. deci considerăm că sîntem pe deplin îndreptăţiţi să socotim premergători în primul rînd pe cei care au făcut aceste poteci-hăţaşe şi au călăuzit pe cei ce urcau munţii. mai tîrziu. Megelea. Aşa. Printre precursori o considerăm pe Dora d'Istria (pseudonimul literar al Elenei Ghica). unii au scris despre frumuseţile văzute. Popescu I. precum şi mulţi alţii. Vaillant. Ion Stănilă-senior şi J. Din scrisorile lor aflăm că. s-a pierdut adeseori în negura vremurilor. Vasile Popovici-Haţeg. cu tălpile opincilor lui. Pretutindeni se găseau poteci şi călăuze. la Vîrful Omul). despre cîţiva dintre înaintaşii noştri. de frumos. un omagiu binemeritat adus acelora care au contribuit la evoluţia alpinismului nostru. părerea noastră este că printre premergătorii turismului şi alpinismului românesc din trecut pot fi citate şi alte nume. ELENA GHICA (Dora d'Istria). Toma Boerescu. Elena Romniceanu.. şi ai secţiilor sale. Ion Cosneanu. Didimoc. Nicolae Dimitriu. Nicolae Gelepeanu şi alţii. ale căror nume s-au păstrat numai arar.. activitatea desfăşurată de aceştia pentru dezvoltarea turismului şi alpinismului în România. Alexandru Beldie. pace şi frumos. Niculae Comănescu. îndemnînd şi pe alţii să păşească către acest templu minunat: natura ! Numele lor s-a păstrat. secondaţi de Ion Cantuniari. realizatoarea celei dintîi ascensiuni pe muntele Monch2 (Călugărul) la 1855. fost prim-ministru. pe întemeietorii Clubului Alpin al Transilvaniei cu sediul la Braşov. Traian Lalescu. Caracterizările succinte din paginile ce urmează îşi propun să reconstituie. Locuitorii de pe aceste meleaguri au condus în munţi pe oamenii de ştiinţă. contribuind astfel la dezvoltarea turismului montan pe teritoriul patriei noastre. Putem considera apoi premergători pe spătarul Gane. în Elveţia.". Niculae Baticu. Nifon. ediţia I. Eduard Myss şi. iarna. putem menţiona. munte în Elveţia. Vasile Teodo-rescu. şi-au dat concursul fraţii Constantin şi Dumitru Stoenescu. Gusbeth şi F. pe Calistrat Hogaş. că în Bucegi braşovenii făceau ascensiuni înainte de 1833. situat între Eiger (3 970 metri) şi Jungfrau (4 158 metri). Gabriel Dimitriu. ei au fost cei care . Cum am arătat şi în altă parte. Vraja Bucegilor. p. Take Ionescu. Fanny Seculici (Bucura Dumbravă). amintiţi în capitolul dedicat acestor munţi. 226.Eismeer" şi spre Zăgenberg. ştia să înoate şi să călărească. cunoscută sub numele literar de Dora d'Istria. Ca să-şi potolească setea. era insuportabilă şi la fiecare pas se cufundau pînă la genunchi în zăpadă. unde există o peşteră de gheaţă. Ideile despre libertate. Doctorul Vasile Steopoe. 6 din 1975. S-a continuat drumul pînă la o peşteră cunoscută celor doi vînători de capre negre care o însoţeau.. Radu Porumbaru s-a ocupat de studiul geologiei3 şi a scris Etude geologique des environs de Craiova parcours Bucovatzu—Cretzesci. Acesta a reuşit să escaladeze piscul de 4 807 metri. au adus-o în conflict cu poliţia ţaristă. Măreţul vîrf Monch fusese.n. Curînd. Paris—Geneve. s-a despărţit de soţ. Agassiz. 1979. ora 8 dimineaţa. comunică o vie relatare a ascensiunii. engleza şi italiana. Peter Jaun. la sediul Clubului Alpin Francez.) şi C. de gheaţă. La Suisse Allemande et l'ascension du Monch2. iar pe alocuri alunecau şezînd. a părăsit Rusia şi s-a stabilit în Elveţia. pe care nu le ascundea. apoi Gr. Interlaken. M. au băut Kirschwasser.. Radu Porumbaru a făcut parte dintre membrii săi. i-a încolţit în inimă şi suflet dorinţa de a urca pe muntele Monch (Călugărul). Johann Almer. Ulrich Lauener. Cobălcescu. Nu acelaşi lucru s-a întîmplat cu Elena Ghica. Aveau cu ei scări. la opt ani. frînghii şi piolete. 214—220. Pentru prima oară a fost folosită o scară la trecerea unei crevase. Peter Bohren. La ora trei dimineaţa. de Ulrich Lauener şi de vînătorul de capre Johann Almer. La ora 10 au ajuns pe platoul de la baza muntelui Monch. Interesant este faptul că pe tabloul de onoare era şi un român. în care s-au adăpostit. Apoi a început urcuşul peste . Căldura. nr. la 13 iunie 1855. o anume excursie. R. peste feţele abrupte. încît şi-a sacrificat toate economiile pentru realizarea acestui vis. ca şi Take Ionescu şi alţii. Din păcate. apoi rapid. adeverim prin prezenta că am însoţit pe doamna principesă Helene Kolzow Massalsky. a folosit o litieră şi a fost însoţită de mulţi ţărani din partea locului. Ea cuprinde date privitoare la cei care au reuşit să facă ascensiunea acestui faimos munte. despre care aflase că nu fusese cucerit încă. din peşteră. pe Jungfrau. 1881 (Studiul geologic al împrejurimilor Craiovei pe traseul Bucovăţ—Creţeşti). din Meiringen. Elena Ghica a fost întovărăşită de ghizii: Bohren. care fusese cu un alt alpinist. la început cu prudenţă. RADU PORUMBARU. Bucureşti. iar Almer chiar şi un voal verde. de Johann Jaun. A doua zi. nu s-au întors. a Alpilor. Elena Ghica dormind pe un pat improvizat din piei albe de vită. În lucrarea ei. 2 Elveţia germană şi ascensiunea pe Monch. căci cei purtaţi în ziua anterioară se rupseseră. După ce prietenul Pierre i-a procurat echipamentul necesar. Porumbaru îşi făcea studiile la Paris şi era un pasionat al muntelui. fiica banului Mihalache Ghica. La Grindelwald a mîncat cu lăcomie lămîile ce i s-au oferit. de o româncă. nici unul dintre corespondenţi nu a descris. spunea că la Chamonix. ea s-a manifestat ca un copil minune. dar s-a retras apoi. la ascensiunea ei pe Monch. 3 În Calendarul Minerva. Johann Jaun. De aici încoace încep să lucreze alături de străini şi români.. însă. urcînd pe Mont Blanc în 1928. germana. un om mic şi îndesat care nu trecuse niciodată de peştera Eiger. al cărui miros displăcea alpinistei. Boţea". Ulrich Lauener şi Johann Almer. În această expediţie. din cauza arsurilor provocate de soare. de la Grindelwald. Aceştia nu pot să nu exprime adînca lor admiraţie şi stimă pentru curajul şi perseverenţa doamnei principese la această absolut primă ascensiune a muntelui Monch. au atins vîrful şi au înfipt în zăpada de pe el steagul tricolor. Grupul a înnoptat aici. Munchen. niciodată aceştia nu au întîlnit în cursul exerciţiului profesiunii lor o femeie care să suporte cu atîta seninătate toate pericolele şi oboselile şi toate lipsurile atît de neobişnuite în genere pentru sexul şi situaţia ei socială. învins de o femeie. De mică. văzînd zilnic cupola albă. la 11 iunie 1855. după ce şi-a schimbat bocancii. concret. cu litere mari. cu ghid. Pilide. iubea drumeţia şi. Pînă la punctul Martinsdruck. scria Dora d'Istria. Bucureşti.Subsemnaţii ghizi. Peter Bohren. Ştefănescu. pe eroină o aştepta litiera. purta ochelari albaştri. la cinci ani vorbea latina. care a avut loc de la 11 pînă la 13 iunie 1855. de Gr.. „Eram la capătul forţelor noastre şi scuipam sînge". Cu mari eforturi. Totuşi. greaca. franceza. toată faţa ei era o rană. 1 Valentin Borda. Johann Jaun. Pe steag era brodat. La ora 11 s-a făcut un popas. . Paris. Porumbarii. Drăghiceanu. Elena Ghica a dat semnalul de plecare. Atît de mult a ţinut să ajungă pe Vîrful Mont Blanc. Călătorie prin vreme. pp.munţilor Elveţiei1. 1910. pe cîmpul de firn. sub titlul Institutul geologic al României. la 2 octombrie 1877 fiind primul român ce a realizat aceasta mare performanţă. 1856. Aici. mai ales pentru vremea aceea. Porumbaru (s. La înfiinţarea Societăţii Turiştilor din România. La ora 15 a început coborîrea. cîntînd cîntece de munte şi iodlere. Walter Kargel. se scrie: „La anul 1862 apare cea dintîi lucrare geologică a unui român.. După întoarcerea în ţară. articolul Allererste Besteigung des Monch (Cea dintîi ascensiune pe Monch) în revista Alpinismus. de răsunet. Cobălcescu. La douăzeci de ani s-a căsătorit cu prinţul rus Kolzow Massalsky şi s-a stabilit în Rusia. Calcarul de la Repedea. În vale. ghizii pregătind un ceai de ienupăr şi rhododendron. ss/ Peter Jaun. Călăuzele i-au oferit în dar o diplomă în care au scris: . Din cauza soarelui puternic. cuprinzînd patru volume. cuvîntul „Valachia". Educată în libertate. anume R. Acestora li s-au adăugat Sabba Ştefănescu. fost preşedinte al Clubului Alpin Român. care-i acoperea faţa.. ivite la o astfel de expediţie". trăgea cu pistolul „ca un arnăut". se găsea „cartea de aur" a Mont Blanc-ului. a avut loc plecarea. p. Preumblările la Sinaia sau descrierea pe scurt a poziţiunilor celor mai frumoase ale Sinaei. care l-a ajutat să-şi apropie tineretul. Din anul 1891 a fost preşedintele secţiei Sibiu a S. S-a retras din funcţia de preşedinte după nouă ani de muncă intensă. A îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al S. între care şi cea de secretar în Ministerul Comerţului. De mic. El îşi motiva astfel gestul redactării ghidului: „Trenurile de plăcere — cari circulă regulat de la începutul lunii mai pînă la finele lui septembrie — aduc în Sinaia sute. El a iniţiat lucrările pentru construirea drumurilor ce duceau la Bîlea şi la Negoiu. dar neavînd cine-i conduce sau după ce se orienta sînt siliţi a se înfunda în pădure sau pe malul vreunui rîu şi a rămîne acolo. el îmbina munca de cercetare cu plăcerea de a se află în mijlocul naturii şi. în cadrul căreia a desfăşurat o rodnică şi bogată activitate. vicepreşedinte al Asociaţiei Transilvane pentru Geografie.V. Plăcerea de a urca şi a admira priveliştile a împărtăsit-o şi altora. membru al Academiei de Arheologie din Bruxelles etc. Sânta Ana.CARL CONRADT.K. tot la îndemnul lui au fost construite şi amenajate pentru turişti cîteva cabane în munţii din jurul Sibiului1. A colaborat la marele studiu de ansamblu al geologiei Transilvaniei. Ca preşedinte al S. care. că aceea de la Negoiu.K. pe Prejba şi Păltiniş. descriu trasee şi cuprind o serie de preţioase recomandări privind comportamentul turiştilor şi alpiniştilor.V. Acestea sînt: orăşelul. Se bucura de o deosebită stimă şi preţuire în rîndul oamenilor de la munte. membru al Asociaţiei Transilvane pentru Literatura şi Cultura Poporului Român (ASTRA). unele din poziţiunile cele mai apropiate de oraş şi cari merită toată atenţiunea vizitatorilor.V.). Primul preşedinte al S. reuşind. apoi a ocupat diferite funcţii administrative.K. Un an mai tîrziu. S-a născut în oraşul Sibiu în ziua de 4 februarie 1827. A văzut lumina zilei la 21 mai 1855 în comuna Căciulaţi. iar în 1888 a devenit stareţul acestui locaş de cult. la cascada Bîlea. A început apoi sa colinde munţii.V. în linii mari. entuziastă. ein Handbuch jur Reisende (Transilvania..K. timp de 30 de ani. pînă la 28 decembrie 1911 cînd a decedat. A văzut lumina zilei la Sibiu în anul 1841. Eduard Albert Bielz a făcut numeroase excursii în Carpaţii Meridionali. Ultima parte a vieţii şi-a dedicat-o.V. care se pot vedea fiind în apropiere. ba chiar mii de persoane cu bilete valabile pentru două zile. Poiana Stînii. el a colindat ani de-a rîndul Munţii Făgăraşului.K. cum şi a celor din jurul Păltinişului.. a scris numeroase articole în anuarele S. De cum a sosit aici a îndrăgit munţii. De fiecare dată. asemenea şi poziţiunea oraşului din sus şi jos". a scris prima sa lucrare. a vădit calităţile unui bun organizator şi a jalonat principalele orientări ale activităţii asociaţiei. din funcţia pe care o deţinea în conducerea S. Robert Gutt avea o fire deschisă. obligaţie ce decurgea. Mare iubitor de excursii şi ascensiuni montane. Primul lui drum a fost la stînca Sfînta Ana. neştiind ceva mai bun sau frumos decît atît. A studiat dreptul în localitatea natală. Peştera (din Piatra Arsă. n. Casa de vînătoare. ARHIMANDRITUL NIFON. unul dintre cei mai buni naturalişti ai Transilvaniei din vremea sa. autorul Calendarului pentru toţi românii. În 1879 a ajuns la mănăstirea Sinaia. Popescu. înfiinţării sanatoriului de altitudine de la Păltiniş. în 1885. totodată. cînd la Vîrful Omul. să-l dea în funcţiune. castelul Peleş. A fost preşedinte al acestei asociaţii între 1881 şi 1889. s-a pasionat pentru ştiinţele naturii.K. şi în diferite reviste ştiinţifice. ca rod al ascensiunilor sale şi al interesului ce-l purta oraşului în care locuia. ca fiu al unui pastor.V. Pustnicul. Manualul de geografie a Transilvaniei. De asemenea. pentru a face cunoştinţă cu pusnicul care trăia de ani de zile acolo. În cadrul secţiei Sibiu. N. sa călugărit (1877). Se numea Ion Popescu şi era fiul preotului din sat. masivul Retezat. rezolva problemele legate de baza materială existentă în munţi. au rămas valabile toată perioada în care ea a funcţionat.K.n. Carl Conradt a descris o parte din ascensiunile ce le-a făcut într-o serie de articole ce popularizează frumuseţile peisajului montan. După ce şi-a făcut studiile teologice. 1 Vezi şi activitatea secţiei Sibiu a S. Am observat cum unii din aceşti vizitatori au plăcerea de a vedea şi vizita poziţiuni sau locuri mai plăcute şi nu aşa de departe de oraş. conducîndu-i personal pe diferite trasee. Munţii Bucegi etc. A murit la 26 mai 1898. cum şi ghidul turistic Siebenburgen. cu timpul. ceea ce explică de ce s-a numărat printre membrii fondatori ai S. mergînd cînd la schitul de la Peştera Ialomiţei.V. Dintre lucrările lui amintim volumele Fauna vertebratelor Transilvaniei. monastirea. timp de 17 ani. pe cît se poate de scurt şi simplu. S-a născut în oraşul Sibiu în anul 1851.V.. după zece ani de strădanii. EDUARD ALBERT BIELZ. relata despre o excursie la Peştera Ialomiţei efectuată în 1884 sub conducerea lui Nifon. ajungînd. îndemnîndu-1 să cunoască şi să îndrăgească muntele. Aceasta m-a hotărît a descrie. A fost doctor honoris causa al Universităţii din Cluj. desigur. Vîrful cu Dor şi schitul Peştera. pasiune care l-a însoţit toată viaţa. . D. de exemplu. ROBERT GUTT. judeţul Ilfov. preşedinte al Asociaţiei Transilvane pentru Ştiinţele Naturii.K. s-a stins din viaţă în 3 ianuarie 1901. s-a dedicat desfăşurării unei activităţi organizatorice susţinute. cu pasiunea care-i caracteriza orice acţiune. un ghid pentru călători). potecă de cal şi de picior. I. stîna Piscul Cîinelui şi alte stîne (în text se vorbeşte. să te urci şi să ajungi pînă în mijlocul lor şi la fiecare pas vei admira posiţiuni care te încîntă şi te uimesc de multe ori. În lucrarea Eforia spitalelor civile. 14. de la înfiinţarea ei şi pînă în ziua decesului său. chioşcul Sf. Ca el a fost sufletul acestei societăţi. În continuare sînt prezentate 48 de excursii ce se puteau face din Sinaia. menţionăm mai jos cîteva din excursiile propuse: Sinaia.) Pe planul împrejurimilor Sinăii. Sinaia—Vîrful cu Dor—Peştera Ialomiţei—Strunga— Omul.. în munţii Jepi şi la muntele Caraiman (Brîul Bucegilor). pavilionul Caraiman (2155 metri) şi pavilionul Omul (2 507 metri). sau Poiana Stînei—Piatra Arsă — pe culmea muntelui pe la Claia Mare. ale lui Popescu I. Bucureşti 1903. Bucureşti 1906. Prezentarea detaliată a acestor trasee este o dovadă că în vremea respectivă exista o activitate turistică dezvoltată. că pasiunea pentru excursiile montane era o realitate bine înrădăcinată în rîndul populaţiei din Sinaia şi împrejurimi. iar lungimea lor este indicată în kilometri. cu aproape 150 membri. n. în Thiberiada. După moartea lui. Realizările acestei societăţi sînt rodul muncii grele. Rusia şi Ierusalim. cu întoarcerea prin Valea Cerbului—Buşteni—Sinaia. împărţite în patru categorii. una pe Valea Albă—Munticel şi alta pe Valea Cerbului şi se întîlnesc în Poiana Coştilei şi de acolo pînă în Vîrful Omul unde se află un pavilion (adăpost). În harta anexată lucrării sînt menţionate următoarele pavilioane şi chioşcuri: 1 pe stînga Prahovei — chioşcul Piscul Cîinelui. transformată în 1897 în Societatea Carpatină „Sinaia". de Societatea carpatină şi de Stat. Lucrările lui Alexandru G. chioşcul Davila (1 374 metri). 25 — pavilionul şi popicăria de la pescărie1. care au făcut drumuri şi poteci. pe care îl comportă orice început de trasare a unui nou drum într-un domeniu puţin cunoscut la noi atunci. Sinaia. aşa că cele mai grele şi pitoreşti posiţiuni au devenit accesibile excursioniştilor (. cu sediul la mănăstire. Se menţionează că în oraş funcţionează o Societate carpatină. după publicaţia oficială. la Sinaia. drumurile şi potecile. pe la pavilionul Piscul Cîinelui (azi cabana Piscul Cîinelui). în Bucegi — pavilionul Vîrful cu Dor (2 006 metri altitudine). numită Sinaia.. la excursia nr. Cartea cuprindea următoarea prezentare: „Oricîtă sîrguinţă mi-aş da ca să pot face călătorului o descripţiune exactă a frumoaselor posiţiuni ce întîlneşte în şirurile acestor munţi. ca şi în rîndul bucureştenilor. iniţiatorul şi conducătorul societăţii. după distanţe: excursii pînă ia 5 kilometri distanţă. Din Buşteni pornesc două poteci. 24 — Lăptăria din parc. Trebuie să-i vezi însuţi. Pentru exemplificare. Dificultatea de a străbate pînă la cele mai înalte şi grele posiţiuni în aceşti munţi a dispărut. sperăm că vor putea conduce cu înlesnire pe călător să viziteze încîntătoarele posiţiuni ale Bucegilor Români din munţii Carpaţi". la 9 februarie 1909. Casa Carp (pe Furnica. cu indicaţia semnelor naturale. Pe această hartă potecile sînt însemnate în culori. iar în această lucrare s-a trecut descripţiunea fiecărui drum în parte. lăptăria din Poiana Stînei. chioşcul Furnica (1 342 metri). societatea a mai funcţionat doar pînă în 1912. potecă de cal şi de picior. muncă. chioşcul Pepinieră. de fapt. deoarece în unele lucrări s-au atribuit Eforiei şi alte realizări ce aparţin. chioşcul Sgarbura — lîngă fîntîna lui Gate j. cel care a polarizat multe energii. Babeş. o asociaţie turistică. iar rezultatul ascensiunilor făcute este lucrarea sa principală Sinaia şi împrejurimile. excursii circulare. Afară de hartă şi două schiţe. Acasă. datorată inginerului Iosif Sângeorzan. distanţa 18 kilometri. 2 100 metri).. la Vîrful Omul. Nifon. lucrarea cuprindea sfaturi pentru călători. de acelaşi autor. sînt menţionate construcţiile făcute de Eforie pe munte: punctul 23 — pavilionul Sfînta Ana. Se dau date despre Sinaia şi despre aşezarea ei geografică: 25°31 longitudine est de Grenwich şi 45 C21 latitudine nord. 62 kilometri. ALEXANDRU G. a faunei şi florei lor. excursii de la 20 la 32 kilometri distanţă. A parcurs în lung şi în lat Bucegii. cînd a luat fiinţă Societatea „carpatină şi de tir" Sinaia. excursii de la 5 la 20 kilometri distanţă. cu distanţa lor kilometrică (. una în limba română şi una în limba franceză. la pagina 19. a perseverat în strădania de a înfiinţa. pînă în Valea Jepilor sub cascada muntelui Caraiman (Brîul lui Răducu. chiar acolo la poalele Bucegilor.Dorinţa de cunoaştere l-a făcut să întreprindă călătorii în Occident. nu voi putea parveni. Nifon şi ale lui 1 Am trecut aceste realizări pe munte ale Eforiei. GALEŞESCU. distanţa 4 kilometri. prin Buşteni şi Valea Cerbului. Sinaia. distanţa 8 kilometri. care are drept scop de a înlesni şi propaga cunoaşterea munţilor din împrejurimi. precum şi o hartă la scara l: 50 000 a regiunii. graţie sacrificiilor făcute de Eforia spitalelor. ale lui Ioan G. prin Poiana Stînei şi prin munţii Piatra Arsă.) Aceste două călăuze. Societăţii Carpatine „Sinaia" . la pavilionul de lîngă stîna Piscul Cîinelui. şi de un pavilion lîngă stîna Piscul Cîinelui).n. Strădania i-a fost concretizată la 11 martie 1893. Mesele regale (pe locul unde mai tîrziu a fost instalată staţia „Vinclu" a fostului funicular al fabricii de hîrtie). Ana.). aci anexat. care l-ar putea orienta. privind mersul cu trenul. o dovedesc faptele. În urma acestora a scris nouă cărţi. călătorul găseşte aşternute şoselele. 2 pe dreapta Prahovei. apărută în două ediţii. S-a născut la Bucureşti în 1855 şi a fost şeful serviciului spitalelor Eforiei Bucureşti.. Găleşescu. desfăşurată de Popescu. Atît sînt de falnici şi de majestoşi. Lucrarea conţine descrierea a numeroase itinerare. „Era prin vara anului 1907. toată seara. şi prin pădure s-au dus la Buşteni. Nicolae Bogdan cu încă doi turişti şi Ştefan Cesianu au întreprins o ascensiune: Sinaia—Piatra Arsă—Caraiman—Babele—Vîrful Omul—Valea Cerbului—Buşteni4. judeţul Teleorman. Fani Bogdănescu. fraţii Mihai şi Petre Gold. volumul VII—1909. domnule Bogdan». Ioane. de cînd merg pe munţi. potecile şi locurile umblate şi cunoscute numai de vînătorii de capre negre. cit. mai jos de obîrşie.. sub conducerea lui Nicolae Butmăloi. Nicolae Bogdan însoţit de Petre Gold. pe ruta: Vîrful cu Dor—Blana—Nucetul—Scropoasa— Lespezi—Leaota—Culmea Strunga—Peştera Ialomiţei—Valea Obîrşiei—Vîrful Omul—Valea Cerbului— Buşteni.. către nord-est. pp. conduşi de Gheorghe al Sandei. S-a născut ia 27 martie 1855 la Alexandria. Nicolae Bogdan. Petre Gold. Enciclopedia turistică românească.Eneceanu au fost în acea epocă îndrumarele de temelie privind turismul şi alpinismul românesc pe Valea Prahovei şi în masivul Bucegi.T. Stamate şi Bogdănescu.". „bătînd în majoritatea cazurilor pe cei mai tineri că dînsul. 68. Mîndrescu şi Ştefan Bogdănescu. Nicolae Bogdan a descris şi alte excursii. au mers pe Brîul Caraimanului — o potecuţă de oi — pînă în şaua Caraimanului. note din ascensiunile sale. . Lili Rosnoveanu. au efectuat o ascensiune. pe muntele Cumpătul au suit Nicolae Bogdan. volumul VIII—1910. şi tînărul Costin Stoicescu. de ia Sinaia la Piatra Arsă— Caraiman—Vîrful Omul—Peştera Ialomiţei—Sinaia. excursie lungă. cum am auzit pe mulţi turişti vorbind — le asculta păsurile şi de multe ori le făcea cîte o plîngere pe care o lua cu el la Bucureşti. Otto Huch. pe cînd era la casă. Popescu îl menţiona ca fiind dintre puţinii care la 1886 umblau pe Valea Cerbului. 60 şi 82. Pe tot drumul el îşi da bineţe cu toţi ciobanii pe care îi întîlneam. de ambele sexe.. era cunoscut pretutindeni şi am aflat că-l porecleau Năluca munţilor.. pe ruta: Sinaia—Piatra Arsă—Caraiman —Vîrful Omul— Strunga—Padina—Cheile Tătarului şi Zănoaga—Lespezi— Orzea—Brînduşele— Oboarele—Dichiu—Sinaia. dăm scurte rezumate: la 8 iulie 1909 au plecat din Sinaia.T. sub conducerea lui Nicolae Bogdan. student în medicină. cu toată cuviinţa. 1910. repetată. 2 Cf. iulie 1910.. unde autorul spune: „mărturisesc că de 20—25 de ani. cu micul Barozzi şi cu o englezoaică. IX-1911 şi XIII1915. a mers pe munte şi. a povestit din excursiile făcute prin toate văile şi piscurile Bucegilor. în 1910. Alexandru Tărtăşescu.". student în arte şi meserii.. D. în drum au întîlnit familia locotenentului Paraschivescu şi pe d-ra Slăvescu . prieten cu Bogdan. vorbindu-le prieteneşte ca de la egal la egal — nu cu ton poruncitor. şi de aici. Otto Huch şi tînărul Marcel Solacolu. şi Fani Bogdănescu. şi elevul Sandei N. Marini. cu întoarcere prin Valea Verde.R. Bogdan. sub conducerea călăuzei Gheorghe al Sandei. fiind mai totdeauna însoţit de cele mai bune călăuze. Buşteni 1926. Nicolae Bogdan. Tita Eftimiu şi Fani Bogdănescu. VIII-1910. student. 4 Cf.. au urcat la casa Caraiman. Anuarul S. Alexandru Tărtăşescu. într-un articol de-al său. ca să o rezolve. 3 Cf. era sprinten şi nu cunoştea oboseala. tu eşti măă ?» şi îndată venea răspunsul: «Noi sîntem. Iată ce scria despre el un alt vechi turist. Pînă în ajunul morţii. 131. Nicolae Bogdan. 26 august 1909. Nicolae Bogdan figurează alături de Mihai Vera. Ionel Ionescu. profesor universitar. în ciuda vîrstei.. Fire veselă şi prietenoasă. Emil Lezeanu. Nicolae Bogdan cu prietenii lui. iuţeala şi veselia sa"2. Bucureşti. avocatul Gheorghe Mortzun3. a venit acolo Petrică Ştefănescu. prin Piatra Arsă. Nicolae Bogdan a devenit membru în comitetul Societăţii Turiştilor din România încă din anul 1909. N. Atunci am pornit pentru prima dată pe Bucegi. înapoi la Stînca Berbecilor—Casa Caraiman şi coborîre pe Valea Jepilor3. Astfel. cu Taşca. de aici. Nicolof. Anuarul S. în 1910-. pe o altă rută. Cum zărea un cioban pe un ţanc îl striga pe nume: «Mă. p. sub titlul: Din carnetul unui turist. ce consta în a-i trata ca pe nişte tovarăşi. NICOLAE BOGDAN. Primul anuar al Bucegilor. pe care au coborît-o. pe Brîul de piatră al Caraimanului au intrat în Valea Albă. prin rezistenţa.. Nicolae Bogdan a fost un povestitor minunat şi cu mult haz. Putea fi întîlnit prin văile. vol. 24 august 1910. pe care le găsim în volumele: VII-1909. la 16 iulie 1911.. acest drum l-a mai repetat Nicolae Bogdan de două ori în 1911: la 13 iulie 1911. la 16—17 august 1911 au întreprins o ascensiune în Bucegi: Elena Antofie. pe jos. a cutreierat munţii începînd de pe la 29 de ani 1. A fost profesor particular şi apoi secretar la Camera Deputaţilor. Mihai Gold şi Tita Eftimiu au plecat din Buşteni pe vechiul drum al Caraimanului (amenajat pînă la Poiana Tîrlelor cu serpentine şi bănci pentru odihnă) prin Poiana Kalinderu—Poiana Tîrlelor—Stînca Berbecilor— Portiţa Caraimanului. pînă cînd truda şi somnul ne-au doborît. de la Sinaia la Azuga.R. Pentru importanţa lor. Nicolae Bogdan. p.R. N. Ionel Manolescu-artist. 2. XIII— 1946. 4 şi 5 op. cînd a şi început să scrie în anuarele S. Bogdan. oarecum. El ne-a desvăluit secretul prieteniei lui cu ciobanii. 8. sub conducerea călăuzei Gheorghe al Sandei. unele au avut că obiectiv Peştera Ialomiţei şi au fost 1 Vezi articolul Din carnetul unui turist. sub conducerea călăuzei Megelea şi la începutul lui august 1911. ca şi de tineri ori de vîrstnici. Nicolae Bogdan şi cu un prieten. toate despre masivul Bucegi. ca şi în munţii înconjurători.. la cabană. Ion Angelescu. În registrul vizitatorilor Peşterii Ialomiţei din vara 1898.T. pp. 139 şi 151. 123.. întîmplate la 20 februarie 1922. Barbu Vera. pe traseul: Buşteni—Plaiul Fînului—Poiana Coştilei— Vîlcelul Poieniţii—Valea Mălinului —Valea Verde—Valea Seacă a Coştilei pînă sub colţul Mălinului. Stamate. invers. Borneanu şi micul Sandei N. şi vorbeam de îndoita datorie de a înlesni şi de a îndrepta drumeţia. p. fie prin Valea Obîrşiei. unde a urmat medicina. şi să nu se găsească nicăeri adunate şi clasificate după regiuni. A îndrăgit natura şi călătoriile încă de tînăr. Era chiar Marele Urs. apoi în Franţa. NESTOR URECHIA. Nestor Urechia a dedicat acestora pagini literare de adîncă poezie. inginerul Nestor Urechia s-a născut la 1 mai 1866. În mai 1941.T. În aceeaşi publicaţie a tipărit un interesant jurnal de călătorie în forma unei scrisori: O excursie la Rucăr în 1879. Frate cu Alceu Urechia. Era însă un duşman al turiştilor improvizaţi şi gălăgioşi care profanează natura prin purtările lor" 3. de unde şi porecla de „marele urs". În capitolul Singurătate din Cartea munţilor. a vorbit despre ei în conferinţe publice. ALCEU URECHIA. la mănăstirea veche. Alceu Urechia s-a născut la 11 octombrie 1860. deşi un singuratic. 108. într-o odăiţă a schitului nou. Hanul nu se putea încă locui. El zise: «E atît de frumos dincolo la mine. cu lună plină. a mers împreună pe munte. a înfrăţirii cu munţii noştri. Doctorul rătăcitor. profesor universitar şi membru al Academiei Române. între 1887 şi 1895 a publicat în Revista nouă schiţe. pe care i-a călăuzit şi i-a povăţuit pe calea cunoaşterii. însă. În iulie 1882 a debutat în revista Literatorul condusă de Al. a fost numit profesor de geometrie descriptivă la Şcoala de poduri şi şosele. a decedat din cauza unei boli de inimă. Ideea şi rugămintea doctorului Alceu Urechia au rămas. învăţîndu-i toate tainele. munţi şi văi". cărţi poştale etc. Ur. A semnat cu diferite pseudonime: Iodoform. a intrat în istoria alpinismului românesc în acelaşi timp cu Bucura Dumbravă cu care. Doctorul Alceu Urechia. vîrstă la care încă mai urca. În compania lui şi a lui Nicolae Butmăloi. Pentru activitatea depusă şi pentru modul în care vedea doctorul Alceu Urechia alpinismul. sub Muchea Lungă.R. în prag. Veniţi şi voi»". Nicolae Bogdan era nu numai un pasionat al frumuseţilor montane. spre ştiinţa cercetătorului: una se referă la Claia şi Clăiţa (Anuarul XI—1911. Stabilit la Buşteni. „Bun cunoscător al Bucegilor şi al unei părţi din munţii Făgăraşului. tot astfel cum a vorbit despre unele momente din istoria turismului sau a abordat tematici din domeniul social. că din cauza ascuţimiii penei sale la adresa pseudo-turiştilor. vederi prezentînd fie un interes artistic — şi între d-niile voastre sînt adevăraţi artişti — fie unul documentar ? E păcat ca atîtea vederi interesante să fie răsleţite prin publicaţii. a fost proclamat membru de onoare. învaţă s-o îndrăgească2. Valea Bucşoiului. Valea Cerbului. fie prin Piatra Arsă—Caraiman. şi-a durat o locuinţă de unde privea munţii lui dragi. Tot în Literatorul a publicat poeme în proză în care-şi exprimă compătimirea faţă de cei umili. Grădina pe care o avea la Sinaia era plină de plante alpine din Bucegi. îndrăgostit ca nimeni altul de Bucegi. Astfel. Macedonski. dar a descris şi cîteva itinerare de excursii. deoarece primul statut al societăţii nu prevedea condiţiile de excludere a membrilor. încît nu pot să rămîn singur. Prima ascensiune pe munte a făcut-o Nestor Urechia în 1898 pe Diham însoţit fiind de Nicolae Gelepeanu. ulterior.efectuate fie prin Vîrful cu Dor—Lăptici. Urechia. scîrbit. ci şi un mare iubitor al semenilor săi. neîmplinite decît parţial. Fiu al lui Vasile Alexandrescu Urechia (1834—1901). nuvele. A parcurs toate traseele de abrupt cunoscute în Bucegi pe vremea lui. dar şi cu numele său. Am arătat în altă parte că este vorba de Claia Mare şi Claia Mică. cu sarcina de a se îngriji de apariţia anuarelor S. cu un felinar aprins. Din 1893 şi pînă în 1916 a îndeplinit funcţia de diriginte al şoselei naţionale Cîmpina—Predeal. după numai un an a fost „şters" dintre membri. altele s-au îndreptat către Vîrful Omul. în adunarea de constituire a Clubului alpin român din 18 martie 1934. În 1901 a apărut volumul Conferinţe. Tot la Ateneu a vorbit la 17 martie din acelaşi an despre Cum călătoreau strămoşii noştri (Căruţa poştei). articole ca: Adevăratul turist român. vol. care semăna acum cu Regele Gnomilor. 110). la ieşirea din localitate pe drumul către Gura Dihamului. Valea Ialomiţei—Moroeni sau prin Dichiu—Păduchiosul— Sinaia 1. tipărită. din păcate. 3 Cf. a cutreierat apoi masivul Bucegi pe poteci. Coborîrile au fost făcute prin Valea Jepilor. Enciclopedia turistică românească. XIII—1946. dar. note de călătorie. 2 Nicolae Bogdan nu a fost membru al Societăţii Carpatine „Sinaia". fie prin Cocora. înapoindu-se de la Paris în anul 1897. înţelegînd natura. o întruchipare simpatică. cînd auzirăm: «Unde eşti Bucura ?» şi îndată se ivi. Şi-a făcut studiile în ţară şi la Paris. neputînd fi exclus. doctorul Urechia era un mare iubitor al naturii şi în special al florilor. istoric şi scriitor. brîne şi văi. p. muntele pe care îl iubea în special era Bucşoiul. Alceu Urechia redacta şi un post-scriptum care suna ca o propunere şi o invitaţie: „Nu credeţi că între diferitele proiecte pe care Clubul alpin român îşi propune să le realizeze ar fi nimerită şi alcătuirea unui vast album cu vederi fotografice din munţii noştri. în volum. după ce a împlinit 80 de ani. uneori. El a biciuit obiceiurile vulgare ale unor turişti. la 8 martie 1900 a ţinut la Ateneul român conferinţa intitulată Drumurile noastre. . traduceri. În scrisoarea de răspuns şi de mulţumire pentru alegerea făcută. aşa cum scrie Nicolae Bogdan într-una din descrierile sale. Doctorul Alceu Urechia a fost membru al Societăţii turiştilor din România. ale căror piscuri semeţe şi dumbrăvi minunate îşi îndreaptă de milenii chemarea către toţi cei care. Manualul aspirantului excursionist sau Aforisme seteriste. cu povestirea Moartea lui P. A învăţat mai întîi în ţară. alcătuit din 1 În descrieri s-au strecurat şi unele erori pe care le menţionăm. Noi ceştilalţi şedeam la cină. în chiliuţa sa. Bucura Dumbravă scria despre doctorul Urechia: „Ursul cel mare se retrăsese. S-a întîmplat. Ortens. Nestor Urechia nu a fost membru al Societăţii Turiştilor din România şi nici al Societăţii Carpatine „Sinaia". Bucegicus. Tot în 1916. Pan. printre altele. Stînca şi Hornul lui Gelepeanu (din Coştila). pentru vîrful cunoscut azi sub numele de Pintenul Văii Albe. Capitolele: Stîncile şi Singurătatea le-a adăugat la ediţia a doua apărută în 1924. la locuinţa sa din Bucureşti. în biblioteca „Asociaţia Cercetaşii României". Nestor Urechia a tipărit cartea Sinaia—Buşteni—Azuga— Predeal. a scris. dorea ca frumuseţile munţilor. schiţe de istoria turismului românesc. Ca şi fratele său. În 1907—1908 a publicat versuri şi proză în Viaţa literară şi artistică. locuinţa. Călători francezi în ţările române. Această carte avea în prima sa ediţie capitolele: Plecarea. Florile. economia. întrebările. aşa cum o dovedeşte în capitolul închinare. A scris direct în limba română Cartea munţilor. articolele: Vechi călăuze despre ţara noastră. îmbrăcămintea. în traducerea autorului. Călători străini în ţara noastră. 1946. sub numele În Bucegi. şi este înmormîntat la cimitirul Sfînta Vineri. În 1913 a apărut Drumul Braşovului. munca. igiena. Jnepeanu. Bucura Dumbravă „a fost o înaintaşă". vechi vînători de capre negre. din Jepi. În 1906 a tipărit cartea Dans les Carpathes roumaines (les Bucegi). 1943. lucrarea a cunoscut patru ediţii. Cum umbla foarte des cu Nicolae Gelepeanu. lui Gelepeanu. către flori. o descriere şi un studiu tehnic al căii de comunicaţie către Braşov. L-a parcurs cu pasiune şi dragoste şi l-a descris în mai multe cărţi. pe care-l iubea din toată inima. povestiri din lumea insectelor. cum şi. în 1929. Bucureştii de altă dată. Printre hotare. între 1911 şi 1915 a colaborat la România viitoare. Conversaţia. note de călătorie. Pseudoturişti român. A fost membru al „Hanului Drumeţilor" şi Turing-Clubului României. Născută la Bratislava prin 1868. ambele în limba germană. Economia forţelor. ultima în 1977. La Paris. în 1926. proprietatea. Pînă prin anul 1926 se mai găseau. să fie cunoscute de cît mai multă lume şi în special de tineret. a văzut lumina tiparului cartea Dragi sa ne fie munţii. BUCURA DUMBRAVA. să fie cel mai bun cunoscător al lui. în editura „Casa Şcoalelor" a tipărit volumul Prietenile noastre păsările. La politique. În intervalul 1926—1930. La Roumanie. inginerul şi profesorul Nestor Urechia nu a putut rămîne indiferent la atitudinea falşilor turişti care începuseră să invadeze munţii şi să le strice tot farmecul. N. spunea Frosy Neniţescu. str. Tot în 1911. au scris. doctorul Alceu Urechia. s-ar putea ca unele dintre denumirile cunoscute nouă de la Nestor Urechia să aparţină. Polizu 46. tipărită în acelasi an în Biblioteca pentru toţi. număr de număr. cultura. Tot lui i se datoreşte numele de Clăiţele pentru stîncile de deasupra Urlătorii spre Claia Mare a Jepilor. A scris în anul 1907 romanul Haiducul. diferite semne de marcaj ale lui Nestor Urechia: un marcaj albastru prin Valea Seacă a Caraimanului. poveste-feerie naţională în patru acte şi cinci tablouri. Stînele. La 7 iunie 1916 a ţinut la Fundaţia universitară conferinţa intitulată Umbletul pe jos. poveşti din lumea florilor. În 1923. cum şi Robinsonii Bucegilor. Tovarăşii. şi pe coastele dintre Poiana Tîrlelor din Caraiman şi Portiţa Caraimanului. îşi semna articolele cu pseudonimele: Ortens Arineanu.expunerile de la Societatea Geografică şi de la Ateneu. El folosea. cu numeroase ilustraţii. Hainele şi dichisul drumeţului. arta şi perspectivele. În anul 1902 a tipărit Un proiect de geografie socială a României. volum care cuprinde indicaţii despre iniţierea unor anchete sociale privind hrana. probabil. către natură. şi Frosy Neniţescu-Boerescu în Enciclopedia turistică romanească. Ediţia în limba română a fost publicată în 1907 de către editura Minerva. expansivă. Despre Bucura Dumbravă — Fanny Seculici sau Fanou. de fapt. Nestor. N. pe acela de Degetul Coştilei. Bisericuţa. Era o desăvîrşită drumeaţă . operă premiată de Academia Română. împotriva acestora. pe acela de Brîul subţire aplicat brîului care ocoleşte Claia Mare pe la jumătate din înălţime. Duhul munţilor şi închinarea. Avea o deosebită înclinaţie către muzică. cea mai cunoscută şi răspîndită lucrare a lui Nestor Urechia. traduse în limba română şi se pare că a depăşit zece ediţii. Focul. Stroe Miclescu. Nestor Urechia a fost secretar de redacţie al revistei Propileele literare în care a publicat. Hrana. Emanoil Bucuţa în Al doilea Anuar al Bucegilor şi în prefaţa la Cartea munţilor. în zona de abrupt. dat micii stînci aflate în locul unde Brîul mare al Caraimanului se termină în Şaua mare a Caraimanului etc. apoi Pandurul. În 1908 a apărut cartea Gîze. a venit în România la vîrsta de cinci ani vorbea germana. Cuviinţa. cu pseudonimul „Inginerul din Bucegi". Peste alţi doi ani. către munţi. Fanny a fost şi o talentată scriitoare. poveşti pentru copii. ale naturii. apărută în 1920 la Ideea europeană. foarte bun cunoscător al abruptului şi un om cu mult haz şi imaginaţie poetică. a apărut Salamandra măiastră. Fire veselă. şi volumul antologic Fermecătoarea natură. Nestor Urechia s-a stins din viaţă la 9 aprilie 1931. înainte de primul război mondial. Tot atunci a văzut lumina tiparului volumul Vraja Bucegilor. Apărarea munţilor. În 1911 a publicat volumul Drumurile noastre. engleza şi bineînţeles româna. Lui Nestor Urechia îi datorăm mai multe denumiri în abruptul prahovean al Bucegilor ca: Blidul Uriaşilor. între alţii. ediţie revăzută. ajungînd ca. Anotimpurile. În 1904 a publicat volumul Zînele din Valea Cerbului. Prin 1900 a făcut primele drumuri în abruptul prahovean al Bucegilor. chiar în primul deceniu al secolului nostru. Priveliştea Bucegilor etc. ediţia a treia. semne izolate sub forma unor mici scîndurele bătute orizontal în trunchiuri de copaci pe brîul lui Răducu. iar în 1924 Zîmbetul pămîntului. unde a semnat. exceptînd pe călăuzele Nicolae Butmăloi şi Nicolae Gelepeanu. cum îi spuneau prietenele şi prietenii. Cartea a avut pînă în prezent 15 ediţii. franceza. bucureştean din mahalaua Tabacilor. la Buşteni. un simplu muncitor. D. cu care ai luat atîtea splendide vederi"4 Vasile Teodorescu a cutreierat masivul Bucegilor pe cărări. Ion Oteteleşeanu. Iezer. Enciclopedia turistică românească. pe care Bucura a adus-o din drumuri de treizeci de ani".. de profesiune tipograf. Vedem zilnic articole şi reclame ce se fac altor localităţi din ţară şi străinătate. pe Acul Mare al Morarului. În afară de acest mod de popularizare. 64. om cu suflet ales. în Port-Said3. Numărul 1 al publicaţiei tipărea următorul articol de fond. a urcat prin 1901 sub conducerea călăuzei Gheorghe al Sandei. frumuseţile Munţilor Bucegi şi ale localităţilor de pe Valea superioară a Prahovei. în Retezat. care sînt cu mult mai inferioare ca ale noastre şi de aceea facem apel la toţi locuitorii ca. sădită în grădina literaturii româneşti. cu el îşi petrecea serile la Peşteră. Născut în Bucureşti. la Bîlea în Munţii Făgăraşului. printr-un comis-voiajor. una dintre cele mai vechi tipografii din mediul rural românesc. pleca vara. în Buşteni. Buşteni. Este demn de semnalat faptul că Vasile Teodorescu. Dinu 1 2 Numai pînă la refugiul „Solvay" (4000 metri altitudine). dar uneori conducea grupuri. Mihai Haret. VASILE TEODORESCU. A rămas atît de puternic impresionat de frumuseţea locurilor şi a Munţilor Bucegi. Lua cu acest aparat vederi pe care le copia pe cărţi poştale sau cu care făcea pliante. A deschis. În această tipografie a apărut ziarul bilunar Bucegii din Buşteni. s-a săvîrşit din viaţă la 30 ianuarie 1926.. fără. În 1926 a plecat într-o călătorie în „ţara Himalayei". Să-i urăm dar. Râpeanu. doctorul Alceu Urechia şi. fie material. . trebuie să adaug că în unele din căţărările mele pe Bucegi am fost întovărăşit şi de alţi doi buşteneni şi anume Vasile Teodorescu şi Niculae Butmăloi. Bucura avea cercul ei format din Frosy Neniţescu-Boerescu. cît mai multă lume să ia cunoştinţă de Buşteni şi de Munţii Bucegi. însă. pe care foarte puţini din ţara noastră îi cunosc. fie moral. însă marea ei slăbiciune era masivul Bucegi cu Peştera Ialomiţei.. Vasile Teodorescu. publicul afla articole frumoase şi interesante. a instalat într-un sat românesc. A suit pe Negoiu. interesante figuri din turismul şi alpinismul românesc. A fost una dintre cele mai. inginerul Nestor Urechia scria: „Ca să fiu drept. a suit în 1921 sub conducerea lui Theodor Rosetti-Solesru şi în tovărăşia fraţilor Vătămanu. încît a rămas la poalele lor. a îmbrăţişat de tînăr meseria de tipograf. adică fără onorariu. vara şi iarna. Printre colaboratorii ziarului. Cele mai multe articole erau scrise de către Vasile Teodorescu. Cu acest cerc mergea. spunea Frosy Neniţescu-Boerescu. uneori. Frumoase şi interesante sînt amintirile de munte scrise de Bucura sau de prietenele ei. a încolţit în mintea şi inima Bucurei Dumbravă. ci numai ca să luptăm pentru interesele noastre locale şi mai ales să arătăm frumuseţile cu care este înzestrată bogata Vale a Prahovei cu falnicii şi demn de admirat MUNŢII BUCEGI. A urcat în Alpi pe „Cervin"1 şi pe gheţarul „Le Buee" din masivul Mont Blanc. ani de-a rîndul. dar cu osebire cu „moş nălucă" — Nicolae Bogdan. nu ca să facem politică sau ca să bicium pe unii şi pe alţii. unele scrise de el însuşi. un bazar. 4 Vezi Vraja Bucegilor. Al doilea anuar al Bucegilor. popularizînd. 1926. mai tîrziu. încă din anul 1919. Natalia Silvici. 53—58. cităm pe inginerul Nestor Urechia. iar unele dintre ele au fost redactate chiar în timpul culegerii literelor. notarul D. astfel. 137. p. că şi cu „marele urs" — doctorul Alceu Urechia. sub titlul Ce voim. încît prin 1901 s-a hotărît să rămînă acolo. pe lîngă comentarea întîmplărilor locale. Sinaia 1927. iar d-ta cu aparatul cel mare şi greu de fotografiat. cum şi mai multe lucrări cu caracter turistic-alpin. Despre el. p. Primul număr al ziarului — apărut la 15 mai 1911 într-un tiraj de 1000 de exemplare pe care scria gratuit — a fost răspîndit în întreaga ţară. 3 Cf. Mergea pentru plăcerea lui. Nicolae Bogdan. el a scris două articole publicate în cartea Dragi să ne fie munţii de Nestor Urechia. dar cei mai iubiţi munţi ai ei au rămas Carpaţii. la 1867. un atelier de fotografiat şi o tipografie. pe brîne şi chiar pe unele văi. pe această cale. cu toţii. Se ştie că ea a fost cea mai hotărîtă dintre ctitorii „Hanului drumeţilor" şi mai apoi a Turing-Clubului României. Parîng. Jerfelor sale băneşti şi dragostei lui de Natură se datoreşte publicarea. Multe clipe am petrecut în tovărăşia d-tale la poalele şi prin meleagurile Bucegilor. îl purta prietenul său Ion Morărescu . pe care. în casa cu prispă din strada Daviîa din Sinaia. Emanoil Bucuţa a scris în Al doilea Anuar al Bucegilor: „Cartea munţilor e cea mai frumoasă floare. Pe Valea Mălinului. care l-a distribuit la toate hotelurile. „Ne-am hotărît ca să dăm la lumină acest mic ziar. În drumurile sale lua un aparat mare de fotografiat.nea Niţă. a practica meseria de ghid. a ziarului Bucegii din Buşteni în care. p. să contribuie la susţinerea acestui ziar care va aduce mari şi netegăduite foloase tuturor. Elena Rîmniceanu. Lucrînd cu plumb.şi o pasionată alpinistă. librăriile şi magazinele mai importante. eu numai cu sacul de munte de-a spinarea. pentru refacere. articole apărute şi în ziarul Bucegii din Buşteni. a venit în plimbare la Buşteni acum vreo 25 de ani. Pe cînd se întorcea din India. durată lungă şi rodnică pe calea apucată". atît s-a lăsat prins în mrejele Bucegilor Vrăjitori. XII—1946. pentru ca. construcţia casei „Hanul drumeţilor" pe pajiştea din Cocora2.. Noua călăuză a turistului în Valea Prahovei (1923). alături de mama sa Paraschiva. A urmat cabanier la Mălăeşti Ion Stănilă-junior şi cu soţia lui Paraschiva. toţi devenind ghizi sau cabanieri. În dinţi. încă mai ţinea două flori de colţ culese.K.Dumbravă. Avea şi el excelente calităţi de gazdă şi om de munte. cit. lulius Romer. s-a căsătorit în 1947 cu Mariei ca Putinaru. Riegler. o familie de cabanieri. după ce a crescut. Vladimir Bortnowski a publicat Sinaia. Împreună au fost în 1958 la cabana Colţi din Poiana Horoaba. om de încredere. preşedintele secţiei Braşov a S. îşi încărca rucsacul cu de toate. care o sută de ani a stat cu cinste în slujba turismului şi alpinismului. Vorbe petrecute (1915). Ion Buzea. În timpul vieţii. A fost un om de munte. Un alt membru al familiei Stănilă. în ziua de 7 august 1910. acesta. era un model de cabanier. la cabana Poiana Izvoarelor. ION STĂNILĂ-SENIOR. A fost ghid şi primul cabanier la cabana Mălăeşti a secţiei Braşov a S. în 1926. Karl Weinlich. bun cunoscător al locurilor. tot Ion Stănilă. iar la 20 august 1911. pregătea de ale mîncării şi cînd treaba se termina şi lumea se simţea mulţumită. În cabanele fără îngrijitor el ordona imediat totul. Căsătorit în 1870 cu Maria. pînă în clipa cînd a căzut victimă muntelui.K.K. A. Gheorghe şi Alexe. de la bunic la nepot.V. Iată. Ca ghid1 era fără cusur. călăuză pentru vizitatori şi turişti (1929). Gheorghe.. Rosazza şi alţii. soţia lui Ion Stănilă-senior. Grigore Puricescu. În semn de omagiu. din toamna 1959 şi pînă la 29 decembrie 1963 cabanieri la Vîrful cu Dor. . o casă memorială. XXXII—1912.V. Ei au avut toate calităţile tatălui. Bărbatul decedînd pe front. Profesorul i-a aprobat cererea şi nea Vasile a făcut împroprietăririle. Sfaturi folositoare turiştilor pe munţi (1921). Vasile Teodorescu a fost un pionier al alpinismului în Buşteni şi merită. Em. ca şi pentru oameni. Alexe. Un surîs uşor de mulţumire îi apărea pe faţă. în articolul Un ghid vajnic. iar de la această dată şi pînă în iunie 1982. caravane cu cai. În tipografia din Buşteni au fost tipărite mai multe volume.V. cadavrul a fost transportat la cabană şi apoi la Rîşnov. cînd Ghiţă a ieşit la pensie. Ion. El a plecat însoţit de un nepot. cunoscîndu-i bine şi apreciindu-1. cu ochi prietenoşi. a lucrat în funcţia de cabanier la casa de pe Vîrful Omul a Turing-Clubului României. Tot în tipografia lui Vasile Teodorescu a apărut Primul anuar al Bucegilor.V. la 7 august 1910". deşi nu era obligat 2. deci. Cu ajutorul ciobanilor. numit şi Ghiţă. dintre care menţionăm: Sfaturi bune pentru turişti pe munţii Bucegi (1912). în vîrstă de 64 ani. l-a numit preşedintele Consiliului comunal Buşteni. cînd şi-a întocmit anunţul mortuar.. Din tot ce i se încredinţa. Gheorghe Stănilă. Cît timp a fost tipograf la Imprimeriile Statului. nu se pierdea nimic. T. atunci se aşeza şi el. Ion Stănilă-senior a fost în serviciul S. op.V. Cf.K. Vasile Teodorescu a lucrat la tipărirea cărţilor profesorului Nicolae Iorga. să completeze doar datele. de la construirea ei. făcea focul. acel 1 2 Cf. sa accidentat în acest loc.. pînă în 1937. renumit prin numărul mare de urşi răpuşi de el. editat de secţia Bucegi a Turing-Clubului. Pe la amiază. Ion Stănilă-senior a fost paznic de vînătoare. prietenii au aşezat pe faţada clădirii în care locuia un bust al lui Vasile Teodorescu. a murit şi ea în 1938. A decedat la 4 iulie 1943 şi a fost înmormîntat la Buşteni sub Caraimanul drag lui. După 36 de ani de serviciu la casa Mălăeşti. cu prisosinţă. Ca şi tatăl şi bunicul lui. Anuarul S. Ionescu din Sinaia. l-a urmat la locul de veci. Mihai Haret a publicat Peştera Ialomiţei şi Casa Peştera (1925). inaugurată la 29 iulie 1882. S-a născut la 7 februarie 1846 la Rîşnov. La înmormîntare a participat secţia Braşov a S. a plecat să-l caute şi l-a găsit mort în Valea Rea. Fiul lui Stănilă-junior. toate avînd că autor pe Vasile Teodorescu. Feciorul cel mare. înainte de a deveni cabanier. fiul lui Gheorghe. NICOLAE BUTMALOI. el a rămas aşa pînă în ultima clipă. cu o expresie plăcută. după 28 ani de serviciu credincios ca ghid. gata oricînd să ajute pe turişti şi prieten cu vizitatorii mai credincioşi ai casei. După căsătorie. lăsînd fostului său ucenic şi lucrător. neapărat. la locul nenorocirii i s-a pus o placă comemorativă cu următorul text: „Ion Stănilă-senior. care îşi creştea şi copiii. de la Omul. amabil şi nu umbla. îl mai ajuta în muncă şi fratele său. ca să culeagă cîteva flori de colţ ce le promisese unui colecţionar. Dar nea Vasile s-a dus în audienţă la Bucureşti şi a spus profesorului : — „Vă mulţumesc foarte mult. Costrişeanu. La 7 august 1911 şi Maria. a lucrat. sub îngrijirea institutorului C. Alt frate. pe Bucşoi. Glumeţ şi vesel din fire. încît simţeai o plăcere să-l vezi cum colabora cu fratele său Ion. 128.K. cu răni grave la cap. credincios. soţii au avut trei copii: Ion Stănilă-junior. după cîştig. cînd a fost prim-ministru (1931— 1932). copilul s-a întors la cabană spunînd că bunicul a dispărut în ceaţă şi nici nu a mai răspuns la strigăte. cabana a rămas în grija soţiei sale. Cînd conducea excursii. dată fiind aşezarea cabanei Omul. impunea o ordine perfectă şi împărţea judicios poverile pentru cai. în condiţii mult mai grele. În Scheii Braşovului a văzut lumina zilei Nicolae Butmăloi. la cabana Mălăeşti pînă în 1952. inteligenţi. băiatul al doilea al lui Stănilă-senior. însă nu primesc dacă nu-mi aprobaţi împroprietărirea cetăţenilor care au drept la aceasta". p. el răspundea pentru toate. la Buşteni. Emil Racoviţă împreună cu alţi colegi au înfiinţat la 21 noiembrie 1921 asociaţia „Frăţia Munteană". Cînd T. 1979. cum spunea Nestor Urechia. a început să-i colinde.R. în special de capre negre. În timpul războiului din 1877 era ucenic la un fabricant de instrumente muzicale. judeţul Braşov.T. înainte de a se stabili. pagina 108. constituind la Cluj secţia 1 Nestor Urechia. restaurator la Predeal. o parte. probabil. Această activitate nu l-a împiedicat ca. În 1919 semna contractul prin care era angajat pe viaţă director al Institutului de Speologie din Cluj. Nicolae Butmăloi a tipărit Călăuza mică. priceput la toate. căsuţă care purta cu mîndrie o placă pe care scria „căsuţa moşi N.R. întreaga lor situaţie topografică. Butmăloi s-a retras la Buşteni unde avea o căsuţă simpatică pe Valea Cerbului. „Nicolae Gelepeanu a fost cea mai originală figură din şirul bărbaţilor cari au iubit Bucegii şi i-au cutreierat în lung şi-n lat. În abruptul prahovean al Bucegilor au rămas mai multe denumiri de la el. au fost tipărite în anuarele I—III. pînă ce. din cînd în cînd. S-a născut la Iaşi în ziua de 15 noiembrie 1868. fauna şi flora lor în amănunte"1. naiuri şi altele. pe malul lacului Herăstrău. a ajuns cel mai bun cunoscător al abruptului prahovean. pe la începutul acestui secol. Nicolae Gelepeanu s-a aciuat pe lîngă familia Votsch. În 1933. pagina 209. fiind un excelent cabanier. măsurat. Mormîntul său se află în cimitirul de pe Zamura. disciplină căreia i s-a consacrat ulterior toată viaţa. totuşi. de snoave. în Buşteni. EMIL G.care avea să devină vestită călăuză în abruptul prahovean al Bucegilor şi un foarte bun cabanier. în anul 1923. îndeosebi în regiunile grele din abruptul prahovean al Bucegilor. Gelepeanu a activat şi oa ghid. ale secţiei alpine a Bucegilor din cadrul T. pe la vîrsta de 13—14 ani. Butmăloi a învăţat să schieze. împreună cu soţia sa Mina. Aici a deprins vînătoarea de raţe sălbatice. a studiat la Facultatea de Drept din Paris. Curînd însă a fost atras de studiul ştiinţelor naturii. lui Nestor Urechia. cobze. Reîntors în ţară în 1920 a fost numit profesor la Universitatea din Cluj. După cucerirea independenţei. vînatul fiind de astă dată cocoşii de munte. atras de vraja Bucegilor. în Vraja Bucegilor. şi de inginerul Nestor Urechia. ar reieşi. îndatoritor. Nicolae Butmăloi a trecut în veşnicie. învăţînd cum să construiască viori. O vreme a condus şi casa Caraiman a Societăţii Carpatine „Sinaia". O excursie în tovărăşia lui însemna o încîntare. După primul război mondial. la vîrsta de 63 de ani. Excelentele calităţi de călăuză ale lui Butmăloi sînt menţionate de Nicolae Bogdan în Anuarul S.C. bodîrlăi. fără să arate oboseală. din ce în ce mai amănunţit. Mulţi turişti i-au rămas recunoscători pentru orele de desfătare sufletească petrecute alături de el prin văile şi pe plaiurile Bucegilor. Necesităţile cerute de activitatea de cabanier l-au făcut să folosească cel mai direct drum de la Buşteni la Peşteră. Cum legătura dintre Buşteni şi Peştera impunea şi ascensiuni de iarnă. Editura Sport-Turism. Butmăloi". cum şi pescuitul. Meşteşugul de a lucra lemnul îl va practica şi mai tîrziu la Buşteni. 1979. apoi la Tîrgovişte. găinuşele. După bacalaureatul luat la Iaşi. O „grădină de om". NICOLAE GELEPEANU. Mai tîrziu va practica vînătoarea în Bucegi. Din Tîrgovişte a venit la Bucureşti. A fost băiat de prăvălie la firma Eremia din Braşov. neîntrecut povestitor de legende. comunicativă. de amintiri şi de întîmplări amuzante din acea vreme. După diferite indicii. deşi. A lucrat în Franţa ani şi ani de zile ca subdirector al laboratorului „Argo" din localitatea Banyuls-sur-Mer (1900—1920) şi codirector al revistei Archives de zoologie experimentale et generale (1900—1947). deşi nu conducea decît în ture de abrupt. este destul de greu de deosebit ce contribuţie a avut fiecare în completarea toponimiei Bucegilor. mistreţii. iar în locurile grele vădea o deosebită siguranţă. cu cîteva sfaturi practice pentru excursionişti. mergea cu pasul lui încet. ce ţinea o lăptărie la Şosea. lişiţe.R. drum pe care apoi l-a marcat Turing-Clubul şi a primit chiar numele de „Drumul lui Butmăloi". A fost. Nicolae Butmăloi a preluat conducerea acesteia. care urmărea să evidenţieze potenţialul natural turistic şi alpin al Transilvaniei. mai întîi. paznic de vînătoare în masivul Postăvarul. cum şi caprele negre. veşnic cu zîmbetul pe buze. pare-se. în memoria prietenului său. Fire prietenoasă. să facă şi pe călăuza. „Bisericuţa" de pe Brîul Mare al Caraimanului. Vraja Bucegilor. După ce a condus cinci ani casa Peştera (1923—1928). Era singurul copil rămas în viaţă al părinţilor săi Gheorghieş şi Eufrosina Racoviţă. Pintenul Văii Albe) şi „Fîntîniţa Morarului" se datoresc lui Gelepeanu. iar în ce priveşte calităţile lui de bună gazdă. izbutind să le cunoască toate tainele. Toponime ca „Stînca lui Gelepeanu" şi „Hornul lui Gelepeanu" sînt datorate. bun gospodar. săritor. Făcea uneori şi pe călăuza. Convins de rolul educativ pe care-l poate deţine cunoaşterea temeinică a frumuseţilor naturale ale patriei. S-a născut în anul 1860 la Zărneşti. cînd s-a ridicat prima casă Peştera. În anul 1889 s-a stabilit definitiv la Buşteni şi a început să cutreiere munţii. în acelaşi timp cu Nicolae Gelepeanu şi împins de pasiunea vînătorii. .. mărturie sînt menţiunile din registrele casei. Pe lîngă meseria de lutier şi tîmplar. 1910.C. că nume ca „Brîul subţire" din Claia Jepilor. cum umbla foarte des împreună cu Nestor Urechia. după aceea. şi-a extins activitatea şi peste munţi. pe lîngă „patima" vînătorii. din care. azi. primul institut de acest gen din lume. În 1927. RACOVIŢĂ. „Degetul Coştilei" (numit. Aici. a bogăţiei spirituale a poporului. Nicolae Gelepeanu a decedat la Buşteni. Lotru şi Făgăraşului.strîngerea într-un mănunchi puternic a forţelor celor ce iubesc muntele". să îndemne tineretul să o cunoască. În ţara noastră a iniţiat cercetarea şi vizitarea a sute de peşteri din toţi munţii României. Activitatea sa pentru sprijinul dezvoltării turistice s-a concretizat. editarea unui periodic.. turism-alpinism. în această calitate. Tot el a iniţiat cumpărarea unui apartament pe Bulevardul 6 martie la nr. după indicaţiile lui Radu Ţiţeica a reuşit ascensiunea de iarnă a Văii Coştila. după ce a părăsit asociaţia A. pe ruta: Buşteni—Poiana Coştilei—Valea Cerbului—Vîrful Omul—Valea Obîrşiei—Valea Ialomiţei—Bulboace—Nucet—Blana—Cantonul Jepi. a decedat în aceeaşi zi în 1966. Aurel Teodorescu. al Asociaţiei Drumeţilor din Munţii Iubiţi ai României şi fondator al Clubului Alpin Român. cu mai mulţi prieteni. Emil Racoviţă a avut o contribuţie însemnată la dezvoltarea turismului şi alpinismului în Transilvania. făcînd o ascensiune în Bucegi. în conformitate cu cele spuse de el şi colaboratorii săi în Statutul asociaţiei „Frăţia Munteană". ospătarii şi adăposturi în centrele turistice. îl găsim alături de concetăţenii săi Aurel Teodorescu şi Munteanu parcurgînd diferite poteci în munţii Bucegi. membru al Turing-Clubului României. îşi reia activitatea de munte în compania lui Eugen Stoian. În 1926 grupul Niculae Comănescu.„Munţii Apuseni". în primul rînd. Ca student. în Buletinul alpin şi Buletinul clubului alpin român. Manolescu. Reîntors în capitală în 1929. înfiinţarea unor hanuri. Păpuşa. În luna martie. a unor călăuze. „. în fruntea căruia a fost ales inginerul Gheorghe Frim. O activitate care l-a ajutat. unde au avut sosirea. 15. un speolog de mare renume. ţinerea unor şedinţe de comunicări şi conferinţe în şedinţe publice. Din 1924 a plecat în provincie unde a practicat avocatura. lucrări ştiinţifice şi de popularizare a frumuseţilor munţilor.I. să-i facă cunoscuţi atît în ţară. pentru a-l transforma în sediu al clubului. Neagu Boerescu.D. de marcarea potecilor. a ridicat prestigiul ştiinţelor speologice pe plan mondial. o dată în plus. În toamna anului 1925 a participat. Parîng şi Haţegului. pe traseul: Poiana Mărului—Godeanu-lacul Borăscu—Galbena—Valea Lăpuşnicului—lacul Bucura—Peleaga—Retezatul—Zănoaga. cu Victor Mateescu.C. Făgăraşului. Panaiot.-ului. Virgil Ioan.. A scris numeroase articole pledînd pentru alpinism în Gazeta sporturilor şi în alte publicaţii ale vremii. El credea sincer în finalitatea şi rolul turismului..M. şi s-a ocupat de dotarea lui. în compania lui Victor Mateescu. Paul Nedelcovici şi J.C. Cristache Dedula şi P.. În cadrul clubului Alpin Român. Nicolae Dimitriu a devenit un fanatic al clinului prahovean al Bucegilor. Prin opera sa.R.. în participări sau organizări de excursii. El este cel care a avut o contribuţie esenţială la construcţia Căminului alpin din Buşteni. iar după 1944 preşedinte al Federaţiei Societăţilor de Turism. în general. aşezarea de plăci şi tăbliţe de orientare". Această excursie era făcută în cadrul Asociaţiei Excursioniştilor Români şi tot în 1926 îl găsim că făcînd parte şi din asociaţia „Pelesul" clin Sinaia. prin „. între altele. înapoi la Lupeni—Pietrosani. În 1932.organizarea de excursii individuale şi colective. a apreciat că existenţa în acelaşi oraş a două societăţi avînd acelaşi domeniu de activitate ar diviza forţele. şi de aici spre Mîndra—Stîna din Găuri—Valea Lotrului—Brezoi—Coţi—Suru—Budislavu—lacul Avrig— Negoiu—lacul Bîlea—Vînătoarea lui Buteanu—Podragu—Moldoveanu—Piatra Craiului—Bucegi— ..să cerceteze şi să studieze ştiinţificeşte munţii României. construirea unor drumuri şi poteci. Dar Emil Racoviţă a fost. Paul Nedelcovici şi alţii. judeţul Ialomiţa. cît şi în străinătate. Piatra Craiului şi Bucegi.. Mergînd la 10 august 1931 cu Radu Ţiţeica pe traseul: Poiana Coştilei—Vîlcelul Poieniţii—văile Mălin—Seaca Coştilei—Ţapului—Brîul Mare al Coştilei. la .. sa iubească natura. NICOLAE DIMITRIU. a luat iniţiativa înfiinţării Clubului Alpin Român. în susţinerea şi impunerea acestei preocupări în faţa oficialităţilor. În 1961 a scris împreună cu Emilian Cristea cartea Bucegii. După această ascensiune. de organizarea excursiilor colective. Născut la 21 mai 1899 în Bucureşti.crosul montan" din Bucegi. Din această contopire a luat naştere secţia Turing-Clubului României „Frăţia Munteană" din Cluj. Papaianopol (din Bucureşti) şi V. NICULAE COMĂNESCU. În 1923—1924 a parcurs munţii Iezer. Retezat. cum şi a refugiului Coştila. Emil Racoviţă s-a stins din viaţă în 1947.R. organizat de subcomisia de turism a Federaţiei Societăţilor Sportive din România. prin toate mijloacele călătoriile şi şederea în munţi". că om de ştiinţă. Munteanu (din Călăraşi).. de-a lungul Carpaţilor Meridionali. De Anul Nou 1926. Nicolae Dimitriu a fost vicepreşedinte al Clubului Alpin Român. temei pentru care a cerut şi a obţinut fuziunea asociaţiei sale cu secţia nou înfiinţată a T. în numele T.. Nicolae Dimitriu s-a ocupat de editarea Buletinului alpin şi apoi de Buletinul clubului alpin român. acesta-i dezvăluie frumuseţile abruptului prahovean al Bucegilor.. cu corturile. Bude (Avrig) a întreprins o excursie de 25 de zile. a întreprins în 1921. i-a blocat viscolul şi zăpada la cabana Mălăeşti de unde au trebuit să se întoarcă. Emil Racoviţă. Itinerarul acesta a fost repetat şi în 1922. din toate puterile lui şi pe toate căile.R. mişcarea alpină din ţara noastră. Niculae Comănescu şi Aurel Teodorescu. S-a născut la 5 august 1907 în oraşul Călăraşi. să uşureze. Parîng. „. un traseu pornind din Banat peste munţii Godeanu. Prin întreaga sa activitate. Tînăr fiind. A fost membru fondator al secţiei alpine a Clubului Sportul Studenţesc membru în comitetul Asociaţiei Excursioniştilor din România. În 1934. Blumea. să sprijine. realizarea unui traseu în peretele Gălbenelelor. muchea nordică din Turnul Seciului. a urcat în premieră. La 31 ianuarie 1932 Niculae Comănescu a reuşit cea mai frumoasă performanţă.Casa Peştera. alpinismul românesc a suferit o grea pierdere. în acelaşi an. Tot cu Ion Şincan a urcat în 1934 Hornul Central din Colţul Mălinului. . victimă a unei avalanşe pe Valea Coştilei din Bucegi. reuşind doar să urce primele trei lungimi de coardă din actualul traseu Trei Surplombe. La 11 august 1935. cu acelaşi secund. necunoscîndu-se activitatea lui Teodor Rosetti-Solescu). punctul „La Verdeaţă". Sepe Zavazal şi Ivana Popescu. Tot în 1935. pe pantele abrupte de iarbă şi Brîul aerian. începînd căţărătura (se pare că el a bătut primele pitoane în Bucegi. cu diverşi secunzi. Niculae Comănescu şi Leova Stolear au parcurs creasta Văii Albe. iar la 2 octombrie. Niculae Comănescu a încetat din viaţă. Prin moartea lui. plecînd din Valea Albă. Toate traseele menţionate mai sus au fost premiere alpine. în compania lui Ion Şincan şi Bubi Schefler. cu Ion Şincan. traseul Spălătura Văii Seci a Caraimanului. avînd ca însoţitori pe Aurel Teodorescu. la numai 29 de ani. La 15 martie 1936. Vîrful Picătura. la 25 septembrie 1932. iar la 29 august. Niculae Comănescu a încercat în cîteva rînduri. premiera de iarnă a Văii Seci a Caraimanului. cu sediul în Bucureşti. În articolul înfiinţarea asociaţiei de turism. Vinţe. 837 din 11 iunie 1948. de pildă. O. . octombrie 1948 4 Turismul popular. Tribunalul Ilfov — secţia Notariat — autentifica actul constitutiv şi statutele Asociaţiei Turismul Popular. prin decretul prezidenţial nr. 5. şi birourile sale răspîndite în principalele staţiuni balneoclimatice au iniţiat o serie de acţiuni obişnuite : • excursii cu membrii sindicalişti. prin jurnalul Consiliului de Miniştri nr. Radu Gheorghiţă preciza1 că acest nou organism are în conducerea sa oameni aleşi din rîndurile clasei muncitoare. a fost desfiinţat. Amilcar Constantinescu.K. nr. O. deziderat ce nu s-a realizat. cîte un delegat al U.S. în împrejurimile localităţilor.. 15 (fostul sediu al C. După numai un an de activitate în această formulă organizatorică. U. Articolul 4 din Statut definea scopul asociaţiei: „Scopul asociaţiei este de a organiza şi dezvolta turismul. R. pînă la 11 iunie 1948. la 19 august 1948.Secvenţe din activitatea de turism-alpinism după 11 iunie 1948 Turismul Popular După 23 August 1944. Organizaţia Sportului Românesc (O. Oficiul Naţional de Turism înfiinţat în 1936. deşi era lipsită de o bază materială corespunzătoare a obţinut rezultate însemnate : • a efectuat excursii colective cu muncitorii. Constantin Messinger.) şi Clubul Alpin Român. a mers pe ruta: Valea Albă—Caraiman—Valea Jepilor. La 31 iulie 1948. ba chiar şi premiere. U. a condus un grup de 16 persoane într-o excursie în Piatra Craiului. Teles.. un membru din comitetul central A.R.R. Bulevardul 6 Martie nr. Simian. Ion Dumitru. Din comitetul de conducere făceau parte doi delegaţi ai O. că for tutelar al asociaţiilor turistice din ţară.E.T. aşa. Elena Calista. Gheorghe Florescu. au realizat. (40% în excursiile individuale şi 50% în cele colective cu minimum zece participanţi) . sub toate formele: turism general.P. Turismul Popular. 2.F. Acţiune menită să înregistreze un salt cantitativ. • a obţinut reduceri pe C. alpinism. pe scurt A. Constantin Rădulescu-Tita.. 5 din martie 1 2 Turismul popular.R. un grup condus de S. • filiala Bucureşti a organizat o şcoală pentru formarea conducătorilor de grupuri . Constantin Ionescu-Titi.N.A. • repararea unor cabane în munţi. în Bucureşti asemenea conferinţe au avut loc la sală Dalles şi la Biblioteca Fundaţiei . cînd şi-au dat consimţămîntul Turing-Clubul României.T.T.P. O. vechile asociaţii de turism-alpinism au fost dizolvate. studenţii şi elevii2. din rîndul elevilor urma să se recruteze viitorii alpinişti-căţărători.P.S.A.. Oficiul Naţional de Turism (O. folosind mijloacele de transport auto şi C.).R. într-o asociaţie turistică de sine stătătoare. turism de munte şi alpinism tehnic". Asociaţia turismul popular. cluburi şi oameni O unificare a asociaţiilor s-a mai încercat în anul 1940. nr.P. Ion Sebastian.T. camping.R. S. conducătorul. Preşedinte al asociaţiei era I. pentru membrii A. acolo. Atunci s-a transformat. În scurta-i existenţă de doi ani.) coordonînd activitatea sportivă din Republica Populară Română. din Piatra Craiului4.M.N. un delegat al armatei. • editarea revistei Turismul popular.. anul I. ministrul silviculturii.N. S-au înfiinţat filiale în mai toate oraşele ţării.T. iunie 1948— iunie 1950. iulie 1948. • a efectuat marcaje în munţi .) s-a transformat în Organizaţia Sportului Popular (O. al doilea grup. Adrian Stoenescu.S. la munte. Emilian Cristea. Dispunînd după 11 iunie 1948 de o bună bază materială (cabanele fostelor asociaţii de turism-alpinism).F.).R. • a cerut filialelor sa înainteze tabele pentru ghizii profesionişti.T.V. ambele grupe avînd în total 88 de participanţi 3) . • a efectuat ascensiuni alpine în cursul cărora s-au făcut lecţii de căţărare. a continuat să coordoneze activitatea de turism-alpinism pînă cînd..R. Societatea Carpatină Transilvană clin Sibiu (S. un delegat al O. Vizante.N. Comitetul filialei Bucureşti a Turismului Popular avea în componenţa sa pe Constantin Parhon. Pincu Weintraub. practic.G.. 3 Turismul popular. un delegat al C. premiera peretelui din canionul Ciorînga.N.N. Vizante şi Elena Calista a mers pe ruta: Diham—Mălăeşti—Vîrful Omul—Valea Cerbului. în locul lor fiind înfiinţată Asociaţia Turismului Popular (A. la munte şi în jurul localităţilor (un exemplu: la 18—19 septembrie 1948.F. I. avînd ca ramuri de activitate: turism.D. publicat în Buletinul oficial nr.P.T. care a luat locul revistei de turism România.T a activat.. sub conducerea lui Pincu Weintraub. cu studenţii şi elevii. împreună cu trei din cursanţi. • a iniţiat ţinerea unor conferinţe cu proiecţii de diapozitive în 35 centre mari muncitoreşti.S. în afară de iniţierea în căţărătură. Octavian Tuhai.T.P. dar evenimentele au împiedicat înfăptuirea ei. camping.) nu şi-a schimbat titulatura. 88. cum şi alte persoane care activau în domeniul turismului şi alpinismului. Această schimbare a fost primită cu multă bucurie de adevăraţii turişti şi alpinişti. la marc. I. 5 octombrie 1948. deoarece punea capăt disensiunilor dintre asociaţii. nr. .T. Turismul popular seria a II-a."1. A avut ca organ de presă revista Turismul popular. fonduri speciale pentru subvenţionarea organizării de excursii muncitoreşti" 2.F. Piatra Craiului. ascensiuni cu alpiniştii.. Secţia de turism a C. 3 Sportul popular.M. secţia de turism a C.M.M.M. secţia Sport-Turism din C. o serie de ascensiuni în Bucegi. exercita. 329. În această perioadă de început. cum şi în cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Afacerilor Interne. asupra problemei stimulării şi dezvoltării continue a culturii fizice şi sportului dispunea înfiinţarea Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport (C. octombrie 1949. de a organiza tabere de alpinism şi de a forma conducători de excursii.G. La articolul l.G.R.: Hotărîrea Biroului Politic al C.C. aşa cum se spunea în articolul lui A.P. Astfel. Secţia de turism a C. nr. 5 Sportul popular. s-au luat unele măsuri. seria a II-a. funcţiile vechiului O.P. de turism şi alpinism. pe lîngă Uniunile Sindicale. provenite din rîndul clasei muncitoare".T. seria a II-a. La 26 iunie 1949 s-a întîmplat un eveniment major în viaţa sportivă şi alpină a R. toate atribuţiile Oficiului Naţional de Turism au trecut la Confederaţia Generală a Muncii. de a propune tinerii pentru şcolile de alpinism.M. dispunea de o masivă bază materială: toate cabanele de la fostele asociaţii de turism-alpinism şi toate vilele din staţiunile balneoclimaterice care fuseseră naţionalizate.1949. Aşa.G. a organizat. a coordonat activitatea Asociaţiei Turismul Popular şi a birourilor locale de turism. se preciza: „În cadrul Confederaţiei Generale a Muncii.M. Una dintre aceste secţii era cea de alpinism. a efectuat o serie de marcaje în munţi prin birourile locale de turism.R. Într-un articol întitulat Anul 1949. numeroase excursii cu muncitorii. nr. 1397 din 26 iunie 1949. a organizat ascensiuni în Bucegi cu pionierii şi întîlniri cu „Cutezătorii".M. Acest nou organism a efectuat încă de la început: marcaje în munţi. nr. intitulat Turismul popular organ al celor ce muncesc şi iubesc frumuseţile patriei noastre: „Apreciind importanţa turismului pentru sănătatea celor ce muncesc şi pentru ridicarea nivelului lor cultural. 1499 din 7 octombrie 1949. Actul normativ mai sus citat prevedea că grupările de cultură fizică şi sport sa formeze secţii pentru fiecare ramură sportivă. nr. responsabilul secţiilor Educaţie Fizică — Sport şi Turism.P.M. Preşedinte al Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport a fost numit Gheorghe Vidraşcu.) de pe lîngă Consiliul de Miniştri3 comitet care s-a constituit la 6 august 1949 prin decretul nr. în articolul Noi perspective de dezvoltare pentru turismul de mase6.P. preşedintele C. Noi forme de organizare a turismului şi alpinismului La 12 aprilie 1949 a avut loc conferinţa pe ţară a Secţiei de Turism a G. cotitură în dezvoltarea culturii fizice şi sportului în ţara noastră.S.S.R.T. preocupat de sarcina ce-i revenea. decretul prevedea înfiinţarea unei comisii de alpinism pe lîngă fiecare uniune. seria a II-a. 1 mai 1949. 1 2 Sportul popular nr. cu concursul secţiei alpine a A.F. Înfiinţarea secţiei ele turism a C. 1327 din 12 aprilie 1949. ce reprezentau forul central de conducere al tuturor grupărilor din sindicatele de ramură. Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport. contradicţie rezolvată prin adoptarea unui nou cadru de organizare. Ticu Simion. scria: „Desigur că trebuie vegheat ca în conducerea filialelor A. al P. pe ramuri de producţie.G. nr. de acum. punctul a. l. în perioada 1 iunie — 25 septembrie 1949 au fost folosite 600 de trenuri speciale 4 ce au dus în excursii 600 000 de.C.planul de muncă al secţiei pentru întregul sezon de vară şi sarcinile ce reveneau birourilor locale de turism în noile condiţii create dezvoltării turismului prin trecerea lui la C. Prin noua organizare. a organizat conferinţe de îndrumare turistică-alpină.. a adus turismului şi alpinismului o mare dezvoltare. În plus.M. faţă de 25 000 în 19485. Secţiile de alpinism trebuiau să fie răspîndite pînă la nivelul întreprinderilor.. Comisia a IV-a. sa fie elemente cinstite. La ordinea de zi era prevăzut „. guvernul a pus la dispoziţia C. arăta că anterior adoptării hotărîrii de partid şi a decretului 329/1949 exista o contradicţie serioasă între forma organizatorică depăşită şi noile condiţii care cereau crearea unei mişcări de mase în acest domeniu. 4 Turismul popular.C. avea sarcina de a întocmi programul excursiilor pe tot anul. . La aceste grupări (cluburi şi asociaţii) de cultură fizică şi sport. Moisescu. 6. Ciucaş etc. care se organizau pe lîngă uniunile sindicale.G.G. Consiliul de conducere avea mai multe comisii. muncitori.N. 6 Turismul popular.G. Pentru a feri Asociaţia Turismul Popular de pătrunderea în conducerea ei a unor elemente străine de clasa muncitoare. mai 1949.G. a dat o decizie la începutul anului 1950 privind formele de organizare ale culturii fizice şi sportului în R. care avea să dea un mare avînt alpinismului românesc şi căţărăturii. alpiniştii au mers ziua următoare la aşa1 2 Sportul popular. C. . un alpinism de mase. Recrutarea participanţilor s-a făcut de către sindicate din rîndul muncitorilor tineri. în toată ţara. fiecare serie urmînd cursurile timp de 15 zile4. Elevii seriei a III-a. Stan Florin. Metalul. despre care pomenea Kurz.C. după o hartă veche austriacă. într-un articol. Erwin Csallner. Constantin Georgescu. prin ea se încarcă minereul în vagonete şi se transportă la suprafaţă.mori" s-a pus în revista Turismul popular seria a II-a. 6 Rostogol se numeşte puţul săpat în mină între două orizonturi. la Vîrful cu Dor. S-au făcut şi fotografii ce însoţesc articolul. Această formă însemna. (al Armatei) şi Clubul Dinamo (al M.G. La intrarea în horn au găsit o inscripţie. Constantin Radu. la capătul de sus se înfundase.va lua fiinţă cîte o asociaţie sportivă" 1. pînă în întreprinderi. elevii s-au bucurat de un sprijin larg al organizatorilor. a făcut descrierea acestui traseu. el a identificat „Klişca Şpirlei" ca fiind coama ce separă Valea Şpirlei de Valea Tămaşului. iar a treia şi ultima. nr. ştearsa de vreme. constituindu-se astfel zece asociaţii pe lîngă zece uniuni "2. Echilibrul plafonului părea aşa de instabil.G. ŞCOALA DE ALPINISM A C.F. Premiere. şi de C. 8—9. grad IV A (Ion Coman. se ajungea astfel la echipe puternice. Comitetul executiv al C. Ionescu. Din orizontul de sus se aruncă minereul în rostogol. În urma acestei decizii. închis în partea de sus. cercetătorii. apoi primul horn. Mircea Bogdan. Remus Stoicovici. N. Ion Mihai. pomenind şi de Moara Dracului. nr. dacă ai fi mişcat o piatră. urcînd în ziua de 13 septembrie 1950 în acea coamă. Nicolae Lorincz. au văzut în stînga traseului amintit cele trei hornuri ce formează Moara Dracului. Nicolae Petit. Avînd un cîmp vast de selecţie. în plus. Ion Boitorii. din septembrie 1949. Piatra Craiului: 3 iulie 1949.A. Într-adevăr. cu adevărat. din peretele de vest al Pietrei Craiului. cursanţii au avut întreg masivul Pietrei Craiului. Ion Andreica.T. organizată de secţia de turism a C. şi alţii. Petre Strat. se numărau: Aurel Irimia. Ion Mirean). Ioan Ni stor. o hotărîre pentru înfiinţarea asociaţiilor sportive pe lîngă uniunile sindicale. Paul Fozocoş. De asemenea.M. peste o sută de muncitori.. noiembrie 1950. arăta rezultatul cercetărilor întreprinse de această serie şi de instructorul lor. exact cum spunea descrierea veche. Ei au efectuat atît premiere alpine cît şi cercetări. În această şcoală au învăţat să practice căţărătura tehnică. asociaţia E. Pereţii hornului erau lustruiţi de pietrele ce se scurseseră prin el. Bucureşti. ultima fiind la vremea aceea finanţată tot de C. Aşa cum prevedea hotărîrea. omogene. a fost şcoală de alpinism de vară de la cabana Curmătura. Erwin Csallner. În cursul anilor 1948—1949 au fost organizate cîteva şcoli de conducători de excursii sau de cursuri de alpinism.M.M. alta de Ion Coman. anul II. încît. Cea mai însemnată însă. fiecare asociaţie sau club trebuia să aibă secţii sportive. 5. mai întîi pe grohotiş. traseul Coarnele Caprei. 1605 din 4 februarie 1950. I. sub conducerea instructorului lor. s-au fondat: asociaţia Voinţa (a Cooperativei meşteşugăreşti).G. ce dădeau un anumit farmec disputelor. Şerban Severin. Aşa au luat fiinţă asociaţiile: Spartac.G.). a organizat o şcoală de alpinism în Piatra Craiului. Locomotiva. Pietrele desprinse din perete alunecau prin aceste vîlcele direct în „tubul" format de cele trei hornuri succesive şi prin lovire de pereţii lor se sfărîmau şi curgeau jos sub formă de nisip. Instructori erau: Mircea Gheorghiu. şi au întîlnit „mica oază de pămînt acoperit cu iarbă". Gheorghe Atanasiu. nr.M. nr. care are o „gură" în orizontul de jos. Ion Balteş. Au început suişul. Constantin Nemeş. anul II. Flamura Roşie. Prin această scoală s-au perindat patru serii a cîte 32 elevi. din Padina lui Călineţ. respectiv. Friedrich Deubel. Dintre cei care au şi rămas legaţi de munte. sugerîndu-se Secţiei de turism „să încredinţeze unor echipe de alpinişti geologi misiunea elucidării Morii Dracului". Ca medic. august—septembrie 1950. aşa cum se înfundă în mină cîte un rostogol6. inclusiv de alpinism. 11. Constructorul. Victor Măciucă etc. Problema acestei . nr. Avîntul şi Ştiinţa3. 1603 din 2 februarie 1950. Traian Flucuş. 3 Sportul popular.P. la rîndul lui. Depăşind prin stînga ultima deschizătură. Gheorghe Udrea. În perioada 1 august — 1 octombrie 1950. Petre Bogoiu. Erwin Csallner ştia ceva asupra locului unde se află „Moara" de la Carl Lehmann şi. Mulţi au crezut că Deubel a făcut o confuzie între Moară şi cele trei „porţi" aflate la capătul coborîrii sale şi mai comod le-a fost să situeze acest obiectiv în peretele Marelui Grohotiş. fiecare secţie din ţară dădea pe cei mai buni căţărători şi se forma echipa de concurs a fiecărei asociaţii. sub titlul Moara Dracului5. acolo unde începe drumul Deubel („La Lanţuri"). au văzut că deasupra acesteia convergeau mai multe vîlcele. 4 Turismul popular. şcoala şi. Ion Puşcaş. a luat. a fost desemnat Octavian Popescu. 5 Turismul popular. cu o fereastră la capăt. în 1949.M. Este de reţinut că locul numit în toponimia veche „Klişca Sperlei" (cel din descrierea de la 1843 a lui Anton Kurz) s-a pierdut cu timpul şi nimeni nu mai ştia de el.I. Ca teren de exerciţiu. Stoia. Progresul. una a fost iniţiată de filiala A. Separat. Ion Wasi. indescifrabilă. Mai departe au trecut şi prin a doua deschidere.A. la Braşov. din Piatra Craiului. În 1948. imediat sub perete. au clarificat problema Morii Dracului. Cînd a început competiţia. Pentru a se convinge pe deplin. după coborîrea din 1886 a peretelui de vest. drum de zece minute depărtare de stînca „La Zaplaz". totul se prăbuşea.A. întrecerile de căţărătură.G. pentru conducătorii de excursii. nr. Valentin Atanasiu. în Bucegi.). nr. Amilcar Constantinescu. Alimentarea în excursiile de iarnă. organ al Oficiului Naţional de Turism. Constantin Dumitrescu. înlocuind vechea revistă România. premieră de iarnă (Pompiliu Moi se. 6. decembrie 1950. februarie 1950). „De la Marele Grohotiş s-a luat Brîul Roşu şi după mai puţin de un ceas s-a ajuns în prima şea de pe care se poate vedea în peretele Marelui Grohotiş. secţia de turism a C. 6. combătîndu-se. Stelian Lăpuşnic a scris o suită de articole despre alpinismul de stîncă. Octavian Tuhai. Piatra Mare: Hornul lui Udo. 5. grad IV A (Ion Coman. revista Turismul popular a scris. în scurta-i existenţă. Vlad Costinescu. februarie 1949. nr. au apărut. 2. iunie 1951). Nicolae Petit. din peretele Policandrului. 3. teoretic. În perioada de apariţie concomitentă cu revista Turismul popular. III. 1609. nr. Coarda şi espadrila (Turismul popular. anul I. 6. Virgil Georgescu.G. tendinţele de vedetism.G. tovarăşe2. nr. ÎNFIINŢAREA COMISIEI CENTRALE DE ALPINISM. Vom încerca să prezentăm cîteva din cele mai semnificative articole şi probleme dezbătute în paginile sale: a consemnat cu fidelitate toate transformările organizatorice ale turismului şi alpinismului în timpul existenţei sale. în decembrie 1950. 3. dăunătoare acţiunilor de mase. mai 1950). iunie 1950. nr.T. 1593. În iunie 1948 a apărut revista Turismul popular. În cursul anului 1950 s-au realizat următoarele premiere: Munţii Bucegi: martie — Creasta Coştila—Gălbenele.P. 8 octombrie — Hornul Vulturilor. deci încă o nepotrivire cu descrierea de la 1843". REVISTA TURISMUL POPULAR. anul II. 1611. Norbert Hiemesch. cu următoarea componenţă: general Constantin Doncea. Despre noduri şi legături — centuri de talie şi picioare (Turismul popular. 5. Despre avalanşe şi despre căderile de zăpadă (Turismul popular. acţiune sprijinită de ziar prin articolele: “Hai pe munte. şi de birourile locale de turism. ramonaj. grad III B (Ion Coman. Despre avalanşe etc. 12. unde nimic din descrierea secolului trecut nu se adapta terenului. Caracteristic este faptul că aproape toate excursiile au fost organizate la munte şi. preşedintele Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport. Despre primejdiile obiective şi cauzele lor. 4. 1587. colonel Vasile Stoica. seria a II-a. cabana Ascunsă. Prize şi escalade prin opoziţie (Turismul popular. 1604. Tehnica căţărării: căţărătura liberă. la care au colaborat: Ovidiu Maniţiu (şi cu pseudonimul Stelian Lăpuşnic) scriind articolele: Mersul în munte (Turismul popular. Constantin Messinger. Ziarul Sportul popular. Editura C. de asemenea. II. în special. inclusiv alpinismul. articole fără semnătură: Pitoane. 1 a apărut pe data de 20 martie 1945. Prin numeroase fotografii reprezentînd momente din excursiile muncitoreşti. nr. Walter Kleinberg. SPORTUL POPULAR. coarda (Turismul popular. coarda dublă. Ustensilele (materialele) necesare practicării turismului şi alpinismului de iarnă (colţari-piolet). Deşi se pot aduce unele obiecţii de ordin tehnic (de exemplu. Constantin Ionescu şi Ion Wasi1. 7/1949 erau nesemnificative. Ion Vlădăreanu). nr. Sportul popular. După un timp s-a simţit nevoia unui for care să coordoneze activitatea acelor comisii şi. nr. pe ultima pagină imagini). Ion Mirean. mai cu seamă. Am arătat mai sus că pe lîngă fiecare uniune sindicală s-a creat cîte o asociaţie sau club sportiv ce avea şi cîte o secţie de alpinism. Ion Tache. 1585. Gabi Reinhorn. în nr. a anunţat apariţia lucrărilor: Drumuri turistice în Retezat de Emilian Iliescu şi Mic manual de alpinism. revista a contribuit mult la dezvoltarea gustului de călătorie. 22 iulie — Hornul Adînc. Premiere. ca şi prin texte. Ernest Konig). nr. Mircea Bogdan). martie 1950).M. Petre Strat). a semnat decizia în baza căreia a fost înfiinţată Comisia centrală de alpinism.. Constantin Duţă. avînd ca sarcină sprijinirea activităţii sportive din ţară. o grotă imensă. 1591. Simion Ticu. Mircea Bogdan. Mircea Gheorghiu. unele 1 2 Turismul popular. nr. răspunsurile din nr. aprilie 1950). de cunoaştere. Diferite stări ale zăpezii în munţi. Bernard Vogel. din Padina lui Călineţ. Mircea Munteanu. Ion Wasi ş. grad III A (Udo Falk. Emilian Cristea). iunie 1950). alcătuit de Ion Coman a contribuit la lămurirea „misterului" Moara Dracului. traseul Central din Piatra Scris grad V B (Alexandru Floricioiu. Un accent deosebit s-a pus pe alpinismul de iarnă. nr. Petre Strat. Activitatea acestor secţii a fost de la început coordonată de către o comisie de alpinism ce funcţiona pe lîngă fiecare uniune. Cronicar al vremii. o pagină de istorie a turismului şi alpinismului românesc. septembrie 1949. din peretele Marelui Grohotiş. martie 1950). . un merit deosebit al revistei l-a constituit iniţierea unui curs elementar de alpinism.zisa Moară. s-a propus lămurirea noţiunii de turism. coborîre-rapel (Turismul popular. Descrierea pitoanelor (Turismul popular. 1596. cu Materialele tehnice alpine — carabiniera şi ciocanul (Turismul popular. Gheorghe Vidraşcu. ca oficios al organizaţiei Sportul Popular. Ihula Soreanu. coardă simplă.a. Factori care influenţează şi transformă starea zăpezii. II. carabiniere.. 2. Conformaţia terenului nu îngăduie o apropiere de deschizătură. Echipamentul de iarnă în excursiile pe munte. Piatra Craiului: 15 iulie — Hornul din Brîul Răchiţii. din Piatra Scrisă. a publicat cam aceleaşi ştiri şi fapte. a dat ample reportaje însoţite de fotografii asupra excursiilor muncitoreşti organizate de A. grad III A (Pompiliu Moise.M. 1581. Constantin Petrescu. despre pericolele ce se pot ivi cu prilejul ascensiunilor în munţi. conducătorii secţiei de turismalpinism au hotărît ca şi în anul 1951. într-o exprimare concisă. ascensiune condusă de instructorul Constantin Georgescu. Directorul şcolii. Ne referim la acţiuni de căţărătură — la premiere de vară sau de iarnă — la şcoli de alpinism etc. tot în luna martie. alpiniştii de la Spartac. prin alpiniştii George Petrescu. la 8 aprilie 1951 a luat fiinţă prima şcoală de alpinişti de iarnă organizată de C. asociaţia Avîntul (Ion Zăinescu. 1868 din 19 mai 1951. a doua—de alpiniştii de la Clubul Metalul. Valea Morarului. lacul Călţun.aserţiuni ale autorului privind folosirea părţilor laterale ale espadrilelor. Rezultatele acestei prime şcoli a C. lucrarea noastră nu trebuie privită ca o istorie a turismului şi alpinismului din România. a făcut o amplă dare de seamă. 36 la număr. Astfel. diferite echipe au parcurs traseele: fisura din Pintenul Văii Albe. 24—27 iunie — traseul Fisura Santinelei Văii Cerbului. despre condiţiile care favorizează declanşarea avalanşelor. Vladi Pîslaru. cascada Bîlea. constînd din parcurgerea văilor ce conduc spre. Garabet Ingian. La 1 iunie 1951. însoţită de un comentariu limitat doar la eventualele precizări necesare. respectiv Bîleawasserfall. la baterea din plin a pitoanelor). alpiniştii de la C. august 1951 — Fisura de la Scări. arătînd că. în vară. pe ani. cursanţii au străbătut într-o singură zi distanţa lacul Bîlea—Vîrful Negoiu şi retur. la ramonajul liber. la ramonajul cu genunchii.1. cu 18 muncitori. Valentin Atanasiu. Cursurile s-au desfăşurat in minunatele văi din jurul lacului Bîlea2. cum şi despre metode de acordare a primului ajutor.M. 1951 Ascensiuni. dintre care 4 fete. Creasta Coştila—Gălbenele. echipa Dinamo Bucureşti (Emil Fomino antrenorul secţiei şi Gheorghe Atanasiu).M.C. Constantin Nemeş şi Gheorghe Cristoloveanu). — Emilian Cristea şi Pompiliu Moise în ziua de 23 februarie. o echipă de patru alpinişti de la C. Furcile. aceste articole le-au fost multor alpinişti începători repere utile în procesul de iniţiere. datele şi informaţiile ce am izbutit să le obţinem. adică la 2 martie. — 17 iulie — Creasta Piticului din Padina lui Călineţ (Ion Coman. Mircea Crăciunescu. Emilian Cristea. pe Valea Adîncă. au fost recrutaţi dintre cei ce s-au evidenţiat la şcoala de alpinism de vară. sub conducerea lui Erwin Csallner. eventual. 25 martie 1951 — hornul din peretele dinspre sud al Văii Coştila. Realizări între anii 1951 -1982 Cum am lăsat să se înţeleagă din nota de la începutul cărţii. numite “în stea”. între altele.G. cum şi despre măsurile de precauţie ce trebuie luate pentru evitarea lor. erau fetele Elena Bologa şi Paula Ionescu. anul III. la o săptămînă după cea dintîi. Premiere. despre echipamentele folosite în expediţiile alpine. Anul a început cu două ascensiuni de iarnă pe Albişoara Crucii de pe versantul nord-estic al Caraimanului (Bucegi): prima a fost întreprinsă de alpiniştii de la C. cascada Vînturiş. Constantin Messinger. Virgil Georgescu. În paginile ce urmează.G. nr.A. Dumitru Gheorghe. ŞCOLI DE ALPINISM. Vîrful Omul unde se întîlnesc: Valea Cerbului. Director a fost Dumitru Gheorghe. Nu am avut acces la toate datele şi informaţiile care să ne permită. Eroarea provine de la traducerea din limba germană: Bîleasee. să redactăm o asemenea lucrare. Erwin Csallner. Norbert Hiemesch). Greşit se spune Bîlea lac. Trei surplombe. (Emilian Cristea. Bîlea cascadă. fiind remarcabile. Dintre elevi. Ilie Munteanu. Elevii. iar dintre instructori îi menţionăm pe George Petrescu. în aceeaşi zi şi alpiniştii de la Progresul au întreprins aceeaşi tură.. 9 9 decembrie 1951 — premiera de iarnă a traseului Furcile. în afară de cei amintiţi în altă parte. lacul Bîlea şi cascada Duruitoarea. premieră de iarnă. din cercetarea unor mari biblioteci şi arhive cu documente vechi sau din surse şi arhive particulare. Aurel Irimia. în Cheile Turzii a avut loc cea de a doua şcoală de alpinism de vară 1 2 Turismul popular. s-a inaugurat un nou sistem de asceniuni. Am vorbit în paginile precedente de şcoala de alpinism de la cabana Curmătura. să se continue cu această remarcabilă acţiune. Hi că Enache. Valea Mălăeşti. Umărul Gălbenelelor. a încheiat seria cuvîntărilor. Ea şi-a propus să fie doar o contribuţie conţinînd datele şi informaţiile pe care am reuşit să le culegem din consultarea publicaţiilor vremii.G. . Româneşte se spune: lacul Snagov. a făcut o excursie pe ruta Buşteni—Valea Urzicii—Brîul Mare al Coştilei—Valea Priponului—Valea Cerbului—Buşteni. Surplomba Mare. din peretele Gălbenelelor. Simon Culică. Radu Constantin). Victor Măciucă şi alţii.C.M. Miron Măluşel. în Munţii Făgăraşului. Gheorghe Babi. despre metode şi mijloace de orientare.A. prezentăm.C. Garabet Ingian. altă echipă a mers pe Valea Morarului sub conducerea lui Ion Tache şi a patra. responsabilul secţiei de turism a C. din Valea Jepilor. Şedinţa festivă de încheiere a cursurilor a fost deschisă de instructorul principal.A. Valea Gaurei şi Valea Obîrşiei. conduşi fiind de Mircea Gheorghiu. S-au predat lecţii despre proprietăţile fizice şi caracteristicile mecanice ale straturilor de zăpadă. 4 aprilie 1951 şi Sportul popular nr. Furcile. formulă sub care se desfăşurau manifestările sportive. Petreşti şi Cluj1. Amintirile unui alpinist de Niculae Baticu. iar echipa Voinţa. 3 Sportul popular. Liliana Mihailovici.M. trei alpinişti de la Asociaţia Ştiinţa (Romeo Frindihan. creasta Cornul Caprei (Alexandru Floricioiu.F. fiind îndrumaţi de 22 instructori.. ca varianta traseului Bisericuţa din Valea Mălăeşti şi un traseu în Turnul Seciului. ignorînd faptul că în 1946 au fost alpinişti care au izbutit să parcurgă cîte trei trasee într-o singură zi. două trasee. fisura din Scoruşi. la 27 iulie în Piatra Craiului s-au desfăşurat „Escaladele păcii". din toată ţara. Pintenul Văii Albe (o echipă de la Voinţa). martie — o echipă a C. Cursul a durat 32 de zile. — Gata pentru muncă şi apărarea patriei. anul III. martie — echipa C. fără a da numele participanţilor. la care au participat absolvenţi ai şcolilor de alpinism escaladînd traseul Hornul Adînc (Walter Gutt. Creasta Coştila— Gălbenele şi altele. ambele din Umărul Gălbenelelor. un grup de zece instructori de alpinism a mers două săptămîni în peşterile de la Padiş. Creasta Frumoasă (Petre Toc. Creasta Vulturilor. Buşteni.A.2.G. Ion Tache. a urcat. hornul din Brîul Răchiţii (Flamura Roşie-Braşov). au dormit în saci speciali şi s-au hrănit cu vitamine şi alimente concentrate.G. Hornul Comănescu. la Peştera Ialomiţei. p. 228. nr. 207. dar s-a criticat şi faptul că nu s-au înfiinţat suficiente secţii de bază de turism şi alpinism.A. Sighişoara.A. Tot în 1952. Alpinism de Walter Kargel.). Nela Saragea. într-o singură zi. 5 Pe baza unor informaţii eronate. cît şi peretele din muntele Bătrîna. 7 din iulie 1951. p. Marea Surplombă. îndrumători G. iarna. director a fost Dumitru Gheorghe.M. alpiniştii au folosit cort izoterm. Conducerea şcolii a avut-o Dumitru Gheorghe.organizată de secţia de turism-alpinsm a CGM. Hornul din valea Coştilei. Cu acest prilej s-a precizat că secţiile alpine bucureştene au efectuat 171 de ascensiuni cu 1 172 de participanţi. Au participat. nu a confirmat această „performanţă". Din iniţiativa Secţiei de turism-alpinism a C. Voinţa-Bucureşti şi echipa Flamura Roşie-Braşov). Făgăraş.C. precum şi întreţinerea fiind puse la dispoziţie de C. Mircea Crăciunescu. Olga Bădina — urcă trasee ca: Roşculeţ. a înfiinţat mai multe şcoli de organizatori şi conducători de excursii. ei au declarat că cele mai dificile porţiuni din traseu le-au întîlnit între Podragu—Sîmbăta şi Urlea—Rudăriţa5. Roşculeţ. traseul Central din peretele Piscului Rece (Emil Fomino.C.G.M. în Piatra Craiului4. Cîmpina. Ştefan Cojoc şi Valeriu Ardeleanu) au traversat iarna masivul Ceahlău. G. Tot el a evidenţiat pe alpiniştii care au parcurs. formată din Emilian Cristea şi Aurel Irimia a parcurs. 2 000 din 7 februarie 1952. în cinstea zilei de 26 iunie (înfiinţarea C. p. a elogiat activitatea depusă de alpinişti în 1951. nr. alpiniştii din asociaţiile oraşelor Sibiu. 2003 din 7 februarie 1952. Făgăraş au escaladat traseele Trei surplombe.A. Alte acţiuni. lucrările Călătorie prin vreme de Valentin Borda. ambele în Bucegi.C. s-au întreprins o serie de ascensiuni: aprilie — traseul Picătura şi Creasta Picăturii (o echipă de la Clubul Ştiinţa). în discuţia cu autorii cărţii de faţă. au consemnat greşit că în iarna anului 1929 creasta masivului Făgăraşului a fost parcursă de către echipa Erwin Csallner-Carl Lehmann. cabanieri cum şi cursuri de îndrumare medicosportivă3. O a treia şcoală de alpinism de vară (a doua din 1951) a avut loc în masivul Bucegi. membru în Comisia Centrală de Alpinism. 4 Sportul popular. iunie. nr. Bucureşti. Madeleine Ertl. partea superioară a Văii Urzicii. elevii avînd ca teren de exerciţiu atît Turnul Seciului. Creasta Coştila—Gălbenele. instructori de alpinism.M. Pompiliu Moise. un grup de fete — Viorica Stoica. Dinu Cunescu etc. George Petrescu. . menţionînd şi o serie de premiere. creasta masivului Făgăraşului între Porceşti şi Rudăriţa. Rodica Drăguşanu. 65. Valentin Atanasiu. Clubul Dinamo a deschis o tabără de antrenament de iarnă la Plaiul Foii. Surplomba Mare. întregul material necesar escaladărilor. Mircea Bogdan. Carl Lehmann. iar instructori Garabet Ingian. pentru a ajuta oamenii de ştiinţă ce se ocupau cu studiul peşterilor. aprilie — trei alpinişti de la Clubul Dinamo (Paul 1 2 Turismul popular. Elena Bologa etc.S. instructor principal. în condiţiile amintite mai sus 56 de elevi din oraşele Sibiu. iarna. Elena Bologa. Cu această ocazie s-a realizat premiera traseului Moara Dracului (Gheorghe Atanasiu şi Paul Fozocoş). director tehnic a fost George Petrescu. Flamura RoşieBraşov). elogiindu-se activitatea secţiilor sindicale Locomotiva-Griviţa Roşie şi Ştiinţa Braşov. La această şcoală au luat parte 112 cursanţi. iar printre ceilalţi instructori se aflau Simon Culică. Tîrgu-Mureş. Metalul-Braşov). Se cerea acordarea unei mai mari atenţii la formarea cadrelor. Ca antrenament şi ca mijloc de popularizare a alpinismului şi a căţărăturii. Ascensiuni. Metalul-Braşov). 1952 La începutul anului 1952 s-a făcut un bilanţ ai anului precedent. Braşov.M. În ianuarie. fapt pentru care C. Furcile etc. Premiere. Marta Mihăileanu. Mediaş. Coman. A. ramonajul. În luna august 1952 a funcţionat la cabana Podragu din Munţii Făgăraşului o tabără alpină de perfecţionare. Vlad Popescu. cap schimbat). Fisura nord-vestică din peretele nordic al Ucii Mari (Ludovic Lucuţa. Director a fost Ion Tache iar printre instructori: Mircea Crăciunescu. Victor Măciucă (Metalul Bucureşti). (30—40 de metri diferenţă de nivel). — octombrie — C. iunie — o echipă formată din Ion Puşcaş (Spartac—Sinaia). Marius Bucurescu. 5 Idem nr. Nicolae Jitaru. — traseul Furcile (Viorica Stoica şi Madeleine Ertl). Piatra Craiului şi Bucegi. echipa asociaţiei Progresul (Ion Baltes şi Gheorghe Coman) cu ocazia împlinirii unui an de la înfiinţarea asociaţiei. (Aurel Irimia şi alţii).M. 22 martie şi nr. Florin Stan. Aurel Irimia. deoarece în zonele respective ele se practicau de multă vreme. În luna septembrie o nouă şcoală de alpinism de vară şi-a deschis porţile la Peştera Ialomiţei. echipa C. . instructor principal fiind Mircea Crăciunescu1. George Petrescu. instructor Constantin Nemeş. a efectuat o tură de creastă. Ascensiuni: februarie — Emilian Cristea şi Aurel Irimia de la C.C. Emilian Cristea şi Constantin Radu). 15 mai — Peretele sudic al Caraimanului (Emil Fomino şi Andrei Ghiţescu). 2125 şi 2127 din octombrie 1952. iunie — traseul Surplombelor din peretele Văii Ţapului—Bucegi. traversînd în luna iulie masivii Ezer. cu un bivuac în perete. studenţi la Institutul politehnic Bucureşti) a parcurs pe timp de iarnă munţii dintre Jiu şi Olt. a fost încredinţată lui Manole Bodnăraş. formată din Barbu Olănescu. avînd două serii. Preţioase contribuţii la cunoaşterea tehnicii căţărăturii au adus prin articole. Emil Fomino (Asigurarea în alpinism şi Căţărătura liberă în alpinism4). martie—aprilie — o echipă a asociaţiei Ştiinţa (Romeo Findrihan. alpiniştii de la C. Constantin Onose. Mihai Serdaru şi Dinu Cernescu. — Fisura Şoimilor din peretele Horoabei (Mircea Crăciunescu. 1 iulie — traseul Eftimie Croitoru. 2109 din 9 septembrie 1952. Paul Holitzer şi Paul Nocevin) a efectuat o tură pe Văile Mălin—Scoruşi—Gălbenele. 3 Sportul popular. Smaranda Stoica). 2022. nr. — creasta Coştila— Gălbenele (Viorica Stoica şi Liliana Mihailovici). — echipa Gh. nr. septembrie — echipa Locomotiva. Instructorii Aurel Irimia. Al. Ion Culea. Elena Dumitrache. a organizat o tabără la cabana Peştera. nr. Dintre elevi reţinem pe Tudor Hurbean. Atanasiu (Dinamo-Braşov) şi Iosefina Petroff (Voinţa-Bucureşti) — Fisura II. 4 Idem.A. Nicolae Jitaru şi Gheorghe Jitaru (Avîntul Buşteni) a suit Fisura sudică din Turnul Seciului (capi de coardă au fost Victor Măciucă şi Nicolae Jitaru).C. din peretele Horoabei. Furcile 1 2 Sportul popular. Constantin Nemeş). în 6 zile. de echipa C. a fost escaladat după 33 de ore de căţărătură. situat în peretele Văii Albe-Bucegi. Păpuşa. aprilie — echipa asociaţiei Spartac (Dinu Cernescu. alpiniştii asociaţiei Voinţa (Emil Fomino şi Andrei Ghiţescu). au efectuat o serie de premiere în zonă. a parcurs . 25 noiembrie 1952. rapelul)2. Emilian Cristea (Bivuacul în perete al alpinistului5). În decembrie 1952 funcţia de preşedinte al C. Mircea Bogdan (Perioada pregătitoare în antrenamentul alpiniştilor şi Perioada de tranziţie în alpinism3). 1953 Anul 1953 a adus o noutate în alpinismul românesc: s-a trecut la căţărătura competiţională. Breşteanu şi O. ŞCOLI DE ALPINISM. Smighelschi. căţărătura liberă. traseul 23 August (Aurelia Apostol. avînd ca secunzi mai mulţi elevi. 6 Aceste trei ture nu pot fi considerate premiere. formată din Mircea Crăciunescu şi Tudor Hurbean. Constantin Radu. Victor Măciucă. Constantin Radu). — traseul Central din Turnul Seciului (Victor Măciucă). Alte activităţi şi întîmplări.A. după trei tentative. august — traseul Surplomba Centrală din peretele Gălbenelelor echipa Clubului Voinţa (Andrei Ghiţescu şi Iosefina Petroff). Gheorghe Atanasiu şi David Popa) au escaladat în condiţii de iarnă traseul Surplomba Mare din Bucegi. Surplomba din peretele nordic al Ucii Mari (Nicolae Dobre. Viorica Stoica. 10 iulie — traseul Grotelor din peretele Gălbenelelor. (Aurel Irimia cap de coardă. nr. instructor Mircea Crăciunescu. instructor principal.F. instructor Constantin Radu. Mircea Crăciunescu. cu întreceri contra cronometru pe distanţe scurte.C. au făcut o tură de schi de la Sinaia la Cheia. 2086 din 22 iulie 1952. Cu această ocazie unii instructori au realizat o serie de premiere cu grupele lor: Aurel Irimia.G. trei trasee în aceeaşi zi: Trei Surplombe (1h 40’). Sportul popular. Nicolae Dobre. 2152.C. — traseul Frontal clin Turnu Seciului (Emilian Cristea. Suzana Roth şi alţii. 2071 din 17 iunie şi nr.S.C. echipa Spartac. (Emilian Cristea. Constantin Nemeş capi de coardă. Venuti Feruccio. Florin Stan şi alţii. instructor al fetelor. Constantin Nemeş.A. Fisura Strungii din peretele nordic al Ucii Mari. Horvath Atila). Ion Sîrbulescu. 2010 din 23 februarie 1952. Mircea Gheorghiu (legarea în coardă. Aurel Irimia şi Mărgărit Blăgescu) a traversat creasta Munţilor Rodnei6. traseul Fisura Suspendată din peretele Policandrului.Fozocoş. — octombrie — Fisura din Colţul Berbecului. cum i se spune în Alpi. gradul VI A (Aurel Irimia. gradul IV A (Ion Puşcaş. Conform acestei opinii. a fost în Surplomba Mare. Nicolae Dobre. Silvian Schiller. profesor de ştiinţe naturale şi colaborator al Comitetului Geologic. Pornind de la progresele înregistrate în anii precedenţi de alpinismul românesc. Ladislau Karacson şi Vasile Ioachim. gradul V B (Emil Fomino Andrei Ghiţescu Dorin Grigorescu). ultimele patru trasee fiind premiere feminine. pentru anul 1953 vom prezenta numai premierele de la gradul IV în sus şi numai pe acelea despre care am reuşit să obţinem unele date certe ca: data efectuării. Madeleine Ertl). Iosefina Petroff. În calendarul competiţional pe anul 1953 a apărut.(35’) şi Surplomba Mare (1h 45’). începînd cu gradul III A. cercetător al Academiei şi colaborator al Comitetului Geologic. Alte activităţi. gradul IV A (Viorica Stoica. Ion Balteş şi Nicolae Dobre de la aceeaşi asociaţie au suit traseele Furcile şi Roşculeţ. Walter Gutt. Adepţii noului sistem au trecut la o serie de operaţiuni preliminare cum au fost: clasificarea turelor alpine. Surplomba Mare din peretele Gălbenelelor. deşi peste tot în lume alpinismul şi chiar căţărătura nu erau considerate sporturi competiţionale. Iosefina Petroff. traseul Surplomba Mare şi au traversat peretele Gălbenelelor. student la geologie. Deşi organizatoric nu a fost la înălţimea şcolilor precedente. iarna. de la excursia simplă pînă la căţărătură. La 14 mai 1953 Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport a emis o decizie prin care se aproba un nou regulament privind clasificarea sportivă. Gheorghe Udrea. tot căţărătură se numeşte. iulie — traseul Oblic din peretele Văii Ţapului. asimilarea turelor alpine cu competiţiile sportive. competiţional este greşită. traseul Direct din Turnul Mălăeşti. Nicolae Dobre). 40 sau 60 metri.V. iar Gheorghe Stroescu şi Tudor Florian. 3 mai — traseul Petriu din Piatra Altarului. gradul IV A (Emil Fomino. Iosif Viehmann. gradul IV A (Gheorghe Roşculeţ. gradul V B (Ion Coman. gradul V B (Victor Măciucă. care poate fi împărtăşit ori nu de către alţi cercetători sau de masa largă a cititorilor. Premiere. Olga Bădina. Constantin Dumitrescu). ceea ce vine să confirme afirmaţia noastră. Pe toată durata cercetării alpiniştii Ion Mihai şi Valentin Atanasiu au oferit echipei de cercetători un sprijin competent şi susţinut. tot căţărătură competiţională se cheamă sau căţărătură sportivă. în repetate rînduri. ŞCOLI DE ALPINISM. În 1953 a avut loc la cabana de la lacul Bîlea cea de a doua şi ultima şcoală de alpinism de iarnă organizată de secţia de turism a C. Au participat 38 de tineri absolvenţi ai şcolilor de vară. colaborînd efectiv cu aceştia la mai toate acţiunile întreprinse. credem că formularea alpinism. Gheorghe Atanasiu). Andrei Canarache). Matei Schenn). Alexandru Stătescu. Valea Jepilor. gradul IV A (Mircea Crăciunescu. Ion Balteş şi Florin Stan. au escaladat traseul Furcile. Fronescu. de sute de metri. pe ruta cabana Pietrile—culmea Lolaia— Vîrful Retezat—Vîrful Bucura—Vîrful Peleaga— Vîrful Păpuşa—Tăurile Văii Rele—Vîrful MorilePiciorul Lănciţiului—cabana Baleia1 (Mircea Gheorghiu. şef de lucrări la Institutul de Speologie din Cluj. Printre ramurile sportive menţionate în noul regulament figura şi alpinismul. Pompiliu Moise. — Faţa sud vestică a Turnuleţului. 2224 din 28 aprilie 1953. Alpinismul nu se practică pe 30. Corect trebuie spus căţărătură competiţională. Nicolae şi Gheorghe Jitaru). instructori Aurel Irimia. componenţa echipei. 24 iulie — traseul Policandrului. Constantin Nemeş 2. Marcian Bleahu. Gheorghe Udrea. Acesta este punctul de vedere al autorilor acestei scrieri. s-a spus: „campionat de căţărătură".G. În acest an s-a izbutit o rodnică cercetare a Peşterii Ialomiţei efectuată de către Daniel Coman. . Maria Pintea. Pentru a se stabili un echivalent între activităţile alpine şi celelalte activităţi cu caracter sportiv s-a purces la „catalogarea turelor alpine" pe baza cărora s-au fixat apoi normele de clasificare sportivă. campionate etc. Ion Vlădăreanu-cap schimbat). Sportul popular.M. gradul IV B (Andrei Ghiţescu. pe lîngă celelalte sporturi competiţionale. în diferite comunicate din presă şi T. Rodica Drăguşanu). Mihail Şerban. şi alpinismul. şi de aici s-au ridicat elemente de valoare ca Tudor Hurbean. condusă de Mircea Vlădoianu. Chiar cînd se escaladează trasee complete. Ladislau Karacsony. Alpinism competiţional3. De altfel. septembrie — trei echipe ale asociaţiei “Spartac” conduse de Ion Rostea. Gheorghe Atanasiu. 2 224 din 28 aprilie 1953. Victor Măciucă. catalogul „turelor" alpine. condiţii pentru obţinerea categoriilor şi titlurilor sportive etc. octombrie — varianta Fisurii Albastre. Instructor principal a fost Pompiliu Moise.. gradul IV A (Viorica Stoica. nr. Emilian Cristea). gradul IV B (Emil Fomino. Nicolae Jitaru. iar cînd aceasta se petrece în concursuri. Norbert Hiemesch). Fisura Răsucită. 15 iulie — traseul Frontal din Ţancul Uriaşului din Valea Seacă a Caraimanului. medicul J. 3 Cum încercăm să demonstrăm în paginile acestei cărţi. asistentă la Institutul de Speologie din Cluj. gradul IV A (Viorica Stoica. Ion Ionescu). Saragea şi L. Surplomba Mare din peretele Gălbenelelor. nr. făcut în anul 1953: GRADUL III A 1 2 Sportul popular. timpul de căţărătură: 25 —27 martie — parcurgerea crestei masivului Retezat. Iată mai jos. — Fisura Directă din peretele Tătarul Mare. Liliana Mihailovici. — Fisura sudică din Turnul Seciului. prin alpinism înţelegem întregul complex de activităţi turistice desfăşurat în munte. o echipă din Sibiu a asociaţiei Progresul. — Canionul din Ciorînga Mare. — Degetul lui Călineţ — traseul vestic. — Peretele de la Ceardacul Stanciului. — Acul Crăpăturii. — Creasta Uriaşului din Valea Seacă a Caraimanului. D — Munţii Făgăraşului — Scara Negoiului. — Colţul Strungii Picătura. — Creasta Coştila—Gălbenele. — Fisura Roşculeţ — Picătura. — Hornul din Brîul Răchiţii. — Fisura Scoruşilor. — Creasta Frumoasă din Padina lui Călineţ. B — Piatra Craiului — Peretele Mic din Padina Lăncii. B — Piatra Craiului — Peretele lui Ivan. — Degetul lui Călineţ — traseul Fomino. . Bucegi — Creasta Văii Albe — traseul Coman. — Degetul lui Călineţ — traseul Coman. — Hornul Vulturilor. — Muchia lui Ivan. — Creasta Mălinului. faţa sud-vestică a vîrfului. — Umărul Gălbenelelor — traseul Roşculeţ. — Vîrful Picătura. Bucegi — Peretele sudic al Clăii Mari. — Creasta dintre Valea Ţapului şi Valea Urzicii. — Creasta Văii Albe — traseul complet1. C — Cheile Bicazului. prin Valea Seacă a Caraimanului. — Fisura sudică din Colţul Mălinului. — Spălătura Văii Seci. — Peretele Poienii închise. — Hornul Negru din Valea Ţapului. B — Piatra Craiului — Umerii Pietrei Craiului. — Muchia Roşie. — Hornul Central (Comănescu). — Fisura sud-vestică din peretele Coştilei. — Peretele Marelui Grohotiş — traseul sudic. — Peretele Piscul cu Brazi. — Hornul din peretele Coştilei. — Turnul Seciului — traseul Comănescu. — Peretele Marelui Grohotiş — traseul central. GRADUL IV B 1 Nu există decît un singur traseu. — Creasta Picătura — inclusiv vîrful. — Muchea din Padina Lăncii.A — Bucegi — Pintenul Văii Albe cu vîrful (traseul de vest). — Piatra Altarului. — Hornul Mare al Ţapului. nu unul simplu şi altul complet. GRADUL IV A A. — Umărul Gălbenelelor — traseul Coman. — Faţa nordică a Colţului Gălbenelelor — traseul Beldie. GRADUL III B A. condiţiile cerute au fost uşoare în comparaţie cu cele de la celelalte discipline sportive şi cu cele cerute pe plan internaţional în alpinism. b)Să fi participat la patru escalade (vara): două de gradul II A şi două de gradul II B. Categoria II-a a)Să fi condus colective pe patru trasee diferite (vara) de gradul II A. e)Să ştie să dea primele ajutoare unui accidentat. — Peretele sudic al Priponului. unul de gradul II B. în cap de coardă. 1 Traseul Surplomba Mare începe de la bază. — Furcile. în dreapta. . de categoria I-a3. d)Să fi participat la două escalade (vara) de gradul IV şi la o ascensiune (iarna) de gradul II B. c)Să fi condus colective pe şase trasee diferite (vara). surplomba. d)Să aibă doi ani vechime ca alpinist. astfel că. f)Să ştie să se orienteze şi să întocmească o schiţă asupra regiunii în care se află. 2 Plimbările pe perete nu au fost asimilate unor trasee alpine şi de aceea nici nu s-au impus în practica internaţională. — Fisura Santinelei. pragul de piatră şi se termină în creastă. — Turnul Seciului — fisura sudică. — Peretele Gălbenelelor — traseul Coman. Lateral există o retragere. b)Să fi efectuat patru escalade diferite (vara): două de gradul II B şi două de gradul III A. Decizia prevedea următoarele categorii şi norme de clasificare pentru alpinism : BĂRBAŢI Maeştrii a)Să fi condus echipe de alpinism de diverse categorii pe două trasee de gradul V A şi două de gradul V B. în Hornul Coamei. b)Să fi efectuat trei ascensiuni diferite (iarna): două de gradul II B şi una de gradul III A. GRADUL V B — Peretele Gălbenelelor — traseul Celor trei surplombe. unul de gradul IV A. — Peretele Văii Albe — traseul Coman (Fisurile Centrale). GRADUL V A A — Bucegi — Surplomba din peretele Gălbenelelor — traseul complet. B — Piatra Craiului — Creasta Hornului din Padina lui Călineţ. în cap de coardă4. în anul de clasificare. c)Să fi efectuat două ascensiuni (iarna): una de gradul 1 B şi una de gradul II A. în cap de coardă. în cap de coardă. — Pintenul din peretele Văii Albe.A — Bucegi — Peretele Gălbenelelor — traseul simplu1. toate diferite. B — Piatra Craiului — Peretele Piscului Rece. Categoria III-a a)Să fi condus colective pe patru trasee diferite (vara): două de gradul 1 A şi două de gradul 1 B. — Bisericuţa din Mălăeşti. la început. c)Să fi efectuat trei ascensiuni diferite (iarna): două de gradul III A şi una de gradul III B. în cap de coardă. şi unul de gradul IV B. unul de gradul III B. — Traversarea est-vest a peretelui Gălbenelelor2. unul de gradul II A. în cap de coardă. 3 Reglementarea amintită urmărea să sprijine dezvoltarea mişcării alpine din ţara noastră. 4 Este vorba de gradul de dificultate de vară. unul de gradul III A. b)Să fi efectuat şase escalade diferite (vara): trei de gradul V A şi trei de gradul V B. Categoria I-a a)Să fi efectuat opt escalade diferite (vara): patru de gradul IV A şi patru de gradul IV B. iarna dificultatea poate fi mai mare datorită gheţii. — Hornul Adînc din Padina lui Călineţ. „campionatul" a avut loc pe Turnul Seciului la intrarea în Valea Horoabei. Categoria I a)Să fi efectuat patru escalade (vara): două de gradul II B şi două de gradul III A. Traseul frontal nr. d)Să aibă cunoştinţe generale asupra vieţii de tabără (facerea focului. cel mai rapid secund. „contra timp" al R. pe zile : Ziua I-a4. în cap de coardă. ŞTIINŢA —Valeriu Vlădăreanu şi Remus Stoicovici. Iată şi rezultatele obţinute de nouă echipe din cele unsprezece prezente la concurs. cel mai lung şi cel mai dificil— mers corect. 3 Idem ca la punctul 1. 4 Vezi ziarul Sportul popular nr. Traseul nr. Andrei Moldovan s-a dovedit a fi un alpinist înzestrat cu însuşiri alese. prepararea hranei. . 2. c)Să posede cunoştinţe de manipulare a corzii şi asigurare. d)Să ştie să dea primele ajutoare unui accidentat. FEMEI Maestru a)Să fi condus echipe de alpiniste sau alpinişti de diverse categorii pe trei trasee diferite (vara): două de gradul IV A şi unul de gradul IV B. deoarece Emilian Cristea a abandonat o carabinieră în traseu. în cap de coardă.R. de echipe formate din trei căţărători3. Petre Bogoiu şi Şerban Severin. c)Să fi efectuat trei ascensiuni (iarna): două de gradul I B şi unul de gradul II A. una de gradul III B şi una de gradul IV A. Trei Surplombe. b)Să fi participat la patru escalade (vara): două de gradul II A şi două de gradul II B. — Aurel Irimia. Furcile. Capul de coardă. Categoria II-a a)Să fi condus echipe pe patru trasee diferite (vara): două de gradul II A şi două de gradul II B. în Coştila. construirea bivuacului de vară). Traseul central nr. Gheorghe Fenyes şi Adalbert Kerekes.P. 1. 3 VOINŢA — Andrei Moldovan. Iată şi alte condiţii ce se cereau pentru obţinerea titlurilor: titlul de maestrul emerit al sportului se acordă numai de Comitetul de Cultură Fizică şi Sport de pe lîngă Consiliul de Miniştri la propunerea preşedinţilor comisiilor centrale. Ion Balteş şi Mircea Crăciunescu. c)să fi participat la două ascensiuni de iarnă de gradul 1 A. construirea bivuacului de vară şi de iarnă etc. b)Să fi efectuat patru ture diferite (vara) de gradul III B. Concursul a durat trei zile. 2. Ion Mihai a 1 2 Vezi ziarul Sportul popular. Titlul de maestru al sportului se acordă numai de Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport de pe lîngă Consiliul de Miniştri la propunerea comitetelor regionale pentru Cultură Fizică şi Sport şi de Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport al oraşului Bucureşti. Au parcurs traseul 1. d)Să aibă cunoştinţe generale asupra vieţii de tabără (facerea focului. Traseul nr. 2 din Turnul mare al Seciului. 1 a fost anunţat între 20 şi 31 august 19532. Iosif Strumpp şi Emilian Cristea. S-a mers corect. pe traseele: Marea Surplombă cu ieşirea in Hornul Coamei. La 29 mai 1953 a fost cucerit Vîrful Everest. Echipa a fost penalizată cu cinci minute. c)Să fi participat la patru ascensiuni (iarna): două de gradul 1 B şi două de gradul II A.c)Să posede cunoştinţe de manipulare a corzii şi de asigurare.). 2250 din 23 iunie 1953. d)Să aibă doi ani vechime că alpinistă de categoria I. e)Să ştie să se orienteze şi să întocmească o schiţă asupra regiunii în care se află. S-a remarcat capul de coardă. Bratya Zoltan şi Florin Stan. în cap de coardă. 5 LOCOMOTIVA — Nicolae Lorincz. Primul campionat de alpinism pe echipe. Pînă la urmă. b)Să fi participat la două escalade (vara) de gradul IV A. prepararea hranei. 4 FLAMURA ROŞIE — Ion Boitorii. Ion Boitoru. 6 PROGRESUL — Ion Mihai. 2 C. nr. 2291 din 29 august 1953.A. b)Să fi participat la trei escalade diferite (vara): una de gradul III A. S-au pierdut minute preţioase în rapel.C. Categoria III-a a)Să fi condus colective pe trei trasee diferite (vara): două de gradul 1 A şi unul de gradul 1 B. Ziua a II-a.C. ŞTIINŢA 165'32"4/5. echipa Progresul s-a clasat pe locul II.A. Ascensiuni. Voinţa Cluj şi Oradea — Trei Surplombe. Principalele acţiuni pot fi astfel prezentate: 23 mai — Hornul din peretele Coştilei a fost urcat de echipa Metalul condusă de Ion Chiciorea. 8 DINAMO — Gheorghe Atanasiu. C. Bună comportare au avut asociaţiile LOCOMOTIVA şi DINAMO. deşi s-au publicat destul de puţine date. Mihai Paican. Traseul nr. Matei Schenn. AVÎNTUL 126'37"l/5. Lichiardopol. 5. La 19 şi 20 iunie s-au făcut următoarele ascensiuni: asociaţiile Ştiinţa şi Metalul Braşov.A. Voinţa Bucureşti ^"Fisura din 1 Popularizarea alpinismului ar cîştiga mult dacă toate campionatele ar fi relatate în presa de specialitate. 2 Mircea Enache. — Traseul central. Ionescu şi Gheorghe Roşculeţ. Valeriu Vlădăreanu şi Remus Stoicovici. 7. 8. Traian Flucuş. 2. Ion Balteş. 7 AVÎNTUL — Niculae Jitaru.C. 1 PROGRESUL — Traseul frontal nr. Florin Stan. capul de coardă al echipei AVÎNTUL. Mihai Paican şi Florin Stan. conduse de cei mai jos citaţi. 13 iunie — trei echipe ale asociaţiei Progresul. Traseul nr. Gheorghe Roşculeţ. . Din formaţia LOCOMOTIVA s-au remarcat Nicolae Lorincz şi Tudor Hurbean (cap de coardă). care a cuprins şi doi gimnaşti. 3. 2 C. Constantin Nemeş. 1 VOINŢA — Andrei Moldovan. Ion Ionescu. 4 FLAMURA ROŞIE — Ion Boitoru. Aurel Irimia. Andrei Moldovan. Traian Flucuş. LOCOMOTIVA 137'41"4/5. al doilea de alpinism competiţional. Dar iată clasamentul general în care s-a situat pe primul lor asociaţia VOINŢA : 1. Ion Chiciorea — creasta Policandrului. Valeriu Vlădăreanu. Constantin Nemeş şi Gheorghe Alexandru. iar de la Metalul. Constantin Frăsinet şi Dumitru Alexe. FLAMURA ROŞIE 153'50". I. Erwin Csallner. Traseul nr 1. Ziua a III-a. G. au parcurs traseele —Roşculeţ şi Colţul Gălbenelelor. Una dintre echipele care concura pe merit la primul loc. 6. Şerban Severin şi Mircea Vlădoianu. Gheorghe Fenyeş şi Gheorghe Pali. a fost destul de bogat în ascensiuni de antrenament. Traseul nr. Echipa a fost penalizată deoarece a abandonat o a doua carabinieră şi a pierdut timp la manevrarea corzilor. 9. PROGRESUL 109'13"l/5. s-a remarcat Aurel Irimia. Pali. 2. posesorul unor calităţi excepţionale. 3 După cum se vede. Zoltan Bratya şi Gheorghe Andreica. dar au pierdut timp preţios la rapel. Stroescu şi Ion Balteş. 2. De asemenea. Gheorghe Stroescu. Mircea Enache. Ion Boitorii. 5 LOCOMOTIVA — Tudor Hurbean. Din echipa militarilor. Au parcurs traseul nr. Constantin Frăsinel.A. două echipe ale asociaţiei Voinţa. Iosif Strumpp şi Elemer Denes. CONSTRUCTORUL 188'12"2/5. Gheorghe Pali şi Matei Schenn. Ion Wasi şi Romeo Findrihan. 2 C. Datorită lui. Gheorghe Atanasiu. Gheorghe Anghelescu. 4. conduse de Erwin Csallner. — Aurel Irimia. Niculae Jitaru. Au fost descalificate asociaţiile METALUL şi SPARTAC. DINAMO 148'25"4/5. 3 VOINŢA — Traseul frontal. Traseul nr. Mircea Gheorghiu şi Alexandru Bibescu. Dumitru Alexe. Deneş Efemer şi Mircea Enache 2.A. 1. Nicolaie Lorincz şi Mircea Crăciunescu3. Ion Chiciorea şi Octav Brătilă. Constantin Ducaru şi Paul Fozocoş. concurau şi antrenorii. a arătat că posedă o bună tehnică a escaladei. care ar formula şi aprecieri critice cu privire la realizările sportive ale fiecărui alpinist. 9 CONSTRUCTORUL — Gheorghe Anghelescu. 120'39"3/5. Anul 1954. Gheorghe Alexandru şi Al.fost surpriza campionatului. 2. traseele Pintenul Văii Albe şi Trei Surplombe. Andrei Moldo_van. 2. Ion Mihai. Petre Bogoiu. VOINŢA 108'87"3/5. Emilian Cristea.C. Tudor Hurbean. făcea parte din echipa de schiori a C. buştenean. deoarece într-una din zile componenţii acestor echipe n-au introdus coarda într-un piton obligatoriu. 3 ŞTIINŢA — Ion Wasi. Adalbert Kerekes. 21. Traseul nr. 3. Au parcurs traseul nr. Remus Stoicovici. Gheorghe Roşculeţ a dovedit o tehnică desăvîrşită şi siguranţă în trecerea porţiunilor dificile. 3. Au terminat ascensiunea în condiţii perfecte. au escaladat: Gheorghe Ionescu — creasta Policandrului şi — hornul Coştilei.C. Matei Schenn şi Gh. grad IV A (Viorica Stoica. Oroveanu). 22—23 august — Fisura Verde din peretele Văii Albe. 3 — alpiniada sindicală. iarna. etapa I-a. Sibiu. orăşeneşti şi raionale pentru premierele alpine d)colegiul central de antrenori din Comisia centrală de alpinism. I. 3. Fisura Suspendată. peretele de nord-vest al pietrei întîia. Voinţa 13'36"4/5. grad IV A (Paul Fozocoş. traseul Andrei Ghiţescu.Colţul Berbecului. Nela Saragea). Ceahlău.a. După această punere de acord a turelor alpine cu celelalte activităţi sportive. şi din cel mult trei alpinişti la turele de la gradul 3 B în sus. în condiţiile în care nu s-au mai organizat şcoli de alpinism. Comisia centrală de alpinism din cadrul C. grad IV B (Tudor Hurbean. . creasta sud-estică din Piatra Scrisă. Ladislau Karacsony. şi de la 1 A la 2A inclusiv. 5 — cupa 7 Noiembrie.campionatul republican individual masculin şi feminin: 5 VI-22VII. Astfel.2. cu echipele reprezentative ale asociaţiilor sportive (25—30 IX) în organizarea asociaţiei Avîntul.C. Oradea. a iniţiat în masivul Piatra Craiului. grad III B (Viorica Stoica. Sibiu. Andrei Ghiţescu. Rîşleacov. Separat de „calendarul" arătat mai sus. La 31 mai 1954. a existat şi Calendarul sportiv intern pe anul 1954 al asociaţiilor. Calendarul sportiv intern pe anul 1954 al Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport1 cuprindea şi alpinismul. 2359 din 5 ianuarie 1954 şi nr. 2459.F. Sportul popular. Această tabără a funcţionat între 1 şi 10 iulie 1954. Fisura din Faţa Înaltă.. pentru întîia oară. 4 — cupa Avîntul. fiind sprijinită de Direcţia de Turism şi Excursii din C.concurs de iarnă cu alpiniştii din asociaţii sportive (16 —20 III) în organizarea asociaţiei Metalul. finală: 18—22 VII. Premiere: Bucegi. 1 (de la cruce). cu participarea echipelor reprezentative ale asociaţiilor sportive sindicale (5—12 VIII) în organizarea Comisiei centrale sindicale. Mircea Enache). comenzi etc. Ion Ionescu). grad IV A (Aurel Irimia. Flamura Roşie — creasta Policandrului. Nicolae Jitaru. grad III A. grad V A (Aurel Irimia. Pintenul Văii Albe şi Metalul (Ion Chiciorea) — Fisurile Centrale. 1 2 Sportul popular. în Bucegi. Piatra-Neamţ şi Piteşti. la Bicaz. etapa a II-a. b)consiliul asociaţiei sportive. Tîrgu-Mureş. T. Făgăraş. Prima întrecere alpină feminină pe 1954. Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport de pe lîngă Consiliul de Miniştri a emis o decizie privitoare la asimilarea turelor alpine cu competiţiile sportive. Metalul Bucureşti — Fisura Suspendată. grad V B (Walter Kargel. cu reprezentativele asociaţiilor sportive (10— 17 X) în organizarea asociaţiei Metalul. Olga Bădina. condusă de un colectiv de antrenori din Colegiul central al Comisiei centrale de alpinism. asigurări. Piatra Mare. grad IV B (Gheorghe Papp. Rarău. cu bivuac în perete). 2373 din 9 februarie 1954. pentru folosirea uniformă a metodelor de escaladă. Piatra Craiului. Progresul — traseul Grotelor. se cerea în primul rînd ca echipele să fie formate din cel mult opt alpinişti. Valea Rîpa Zăpezii — iarna — şi Albişoara Crucii — iarna — (Viorica Stoica şi alte fete). grad V A (Viorica Stoica. Flamura Roşie 15'18"2/5. Vasile Ioan). Asimilarea turelor alpine cu competiţiile sportive. şi 2 B în sus.S. s-a simţit nevoia unui curs de unificare a metodelor de antrenament în alpinism. Vadul Crişului. pe zone: 5—11 VI — Bucureşti. Cluj etc. Valea Seacă a Caraimanului. 5 septembrie — Voinţa (Paul Fozocoş). 7 octombrie — traseul Lespezilor din peretele Văii Albe. vara. 2 campionatul republican pe echipe între asociaţii (masculin şi feminin): 15—28 VIII. Cluj. şi anume: a)colectivul sportiv. 2 din peretele Horoabei — aproape o lungime de coardă : 1. la cabana Curmătura prima tabără de unificare a metodelor de antrenament la alpinism. vara. nr. Bela Kiss). grad III A şi traseul Grotelor. se preciza cine trebuie să dea aprobările pentru efectuarea turelor.S. În al doilea rînd. c)comisiile de alpinism regionale. pentru taberele alpine. pentru obţinerea categoriilor şi a titlurilor. după cum urmează: . Rodica Drăguşanu). în turele de gradul 1 A la 3 A inclusiv. grad IV A (Paul Holitzer. Tîrgu-Mureş. în Bucegi. grad IV A (Emilian Cristea. Maria Georgescu. Anelise Kolovrath şi Ecaterina Roşu. în Bucegi. traseul Central din Turnul Seciului. Gheorghe Andreica). Nela Saragea). Victor Măciucă). Iată rezultatele primei întreceri feminine. cîştigată de Asociaţia Ştiinţa. Muchia vestică a Turnuleţului. Nela Saragea şi Olga Bădina. 28 iunie — Pietrele Doamnei. în Cheile Bicazului. din 20 iulie 1954.C. întrecere efectuată pe traseul nr. Braşov. Decizia stabilea condiţiile ce trebuiau îndeplinite pentru efectuarea turelor alpine. Adalbert Kerekes. Ploieşti. din Turnul lui Budu. 2 — concurs de asociaţie. 30 iulie — Muchia din peretele Coştilei. care cuprindea pentru alpinism: 1 . Muchia dintre Ţimbale. creasta Picăturii. Victor Măciucă). grad IV B (Norbert Hiemesch ş. 2. grad IV A (Andrei Ghiţescu. Ştiinţa 12'55"3/5. iarna.). Premiere feminine: Fisura din Mălin. nr. În această tabără au participat antrenori din Bucureşti. cu alpiniştii proprii (25 —30 V) în organizarea asociaţiei Spartac. Suzana Roth şi Petruţa Pop. Gheorghe Russu. traseul nr. echipa a fost întinerită cu noi elemente. Gheorghe Stroescu. Confederaţia Generală a Muncii — C.C. Ştiinţa 110'8"2/5. 2484..C. Progresul 80'05"3/5. neglijînd ridicarea cadrelor noi şi angrenarea lor în practicarea acestui sport". unde se scria: „întrecerile pe stînci. El califica „preocupare îngustă" activitatea unor colective ce îşi formau şi pregăteau echipele doar pentru concursurile cronometrate. echipa a fost descalificată. În 1954 conducătorii alpinismului românesc au invitat un grup de alpinişti cehi într-un schimb de experienţă4. Nicolae Lorincz. Campionatul republican a fost cîştigat de alpiniştii de la echipa Dinamo 2. 2/1956. Petre Bogoiu. Gheorghe Andreica şi Ion Hoştea. Flamura Roşie 116'06"4/5. Mircea Enache. L-a egalat pe Tudor Hurbean în prima lungime de coardă. Gheorghe Pali. al Comisiei centrale de alpinism de pe lîngă C. nr. Victor Măciucă şi Ladislau Karacsony. nr.. 5. Ion Teleanu. —La Dinamo. au îngustat şi limitat activitatea alpină. 8. el protesta împotriva baterii exagerate de pitoane (sic.. Acest campionat a fost comentat de Gheorghe Epuran în ziarul Sportul popular nr. Aurel Irimia. Valeriu Vlădăreanu. Paul Fozocoş şi Adalbert Kerekes. Ion Baltes. Era pentru a treia oară cînd alpiniştii cehi veneau la noi5. Pantazi Mihalaşcu. 5. provocînd pe de o parte neglijarea altor preocupări. Dinamo 66'33"3/5. 2481. —La Progresul. A fost singura echipă care nu a făcut greşeli. Vladimir Prohaska. Poziţii pentru adevăratul alpinism. dar face ca nivelul alpinismului românesc să rămînă „sub posibilităţi". în ajunul competiţiei. selecţionaţi după iuţeala parcurgerii traseelor artificiale (30—40 de metri). Mioara Ştefănescu. — şi-a schimbat titulatura în Consiliul Central al Sindicatelor — C. Avîntul 90'10"2/5. Progresul 17'24". Alpiniştii cehoslovaci în munţii noştri. În 1954. Remus Stoicovici. 2538 din 2 decembrie 1954. Metalul. Capi de coardă au fost Aurel Irimia şi Victor Măciucă. George Petrescu. Gheorghe Pop şi Gheorghe Jitaru. Victor Măciucă şi Ladislau Karacsony.M. C. Întrecerile masculine. —La Avîntul.S.S. 2520 şi 2522. nr. Schimbări de titulaturi.C.). — iar Secţia de turism s-a transformat în Direcţia de turism a C. Marcel Palade. —la C. 2518. Ion Ionescu.G.. iar Alexandru Bokor a fost cel mai vîrstnic alpinist. limitîndu-se la 5—6 căţărători.. Tudor Hurbean a fost cel mai rapid cap de coardă. Metalul 21’05” 4/5. De asemenea. Locomotiva 153'51"l/5. Vasile Tarta şi Ion Badea. 4. Voinţa 96'41".F. Virginia Eramian şi Georgeta Arpadi1. 9. Ion Băncilă. Otto 1 2 Sportul popular. Niculae Jitaru. Sportul popular. Sub titlul Probleme actuale în alpinism — premise pentru o nouă orientare3. Şerban Severin. . nr. 7. 2. Ion Puşcaş. 3 Sportul popular. timp de o săptămînă. antrenorul Gheorghe Roşculeţ a privit cu seriozitate toate amănuntele. fiind un adevărat model de comentariu sportiv : —Nu toate echipele au dat importanţă antrenamentului.S. Stan Florin.A. Noi considerăm că practicarea căţărăturii competiţionale duce la desfiinţarea sau la deteriorarea gravă a alpinismului în general şi a alpinismului de masă în special. Emilian Cristea a scris un interesant articol. la vedetism. se observă că ieşirile săptămînale şi cantonamentul nu sînt suficiente pentru pregătire.4. A ieşit în evidenţă Şerban Severin. Grupul lor a fost format din Arno Puşkaş — renumit căţărător. 4 Idem. 6.C. 5 Prima dată alpiniştii cehi au participat la 21—23 august 1934. Tudor Hurbean a fost cel mai bun cap de coardă. iar pe de altă parte a angrenat numai vîrfurile. obiectiv şi corect.. Traian Flucuş. din 31 august 1954. la buni acrobaţi. Emilian Cristea. unele au constituit echipele în grabă. Iată rezultatele înregistrate : 1. spunea autorul articolului. Dumitru Enoiu şi Victor Popescu.C. Această formulă duce. Ion Ionescu s-au căţărat cu multă îndemînare". 3. —La Voinţa. Ion Mihai. a doua oară.. 2515. Ion Boitoru. Din cauza neomogenitaţii echipei s-au făcut manevre de corzi şi pregătirea rapelelor greşite. în felul următor. Acest punct de vedere a fost exprimat clar şi în Buletinul informativ nr. Tudor Hurbean.A. Nicolae Lorincz. în 1935. Au avut loc pe Turnul Seciului şi peretele muntelui Bătrîna. Vezi şi Buletinul alpin din anii 1934 şi 1935. din 26 august 1954. Alexandru Bokor şi Gheorghe Atanasiu. Valentina Rusu şi Petruţa Tudor. 2484 din 31 august 1954. capul de coardă Traian Flucuş s-a dovedit a fi foarte rapid. 66'44"4/5. Bohumil Sa-vatos. . În aceeaşi perioadă a avut loc parcurgerea crestei masivului Făgăraşului de la Porceşti la Plaiul Foii. grad V A (Dan Lubenescu. Remus Stoicovici.F. preşedintele colegiului de antrenori: Mircea Bogdan.. a crestei Carpaţilor Meridionali şi a Munţilor Făgăraşului. Trasee alpine realizate în premieră în anul 1955. Florian Tudor şi Gheorghe Alexandru. la alpinism. nr. 2 Sportul popular. Andrei Gaghy. Din partea românilor au participat Aurel Irimia. echipa I-a formată din Alexandru Floricioiu şi Paul Fozocoş. în anumite puncte. Emilian Cristea 20 februarie — traversarea Buta-Peleaga-Pietrile (alpiniştii de la Flamura RoşieLupeni). (Aurel Irimia. Echipa Ştiinţa a plecat la 22 martie în următoarea formaţie: Gheorghe Lupaş. nr. În afara acestuia s-a mai întocmit un calendar intern al Direcţiei sport din C. grad IV B (Tudor 1 Ştefan Gaşpar. 394 din 14 mai 1953. Alte fapte. din peretele Văii Albe.3: locotenent Aurel Irimia. Gheorghe Udrea şi Traian Flucuş. Liviu Munthiu şi Norbert Hiemesch. au început parcurgerea crestei Carpaţilor Meridionali sîmbătă 19 februarie 1955. Andrei Ghiţescu). P.C. avînd plecarea la următoarele date: sîmbătă 19 martie. La sosire s-au ţinut şi cîteva cuvîntări. au terminat traseul şi au ajuns la Sinaia în ziua de 26 martie. Alpiniştii de la asociaţia Voinţa. avînd şi un echipament inferior. Constantin Dumitrescu. . Constantin Radu. asociaţia Voinţa. Nicolae Dobre. avînd în componenţa echipei pe următorii: Mircea Crăciunescu. George Petrescu. Ştefan Gaspar 1.A. iar de la Bîlea alăturîndu-se şi Victor Măciucă. indicînd cine le acordă şi în ce condiţiuni.C. Gheorghe Angelescu şi Alexandru Stătescu.S. 2580. se anulează decizia nr. Asociaţia Dinamo — la 26 martie: Tudor Hurbean.C.A. Andrei Moldovan. Asociaţia Metalul a avut două echipe: cea formată din Ion Ghiciorea. Florin Stan. luni 21 martie au luat startul alpiniştii asociaţiei Flamura Roşie: Ion Boitoru. asociaţia C. Gheorghe Udrea. campionatul republican pe asociaţii şi parcurgerea crestei masivului Făgăraşului. asociaţia Voinţa (Alexandru Floricioiu Paul Fozocoş) 20 februarie 26 mai — parcurgerea crestei Carpaţilor Meridionali.A. a susţinut cu tărie introducerea competiţiei În alpinism. Alexandru Floricioiu. Asociaţia Locomotiva a plecat la 24 martie. Harnicek şi Ivan Lehotsky. Gheorghe Vătăşanu şi Ilie Roda. La 11 şi 12 decembrie 1954 a avut loc şedinţa Biroului Comisiei Centrale de Alpinism la care s-a discutat raportul prezentat de subcomisia de ture şi competiţii. Emilian Cristea. Tudor Hurbean. campionatul republican individual (masculin şi feminin). Aceiaşi traseu a fost parcurs şi de echipa asociaţiei C. Costin Ştefănescu.Jelnic — conducătorul echipei. Holitzer. Andrei Gaghy. Prin decizia nr. şi echipa a II-a formată din Ion Vlădăreanu. soldat Ladislau Karacsony şi antrenorul lor. Benko. Ladislau Karacsony. Ei au plecat de la Băile Herculane duminică 20 februarie 1955. Şerban Severin şi G.F. Paul Fozocoş şi Ion Dragomir.. Noua decizie se referă la obţinerea titlurilor şi categoriilor sportive. Avem speranţa că la această întîlnire vom găsi un punct de vedere comun.S.S. iar a doua formată din Gheorghe Atanasiu. cu două echipe: Erwin Csallner. au terminat ascensiunea la 30 martie. Fiind prea mulţi şi lipsiţi de experienţa turelor lungi care solicită multă energie. Nicolae Jitaru şi Dumitru Enoiu. Jaroslav Mlezak. Frăsinel (de la asociaţia Constructorul).. lulius Andrasi. Radovan Kuchar — maestru al sportului. 1955 Calendarul intern pe anul 1955 al C. 2573. Dan Lubenescu. şi altul al asociaţiilor sportive2. a fost completată pe creasta Munţilor Făgăraşului. tot atunci s-a ales Comisia Centrală de Alpinism pentru anul 1955: Constantin Messinger — preşedinte. Viorica Stoica. relativ la practicarea alpinismului diferă de cele din ţara noastră. Parcurgerea. concepţiile în ţara dvs. Trasee de vară — Bucegi: 15 iunie — traseul Muchia Brînelor. 3 Ziarul Apărarea patriei. Fiind mai bine echipaţi.S. menţionată mai sus care parcurgea creasta Carpaţilor Meridionali. din 24 februarie 1955. cu privire la activitatea pe anii 1953 şi 1954. Emilian Cristea. Au participat un număr de_zece echipe. Petre Bogoiu. Nicolae Dobre. dar la Sinaia au ajuns numai doi: Alexandru Floricioiu şi Paul Fozocoş.C. Ion Coman şi C. Andrei Canarache. 3—6 martie — parcurgerea crestei Munţilor Rodnei (alpiniştii de la asociaţia Ştiinţa). 19 februarie — 30 martie — parcurgerea crestei Carpaţilor Meridionali. Echipa C. Andrei Ghiţescu).Sportul popular. pentru aprobarea regulamentului privind clasificarea sportivă cu începere de la 1 ianuarie 1955. Nicolae Lorincz.C. avînd mai multă experienţă şi numărul participanţilor limitat la 3. Petre Bogoiu. care efectuau parcurgerea Carpaţilor Meridionali. fost salariat la Direcţia de turism a C. Trasee de iarnă: 23—24 ianuarie — Brîul Mare al Coştilei (Walter Kargel. Iosef Velika. Asociaţia Progresul — la 25 martie. semnată de preşedintele C. Ion Mihai şi echipa a II-a: Mircea Vlădoianu. cehii spunînd: „După cîte ştim. Mircea Bogdan. 1955. 17 august — Fisura din Faţa Înaltă din Caraiman. Paul Fozokoş. din 10 martie 1955.C. 1605 din 31 decembrie 1954. iarna. Gheorghe Dumitrescu. pe baza căruia activitatea noastră să meargă în paralel în viitor".C. prevedea pentru anul 1955. piton. orientare. 26 tineri au primit insigna. se cerea acest brevet. La alpinism figurau: Emilian Cristea şi Aurel Irimia. Norbert Hiemesch). grad III B (Viorica Canarache.Progresul (Petre Pogonici).Dinamo (Tudor Hurbean).Echipa C.C. Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport a introdus în mişcarea de cultură fizică complexul „Alpinist R. al C. un curs de orientare cu teme de gradul II. 3 Sînt mai multe Fisuri întrerupte în Piatra Craiului. grad V A (Aurel Irimia. grad III B şi Colţul Rotunjit. 7. oprind astfel promovarea elementelor tinere care. nr. Olga Bădina. Lecţiile teoretice au cuprins noţiuni de geografie.A. grad IV A (Remus Stoicovici). Olga Bădina). această frumoasă şi rodnică activitate a încetat. 27 august — Fisura întreruptă3 (Victor Măciucă ş.P. 2. (Matei Schenn).F. Nici Buletinul informativ — 1956 al C. au adus un salt calitativ. 2575.R. 4.R. Metalul (Mioara Ştefănescu şi Georgeta Arpadi). 2/1956. Cheile Bicazului: Fisura Directă din Suhard. Paul Fozocos). traseul Frontal din Turnul Seciului. Walter Kargel). Piatra Craiului: 11 august — peretele Văii Crăpătura (Lupaş. din Turnul Mare al Dianei. Ciutac).a. grad V B (Dan Lubenescu.". aşa cum s-a văzut mai tîrziu. montarea şi demontarea cortului. aruncarea grenadei la ţintă. coborîre 20 metri în rapel.S. grad V B (Emil Fomino Ion Ionescu.Voinţa (Maria Popescu).A. nu precizează care anume este această fisură. grad IV A (Viorica Canarache. S-a intenţionat ca insigna „Alpinist R. Cheile Turzii: 31 mai — peretele Priporului." să fie baza de masă a alpinismului. La campionatul republican pe anul 1955 de pe Rarău. George Petrescu).C. 7 Octombrie —Muchia Pintenului Văii Albe. Ladislau Karacsony. Cheile Bicazului. pentru obţinerea categoriei a III-a.). Nella Saragea)..C.). 5. Ladislau Karacsony). 7 septembrie — traseul Surplombelor din peretele Colţului Strungii Gălbenelelor. 2. examen teoretic. Creasta Frumoasă din Suhard. baterea pitoanelor. grad IV A (Viorica Canarache. grad IV A (Traian Flucuş ş.. transportarea unui accidentat.Dinamo (Ion Balteş).Voinţa (Norbert Hiemesch). la masculin: 1.S. Cheile Turzii: Colţul Sanşil. Ion Stanciu). grad IV A (Emil Fomino.F. Normele practice constau din5 două ture alpine de gradul 1B.R. Rodica Drăguşanu). din 1 martie 1955. 12 septembrie — traseul Andrei Ghiţescu din peretele Văii Coştila.R. Dorin Grigorescu).C. grad VI B (Alexandru Floricioiu. Olga Bădina.Dinamo (Nicolae Jitaru). 8.R.T. ciocan.a. grad IV A (Aurel Irimia. Madeleine Ertl ş. grad III A (Viorica Stoica-Canarache. Normele obligatorii cerute de regulamentul complexului erau: 1. regula celor trei puncte de sprijin. legarea în coardă şi asigurarea.C. A şi fost o vreme (în primul an.Voinţa (Alexandru Floricioiu). dar. 3. (Aurel Irimia). asigurare etc.a. Vezi precizări la paginile referitoare la istoricul Fisurii Albastre. unde. Rodica Drăguşanu). Premiere feminine — Bucegi: traseul Nemeş. Complexul „Alpinist R. din Piatra Mariei (Paul Fozocos. 11—15 octombrie — traversarea peretelui Văii Albe. Comisia centrală de alpinism. — Comisia Centrală de Alpinism şi nici Nomenclatorul traseelor alpine — 1970 al F.C.P.C. Nela Saragea. iar în ţară 264 sportivi şi sportive). noduri.Asociaţia Ştiinţa (Nela Saragea. 15 august — Fisura Jderului. folosirea hărţii şi busolei. În dorinţa de a dezvolta cît mai mult alpinismul în rîndul muncitorilor. Dumitru Enoiu). 3. normele practice speciale. cu timpul. octombrie — Fisura Albastră din peretele Văii Albe2. . 6. 9. în concursul de viteză. grad IV A (Viorica Canarache. 1956 1 2 Traversarea s-a făcut de către două echipe: una plecînd din est şi cealaltă din vest.A. 4 Sportul popular.Hurbean. 5 Buletinul informativ nr. Matei Schenn)1. La 1 martie 19554. Campionate.A. Gheorghe Andreica. Cursanţii care treceau normele menţionate obţineau insigna şi brevetul „Alpinist R.P. s-a publicat tabelul sportivilor care au primit titlul de maestru al sportului. urcare 5 metri cu nodul Prusik. 2. Liviu Munthiu). Lazăr. la asociaţia Locomotiva. încît s-au prezentat la concursuri şi campionate unele şi aceleaşi nume. traseul Clasic din Piatra Altarului. 10. din peretele Văii Albe. 16 noiembrie — traseul Diana. 31 mai — Fisura Lăstunilor. materialele alpine (frînghie. Alte fapte şi activităţi. 5 octombrie — traseul Fisura Roşie. grad V A (Florin Stan. carabinieră). al elevilor şi studenţilor.”.) . au învins: la fete : 1.P.Ştiinţa (Remus Stoicovici). grad III A (Viorica Canarache şi alte fete). căţărătura." ce le dădea dreptul să practice căţărătura. Valea Crăpăturii. din Valea Mălăeşti (Gheorghe Pop.G. în dreapta. Gunter Muller. folosind. 1. intrînd într-o variantă. trei sute de pitoane. altfel le va tăia orice subvenţie. Faţă de acest „ultimatum". de către echipa asociaţiei Voinţa. 146. grad V A (Gheorghe Andreica. Alpiniştii de la asociaţia Progresul—Sibiu au efectuat 34 ture de antrenament de diferite grade. trebuind să lupte pentru stingerea incendiului. Paul Fozocoş şi Norbert Hiemesch (martie-aprilie). PREMIERA FISURII ALBASTRE. nr. de la vest la est (Dan Lubenescu — Ştiinţa. să renunţe la proiect. cinsprezece secunzi. a vizitat munţii noştri. Căţărătorii Victor Măciucă (C. Traseul Fisura Albastră a fost „încercat". traversarea munţilor Rodnei. Capi de coardă. Peter Deus şi Walter Weller. grad V A (M.). grad IV A şi Fisura Frumoasă. traseu a cărui premieră. Au plecat de la refugiul Coştila. ce se afla în circurile Văii Albe. Horst Kastner. Tudor Hurbean. care a lăsat nefăcută o porţiune de circa 40 metri". În punctul de unde nu au mai putut avansa. Emilian Cristea a perseverat să urce Fisura Albastră. Stanciu. compusă din Alexandru Floricioiu şi Norbert Hiemesch2. echipa formată din Aurel Irimia şi Emilian Cristea a părăsit-o. Cornelia Pavel — Flamura Roşie. pe drumul de acces către el în 19453 de către Toma Boerescu. deci. Furcile şi Surplomba Mare. pag. Stanciu ş. pag. Bela Kiss).a. Brîul Mare al Coştilei (Viorica Canarache. încercările ulterioare. Pompiliu Pascu). Nicolae Dimitriu. din Ocolaşul Mare.A. Santinela Văii Verzi. de către echipa Voinţa.A. Erwin Csallner.. 6 din noiembrie 1948. Olga Bădina — Ştiinţa). împărţiţi în două grupe. toate din Coştila. fără ca primul să ştie de „încercarea" precedentă. alpiniştii Irimia şi Cristea au urcat din nou pe drumul de acum cunoscut şi au stat cinci zile în perete. au fost cei trei români. a încercat în două rînduri străbaterea peretelui pe un traseu care mai tîrziu s-a numit Fisurile Centrale. Gheorghe Roşculeţ şi Emilian Cristea4. Constantin Nemeş. din peretele sudic al Suhardului Mic. o echipă de alpinişti din R. formată din Alexandru Floricioiu. Premiere de iarnă: traversarea peretelui Văii Coştila. Walter Kargel — Metalul şi Vasile Bîrlea). Ceahlău: Hornul Clopoţeilor. Nicolae Simion.C. din Ocolaşul Mare. Istoric. Epuizaţi după această şedere prelungită. grad IV B (Emil Fomino. însoţit de alţi alpinişti. conduşi fiind de George Petrescu. În virtutea acestui „drept".C.A. echipa Niculae Baticu şi Emilian Cristea şi-a propus să facă o tentativă de ascensiune a acestei fisuri. Gheorghe Roşculeţ). însă. după spusele lui. de unde nu au mai putut avansa. sa vină în creastă cu frînghii pentru a-i scoate din acel loc. În 1951. 2711. Cheile Bicazului: traseul Genţiana. Printre ascensiunile efectuate în 1956. Peretele Văii Albe a atras atenţia alpiniştilor noştri încă din 1934. Nu se inventase pînă atunci sistemul de sfredelire a stîncii şi nici pitoanele de expansiune. cu şederi de trei patru zile în traseu. Mioara Ştefănescu — Energia). Vadul Crişului: traseul nr. 3 Turismul popular. 20 august — Fisura Răsucită din Ţancul Mic. traseul nr. Fisura Centrală. Un incendiu izbucnit în pădure i-a obligat. Surplomba Mare — toate în Bucegi. locul întîi l-a ocupat parcurgerea crestei Carpaţilor Meridionali. Ani de drumeţie. în toate turele. a trecut pe 1 Într-o convorbire avută cu Norbert Hiemesch am aflat că partea finală a traseului a fost pitonată şi amenajată în 1956 şi. În 1946. 4 Valentin Borda. Olga Bădina. cei doi căţărători au ajuns la optzeci metri sub creastă. ca timp. Pintenul din peretele Văii Albe. 242.) şi Gheorghe Atanasiu (Energia) au escaladat dificilul traseu Fisura Albastră din Bucegi. 2. Bucureşti 1976. A luat cu el două corzi de cîte optzeci metri fiecare. . au cerut celui de al treilea membru din echipă Radu Constantin. pînă la urmă. traseul Bisericuţa. o dispută sportivă între Nicolae Dimitriu şi Nicolae Comănescu a dus le „dreptul de exclusivitate" a primului la această faţă a muntelui Coştila. buşteneanul Ion Puşcaş şi Walter Kargel au escaladat traseele: Creasta Coştila— Gălbenele. Adalbert Kerekes. În august 1956.). Şeful clubului din care făceau parte i-a chemat şi le-a pus în vedere să facă această escaladă. ca cele din Trei surplombe. a revenit echipei Ion Coman şi Oscar Schobesch. Frontal. secţia Braşov. Erwin Brătz.Ascensiuni. Anul următor. a apărut un articol semnat de Emilian Cristea. nu le-au adus nici un avans. după vreo şaptezeci de metri de escaladă din Fisura Albastră. Ladislau Karacsony — C. condusă de maestrul sportului Emilian Cristea. Ion Dragoş — Energia Buşteni). fără un rezultat pozitiv. Rodica Drăguşanu — Ştiinţa). nr. Gerhard Kropf. grad V A (Nicolae Jitaru. grad IV B (Florin Stan. Braşov 1967. M. Ion Balteş). 5 Virgil Ludu.C. 10 iulie — Fisura din Santinela Blidului Uriaşilor. atunci se consideră efectuată premiera. Atunci. în ziarul Sportul popular. iarna. 2 Cu ocazia premierei efectuate de echipa Voinţa (Alexandru Floricioiu şi Norbert Hiemesch). trei sute metri coardă şi. Valea Urzicii (Viorica Canarache. şapte ani 5. Anul următor. Cartea munţilor. din acelaşi perete (aceeaşi echipă). însoţiţi de mai mulţi prieteni. Premiere de vară: Bucegi. în care se spunea: „Fisura Albastră a fost escaladată în premieră de echipa C. după care au coborît la Peştera Ialomiţei şi de acolo au mai suit două trasee în Turnul Seciului. grad IV A (Gheorghe Papp. Premiere feminine: Creasta Vulturilor — Policandrului (Olga Bădina — Ştiinţa. din 22 octombrie 1955. formată din Friedrich Deus. Andrei Şiursa). Anul 19561 a adus alpinismului românesc o realizare de mare prestigiu — escaladarea Fisurii Albastre din peretele Văii Albe din masivul Bucegi. Acesta s-a executat.D. Suhard şi Căliman (Aurel Irimia. În anul următor 1953 coborînd din creastă. Norbert Hiemesch. au reuşit să depăşească muchea aeriană formată din convergenţa primelor două surplombe. din creastă. dirijau la stînga sau la dreapta celălalt grup ce se găsea pe creasta Văii Albe. cu fisurile cimentate. la 5 iulie 1954. Cine au fost aceşti cinci băieţi ? Se numeau Alexandru Floricioiu. rînd pe rînd. tot din gresie. Traseul a fost urcat apoi în cinstea zilei de 2 octombrie. Walter Gutt şi Ilie Draşoveanu. calităţi specifice vîrstei. Pentru depăşirea acestei surplombe alpiniştii au fost obligaţi să dea dovadă de o deosebită fineţe în căţărătură. A revenit în cursul aceluiaşi an. Cucerirea Fisurii Albastre. situaţia a fost salvată printr-un traverseu la dreapta de circa opt metri. De acolo au putut urma o lungime de coardă ajungînd pînă la baza unui horn unde s-a făcut o nouă regrupare. Walter Gutt a coborît în rapel pînă deasupra surplombei a treia şi de acolo dirija în jos tot ce primea de sus. Tot în 1953 cinci tineri care schiau pe Valea Albă. ca. Negăsind pe nimeni. avînd sarcina ca de acolo să aprovizioneze cu alimente şi materiale pe cei ce se aflau în ascensiune. . Pentru a trece prima surplombă. a pornit singur cu povara pe Valea Coştilei. III”. Echipa din perete. Au început un antrenament metodic. cei doi au mai bătut cîteva pitoane în fisurile apărute în cale. Acum s-a dat lupta cea mare cu surplombele. cu peste două sute de metri. 2738. a văzut că traseul predecesorilor o părăsea. Echipa s-a despărţit în două grupe: prima a mers la monumentul Eroilor de pe muntele Caraiman şi de acolo. ascensiunea a continuat pe o fisură verticală întretăiată de straturi de gresie ce de-a creat călătorilor dificultăţi. Atracţia mare i-a făcut să-şi propună să urce o variantă. de la bivuacul II în sus. ştiind că Fisura Albastră fusese escaladată. la o distanţă de circa optzeci de metri faţă de adevărata fisură. montînd şi un cablu de sîrmă. După treizeci de ore de escaladă efectivă. de la bivuacul II. Nici nu aveau experienţa. unde au găsit o mică platformă de regrupare. pe o serie de brîne. echipa a fost nevoită să coboare. sfătuindu-se cu ceilalţi. Ion Vlădăreanu.la refugiul Coştila în speranţa că va mai găsi acolo pe cineva să-l ajute. A urcat vechiul drum şi. în condiţii foarte grele. au făcut un traverseu la stînga pînă la baza unei fisuri lungi. în lupta cu gresia. privind peretele şi creasta cu o lunetă puternică. s-a hotărît să încerce escaladarea adevăratei Fisuri Albastre. ieşind în creastă pe o faţă verticală. nr. traversînd peretele spre dreapta. fiind barată de un tavan imens. Cînd a ajuns acolo se înnoptase astfel că nu mai putea dirija corzile către locul unde se aflau colegii lui. După mari eforturi. numită de acum bivuacul „nr. Aceştia au însemnat locul pentru viitoarele operaţiuni. le-a lăsat în jos. au reintrat în Fisura Albastră Alexandru Floricioiu şi Norbert Hiemesch. În timpul parcurgerii celor optzeci de metri cu tracţiune de sus. Ion Vlădăreanu şi Ilie Draşoveanu a mers pe creasta Văii Albe. parcurgînd. să deseneze o săgeată cu vîrful îndreptat în sus. nefolosit de nimeni pînă atunci în alpinism. mai întîi. a urmat o fisură verticală situată între fisura principală şi bivuac. pînă ce acesta a ajuns perfect pe verticala Fisurii Albastre. ei au pitonat de sus în jos cei optzeci de metri. Dar erau curajoşi şi îndrăzneţi. toţi braşoveni. în scurtele lor opriri. oferă avantajul unei „uriaşe umbrele" care apără pe alpinişti în caz de ploaie. Cei douăzeci de metri ai primei surplombe au fost trecuţi „centimetru cu centimetru". ajuns la bivuacul II. cu ajutorul corzilor. care pe alocuri era cimentată. singurul punct posibil de trecere. cu ajutorul scăriţelor. Acesta. ce conduce spre o mică platformă. Fisura principală fiind întreruptă de un asemenea brîu de gresie şi nemaiexistînd posibilităţi de înaintare pe verticală. puţin surplombantă. Dimineaţa a plecat pe întuneric de la cabană şi a sosit în creastă o dată cu zorile. Se aflau acum la douăzeci de metri sub partea inferioară a celor trei surplombe ce formează uriaşul tavan. se înălţa către creasta Văii Albe. pe lîngă dificultăţile ce le prezintă. Componenţii ei au avut grijă. cu cinci nopţi dormite în perete. către creastă. cei trei au reuşit să cîştige din fisura Albastră încă două lungimi de coardă. sau necunoscut nouă. spre surplombe şi să scrie: „Aceasta este Fisura Albastră”. căţărătorii fiind nevoiţi să stea atîrnaţi în corzi la trei sute de metri deasupra circurilor. priveau grandiosul perete asupra căruia se făcuse atîta vîlvă. În septembrie 1954. şcoala şi antrenamentul necesare unei ascensiuni deosebite. La începutul Lui iulie 1955. nici ca alpinişti. După zece ore de muncă încordată. Pentru aceasta au stabilit un ingenios plan de bătaie. Constantin Radu a depozitat tot materialul în creasta Văii Albe şi s-a dus la cabana Caraiman unde a dormit. Regruparea s-a făcut pe o 1 Sportul popular. traseele de dificultate mare ce fuseseră realizate pînă la vremea aceea. După depăşirea surplombei. Fiind necunoscuţi. care. cînd. De acolo. după ce a legat la capătul celor două corzi o ţeava. au hotărît să amîne operaţiunea pentru a doua zi. Socotindu-se destul de antrenat. După douăzeci de metri de escaladă au trebuit să facă un traverseu dificil către stînga pentru a reintra în traseul normal. În discuţiile purtate. din 10 decembrie 1955. exclusiv din gresie. însă fără să izbutească parcurgerea întregului traseu. Nu mică i-a fost însă mirarea. Alexandru Floricioiu s-a hotărît să refacă traseul Fisurii Albastre1. Au suit hornul. care în partea superioară se îngustează devenind totodată surplombant. Au văzut apoi că singura posibilitate de a depăşi cea de a treia surplombă o oferea o fisură „finală". adică după aproximativ şaptezeci de metri de escaladă pe fisura propriu-zisă. folosind o pensulă şi o cutie cu vopsea roşie pe care o aduseseră cu ei. deoarece s-a dovedit friabilă şi nu a permis baterea pitoanelor. echipa Alexandru Floricioiu şi Norbert Hiemesch a intrat în traseu în timp ce echipa Walter Gutt. nu se vorbise de ei nici ca schiori. Ajungînd deasupra acelui horn (bivuacul IV). Dinamo. Oancea. (Aurel Irimia. prin editarea lui se urmărea umplerea unui gol de informaţie.C. Cupa capitalei s-a desfăşurat în jurul Văii Albe şi a fost cîştigată de asociaţia Ştiinţa2.A. 2. Carmen Codreanu şi Rodica Drăguşanu). Ion Balteş şi Tudor Hurbean). 2h 55'25".) Proba de echipe — traseul Sanşil: 1. 3. Ion Balteş. Nicolae Dobre. 2. Un fapt deosebit. pe 1956 cuprindea : campionatul republican pe echipe — masculin şi feminin — cupa de iarnă. C. sub conducerea lui Vasile Grigore4. 4. Emil Fomino. în două etape. Nedispunînd de date asupra desfăşurării întregului campionat. Flacăra şi Progresul. Flacăra. Biroul comisiei era alcătuit din Constantin Messinger. 2916. arbitri etc. M. 2. Voinţa. 53'04"3/10. acolo de unde Walter Gutt îi făcea aprovizionarea. 46"4/10 . între fruntaşii sportivi şi antrenori. 2. Dinamo). iar asociaţiile Recolta şi Avîntul s-au contopit sub numele de asociaţia Recolta. Ion Boitoru. Rezultatul a fost următorul: 1. lung de aproximativ patruzeci de metri. Flamura Roşie. Stanciu.C. din 6 noiembrie 1956. Concursul feminin s-a desfăşurat dea lungul a zece kilometri. 26'10". 3h28'12". ril"2/10. arătînd că în cadrul biroului comisiei centrale s-a acordat preponderenţă intereselor unor colective mai importante (Voinţa. Idem. editat de Comitetul de Cultură Fizică şi Sport de pe lîngă Consiliul de Miniştri şi redactat de Comisia Centrală de Alpinism.C. propunîndu-se şi unele soluţii.A. foarte îngust. C. a constituit un fapt de o deosebită importanţă. Apoi s-a ales noua comisie centrală de alpinism.. Locomotiva. Discuţiile provocate de raport au fost foarte interesante. Ana lupceanu şi Geta Dobre).: 1. neglijîndu-se asigurarea bazei de masă a alpinismului (masculin şi feminin). au putut vedea clar că singura ieşire posibilă spre creastă începe numai cîţiva metri mai sus de bivuacul IV. asociaţia Energia.mică platformă ce se găsea suspendată la capătul acestei fisuri.A. 7. Flamura Roşie. analizîndu-se toate problemele. Voinţa. apoi au traversat către dreapta spre o prispă de gresie ce i-a condus spre fisura finală şi. Dinamo II. Asociaţiile Constructorul. Energia. Cupa Dinamo — 1956. Erwin Csallner. din 9 iunie 1956.A. toate cu cîte 800 de puncte.C. Dinamo. Cum reiese şi din „cuvîntul înainte". cum şi pentru dezvoltarea activităţii de cercetare. o parte din alpiniştii de la Metalul şi Minierul s-au contopit într-o singură asociaţie sportivă Energia. în sfîrşit. După ce echipa a ajuns deasupra celei de a treia surplombe. 47"/l/10. Toate echipele au venit grupate. CONCURSURI ŞI CAMPIONATE DE CĂŢĂRĂTURA. Progresul.C. au ajuns în creasta Văii Albe. care se termină cu un mic horn sub al patrulea bivuac.C.A.. Ştiinţa. Echipa Voinţa. 3 Idem. Tudor Hurbean. C.C. M. clasamentul general: 1. 2h55'42". 25'45". Flamura Roşie (Florin Stan. Suzana Roth şi Smaranda Stoica). Calendarul intern al C. 5. Dinamo. Proba individuală s-a disputat pe 40 metri în Creasta Ciorilor. a ieşit în creastă prin acelaşi sistem ca şi cel folosit de Gutt. 4 Idem. s-a disputat în Piatra Craiului între 16—22 februarie pe parcursul a 50 de kilometri. mai ales că acest Buletin era în întregime consacrat alpinismului. cum şi realizarea unei mai bune legături între comisia centrală şi comisiile regionale. În luna iunie 1956 a avut loc în pădurea Brăneşti. C. una în Piatra Craiului. 2. Dinamo (Nicolae Jitaru. Ladislau Karacsony). 4. (Matei Schenn. a Buletinului informativ. 14’ 37” (Nicolae Jitaru. Cheile Turzii. Cupa de iarnă. Ileana Goilavu. 2835 din 19 iunie 1956. Constantin Dumitrescu a citit raportul de activitate al comisiei pe perioada 1955— 1956. Mergînd mai departe. 1'00"5/10. preşedinte. adică cu asigurare de sus. Conţinutul buletinului era foarte variat. P. Emilian Cristea. din 12 şi 19 iunie 1956. au urcat-o. Alte activităţi şi întîmplări. Maria Răţoi. în 1956. 57"2/10. cu cîte 750 de puncte. Nu s-au depus suficiente eforturi pentru atragerea femeilor în practicarea acestui sport. Ion Balteş şi Gheorghe Andreica). Constantin Dumitrescu. . 3. Flamura Roşie (Maria Picu. 3. Stanciu. Ladislau Karacsony) a abandonat în urma unor greşeli tehnice făcute de capul de coardă pe prima lungime1. A mai fost organizat şi un campionat intern al asociaţiilor. nr. Dinamo. 6. 5. I. Rădulescu şi Iosif Schneider). de lîngă Bucureşti.S. 6. Progresul (Petra Tudor. CONFERINŢA PE ŢARĂ A COMISIEI CENTRALE DE ALPINISM. tratîndu-se probleme 1 2 Sportul popular. Nicolae Jitaru. Mircea Bogdan. totalizînd cîte 150 puncte: Ştiinţa (Viorica Canarache. 43'10" (Tudor Hurbean şi Nicolae Jitaru).. Campionatul republican de căţărare. ei au recurs la un nou traverseu către stînga şi au dobîndit astfel posibilitatea de a ajunge pe un brîu de iarbă. C.F. 61'15". C. Tinerii au revenit în 1956 şi au terminat această ultimă parte a traseului. 5 Sportul popular. 53". l'OO. alta în Retezat. Olga Bădina. nr. sub conducerea lui Savu Ceauşescu3. 2829.. nr. 720 puncte.A. Lipsesc alte amănunte. Apariţia. Aurel Irimia. consemnăm mai jos ceea ce s-a publicat la vremea respectivă: manşa a II-a — locul l. Gheorghe Andreica. 3." 2. manşa a III-a — locul 1. Munca depusă de comisiile locale s-a îndreptat prea mult spre alpiniştii fruntaşi. conferinţa pe ţară a Comisiei Centrale de Alpinism 5. din 19 iunie 1956. Emilian Cristea. etapa I-a masculin. Nicolae Jitaru şi Ion Puşcaş). Emilian Cristea). Alexandru Stătescu) traseul începătorului (Ştefan Focşe şi Gheorghe Udrea). Ion Puşcaş). de Emilian Cristea. Dumitru Porcescu). În cursul acestui an s-au efectuat numeroase ascensiuni atît pentru antrenament. Norbert Hiemesch). de Nicolae Dobre. Bucegi: ianuarie — traseul Santinela Văii Cerbului (Aurel Irimia. (Tudor Florian. Fisura Albastră din peretele Văii Albe-Bucegi a cunoscut o mare afluenţă în toamna 1957. 2 Voinţa (Alexandru Floricioiu. Flamura Roşie cu două echipe şi Energia. Peretele vestic din Padina lui Călineţ.a. Piatra Craiului 9 iunie — Lespezile Lirei din Brîul Ciorînga Mare. Pompiliu Pascu. se descriau premierele şi escaladele realizate. Metalul. grad V A Octav Brătilă. în cinci ore şi jumătate). S-au realizat adevărate performanţe. Nicolae Jitaru). 4 Recolta (Viorica Canarache. Marius Constantinescu). Progresul. Iată rezultatele la alpiniada de iarnă: Feminin: 1 Progresul (Geta Dobre. 3 Progresul (Victor Măciucă. Fisura Turnuleţului. 9 septembrie — Faţa nord-estică a Blidului Uriaşilor. 14 august — Fisura nordică. două echipe (Dumitru Alexe — Ion Chiciorea şi Alexandru. Ion Chiciorea. Norbert Hiemesch). grad IV B (Norbert Hiemesch. grad IV B (Ion Baltes. grad IV B (Florin Stan. Flamura Roşie (Pompiliu Rădulescu şi Florin Stan) şi o echipă mixtă — Aurel Irimia (C. Carpaţii Meridionali au fost parcurşi în lunile februarie—martie de trei echipe: Progresul-Sibiu (Mircea Vlădoianu. Gheorghe Atanasiu. Campionatul republican. Ladislau Karacsony). 9 septembrie — Fisura din peretele Găvanului Mare. 2550 puncte. Piatra Mare: traseul Victor Măciucă. La combinată au cîştigat Energia-Flamura . Premiere de iarnă. grad IV A (Paul Fozocos. Valentin Garner.P. Au participat nouă echipe: Dinamo. Ion Chiciorea). pe 1957 cuprindea: alpiniada de iarnă a Carpaţilor. Paul Fozocos. Ion Rusu). Publicaţia nu era tipărită. Pe crestele Carpaţilor Orientali. cît şi pentru desăvîrşirea măestriei. Matei Schenn. de Emil Fomino. traseul 9 Septembrie şi traseul Prieteniei române-iugoslave. din Blidul Uriaşilor. alpiniada peretelui Văii Albe şi campionatul republican de căţărătură.. Căţărătura competiţională. grad VA (Tudor Hurbean. Petra Tudor. 3 Locomotiva.R. Fisura Neagră. martie — Creasta Piticului şi creasta Cornul Caprei (Alexandru Floricioiu.P. Ion Mihai). Masculin: 1 C. (Aurel Irimia. grad V B (Alexandru Floricioiu. de Aurel Irimia etc. Ion Mihai. în trei ore şi jumătate). Premiere de vară. Serghie Ivancenco.). Chiriţă). traversările de iarnă. Sîntem doar în posesia celor de la jumătatea lui: Feminin: 1 Voinţa (Angela Popescu şi Elena Pascău).R". Fisura Suspendată şi Dinamo. Voinţa. grad V B (Gheorghe Udrea Ştefan Focşe). 17 septembrie — Fisura de la Portiţa Padinei Popii. grad IVB (Tudor Hurbean. Piatra Craiului: februarie — Brîul de Mijloc de la Valea Crăpăturii pînă la şaua Funduri (Valentin Garner. Linda Herbert şi Ana lupceanu). Traseul Balcoanele grad V B (Florin Stan. 4 Flamura Roşie. februarie — creasta Vulturilor-Policandrului (Valentin Garner ş. 2 Flamura Roşie (Erika Schneider şi Cornelia Popa). 2315 puncte. ci multiplicată la Gestetner.C. La 1 iulie 1957 a început concursul pentru cupa peretelui Văii Albe. Varianta Fisurii Albastre a fost suită de echipele: Energia (Gheorghe Udrea şi Ştefan Focşe. Gheorghe Andreica). 3 Energia (Mioara Ştefanescu. Ladis-lau Karacsony. Mircea Popescu). 2456 puncte.C. din Brîul Mare al Coştilei (Nicolae Jitaru. S-au escaladat traseele: Eftimie Croitoru. Olga Bădină şi Nela Saragea). 21 august — Fisura Cenuşie.). din Vîlcelul lui Teodoru. grad IV A (Norbert Hiemesch. Lelia De-metrescu). Dinamo (Tudor Hurbean. 3045 puncte. şi 5 Locomotiva. Matei Schenn. Mircea Gheorghiu. din Turnul Galben al Dianei. Gabi Stoenescu. Ion Baltes. o echipă C.C. Dumitru Alexe).de metodică (mijloace şi metode de instruire). Bucegi: 28 aprilie — traseul Victoriei. grad VA (Alexandru Stătescu. 20 iulie — traseul Izvorului. Liviu Munthiu). Dobîndirea insignei „Alpinist R. Nu am putut afla rezultatele şi nici numele participanţilor. Paul Fozocos. grad V B (Valentin Garner. din Turnul Marc al Dianei. grad IV A (Emil Fomino. grad IV B— (Ion Chiciorea.) şi Alexandru Floricioiu (Voinţa). Munţii Mehedinţi: Fisura Marinarilor (Nicolae Jitaru. Calendarul intern al C. O echipă de fete iarna pe Valea Urzicii.A. Şerban Severin). 2281 puncte şi 4 Energia.S. Ion Oancea). Fisura Grotelor." de către cît mai mulţi tineri a constituit o preocupare permanentă a Buletinului. Lespezile.C. tot cu două echipe. grad IV A (Matei Schenn. grad VA (Valentin Garner ş. traseul Santinela Padinei închise.F.a. se dădeau informaţii privitoare la schi.a. 20 iunie Furca Dreaptă din peretele Gălbenelelor. Gheorghe Cristea şi Florin Stan). C. obţinîndu-se timpi de parcurgere extrem de mici. 3473 puncte. din Blidul Uriaşilor. 2 Recolta. Principale metodei de instruire în alpinism. Emilian Cristea şi Ladislau Karacsony). Gheorghe Papp) 16 iulie — Muchia estică a Turnuleţului. Emil Fomino). Cronica activităţii alpine în anul 1955. Locomotiva. 3476 puncte. grad IV A (Gheorghe Crăciun ş. Alexandru Floricioiu. cum şi cronica privind activitatea alpiniştilor atît în tară cît şi peste hotare. Nicolae Călin) traseul Dinamo.A. Cheile Bicazului: Fisura Lăstunilor. Piatra Craiului şi Retezatul-iarna 1956. din Padina Închisă. grad V B (Alexandru Floricioiu.C. fiind „vizitată" de trei echipe: Dinamo (Tudor Hurbean şi Nicolae Jitaru).S.). Stătescu — Walter Kargel. Dintre articolele mai deosebite amintim: Cît mai mulţi tineri să primească insigna „Alpinist R. Nicolae Jitaru). Nu se cunosc rezultatele de la începutul campionatului. 1424 puncte.A. de Viorica Canarache. 1412 puncte. Roşie (Rada Slujitoru, Alma Baeder şi Mariane Wagner); Masculin: 1 Flamura Roşie (Pompiliu Rădulescu şi Florin Stan); 2 Voinţa; 3 C.C.A; 4 Dinamo. Finala campionatului republican — 1957. Nu se cunosc rezultatele decît de la masculin, iar numele participanţilor — numai de la echipa clasată pe locul l: C.C.A. (Aurel Irimia, Matei Schenn şi Ladislau Karacso-ny); 2 Flamura Roşie; 3 Voinţa; 4 Dinamo şi 5 Energia. Cupa Dinamo — 1957, Piatra Mare. 1 Voinţa (Norbert Hiemesch şi I. Ionescu); 2 Dinamo (Tudor Hurbean, I. Enache şi Nicolae Jitaru); 3 Energia; 4 Locomotiva. Cel mai rapid cap de coardă a fost Tudor Hurbean (13'52"9/10). Campionatul oraşului Bucureşti. Comisia de alpinism de pe lîngă Comitetul orăşenesc de cultură fizică şi sport al oraşului Bucureşti a organizat alpiniada de vară — 1957, la care au participat 40 de alpinişti din asociaţiile: Progresul — Ion Mihai şi Victor Măciucă au urcat traseul Eftimie Croitoru; Flamura Roşie Florin Stan şi Pompiliu Rădulescu, Fisura Răsucită; Energia — Walter Kargel, Ştefan Focse, Remus Stoicovici, Gheorghe Udrea, Ion Chiciorea şi Ladislau Biro, Fisura Răsucită; Ştiinţa — Dan Lubenescu şi I. Bîrgeagă au escaladat traseul Rosculeţ. „Cupa prieteniei". Cu ocazia vizitei alpiniştilor bulgari şi iugoslavi, în 1957, s-a organizat ,,Cupa prieteniei". Cu acest prilej s-a făcut în premieră, după cum am mai arătat, traseul 9 septembrie din ,,Blidul Uriaşilor-Bucegi şi traseul prieteniei româno-bulgare în apropierea Blidului. Pe traseul 1 de concurs, o echipă a României formată din Tudor Hurbean cap de coardă, Valentin Garner şi Nicolae Jitaru au urcat în 3h0'17", bătînd 25 de pitoane. Prima echipă a Bulgariei — formată din Anghel Petrov, cap de coardă, Hristo Popov şi Ivan Borisov — a urcat în 2h37'07", fără a bate vreun piton. La ora 16 şi 50 a intrat în concurs prima echipă a României alcătuită din Matei Schenn, cap de coardă, Ladislau Karacsony şi Aurel Irimia. La numai cinci minute de la plecare, capul de coardă, grăbindu-se excesiv, cade, astfel că echipa a fost silită să abandoneze. Cu prilejul acestei întîlniri, alpiniştii străini participanţi nu au manifestat un interes deosebit pentru competiţiile de acest gen 1. Articolul în care se relata acest concurs, semnat de Emilian Cristea şi Mircea Tudoran, se încheia cu constatarea că bilanţul întîlnirii prieteneşti dintre alpiniştii români şi bulgari (iugoslavii participînd doar ca observatori permite să se conchidă că lotul reprezentativ al ţării noastre nu a obţinut rezultatele scontate şi că alpiniştii de peste hotare ce ne-au vizitat ţara nu agrează caracterul competiţional în cazul alpinismului. ÎNFIINŢAREA UNIUNII DE CULTURA FIZICĂ ŞI SPORT, iulie — 1957. În urma Hotărîrii din 2 iulie a Comitetului Central al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri al R.P.R. cu privire la reorganizarea mişcării de cultură fizică şi sport din Republica Populară Română s-a înfiinţat Uniunea de Cultură Fizică şi Sport, cum şi federaţiile pe ramuri de sport 2. Totodată pentru turism şi alpinism s-a prevăzut înfiinţarea Asociaţiei Turismul Popular. S-au constituit comitetele regionale U.C.F.S. şi s-a întocmit Regulamentul de organizare şi funcţionare a colectivului sportiv. La plenara Comitetului de organizare a U.C.F.S.3, care a avut loc sub conducerea lui Manole Bodnăraş, s-au luat măsuri pentru impulsionarea activităţii sportive, organizarea federaţiilor, a cluburilor, pentru creşterea calitativă a sportului, ca acestea să contribuie la pregătirea fizică şi morală a maselor largi de oameni ai muncii... ALPINIŞTII ROMANI PE MONT BLANC. Răspunzînd invitaţiilor organizaţiilor muncitoreşti ale alpiniştilor elveţieni şi francezi, F.S.G.T. şi S.A.T.U.S., alpiniştii Nicolae Dobre, Alexandru Stătescu, Gheorghe Udrea s-au deplasat la o tabără de pregătire din Franţa4. Sub conducerea experimentatului ghid Rene Thomas, s-a făcut şcoală şi exerciţii pe gheţarii ,,Mer de glace" şi „Le Tour" şi escalade pe „Aiguille du Tour" şi „Aiguille de Purt-cheller". Comportarea, cunoştinţele şi aptitudinile de căţărători ale românilor l-au convins pe pretenţiosul ghid Rene Thomas să-i lase să escaladeze singuri Aiguille de Purtcheller. S-au format două corzi avînd capi de coardă pe Alexandru Stătescu şi Gheorghe Udrea, iar secund pe Nicolae Dobre. Traseul avea 8 lungimi de coardă, căţărare liberă pe stîncă şi zăpadă, alpiniştii găsind pe el doar trei pitoane, două lame metalice şi un piton de lemn. În final, echipa a urcat şi pe Mont Blanc. La Tohan, în judeţul Braşov, s-a înfiinţat o nouă asociaţie, Torpedo, avînd ca antrenor pe Emil Fomino. Asociaţia număra 60 de alpinişti din care Valentin Garner, categoria I-a, Mariane Wagner, Rudolf Wolgesi şi Mircea Popescu, categoria a II-a. Au realizat şi unele premiere, cu toate că nu dispuneau în acea vreme de materialele necesare, de schiuri etc. La 1 octomhrie 1957, printre cei 60 de sportivi fruntaşi ce au primit titlul de maestru al sportului s-au numărat şi alpiniştii Viorica Canarache şi Alexandru Floricioiu. 1 2 Sportul Popular, nr. 3090 din 1 octombrie 1957. Idem, nr. 3034 din 2 iulie 1957. 3 Idem, nr. 3143 din 14 ianuarie 1958. 4 Sportul popular, nr. 3077 din 10 septembrie 1957. 1958 Ascensiuni. Seria ascensiunilor de antrenament şi pentru împlinirea de norme necesare la clasificare a continuat şi în 1958. Din multitudinea lor, menţionăm cîteva. Două echipe au parcurs, iarna, creasta Carpaţilor Meridionali: Metalul-Bucureşti (Ion Chiciorea, Ladislau Biro, Alexandru Stătescu şi Ştefan Focşe) şi I.T.B. Traseul Fisura Răsucită a fost urcat de echipa I.T.B. (Florin Stan, Ion Balteş şi Ion Mihai), traseul Eftimie Croitoru, de Metalul (Ion Chiciorea şi Ladislau Biro). În plus, echipele I.T.B., Metalul şi Flamura Roşie au suit toate traseele din Turnul Seciului în amintirea lui Victor Măciucă mort aici într-un accident. Echipa Dinamo (Alexandru Floricioiu Tudor Hurbean, Nicolae Jitaru) a efectuat ascensiunea traseelor Roşculeţ, Fisura Suspendată şi Eftimie Croitoru. Tot Dinamo (Alexandru Floricioiu şi Tudor Hurbean) a escaladat Fisura Albastră, în şase ore şi jumătate, iar varianta Fisurii Albastre (Nicolae Jitaru ş.a.), în cinci ore. Premiere. Anul 1958 a adus alpinismului noi premiere în masivii Bucegi: august —traseul Fisura Mare din peretele Văii Coştila grad V B (Alexandru Floricioiu, Tudor Hurbean cap schimbat ); 8 octombrie — traseul Tavanelor din peretele Central al Turnului Mălăeşti, grad V B (Liviu Munthiu, Ion Coman); Fisura Mult Dorită, grad VI A (Octav Brătilă şi alţii); Fisura Însorită, grad V A (Pompiliu Pascu ş.a.); traseul Tavanelor, din Santinela Văii Verzi, grad V B (Nicolae Călin ş.a.); traseul dintre Fisuri, peretele Urlătorii Mari, grad V B (Nicolae Călin, Pompiliu Pascu şi alţii); traseul Tavanelor din Brîul Mare al Coştilei, grad IV B (Nicolae Jitaru, ş.a.); Fisura din Căldarea Bucşoiului, grad IV B (Nicolae Jitaru, Gheorghe Roşculeţ); traseul Oblic din Coştila (Pompiliu Rădulescu ş.a.); traseul Celor patru Surplombe din peretele Horoabei1 — traseul Victor Măciucă, grad IV B (Gheorghe Udrea, Ştefan Focşe); traseul Metalul, din peretele Horoabei, grad IV A (Ladislau Biro, Gheorghe Udrea); Piatra Craiului: 20 iulie — traseul Floarea de Colţ, din Turnul Mare al Dianei, grad V B (Valentin Garner, David Toacse); 27 iulie — Muchia celor trei Ţancuri din peretele Padinei închise, grad IV A (Norbert Hiemesch ş.a.); iulie — Muchia nord-estică din Brîul Răchiţii (Alexandru Floricioiu, Paul Fozocoş, Ioan Oancea); Fisura de Cristal, Piatra Craiului Mică, grad V A (Alexandru Floricioiu, Norbert Hiemesch); 28 octombrie — Fisurile Centrale din Padina lui Călineţ, grad V A (Valentin Garner, Karol Schepp); traseul din Colţul Santinelei Refugiului, Piatra Craiului Mică, grad IV A (Emil Fomino ş.a.); traseul Santinela Refugiului (Valentin Garner, Mircea Popescu, Iuta Mathias); traseul Roland (Wilhelm Lazăr, Valentin Garner, Gheorghe Crăciun). Cheile Bicazului: septembrie — Fisura Artei, grad VI B (Alexandru Floricioiu, Tudor Hurbean, Nicolae Jitaru); traseul Fisura Diagonală din Surduc (Ion Mihai, Florin Stan). Concursuri, campionate şi alpiniade. O dată cu înfiinţarea U.C.F.S., constituirea federaţiilor şi a Asociaţiei Turismul Popular, alpinismul nu a mai figurat în Calendarul competiţional al noului for, (U.C.F.S.), competiţiile alpine urmînd sa fie organizate de noua asociaţie, în curs de constituire. Prima etapă a concursurilor a avut loc în luna septembrie în Bucegi, pe traseele Eftimie Croitoru, Lespezi şi Fisura Suspendată. Au realizat cîte 560 de puncte echipele: Dinamo (Alexandru Floricioiu), C.C.A. (Aurel Irimia), Metalul (Alexandru Stătescu, Ştefan Focşe), Torpedo (Valentin Garner), I.T.B. şi Voinţa; cîte 555 puncte — Steaua Roşie-Sibiu (Hono Breit) şi Progresul (Ion Balteş, Florin Stan)2. Alte fapte şi activităţi. În octombrie 1958 au apărut primele îndrumări3 privind modul în care va funcţiona Asociaţia turiştilor. Ea avea că scop, după cum se evidenţia în cuprinsul îndrumărilor, atragerea maselor de oameni ai muncii în practicarea turismului şi alpinismului. La 9 decembrie 1958 au apărut instrucţiuni privind înfiinţarea cercurilor de turism4. 1959 Ascensiuni. Seria ascensiunilor de antrenament sau din plăcerea de a urca a continuat şi în anul 1959. Au fost escaladate, între altele, traseele: Fisura Artei (Alexandru Floricioiu — Dinamo şi Gheorghe Udrea — Metalul-Bueuresti), (Nicolae Jitaru — Dinamo şi Ştefan Focşe — MetalulBucureşti); Fisura Neagră (Nicolae Jitaru şi Ştefan Focşe); Fisura Eftimie Croitoru şi Fisura Suspendată (Walter Kargel şi R. Ostrowski); Fisura Eftimie Croitoru şi traseul Lespezi (Ion Puşcaş şi Niţă CornelCaraimanul); Trei Surplombe (Ion Dragomir — Voinţa-Bucureşti şi Nicolae Marian — Dinamo Braşov); Pintenul Văii Albe (Ion Oancea şi Ion Dragomir — Voinţa Bucureşti); Fisura Mare (Ladislau Karacsony şi Aurel Irimia — C.C.A.); traseul Lespezi (Nicolae Marian şi Ladislau Karacsony — 1 Premieră revendicată, în 1970, de echipa A.S.A. Braşov (Nicolae Nagy, Emilian Cristea), vezi Sportul popular, nr. 3308 din 18 noiembrie 1958. 2 Sportul popular, nr. 3281 din 30 septembrie 1958. 3 Idem, nr. 3283 din 4 octombrie 1958. 4 Idem, nr. 3320 din 9 decembrie 1958. C.C.A.). Premiere. În 1959 numărul premierelor a fost mai mare decît cel înregistrat în anii precedenţi. Numai la etapa a şasea a Alpiniadei Carpaţilor s-au escaladat, în patru zile, 23 de trasee, din care: şapte în Munţii Retezatului, opt în Cheile Văii Buta, opt în Cheile Văii Taia. La 27 aprilie — Creasta Arpaşelului din munţii Făgăraşului a fost parcursă dinspre est (Alexandru Floricioiu şi Tudor Hurbean, cap schimbat); Bucegi — Faţa sud-estică a Pintenului Văii Albe, grad V B (echipa Voinţa Bucureşti); Surplombele din peretele Policandrului, grad IV B (Paul Fozocoş, Ion Oancea ş.a.); Muchia din Santinela Blidului Uriaşilor, grad IV B (Ladislau Karacsony, Aurel Irimia, Matei Schenn, Emilian Cristea); traseul 23 August, din peretele sudic al Clăii Mari, grad VI B (Ladislau Karacsony, Matei Schenn, Aurel Irimia), Piatra Craiului: Muchia însorită din Padina Popii, grad IV B (Norbert Hiemesch, Ion Coman); 14 iulie — Muchia Coloanelor din Orga Mare, Padina închisă, grad IV A (Ion Coman ş.a. cap schimbat). Concursuri, alpiniade, cupe. Deşi în Calendarul intern competiţional al U.C.F.S. alpinismul nu mai figura, totuşi concursurile şi alpiniadele au continuat, ca urmare a afilierii lui la Federaţia de schi-bob, aflată sub conducerea lui Petre Focşeneanu. Acesta, avînd o veche experienţă sportivă, a hotărît: popularizarea alpinismului în rîndul tineretului, reorganizarea alpiniadelor, organizarea taberelor de pregătire şi de instruire, atît a instructorilor de alpinism, cît şi a începătorilor. În februarie 1959 a avut loc în masivul Retezat etapa a doua, de iarnă, a alpiniadei. S-au prezentat la start doar şapte formaţii (Dinamo, Voinţa, I.T.B., C.C.A., Tor-pedo, Metalul şi Caraimanul-Buşteni) din care doar primele trei au terminat întrecerea. Echipa Caraimanul-Buşteni (Ion Puşcaş, Gh. Drăguş şi Niţă Cornel), din lipsă de echipament, a abandonat concursul la lacul Galeş. De asemenea, Torpedo a abandonat în mod justificat. Nu acelaşi lucru se poate spune despre echipa C.C.A. (Aurel Irimia, Ladislau Karacsony şi Matei Schenn); ajungînd la cabana Baleia cu o mică întîrziere, s-a constatat că Aurel Irimia nu mai poate continua drumul. În consecinţă, echipa a fost completată cu Emilian Cristea şi a plecat în continuarea traseului în formaţie completă, dar a abandonat curînd, înapoindu-se la cabana Pietrile1. Dinamo, avînd cea mai frumoasă comportare, a ocupat locul I, cu 1583 puncte (Alexandru Floricioiu, Tudor Hurbean şi Nicolae Jitaru); locul 2 Voinţa, cu 1017 puncte (Paul Fozocoş şi Ion Oancea); iar pe locul 3 I.T.B. cu 390 puncte (Ion Mihai, Florin Stan şi Ion Balteş). După afilierea secţiilor de alpinism la Federaţia de schi-bob, s-a instituit formula „Alpiniada Carpaţilor", în patru etape. Etapa I-a a avut loc în luna iulie 1959, în Bucegi. La căminul alpin din Buşteni s-au prezentat 63 alpinişti din 18 secţii2 (Dinamo-Braşov, Metalul-Bucureşti, I.T.B., Flamura Roşie, Voinţa-Bucureşti, Locomotiva, I.C.F. — băieţi şi fete, Ştiinţa, C.F.R.-Petroşani, Griviţa Roşie, Recolta, Carpaţi, Prahova, Voinţa-Braşov, Energia-Sibiu, Torpedo, Caraimanul), efectuînd 21 de trasee Între Valea Coştilei şi Valea Gălbenelelor (Metalul — traseul Furcile şi Surplomba Mare; C.C.A. şi I.T.B. — Fisura Răsucită). Etapa a doua a Alpiniadei Carpaţilor a avut loc în luna iulie în Piatra Craiului. S-au prezentat 75 de alpinişti din 22 de secţii. S-au efectuat traseele: Lespezile Lirei, grad V B (Norbert Hiemesch şi Gheorghe Cristea, Voinţa-Braşov); Fisura nord-vestică din Turnul Mare al Dianei, grad V A (Matei Schenn şi Ladislau Karacsony, C.C.A.); peretele vestic din Padina lui Călineţ, grad V A (Nicolae Jitaru, Nicolae Marian, Dinamo-Braşov); Creasta Cornul Caprei, grad IV A (Alfred Walter, Victor Popescu şi Gheorghe Mustaţă, Poiana-Cîmpina); Muchia sudică din Brîul Răchiţii (Paul Fozocoş, Alexandru Zolotaru, Dumitru Mînzaru şi Gheorghe Marcu, C.F.R.-Petroşani); Degetul lui Călineţ, grad III A (Ion Puşcaş, Ion Bratu, Gheorghe Toth Pali — Caraimanul şi Ion Nicolae, Dumitru Mihai şi Gheorghe Firu — Griviţa Roşie). Au mai concurat secţiile Constructorul-Bicaz, C.F.R. Cluj şi Voinţa-Cluj. Etapa a treia s-a desfăşurat în regiunea Peşterii Ialomiţei. Au participat zece secţii: C.C.A., Dinamo-Braşov, Flamura Roşie-Bucureşti, Metalul-Bucureşti, Caraimanul-Buşteni, BetonulBicaz, Carpaţi-Ploieşti, C.F.R. Cluj, Metalul-Cluj şi Voinţa-Cluj. În octombrie, în Piatra Craiului a avut loc ultima etapă a Alpiniadei Carpaţilor la care au participat 75 de alpinişti. Ei au escaladat Fisurile Centrale — Dinamo (Nicolae Marian ş.a.); Zăvorul Călineţului — Voinţa-Braşov (Gheorghe Cristea şi Norbert Hiemesch) şi alpiniştii de la Poiana-Cîmpina; Creasta Piticului — C.F.R. Petroşani; Hornul Adînc — Carpaţi Ploieşti; Degetul lui Călineţ — Locomotiva şi I.C.F.; Fisura Cenuşie — Voinţa Bucureşti şi Ştiinţa Bucureşti; Hornul Festivalului — Caraiman Buşteni; Fisura nordică — C.C.A.; traseul Floarea de Colţ — Dinamo; traseul 23 August — Voinţa Cluj; Muchea vestică din Brîul Răchiţii — Energia şi Steaua Roşie Sibiu. Alpiniada fetelor a avut loc în Cheile Turzii. Asociaţia Voinţa-Oradea a organizat un concurs de alpinism dotat cu cupa 23 August, în defileul Crişului Repede. Au participat tinerii care practicau acest sport numai de un an, sub îndrumarea instructorilor Gheorghe Papp, Iuliu Szabo şi Adalbert Kerekes, obţinîndu-se rezultate remarcabile. 1 2 Sportul popular, nr. 3375 din 17 martie 1959. Acum secţiile de alpinism muncitoreşti şi studenţeşti au comis marea greşeală că s-au despărţit pe oraşe sau judeţe, divizîndu-şi forţele, ele nemaifiind pe Uniuni sindicale. Muchea Drăguşului (alpiniştii de la I. A avut două serii. faună şi floră. În cadrul noilor măsuri. Traian Caluda (Ploieşti). spunînd între altele: . Muchea Viştei Mari (alpiniştii de la Torpedo). Alte fapte şi întîmplări. Nicolae Jitaru. Paul Fozocoş a organizat o şcoală de alpinism cu 30 mineri de la Lupeni şi Petroşani şi a iniţiat înfiinţarea asociaţiilor Viscoza-Lupeni şi C. oficiul a primit ca sarcini organizarea de acţiuni turistice şi alpine interne.A. biletele avînd o valabilitate de 30 de zile. Printre realizările mai însemnate amintim efectuarea de reparaţii capitale la unele cabane montane şi stimularea excursiilor prin acordarea de reduceri pe C. Cursurile au durat 15 zile 3. cum şi asigurarea celor mai bune condiţii materiale pentru practicarea lor. între 1 şi 10 martie. unii din elevi s-au comportat pe măsura maeştrilor. omiţîndu-se astfel existenţa şcolilor de alpinism organizate de Clubul Alpin Român în perioada 1938—1939. A vorbit Alexandru Floricioiu. Pentru buna lor comportare s-au evidenţiat secţiile: Dinamo.A. din 27 ianuarie 1959. la Lacul Roşu. Au participat 70 de echipe cu 150 sportivi. nr 3496. Ladislau Karacsony. Bob şi Alpinism să organizeze în 1959. ruta Podragul — Bîlea au efectuat-o alpiniştii de la Corvinul.N. dintre cursanţi. nr. din care una feminină. Muchea Gîrdomanului cu ieşire pe Vîrful Ucea Mare (alpiniştii de la Metalul Bucureşti. Idem. Torpedo. din 17 octombrie 1959. în Cheile Bicazului.Carpaţi" 4 . fără servicii. Turda şi Victoria1.. Hunedoara. Ion Balteş şi Florin Stan. organizată de F. Între 29 septembrie şi 3 octombrie 1959. nr. Buşteni. care poseda multă experienţă în ascensiunile de iarnă).S. cel mai bun era clujeanul Sabin Doctor.R.T.F.M. S-au evidenţiat: Erwin Wrobel şi Adriana Stoia. Emilian Cristea. Muchea Turnurile şi Vîrful Podragul (alpiniştii de la Voinţa Braşov). Au escaladat: Muchea Albota (Alexandru Floricioiu — Dinamo şi Tudor Hurbean -Voinţa Bucureşti). Au mai luat parte alpiniştii din Oradea..B.G. Sinaia. Caraimanul şi Textila-Cisnădie. orientare în teren. la Bîlea.C.. (Cluj).R.R. La 18—19 iunie a avut loc în Piatra Craiului alpiniada Carpaţilor..O. o şcoală cu instructorii de alpinism. La Peştera Ialomiţei2 a fost organizată şcoala cu alpinişti începători. O. Ştefan Csiki (Tîrgu-Mureş). F. Petroşani6. din grupa condusă de Paul Fozocos. printre altele. Şerban Petre şi Mariana Bărbulescu. . De asemenea. şi unificarea metodelor de predare. Bob şi Alpinism.Şcolile de alpinism-căţărătură. a avut loc ultima tabără de alpinism. Iosif Schneider (Sibiu). 5 Mai tîrziu. în cazul excursiilor individuale5. După părerea lui Paul Fozocos. menţionînd pe Paul Fozocoş. Petre Cristina şi Elena Petre. pe scurt C. S-a realizat filmul Avalanşa.Braşov. din grupa condusă de Tudor Hurbean. geografie. Celuloza-Zărnesti. Printre instructori se numărau: Paul Fozocos. prestarea serviciilor a devenit obligatorie. 3347. Dumitru Chivu şi Eleonora Achim. 1 2 Sportul popular. Ladislau Karacsony7. nr. 1960 În cursul acestui an au fost organizate zece alpiniade: trei de iarnă (două masculine şi una feminină) şi şapte de vară.B. Însemnătatea deţinută de şcolile sportive în dezvoltarea mişcării sportive din ţara noastră a determinat Federaţia de Schi. S-au ţinut şi lecţii de alpinism subteran. Alexandru Stătescu. Cîmpina. din grupa condusă de Aurel Irimia. Şcoala de alpinism. — Casa OfiţerîToi. 7 Idem. Francisc Covaci. A avut 30 de participanţi din care 10 fete.. Muchea Zănoaga (alpiniştii de la C. Matei Schenn.). din perioada 1950—1953. În ziarul Sportul popular. 3455 din 6 august 1959.B. Conducerea şcolii a fost încredinţată lui Alexandru Floricioiu. care-şi fixase ca obiectiv. S-au urcat mai multe trasee. s-a desfăşurat în masivul Făgăraşului alpiniada de iarnă (masculină). Şerban Severin (Cisnădie).. din grupa condusă de Alexandru Floricioiu. geologie. În anul 1959 a fost reorganizat Oficiul Naţional de Turism . Emil Fomino. Ea a inaugurat sezonul alpin de vară.F. conduşi de Alexandru Stătescu. S-au predat următoarele materii: alpinism. a apărut o notă intitulată Absolvenţii primei şcoli de alpinism. 3347 din 27 ianuarie 1959. a primit ca sarcină şi organizarea turismului internaţional. a întreprins o acţiune de valorificare a traseelor alpine din munţii Parîngului şi Retezatului. 6 Sportul -popular. 3489 din 3 octombrie 1959. Cu prilejul premierei.T. educaţie fizică. Muchea Piscul Bîlii (alpiniştii de la Ştiinţa Bucureşti). nr. Ce surprize frumoase ne vor rezerva elevii de la Peştera ?" într-adevăr. 3482 din 22 septembrie 1959. cum şi cele organizate de Secţia de turism a C.). nr. Alexandru Stătescu. efectuîndu-se şi unele premiere. În anul 1953. urmat de: Alexandru Zolotaru (Petroşani).R. a luat cuvîntul şi Aurel Irimia care a arătat că alături de el au figurat ca protagonişti şi alţi sportivi de frunte ai alpinismului din România.S.B. 3 Şcoala a funcţionat din iniţiativa Federaţiei Române de Schi. 4 Sportul popular. Printre elevii de atunci se numărau: Tudor Hurbean.A. a. peretele Padinei închise. 16 iunie — traseul Turnuleţul din peretele Padina Popii. 22. din Turnul Mare al Dianei. 16. traseul 23 August. Viscoza-Lupeni şi Voinţa-Sibiu. grad IV A. Fisura de Cristal. 8 Voinţa Braşov. 4 Corvinul.-Ploieşti.B. Mircea Opriş.) Fisura Centrală din Suhard (Gheorghe Crăciun şi Valentin Garner). 80 puncte. 4 C. C. ca număr. Dinamo şi Tractorul — din Braşov. care pînă în ultima etapă a fost în fruntea clasamentului. Între 20 şi 23 august a avut loc alpiniada 23 August.C. E. Metalosport. Au fost escaladate traseele: : Floarea Republicii. dar numărul alpiniştilor cap de coardă a fost mic 1. În dorinţa acumulării unui număr cît mai mare de puncte. grad V A (Nicolae Jitaru. din regiunea Ţimbalelor. Iată clasamentul: 1 Torpedo. Steaua Roşie şi Energia-Sibiu. Metalul Cluj. 792. Corvinul-Hunedoara.O. cîte 10. Corvinul Hunedoara. C.. Cuvinte de laudă se cuvin asociaţiilor care s-au străduit să pregătească un număr cît mai mare de alpinişti: Tor-pedo. Valentin Garner şi Sp. anul 1959 în realizarea de premiere. la 1 noiembrie 1960 erau legitimaţi 1019 de alpinişti faţă de 138 în 1959. 1637.B. grad V A (Gheorghe Crăciun şi Gheorghe Betor — Torpedo). Prahova şi Carpaţi — din Ploieşti. Crăciun.R.a. Sandu de la Dinamo Braşov. între altele. Fisura Santinelei. din Valea Podurilor.F. grad IV A (Nicolae Jitaru. 3 Torpedo. grad VI B (Nicolae Jitaru — Dinamo). S-a remarcat echipa Torpedo (antrenor Valentin Garner).O. (Emilian Cristea şi Nicolae Lucuţ — C. Şase echipe de la Corvinul Hunedoara au suit creasta sudică din Cheile Roşia. Valea Podurilor.a. Gheorghe Crăciun şi Valentin Garner — Torpedo). Voinţa. au urcat-o Jeana Lixandru şi Dumitru Albiei. organizată de U. din Padina Popii. 7 Mătasea Roşie. 60 puncte. 2205. grad VI B (Gheorghe Ene — Metalosport). R.. Muchea Strungii. A treia etapă a alpiniadei de vară — organizată de U. de către Ladislau Karacsony.. 126 puncte. iar dintre sportivi — Nicolae Jitaru. Umărul din Padina Popii. Braşov. 18 iunie — Umărul Padinei Popii. V. St.S.). 824. Valea Podurilor. Aurel Irimia).a. Boroş — Dinamo. Celuloza-Zărneşti. S-au escaladat.-Braşov — a avut loc în Piatra Craiului. 9. grad V B (Gheorghe Crăciun ş. 60 puncte. Ştiinţa şi I. Boroş) Nicolae Marian. 5. Nicolae Marian). Nicolae Jitaru. Schuller). 2889. Petrochimia. Izvorul. D. Gheorghe Rosculeţ) şi Hornul Mic din Colţii Gemeni. Ştefan Csiki). Premiere. Burzea şi Şt. S. Muchea din peretele Surducului (Al. grad IV B (Nicolae Jitaru. grad V B (C. Tudor Hurbean. grad V A (Ladislau Karacsony.. În zilele de 16—17 iulie a avut loc etapa a doua a alpiniadei. 1 august — Hornul peretelui central din Padina Închisă. grad IV A (Aurel Irimia. cînd au fost omologate şi 24 premiere. Wachmann ş. Ion Băncilă — Celuloza Zărneşti). . grad IV A (Matei Schenn. traseele: Fisura Mult Dorită.O. Acelaşi traseu l-au făcut şi alpiniştii de la Metalul-Cluj. 4171. grad IV A.T. Piatra Craiului: 15 mai — traseul Central din Padina închisă. 2 Metalosport. O. Voinţa-Braşov. 4389 puncte. grad IV B (Ladislau Karacsony. grad IV A (Nicolae Jitaru. Paul Fozocoş şi Mariana Bărbulescu. grad V A (Ion Coleşiu şi Ion Lolu — Celuloza Zărneşti). grad V B (G. Matei şi E. Floarea de Colţ. 15 iulie — Muchia Arinului din Padina lui Călineţ.R. .). Umărul din Padina Popii. apoi de Al. — Voinţa Sibiu). Hornul din Ţancul.S. din Claia Mare. 3 Metalul. 1696. Măluşel — Torpedo ş. C. traseu) întrerupt. Mătasea Roşie-Cisnădie. Bilanţul anului 1960. În Piatra Craiului: traseul Alveolelor. şi alte zece trasee. 17 iunie — traseul Frontal din Turnul Galben al Dianei. 76 puncte. St. grad V A (Valentin Garner şi R. Rusu de la Torpedo. Focşeneanu. formînd echipe cu cîte un cap de coardă bun. Boghea au urcat Colţul Crăpat. O. grad IV B (Traian Flucuş. Metalul. În Bucegi: traseul 23 August. Iată şi numele asociaţiilor participante: Torpedo. Nicolae Jitaru. 8 Metalul Bucureşti.Tractorul-Braşov. Roşia.-Petroşani. din Claia Mare. Fisura Albastră. Dinamo. Emilian Cristea). grad VI B (omologat de Gheorghe Udrea şi alţii). Anul 1960 a depăşit. Cimentul-Bicaz.F. grad V B (Matei Schenn — COB). grad VI A (Valentin Garner). 5 Celuloza. pentru care traseul s-a dovedit mult prea greu. Griviţa Roşie.B. Caraiman-Busteni Metalul-Cluj. grad V A (Nicolae Jitaru. 114 puncte. nr.F. Avel Ritişan de la Corvinul Hunedoara. — din Bucureşti. 3717 din 18 octombrie 1960. Mătasea Roşie Cisnădie. Braşov şi Celuloza Zărneşti. Surplomba Neagră din Valea Podurilor. după ultima etapă a alpiniadei Carpaţilor: au fost angrenate 339 echipe din 25 de asociaţii şi cluburi. În Cheile Turzii. Goges — Torpedo). Emilian Cristea. Gheorghe Rosculeţ). 25 Energia. din Valea Cerbului.). grad V A.B. Petroşani. unele asociaţii au prezentat şi concurenţi insuficient pregătiţi. în Bucegi. Clasamentul final: 1 C. În Cheile Bicazului: traseele Fisura Artei (Alexandru Floricioiu. 11 iunie — traseul Marian Nicolae. grad V A. Ştefan Focşe. Au luat startul 17 secţii. Surplomba Neagră. Ion Coleşiu). Hono Breit. Boroş ş. 2 Metalosport. V A. 20 august — traseul 23 August din peretele Padinei 1 Sportul popular. cu 55 echipe şi 115 alpinişti. Mureşul. C.F. Dinamo. iar C. Emilian Cristea). în timp ce secundul era un începător.C. 7 iulie — Fisura în „S". Wrobel şi C. 7 august — Lespezile Florilor de Colţ. traseul Streaşina Crestei. . masivul Retezat (Maria Glatz. după ce au dormit într-un iglu.a. din Padina lui Călineţ. grad IV B (Tudor Hurbean. 15 august — Creasta din Brîul cu Flori. J. Gustav Geherbe). peretele nordic al Călţunului — supranumit „peretele de gheaţă" — creasta Călţunului şi creasta Şerbotei. grad V A (18 septembrie — Creasta Şoimilor din Padina lui Călineţ. grad IV A (Nicolae Călin ş. Ladislau Kacuks). Gheorghe Crăciun. grad V A (Nicolae Călin ş. Premiere de iarnă. din Valea Seacă a Caraimanului. Fisura întreruptă din Faţa Gălbinărilor.a. Simion Schmidt). iarna.. Alpiniştii asociaţiei Corvinul Hunedoara (antrenor Dan Pichiu) au traversat. Nicolae Jitaru).).a. din peretele Gălbinelelor şi un traseu din Turnul Seciului. prin Voinţa Bucureşti (54). din Valea Muierii. grad IV A. grad V A (Nicolae Călin ş.a. grad IV A (Busuioc Păun. peretele nordic al Ciortei. grad IV B (echipa Torpedo). Fabriţius ş. grad IV B (Avel Ritişan.). înfiinţată în 1960. (220 de noi trasee. din Lunca Bomboşoaiei. Muchia Scării din Padina lui Călineţ. În Bucegi. din Padina lui Călineţ. din Padina Popii. Punînd accentul pe realizarea de premiere. se pregăteau de traversare). traseul Fisura din Faţa Cascadelor. traseul Pintenul. Ion Coleşiu. 28 octombrie — traseul Sîngele Voinicului.A. din peretele de la Ceardac. Gustav Geherbe). Lazăr Wilmoş). Ion Silea şi Ioan Kokh au escaladat creasta Vulturilor. Paul Fozocoş. grad IV A. Severineanu). iar apoi. traseul Cerbului. Valea Lăpuşnicului. Constantin Ursulescu ş. în luna martie.R. Constantin Ursulescu şi Tudor Hurbean. grad IV B (Dumitru Enoiu.a. Gheorghe Papp). traseul Eftimie Croitoru din peretele Văii Albe. grad IV B (E. traseul nord-vestic din Scaune. Piatra Mare: traseul Şoimilor din Şura Mare. grad V A. grad IV B (Busuioc Păun. au escaladat în premieră de iarnă. Aceeaşi echipă a mai escaladat atunci.).a. 28 octombrie — Lespezile Padinei Popii. Pompiliu Pascu. Gheorghe Papp). în premieră de iarnă. traseul Creasta cu Tavan (Busuioc Păun. grad IV A. Nicolae Marian) a escaladat. următoarele trasee: Creasta nordică a Ciortei. 11 septembrie — Hornul Mare de la Ceardacul Stanciului. au traversat Vîrful Peleaga. grad IV A (Pompiliu Pascu. din Santinela Cheilor Dîmbovicioarei. grad IV B (Ion Coman ş. Munţii Trăscăului: Creasta sudică din Cheile Poienii. grad V A (Gheorghe Crăciun ş. 22 septembrie — Acul de sus al Crăpăturii.a. Creasta Piticului din Piatra Craiului a fost escaladată pentru a doua oară.).a.B.). Gheorghe Papp).a. Glătzer. grad V A (Ion Coman ş. J8 august —Creasta Prieteniei. peretele Padinei Popii. grad V A (Valentin Garner. grad IV A (Busuioc Păun. traseul Faţa din Lunca Bomboşoaiei. iar cealaltă din O. grad IV A (Busuioc Păun.). grad V A (Valentin Garner. grad VI A (Pompiliu Pascu. I. Gheorghe Crăciun. Piatra Craiului: 11 august — Hornul Piticului. Mircea Opriş). Ivancenco.a.Popii.a. Ştefan Ciortea). Premiere.S.). echipa Dinamo (Nicolae Jitarul.). F. În luna februarie. traseul Hencz. grad IV B (Nicolae Jitaru ş. a obţinut în 1961 un număr record. grad IV B (Bogamery. grad V A (Valentin Garner. traseul Hornul Vînăt. grad IV A (Nicolae Călin ş. Gheorghe Papp). grad V B (Nicolae Călin ş. creasta Şerbota-Negoiul. Heinz Apfelbach). 8 septembrie — traseul Viesparul. Reiner şi G. Constantin Ursulcscu). în cadrul concursului.a. 29 septembrie — Hornul Suspendat din peretele Acului Crăpăturii. premieră de iarnă (Valentin Garner. la care şi-au dat concursul Alexandru Floricioiu. Sportivii asociaţiei Voinţa Sibiu. după ce s-au odihnit. traseul Fisura Grotelor. Nicolae Călin. grad V B (Pompiliu Pascu ş. Torpedo (43). (din cele 43 realizate de Torpedo.).). grad IV A (Nicolae Jitaru.a) 6 septembrie — Fisura Îngheţată din Turnul Mare al Dianei. acolo s-au întîlnit cu alpiniştii de la Filatura Lupeni care. cap schimbat). Premiere de vară. Munţii Retezatului: Muchia Ascuţită din Colţii Pelegii. Creasta Pinilor. ş. F. 20 august — traseul Alveolelor din peretele Padinei Popii. Munţii Bucegi: Fisura din Faţa Înaltă. grad V A (Valentin Garner. traseul Trei Surplombe. Au participat două echipe: una formată din H. grad V A.a. prin Valentin Garner. Ladislau Karacsony. Cheile Dîmbovicioarei şi Cheile Brusturetului: traseul Central din Faţa Gălbinărilor. Marin Dumitru. Wachmann. Domşescu.). şi ei. traseul Faţa Ascunsă din Valea Muierii. Matei Schenn şi Petre Cristina (antrenor Emilian Cristea). Masivul Postăvaru — Pietrele lui Solomon: traseul Central. grad IV A (Nicolae Călin ş. Cheile Bicazului: traseul Santinela de la Gîtul Iadului. iarna. 1961 Ascensiuni. Gheorghe Crăciun. grad V A (Nicolae Călin ş.a. Mihai Gabor).a. grad IV B (Norbert Hemesch. prin Aurel Irimia. Gheorghe Bety). Brîul Ciorînga Mare. Gheorghe Negustoru). Ion Dragomir. antrenor Mircea Bogdan: Casa Ofiţerilor Braşov ((47). din Padina lui Călineţ. de echipa Torpedo (Valentin Garner. Pompiliu Pascu). trei premiere au fost de iarnă). Munţii Făgăraşului: ianuarie — Muchia Tărîţa pînă în Vîrful Tărîţa şi Creasta Podrăgelului. grad IV A (Busuioc Păun. grad V A (Nicolae Călin ş. grad V A (Valentin Garner. Piciorul Peleaga. 25 septembrie — Santinela Padinei Popii. din peretele Văii Gaura. Ioan Kokh şi Ion Silea au parcurs prima etapă — cabana Baleia — Cabana Pietrile. Fisura Întreruptă din Prăpăstiile Zărneştilor. în masivul Făgăraşului. Plaiul Mic şi au ajuns la cabana Buta. Karol Schepp). traseul Marele Diedru din Faţa Lutului. Bucegi: 27 august — traseul Încurcat. 7 septembrie — Fisura Verde. 29 septembrie — traseul Genţiana.).). traseul Alveolelor. au participat 15 echipe de căţărători din diferite cluburi şi asociaţii. C. Voinţa (Bucureşti) şi Jiul Petroşani 2.) au realizat varianta Fisurii Albastre. Constantin Coman şi Dumitru Abagiu de la Torpedo. Norbert Hiemesch. Dan Lubenescu şi Valentin Garner. în trei ore şi 40 de minute. Au fost efectuate ascensiuni pe diferite trasee. 2 C. Piatra Craiului şi Cheile Bicazului. talentat căţărător şi plin de entuziasm tineresc. nr.O. 3 Torpedo Zărneşti 3186 p. a celor 1200 de noi legitimaţi.O. Norbert Hiemesch (Voinţa Braşov). Ştiinţa şi Metalul Bucureşti)1. alpiniada 23 August în Cheile Bicazului.A. Alpiniada de vară. Gheorghe Roşculeţ (Dinamo). Nicolae Jitaru şi Dumitru Chivu — Fisura Albastră. 13 Celuloza Zărneşti 174 p. Ion Mihai şi Petre Bogoiu (I. În acest an federaţia a pus accentul pe creşterea pregătirii alpiniştilor. 6 Dinamo Braşov 908 p. Iată şi clasamentul pe anul 1961 : 1 Voinţa Bucureşti 3956 p.R.B. Voicu Tolan şi Teutsch Henz de la Metalul 23August..a.S. Din rîndul alpiniştilor s-au remarcat: Aurel Irimia. alpiniade. şi.B. munţii Bucegi şi Piatra Craiului. Alexandru Zolotaru (Jiul Petroşani) şi Ion Chiciorea (Metalul 23 August). Sportul popular. nr. 12 Jiul Petroşani 186 p. Metalosport şi Metalul I Bucureşti au primit punctajul maxim de 100 puncte.F. 3892. Petre Bordea şi Traian Pisu de la Corvinul Hunedoara.I.O. Patru echipe Voinţa Braşov. de Petre Cristina şi Ladislau Karacsony (C. Traian Flucuş (Celuloza Zărneşti). 2. Tudor Hurbean.). echipele formate din: Valentin Garner şi Gheorghe Crăciun (Torpedo). Gheorghe Avram.B. traseul Balcoanele (Corvinul. organizată de F. Tîrgu-Mureş şi Prahova Ploieşti.O. 15 Petrochimia Ploieşti 140 p. După această escaladă. La 16 iulie a avut loc etapa a II-a în Piatra Craiului. O.S. 9 Voinţa Sibiu 388 p. Alexandru Stătescu. Ion Teleanu şi Niculae Bănuţ de la Celuloza Zărneşti. fisura Morarului (Petre Cristina şi Gheorghe Cincu. Mureşul.B. 10 Caraimanul Buşteni 244 p. Între 21 şi 23 august 1961 la tradiţionala alpiniadă din Bucegi. S-au efectuat trasee de căţărătură: creasta Ghinţurii. de care am mai vorbit.. Metalul Braşov 400 p. C. rodul muncii antrenorilor Valentin Garner (Torpedo). S-au prezentat 69 de echipe din 27 secţii cu 106 alpinişti. Dan Pichiu (Corvinul Hunedoara). 11 Voinţa Oradea 202 p.O. alpiniada republicană.).Concursuri. alpinismul a fost reintrodus în calendarul intern sportiv al U. antrenorul echipei declara despre Petre Cristina: „mezinul echipei şi ucenic în acest sport. de la ora 5 dimineaţa şi pînă a doua zi la ora trei şi jumătate. Ion Coleşiu şi Dumitru Chivu de la Dinamo.B. în general. în special. 4 . Mircea Brătăşeanu şi Gheorghe Cristea de la Voinţa Braşov.C. Metalul Cluj. . 5 Voinţa Braşov 1076 p. Braşov 3546 p. o etapă de iarnă şi una de vară.). Gavril Zold şi Wilhelm Pasca de la Vooinţa Cluj).Corvinul Hunedoara 2016 p. 16 Ştiinţa Bucureşti 136 p 1 2 Sportul popular. din 12 septembrie 1961. Calendarul cuprindea: 1. în luna iunie. Au participat doar două fete de la Mătasea Roşie. creasta Picăturii. Caraimanul-Buşteni.T. Alpiniştii de la Dinamo-Braşov au escaladat traseul Trei Surplombe. Constantin Ducaru. Se pare că numai aceasta a adunat la start 80 de echipe cu aproximativ 200 de alpinişti. creasta Coştilei.". că un maestru al sportului. La 8—12 martie 1961 a avut loc în Bucegi alpiniada republicană de iarnă. În 1961. 3842 din 17 iunie 1961. C. în Piatra Craiului au participat doar echipele Caraiman (Buşteni). Dintre ele s-au evidenţiat Corvinul-Hunedoara. a terminat traseul în cap de coardă. C.B. 14 Mătasea Cisnădie 146 p. Echipele mai puţin experimentate au parcurs văi şi creste. prima etapă. Concursul s-a desfăşurat după cum urmează :în Bucegi — o coardă condusă de Ion Silea (Corvinul Hunedoara) a escaladat traseul 23 August din Claia Mare. 773 p. traseul Tavanele din Santinela Văii Verzi (Metalosport şi Torpedo).. a avut loc în Bucegi. astfel: traseul Floarea de colţ (Ladislau Karacsony ş. 7.B. traseul Genţianei (Aurel Irimia şi Pompiliu Moise. 8. Vasile Tămaş de la Jiul Petroşani. S-au remarcat: Traian Giurgiu şi Francisc Wild de la Metalul Cluj.).. Şerban Severin. O comportare frumoasă au mai avut Nicolae Jitaru. în Cheile Bicazului: traseul Fisura Artei a fost urcată de Alexandru Stătescu şi Ion Chiciorea (Metalul) în şase ore. Igor Popovici. peretele Urlătorilor (Nicolae Jitaru ş.O. Iată şi clasamentul: 1 Spartac 80 p.Metalul 23 August 35 p. 3—7 Noiembrie. Hilgers. 21 Viscoza Lupeni 54 p. s-a constituit „Comisia centrală de turism-alpinism". tot în Bucegi. Gheorghe Crişan. de vară a acestei alpiniade. Bulgară. Kope).B. Căpăţînii.B. la care au participat preşedinţii comisiilor regionale şi raionale de turism şi alpinism. traseul Surplomba Centrală din peretele sud-vestic. Calendarul competiţiilor sportive republicane pe anul 1962. grad V B (Aurel Irimia. 10 puncte. — cîte 10 puncte. se pot trage mai multe concluzii: a.. C. 7 I.a. 30 p. la care au fost invitaţi să ia parte alpiniştii începători şi cei cu categoria a II-a şi a III-a (nu se menţionează data). Igor Popovici de la Metalul. 5 .B. şi I. Au urcat: Dan Zincenco (Ştiinţa) Fisura Roşie.a.B.17 Griviţa Roşie 114 p. În aprilie 1962 a avut loc conferinţa pe ţară a comisiilor de turism-alpinism. C. Parîng şi Retezat.. — cîte 10 puncte. dar unele dintre acestea sînt cu semn de întrebare. Bologh. Au prezentat referate preşedinţii comisiilor din Cluj. Igor Popovici (Metalul) şi Marius Aniţia (Ştiinţa) — Fisura Mult Dorită.).F. Preşedintele comisiei a fost ales Radu Mănescu. traseul Pintenul lui Cătălin. Z. traseul Balcoanele (Nicolae Jitaru. au participat Ladislau Karacsony şi Dumitru Chivu — C. Griviţa Roşie şi Metalul. Concursuri.. În cadrul U. diferenţa sensibilă între punctajul primului clasat şi cel al ultimului. Gheorghe Crişan. La alpiniadă internaţională din R. Analizînd acest clasament. Gheorghe Crăciun). Făgăraşului. pentru atragerea elementului feminin în practicarea alpinismului. Gheorghe Crişan).S. grad VI A (Nicolae Călin ş. 1962 Ascensiuni. grad IV A (Busuioc Păun. Creasta Doinelor. alpiniade. traseul Santinela. grad V B (Dumitru Chivu. 19 Prahova Ploieşti 82 p. Nicolae Săftoiu şi Eugen Petrean de la Spartac.C. În 1962.S..). La a treia etapă a alpiniadei Bucureştiului au participat multe fete care au escaladat trasee dificile. gradul IV A (Busuioc Păun. unele secţii nu aveau decît 3—4 alpinişti.). Federaţia a reuşit sa imprime o disciplină şi un stil de lucru sportiv. traseul Pintenilor. alpinismul a ieşit din competenţa Federaţiei de Schi-Bob. fapt care se explică prin munca mai slabă pentru promovarea acestui sport. din peretele Horoabei (Nicolae Călin. grad IV A (Busuioc Păun. Cheile Bicazului: Surplomba de la Gîtul Iadului.T. prevedea: .H. În zilele de 12 şi 13 august s-a desfăşurat etapa a II-a. Constantinescu).a. I. Vadul Crişului: traseul nr. Mircea Opriş). d. Matei Schenn. Ion Dragomir). 23 Carotajul Ploieşti 28 p. la capitalul alpinism. Federaţia a omologat 220 de premiere. grad IV B (Valentin Garner.C.T. martie — Fisura Şoimilor. Au fost evidenţiate secţiile Ştiinţa. Ladislau Karacsony). Clasamentul etapei: Metalul — 80 puncte. A.a. Echipa asociaţiei Voinţa Bucureşti formată din Nicolae Călin şi Ion Dragomir a parcurs creasta Carpaţilor Meridionali plecînd din Valea Prahovei peste munţii Bucegi. Voinţa — 20. 4 Locomotiva-Griviţa Roşie 50 p. cum şi prin rezultatele mai slabe. 24 Carpaţi Ploieşti 28 p. Piatra Mare: traseul estic din Scaune. Griviţa Roşie şi Spartac — cîte 45 de puncte. c. Fisura Strungii cu Mesteceni. 20 Poiana Cîmpina 56 p.H. Comisia de alpinism Bucureşti a organizat în masivul Bucegi o alpiniadă de iarnă. grad VI A (Dumitru Chivu. 25 Voinţa Cluj 26 p. Ladislau Karacsony). Gheorghe Crăciun).S.T. din acest an. Cheile Buta-Retezat: traseul Faţa nordică. Griviţa Roşie — 30. I. Ion Silea de la Corvinul Hunedoara şi alpiniştii de la Voinţa Bucureşti Premiere de iarnă. Braşov şi Bucureşti.H. Iuliu Sass). Voinţa şi I. Ştiinţa — 50. 18 Cimentul Bicaz 98 p. 22 Mureşul 52 p.). 3 Metalosport 55 p. cum şi între primul clasat şi cel de-al şaselea clasat. 6 I. grad IV A (Valentin Garner. Pompiliu Pascu ş.C. Iată şi clasamentul acestei ultime etape: Metalul — 60 de puncte.S. b. grad IV A (Busuioc Păun. P. Piatra Craiului. incluzînd şi orientarea turistică. La această alpiniadă s-au afirmat următorii căţărători: Dumitru lordache şi Dumitru Albiei de la Griviţa Roşie. 2 Ştiinţa 70 p. Premiere de vară. traseul Creaţia. 26 I. Ştiinţa — 40 de puncte'.B. 11 p. Ladislau Karacsony).T.C. Lotrului. Sergiu Cononovici. Bucegi: 2 ianuarie — Fisura Albastră (Igor Popovici ş. Spartac — 55. grad IV A (Bela Szabo. O. Hornul Mare din peretele Poliţele Bardosului.). Toma Văduva şi Constantin Ionescu (Unirea). Petrică Teacă). la masculin — Adrian Condor. Piatra Craiului (20—22 septembrie). campioni republicani în 1953. Avel Ritişan). Muchea Suspendată din Padina lui Călineţ. etapa a II-a.a. cap. La alpiniada republicană de vară din Bucegi s-au prezentat 55 de echipe din 20 de secţii şi au fost escaladate 29 de trasee. care a prezentat 6 echipe. S-au obţinut următoarele rezultate: C. 4166 din 8 ianuarie 1963. Prietenii. Cu acest prilej. la 27aprilie 1959. Elena Petre (Griviţa Roşie). După developarea filmului. Gheorghe Firu şi Gheorghe Sandu (Griviţa Jroşie). Radu Alexandrescu şi Teofil Bora (Ştiinţa). Adalbert Kerekes şi Gheorghe Fenyeş. Seara ei nu s-au mai întors la cabană. Braşov. fiind cunoscuţi prin performanţele obţinute în ţară şi peste hotare. Comisia de turism-alpinism a oraşului Bucureşti a organizat o alpiniada de vară. Ion Silea şi Nicolae Zamfir şi îşi făceau studiile la Bucureşti. Torpedo (Valentin Garner). traseul Scara de fier. către ora prînzului. Munţii Banatului: traseul Comorilor din Cheile Nerei. după efectuarea traseului. În ziua de 11 februarie. Unirea Bucureşti. După cum am arătat. 21 septembrie — Surplomba Neagră. Către sfîrşitul primăverii. Fabriţius. Premiere de iarnă. grad V B (Mircea Opriş. din abruptul Marelui Grohotiş. la tineret — Niculae Sbîrcea. 1 2 Sportul popular. ajungînd în punctul cel mai înalt al crestei Arpăşelului. fotogramele au constituit dovada incontestabilă a parcurgerii crestei de către echipa care a avut acest tragic sfîrşit3. au plecat din Bucureşti pe acelaşi traseu. După alpiniada de iarnă din Munţii Făgăraşului s-au comunicat doar rezultatele. Adriana Facheru şi Rodica Aniţia (Ştiinţa).. . Retezat.a.. Ladislau Karacsony şi Alexandru Floricioiu. topirea zăpezilor a descoperit patru trupuri neînsufleţite legate prin aceeaşi coardă. de la vest la est. au continuat ascensiunile de antrenament şi cele pentru obţinerea categoriilor. un om plin de dîrzenie. —Dinamo —509 puncte. Emilian Cristea). grad IV B (Nicolae Jitaru. Este drept că traseul Creasta Arpăşelului fusese parcurs iarna de echipa Alexandru Floricioiu şi Tudor Hurbean. Dintre ceilalţi — Aurel Irimia. de vară. schimbat). Braşov — 898 puncte. au descoperit şi au fotografiat ultimele lor urme lăsate în zăpadă. la începutul anului 1963 alpiniştii au avut o mare realizare. Fisura oblică din Ţimbale. Cheile Turzii Cheile Dîmbovicioarei (20—21 iulie).a. În toamnă a avut loc finala. Alpiniştii de la Voinţa Oradea. În tot cursul anului.(Ladislau Karacsony. Muntele Gutîi: 18 august — peretele Turnului Straja Mare.alpiniadă de iarnă în Munţii Făgăraşului (10—19 martie). O. cu asigurare de sus. grad IV B (Ion Coman ş. Ion Silea. N. grad IV B (Petrică Teacă. în Bucegi (22—23 iunie). grad VA (Gheorghe Vrăjitoru. Ion Coleşiu). pe pereţii de la Vadul Crişului şi Şuncuiuş1. Cheile Bicazului: traseul Metalul Hunedoara din Cheile Bicăjelului. alpiniadă 23 August (trasee de gradul V şi VI) — în Cheile Bicazului şi Piatra Craiului (21—24 august). Avel Ritişan. Aniţia a avut asupra sa un aparat fotografic încărcat cu un film color sensibil. care din nefericire s-a soldat cu un tragic accident. al doilea — Igor Popovici. Nicolae Jitaru. grad IV B (Emil Coliban. grad IV B (Ion Coman ş. H. Alte fapte şi activităţi. cap schimbat). Voinţa Bucureşti. Voinţa Braşov (antrenor Norbert Hiemesch). aceştia au descoperit urmele care dovedeau că echipa a trecut pe acolo. Nevezi). 1963 Ascensiuni. Avel Ritişan). era un matematician care aplica rigorile acestei discipline şi cu prilejul ascensiunilor. grad V A (Matei Schenn. studenţii au înălţat acolo un obelisc. Emil Coliban). — 5 echipe. Munţii Şurian: traseul 23 August. Se cunosc cei care s-au remarcat la etapa de toamnă: la feminin — Elena Preda şi Eugenia Cernea (Spartac). atît vara cît şi iarna. Ceilalţi doi erau alpinişti hunedoreni. de îndată ce au aflat de dispariţia echipei. În dimineaţa de 7 februarie 1963 au plecat de acolo patru tineri alpinişti care şi-au propus să parcurgă creasta Arpăşelului.. iar în februarie au escaladat Creasta Arpăşelului din Munţii Făgăraşului2. Braşov (Emilian Cristea) — cîte 4 echipe. au făcut un curs de iniţiere în alpinism cu peste 20 de tineri. Gheorghe Negustoru. Gheorghe Ursulescu. Voinţa Bucureşti (Mircea Bogdan) şi C. Dinamo Braşov. Piatra Craiului: traseul Hornul Negru. grad V A . Voinţa Bucureşti — 774 puncte. Secţia alpină a clubului Ştiinţa instalase o tabără la cabana de la lacul Bîlea din Munţii Făgăraşului. 3 În amintirea celor dispăruţi. Primul — Marius Aniţia — era student la medicină. dar în sens invers. Bucegi (26—27 octombrie). s-a evidenţiat Metalul Bucureşti (antrenor Ion Chiciorea).. Faţa Mare din peretele Poliţele Bardosului. Premiere de vară. ş. O. conform cărora echipele C. nr. grad V B (Matei Schenn. premiera de iarnă a Fisurii Albastre. din Padina lui Călineţ. Avel Ritişan). Voinţa Braşov şi Metalul Bucureşti au totalizat cîte 100 de puncte. grad V A (Nicolae Nagy. din Cheile Tăia. Dintre alpiniştii tineri s-au remarcat Dumitru Chivu. Realizarea celor patru dispăruţi rămîne totuşi o performanţă ce merită menţionată. cîşti-gătoarea etapei fiind C. I. Norbert Hiemesch). 13 Petrochimia Ploieşti. S-au evidenţiat Ion Mureşan . etapa a I-a de vară în masivul Bucegi. 2 Dinamo. În martie s-a desfăşurat în masivul Retezat etapa I-a. etapa a II-a de vară în masivul Piatra Craiului. C.R. nr. alpiniada festivă. Rodica Băcilă ş. Mătasea Roşie Cisnădie.F. Bulgaria. cu 93 minute şi 2 secunde.B. Activitatea de peste hotare.. În munţii Bulgariei a fost Alexandru Floricioiu.T. Victor Măciucă).A. I. 25 octombrie — traseul Dintele Babei. cehi.R.F. grad V A (Avel Ritişan. grad V A (Avel Ritişan Iosif Betegh). vezi Walter Kargel. Nu s-au dat nume. etapa I-a şi a II-a. cu 108 minute şi 8 secunde. între 21—24 august. alpiniade. cu 82 minute şi 19 secunde. În calendarul competiţiilor sportive republicane pe 1963. între 20—21 iulie. şi Siderurgistul Hunedoara. P. iar pe locurile 5—12 — Caraimanul Buşteni. Gheorghe Crăciun. La Pietrele lui Solomon. Concursuri. între 1 şi 10 martie.Activitatea alpină peste hotare. traseul Vinclu.B.T. A. traseul Cernata Stena (peretele Negru).S. C. de vară. cu 85 minute. S-a constatat că echipele Dinamo (antrenor Nicolae Jitaru). grad VA (Dumitru Chivu. Despre etapa de vară nu s-a publicat nimic.. au luat startul doar şapte echipe. între 11 şi 15 septembrie.A. Metalul Bucureşti. 4324 din 15 octombrie 1963. grad IV B (Dumitru Chivu. 4247 din 1 iunie 1963. traseul Metalul Hunedoara. 135. care a avut loc în muntele Suhard—Cheile Bicazului. 3 C. locul 3 Casa ofiţerilor Braşov (antrenor Emilian Cristea). locul 6 C. grad VI B (Dumitru Chivu.O.R. 9 Caraimanul Buşteni. Dinamo Braşov. Nicolae Nagy. Valentin Garner). de iarnă. grad V (Paul Fozocoş.T. La etapa a III-a. Norbert Hiemesch). Voinţa Bucureşti (antrenor Mircea Bogdan). campionat. Pe locurile 1—5 s-au clasat echipele secţiilor: Casa Ofiţerilor Braşov. Petroşani (antrenor Gheorghe Zolotaru). etapa a I-a de iarnă în masivul Retezatului.R. traseul Siderurgistul. Griviţa Roşie.B cu III minute şi 4 secunde. grad VI (Paul Fozocoş. nr. locul 5 Voinţa Braşov (antrenor Norbert Hiemesch).F. grad IV A (Ion Coman. . nu s-a dat nici un comunicat. Ladislau Halmaghi). Metalul Cluj şi Siderurgistul Hunedoara cu cîte 950 puncte. Petroşani (antrenor Alexandru Zolotaru). grad VI (Paul Fozocoş.B. Bucureşti şi Voinţa Bucureşti cu cîte 600 de puncte. continuau să se prezinte pe linie ascendentă. Aurel Irimia. Cheile Bicazului: traseul Finala '64. locul 4 Siderurgistul Hunedoara. Pe locurile 1—4 s-au clasat: Dinamo Braşov. Concursuri şi alpiniade.a. Braşov (fost C. Bucegi: traseul Hornul Mare de la Izvor din peretele sudic al Clăii Mari. între 22—23 iunie. 6 Siderurgistul Hunedoara.R. 61. Ladislau Karacsony3). Gheorghe Negustoru şi Ioan Coleşiu. Ladislau Karacsony). Norbert Hiemesch). au reînceput competiţii de „viteză şi de rezistenţă"1. poloni sau iugoslavi. S-au remarcat Mircea Opriş. Surpriza etapei a produs-o însă C. Walter Kargel a urcat în Alpi traseul Barenkopf. peretele de nord din Hohe Tauern. finală. 1964 Premiere. S-a dat doar rezultatul etapei a III-a. Locul 1 l-a ocupat Dinamo Braşov (antrenor Nicolae Jitaru) cu timpul 79 minute şi 30 secunde. singura 1 2 Sportul popular. locul 7 I. Idem. Petroşani (antrenor Gheorghe Avram). Alpiniştii de la Sibiu (asociaţia Independenţa) au iniţiat un curs de alpinism.B.). 8 Griviţa Roşie.S. 14-15 IPIP Ploieşti şi Voinţa Oradea cu cîte 75 puncte. etapa a III-a. Petroşani. 11 Prahova Ploieşti. Vadul Crişului: traseul Grota cu Porumbei. Norbert Hiemesch). grad IV A (Ion Coman. Nicolae Jitaru.F. Braşov. finala. Petroşani. Ion Brânca. Bună comportare au avut I. 450. 7 Voinţa Braşov. Iosif Betegh). Despre desfăşurarea alpiniadei republicane. grad V B (Emil Coliban. cu 104 minute şi 55 secunde. Prahova Ploieşti cu cîte 600 puncte. unde au realizat următoarele escalade: traseul al doilea congres al P. Petroşani. Două echipe de alpinişti români au fost în R. Ladislau Karacsony). pe locul 2 s-a clasat Voinţa Bucureşti (antrenor Mircea Bogdan). 250. Casa Ofiţerilor (antrenor Emilian Cristea) şi Voinţa Braşov (antrenor Norbert Hiemesch). 2. traseul Rîpa Centrală.C. Clasamentul general: 1 A.T. p. Trasee alpine în Carpaţi. Gheorghe Udrea. 190: 10 Metalul Cluj 160. pentru alpinism au fost prevăzute următoarele manifestări: alpiniada republicană. 455. Alte activităţi. în Cheile Bicazului. grad VI A (Avel Ritişan. a alpiniadei republicane. A patra ediţie a alpiniadei republicane de iarnă din masivul Retezat s-a desfăşurat cu participarea a 15 echipe. Muchia sudică din peretele Clăii Mari.R. Pe plan extern au avut loc cîteva întîlniri amicale cu alpiniştii bulgari.F. 3 Traseu revendicat de echipa Metalul Bucureşti (Alexandru Stătescu.F. Creaţia Braşov. traseul A XX-a aniversare. masivul Postăvarul.B. 100. antrenor fiind Toma Boerescu. Norbert Hiemesch). din muntele Grohotişul. Braşov II (Nicolae Sbîrcea. antrenor Alexandru Floricioiu). 54 puncte (Aurel Irimia. Kalman). etapa a II-a de iarnă.S. Bucegi: traseul Fisura Albă din peretele Văii Albe. Dumitru Chivu şî Matei Schenn). etapa I-a. Calendarul competiţiilor sportive republicane pe 1965 prevedea. 1965 Ascensiuni. (Barlo Boroş. 1—28 februarie.R.echipă care a parcurs traseul etapei finale fără penalizări. 19—28 martie. J^iJial^zalirLa şi Nicolae Călin). Doi români. Mircea Săndulescu). 66 puncte (Nicolae Jitaru. Braşov I (Aurel Irimia. Halmagyi. grad V B (Francisc Wild. Calendarul competiţional republican pe 1966 cuprindea: etapa a I-a. care a avut loc la Chamonix — Franţa. grad V B. grad V A (Dan şi Doru Vasilescu). de iarnă. antrenor Dan Pichiu). în Piatra Craiului. peretele Portiţii Caraimanului.S. Mihai Szalma). 1 Idem. 8 Torpedo Zărneşti. Nicolae Jitaru. Gheorghe Vrăjitoru). grad VI A (Nicolae Nagy. Alpiniade şi concursuri. 7 Sănătatea Bucureşti.A. 53 puncte. 31 puncte. ş. Piatra Craiului: 15 august — traseul Surplombele din Patria închisă. 4788 din 9 octombrie 1965. Petroşani. 36 puncte. în Piatra Craiului. Fisura Mare din peretele Văii Coştila şi Fisura Albastră. etapa finală în masivul Piatra Craiului.A. Emeric Betegh şi Namău). 6 C.T. grad V A (Ladislau Karacsony.). Concursuri. . Rezultatul etapei finale şi clasamentul general a fost următorul : 1 A. 4 I.). în intervalul l—15 septembrie. 51 puncte. etapa I-a de vară. etapa a II-a. Bucegi: Traseul Speranţei din peretele Văii Albe.. Bucegi: 9 iulie — traseul Hermann Buhl din Ţancul Mic. etapa finală. grad V B (Nicolae Zbîrcea. în Bucegi. Dumitru Chivu şi Matei Schenn. între 1 şi 28 februarie. Ştefan Ciortan). grad IV B (Barice M. au participat la festivitatea prilejuită de „Anul Alpilor". 5 A. de iarnă. 3 zile între 22—24 august. în masivul Bucegi. de vară. 23—24 august. 9 Voinţa Braşov. Alpinism peste hotare. traseul Prieteniei. Gyongyosi.a. 56 puncte (Avel Riti-şan. Braşov II. grad IV A. Clasamentul general al anului 1965 s-a prezentat astfel: locul 1 Dinamo Braşov. Aurel Irimia şi Gheorghe Crăciun. premiere între 1 iulie şi 5 august. 2 A. în Bucegi. 3 A. Munţii Ciucaş: 29 octombrie — Turnul Goliat. nr. între 10 martie şi 10 aprilie.a. grad VI B (Mircea Opriş. Braşov. un curs pentru perfecţionarea antrenorilor şi instructorilor de alpinism. premiere alpine în perioada 1 iunie şi 5 august. ci s-au făcut ascensiuni pe trasee de gradul 3—5 (de vară). alpi-niada republicană. 7 zile. 3 Metalul Hunedoara (Avel Ritişan.F. 3 Sănătatea Arad. Nicolae Nagy şi I.S. Aiguille du Midi (3 842 metri) şi Dent du Geant ^(4 013 metri)1. alpiniade. grad V A (Emil Coliban ş.A. în luna iulie. Cheile Rîmeţilor: traseul Hornul Mare. Cheile Bicazului: Hornul Crinului de Munte.a. Alte fapte şi activităţi. Emil Coliban. Comisia centrală de turism-alpinism a organizat în perioada 25 iunie — 6 iulie. pentru alpinism. La alpiniada de iarnă s-a introdus un nou sistem. etapa I-a de iarnă. Cheile Bicazului: traseul Vînătorilor de munte din Turnul Bardosului.S. 10 Griviţa Roşie. antrenor Emilian Cristea). Emilian Cristea). peretele Pintenilor. etapa a II-a. 23—24 iunie. Premiere.A. 2 Dinamo.). 41 puncte. în Bucegi. traseul Anotimpurile. 1966 Premiere. Muchia Bondarului din Valea Podurilor. 41 puncte. Echipa Emil Coliban şi alţii au reuşit a doua escaladă de iarnă a traseului Balcoane din peretele Văii Coştila. 6 Creaţia Braşov. etapa a II-a de vară în masivul Bucegi. de vară.A. 36 puncte. Braşov. Cu această ocazie au urcat pe Mont Blanc du Tacul (4 248 metri).B. Valentin Crăciun. 1967 Premiere. Clasamentul general al alpiniadei republicane: locul 1 A. S-a stabilit că la aceste alpin iade vor participa numai maeştri ai sportului şi sportivi posesori ai categoriei I-a. Valea Cernei: iulie — Fisura Bobot. grad IV B (Ion Coman ş. 2 Metalul Hunedoara. 5 Sănătatea Bucureşti.S.(JXJni-rea Cluj. în Piatra Craiului. grad VI A (Valentin Garner. în masivul Bucegi. Nu s-a mai făcut circuit că în Retezat. 8 —10 septembrie. Gyongyosi). în masivul Bucegi. 4 zile. Istvan Koc-sik). Mircea Opriş şi Ion Coleşiu. premiere feminine în cap de coardă (Taina Duţescu. 1 Sportul popular nr. Dumitru Chivu.C. cap schimbat). alpiniade. Calendarul competiţional sportiv republican pe 1967 prevedea pentru alpinism: alpiniada republicană.).). 26 de concurenţi din patru oraşe ale ţării. grad IV B (Paul Fozocoş ş. ş. de la Celuloza Zărneşti (39 de ani) a realizat o performanţă remarcabilă. clasîndu-se pe locul VI (40 de metri în 2 minute şi 59 secunde) 1. Braşov I (Aurel Irimia. Ladislau Karacsony). grad IV A (Ion Coman ş. ş. în masivul Retezat. Alpinism peste hotare. locul I l-a ocupat A. Celuloza Zărneşti. S-a revenit astfel la forma din 1953. 3 — Celuloza Zărneşti.A. la care au luat parte 40 de căţărători. alpiniada festivă 18—20 august. În clasamentul general.S. etapa de iarnă. 6 — A. traseul Sprîncenelor. Braşov III (Nicolae Nagy. Nicolae Jitaru. în masivul Bucegi. cap schimbat). în Bucegi. etapa de vară. La etapa a II-a a campionatului republican de „alpinism". l—8 martie. traseul Turnul de Fildeş. Dinamo Braşov. 28—30 iulie în Cheile Bicazului. peretele Pintenilor. grad VI (Paul Fozocoş. Vrăjitoru şi I. Matei Schenn şi Nicolae Sbîrcea). Campionate. Matei Schenn). grad VI A (Dumitru Chivu. Metalul Hunedoara. traseul Zelta Stena. grad VI A (Mircea Opriş. .S. Kocsik). omologări ele premiere între l—4 septembrie. Paul Fozocoş).a.S. traseul Finala '67. 7 — Dinamo Braşov (Alexandru Floricioiu. La etapa finală a campionatului republican de căţărătură competiţională au luat parte A. 24—25 iunie.a. grad V (Paul Fozocoş. concursuri. Progresul Bucureşti. Em. 5 — Unirea Cluj.A. Braşov cu trei echipe. în proba de „sprint" efectuată pe lungimea unei corzi. Nicolae Jitaru.Cheile Bicazului: traseul Intersectat. Traian Flucuş. locul 2 A. Bulgaria: traseul Studenţilor din Malioviţa. Alpiniada a pus accentul pe căţărătură competiţională. etapa finală.a. 5338 din 22 iulie 1967.. Munţii Făgăraşului: 26 iunie — traseul Frontal din Colţul Bălăceni.A. Braşov II (Tudor Hurbean şi Pompiliu Pascu). Ion Coleşiu). traseul al doilea congres al P. Sănătatea Bucureşti şi Voinţa Braşov.S.a.A. grad VI (Walter Kargel.B. Unirea Cluj.). 4 — Metalul Hunedoara. grad IV (Ion Coman. Nicolae Jitaru. Cehoslovacia: traseul Zastrabia Vaza-Tatra. grad VI (Walter Kargel.). 5 — Pot fi aleşi în organele F.R. 12 — Comitetul Federal se întruneşte cel puţin o dată pe an în adunare ordinară şi ori de cîte ori este nevoie. pe baza planurilor şi a bugetului propriu.T. 9 — Conferinţa Federaţiei este valabil constituită dacă sînt cel puţin 2/3 din numărul delegaţilor stabiliţi. Conferinţa poate fi convocată în şedinţă extraordinară la cererea a cel puţin 2/3 din membrii Comitetului Federal. O dată cu transformarea Uniunii de Cultură Fizică şi Sport în Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport. la convocarea Biroului Federal. în organele de conducere ale Federaţiei vor fi alese cadre de specialitate. care au drept de vot deliberativ. planuri de dezvoltare a activităţii de alpinism şi turism sportiv . cadre de specialitate care activează în domeniul alpinismului şi turismului. Art. Art. Art. 10 — Conferinţa Federaţiei are următoarele atribuţiuni : —dezbate activitatea desfăşurată de Comitetul Federal . ai comisiilor şi colegiilor centrale ale federaţiei. —adoptă modificări ale Statutului Federaţiei. Art.T.R.R.T. avînd ca scop organizarea şi dezvoltarea activităţii de alpinism şi turism sportiv din R. este Comitetul Federal. —dezbate şi aprobă planul de măsuri pentru perioada următoare . profesorilor de educaţie fizică. b)stabileşte calendarul competiţional cu caracter republican şi internaţional la alpinism şi turism . 4 — F. municipale şi orăşeneşti de turism-alpinism. se ţine din 6 în 6 ani la convocarea Comitetului Federal.E. arbitrilor.N. asociaţii şi şcoli. cu majoritate simplă. Hotărîrea se adoptă prin vot deschis.N.T. Hotărârile Conferinţei se adoptă prin vot deschis cu majoritate simplă a celor prezenţi. 13 — Comitetul Federal are următoarele atribuţiuni : a)dezbate pe baza orientării date de C.T. Organele F.T.S.N. 6 — Alegerea membrilor tuturor organelor F.F.T.S.A. Art.Federaţia Română de Turism-Alpinism Anul 1967 a adus schimbări în organizarea alpinismului românesc. ai cluburilor. membrii comitetului federal.A. atunci cînd nevoile activităţii o cer.R.A Art.F. pe care le supune spre ratificare C.R.A.) este organ republican de specialitate cu caracter obştesc. Art.T. fruntaşi. antrenorilor şi sportivilor.A.A. persoane care prin activitatea lor au contribuit la dezvoltarea turismului şi alpinismului în patria noastră.R.S.E.T.A. —desemnează Comitetul Federal.. în locul Comisiei Centrale de Alpinism. are următoarele organe de conducere — Comitetul federal. s-a înfiinţat şi Federaţia Română de Turism-Alpinism. 2 — F. exercitîndu-şi atribuţiunile stabilite prin legea 29/1967 cu privire la dezvoltarea activităţii de educaţie fizică şi sport. Art.F. Art. Comitetul Federal este format din 35—45 membri desemnaţi în Conferinţa Federaţiei. cu majoritate simplă a membrilor prezenţi. activişti ai mişcării sportive. Art. şi asociaţiilor.A.A. reprezentanţi ai secţiilor de turism-alpinism din cluburi. Îşi desfăşoară activitatea sub conducerea şi îndrumarea C. Şedinţa este valabil constituită dacă participă cel puţin 2/3 din membrii Comitetului Federal. 3 — F.E. 1 — Federaţia Română de Turism-Alpinism (prescurtat F. De asemenea. — biroul federal. Numărul delegaţilor cu vot deliberativ şi cel al invitaţilor va fi stabilit de către Comitetul Federal din rîndul reprezentanţilor comisiilor teritoriale.R. 8 — Conferinţa federaţiei este constituită din reprezentanţi ai comisiilor judeţene.R. Scop şi sarcini Art. Activitatea Federaţiei a fost stabilită de următorul : STATUT Capitolul I. Ca invitaţi pot participa reprezentanţi ai unor organe şi organizaţii care au sarcini în domeniul activităţii de educaţie fizică şi sport. Capitolul II. Convocarea se face cu cel puţin 30 zile înainte de data desfăşurării conferinţei. Art.R. se vă face prin vot deschis. 7 — Conferinţa pe ţară a F. este persoană juridică şi se bucură de toate drepturile ce sînt conferite persoanelor juridice prin legi şi alte acte normative. persoane care au dovedit pricepere şi ataşament pentru mişcarea sportivă.R. 11 — Organul de conducere al F. Comitetul federal Art.S. competiţii-clasificări. secretariat. antrenor Dan Pichiu). pentru a desemna pe alpiniştii care au făcut parte din comitetul şi biroul federal. Componenţa Comisiei tehnice centrale de alpinism: 1 Dobre Niculae. 2 Alexandru Stătescu.A. Calendarul republican al competiţiilor sportive pe 1968 cuprindea. b)informează federaţia de felul în care se îndeplinesc hotărârile sale.). arbitri. 5 Dinamo Braşov. Giurgiu Traian. alpiniada republicană a tineretului — etapa de iarnă (15—18 februarie) în masivul Ciucaş — etapa de vară (22—23 iunie) în masivul Bucegi.S. grad IV B (Paul Fozocos. 140 puncte (Dan Vasilescu. Barabassi şi Ion Dumitraş. Dragomirescu Mihai. 4 C. în baza cărora se desfăşoară activitatea federaţiei. se prezenta astfel: 1 Metalul Hunedoara. d)numeşte colegiile şi comisiile federaţiei . Campionate. concursuri. preşedinte. Cheile Bicazului: traseul Finala '68. 29 septembrie — traseul Tavanelor de Argint. Braşov II. În Cheile Bicazului a avut loc etapa finală a campionatului republican. Brăiloiu Dan. grad IV B (Francisc Wild. alpiniada 23 August — etapa festivă (16—18 august) în masivul Bucegi. Voişanu Gheorghe. Dan Vasilescu şi Petre Băţu). Lăzărescu Dan. Bucurescu Cristian.— I. sprijină comisiile judeţene în organizarea sistemului competiţional local (oraş. Popescu Maria. Premiere de vară Bucegi: traseul Fluturele de Piatră din peretele Policandrului. interjudeţene).. Dumitraş). 8 Slăvoacă Radu. Art. Epuran Gheorghe. Coman Ion. secretar general — Mihăilescu Mircea. 9 Giurculescu Ion. Alexandru Popper). Petre Bordea. 100 de puncte (Avel Ritişan — un excelent animator. g)acordă titlul de preşedinte sau membru de onoare al federaţiei unor persoane care aduc o contribuţie deosebită la dezvoltarea ramurii de sport respective .U. creasta CoştilaGălbenele.G. etapă de vară (22—23 iunie) în masivul Bucegi. Wilmoş Ilies. judeţ. Ganischi Sergiu. grad V A (Dan Vasilescu ş. 14 — Membrii comitetului Federal au următoarele sarcini : a)sprijină desfăşurarea activităţii de turism şi alpinism. Talodi Zoltan. Aurel Irimia. Arsene Grigore. metodică. 1968 Premiere de iarnă. disciplină. f)desemnează dintre membrii săi Biroul federal şi îi revocă pentru lipsă de activitate sau abateri. medicală. Popescu Gabriel. 97 puncte (Petre Bordea. Borza Alexandru. omologarea de premiere (11—15 septembrie). Ştefănescu Costin. Florea Lucia. Clasamentul general. Biroul federal: preşedinte — Trofin Petrache. 96 puncte. Weissortel Gustav. Schultheiss Hedwiga. Cuba Cristian. alcătuit prin a-diţionarea rezultatelor de la cele trei etape.G. 6 Sănătatea Bucureşti.).P. etapa de iarnă (18—24 martie în masivul Retezat. Gheorghe Udrea s. Floricioiu Alexandru.a. Perju Mihai. cooptează membrii în cazul descompletării comitetului federal.). Masivul Retezat a găzduit în luna martie etapa de iarnă. 99 puncte (Aurel Irimia. Andrici Alexandru.U. Irimia Aurel. 4 Fozocoş Paul. Gh. c)discută şi aprobă bugetul federaţiei. Perhinschi Victor. Clasamentul a fost următorul: 1 Metalul Hunedoara. 96 puncte. Campionatul republican. membri — Bucurescu Cristian.R. Dobre Niculae. grad VI B (Dumitru Chivu. precum şi măsurile pentru îmbunătăţirea bazei materiale . Reyl Rolf. etapa finală (25—28 iulie) în Cheile Bicazului. Floricioiu Alexandru. Liţă Georgeta. Walter Eisele). Petre Băţu şi Mircea Săndulescu antrenor Matei 1 Sublinierile aparţin autorilor.a. Bucegi: martie — Fisura Suspendată din peretele Policandrului (Iosif Gheţie. 16 iunie — Marele Tavan al Văii Gălbenelelor.F. 2 C. e)întreţine şi dezvoltă relaţii cu federaţiile sportive din alte ţări şi cu federaţiile sportive internaţionale . Radu Slăvoacă). 7 Albiei Dumitru.G. 95 puncte. 10 Colan Dionisie. Emeric Betegh şi I. antrenori. alpiniade. Nicolae Sbîrcea şi Andrei Kope). Lazăr Dumitru. Emeric Betegh. Giurculescu Ion.. Trofin Petrache.a. 2 A. Reyl Rolf.G.sportiv. Borza Alexandru. grad V A (Walter Kargel. Belu Gheorghe. — I. 3 C. Giurculescu Ion. Bleahu Marcian1. pentru alpinism: campionatul republican (echipe seniori). 142 puncte (Avel Ritisan.S. . Mihăilescu Mircea. Huidan Mihalcea. Iliescu Ion. Dobre Niculae. mai ales în judeţul şi localitatea unde domiciliază . Irimia Aurel.S. Pichiu Dan Vifor. seniori. Matei Schenn). Popescu Gabriel. h)aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare al federaţiei. Primul comitet federal a fost format din: Abrudan Mariana. 3 Irimia Aurel. Petroşani. materiale-documentare-propagandă. grad V B (Iosif Gheţie ş. precum şi normele generale ale Statutului şi Regulamentului de organizare şi funcţionare. 6 Floricioiu Alexandru. Cristea Emilian. Găvruş Gheorghe. Grabovschi Nicolae.P. Cheile Nerei: mai — Fisura Pintenului. vicepreşedinte — Găvruş Gheorghe. 5 Radu Constantin. traseul Armata. afilieri-legitimări-transferări. 2 Griviţa Roşie.a. la care au fost invitate şi celelalte secţii alpine din ţară. Pe parcursul anilor vor apare asemenea loturi la tineret şi la feminin. toate cele trei organizaţii nou create s-au ocupat intens şi de alpinism. a avut loc în masivul Bucegi la 14 aprilie. 3 A. de asemenea. Dolopciev. masculin — 1 A. avînd cap de coardă pe Mircea Opriş. Maria Brănescu şi Eva Sekeli). Masculin: Aurel Irimiia. a alcătuit un „lot". a Vîrfului Golian Cupen.G. Succesele acestei organizaţii turistice care îşi desfăşoară activitatea sub egida Comitetului Central al U. Braşov I.—I.A. grad IV B (Radu Slăvoacă.— I.P.T.G. Petroşani. Centrul universitar Iaşi (11). dar pentru cunoaşterea unei activităţi vom cita pe cele masculine care au efectuat trasee de la gradul IV în sus. de iarnă. traseul Dinamo '69.T. F. Mihai Szalma. Dragoş şi I. De la noi au participat Mircea Opriş.R.R. (Georgeta Niţescu. masculin — Fisura Răsucită (Lucian Măinescu şi Cornel Diaconescu) şi Fisura Mult Dorită (Gabriel Teodorescu ş. I. continuă să se preocupe intens şi de alpinism.R.A. 293 puncte. 4 Sănătatea Bucureşti. Kondi-lorov. Polonia şi România.T. întrucît viaţa a dovedit că. şi Institutul de Fizică Atomică. Nu putem menţiona toate echipele participante.S. 7 Dinamo. Clasamentul general se prezenta astfel: 1 C.G. Secţia de alpinism a C. B. Premiere. Halina Lascăr). (feminin) — traseul Veveriţa (Veronica Gheţie. 9 Sănătatea Arad.U. Cu timpul. Nicolae Nagy.D. Echipa Iosif Gheţie.B.U. abia după această vîrstă. Doru Vasilescu a omologat traseul Hermann Buhl.). un alpinist sobru şi competent). grad V B (Mircea Opriş. (preşedinte Nicolae Dobre. Emil Coliban. În 1968 s-a organizat campionatul republican pentru tineret..P. ş. 4 A. În cinstea zilei de 23 August 1968 a avut loc alpiniadă festivă cu participarea alpiniştilor bulgari.F. Ev. Braşov II. sub conducerea lui Nicolae Dobre.G. Centrul universitar Brasov-Creaţia Braşov cu 14 sportivi şi C.U. ş. Braşov II. Gabriel Teodorescu a parcurs.—I. P. Mircea Opriş.G. Dumitru Chivu. Hristov. participînd: Griviţa Roşie cu 6 sportivi. masculin — traseul Balcoanele (Petre Bordea şi Petre Băţu).).S.G. grad VI B (Avel Ritisan. Mircea Opriş şi Alexandru Szylagy. creasta Carpaţilor Meridionali în 28 de zile (februarie-martie).— Creaţia Braşov. . pe faţa nordică.S. Secţia de turism din cadrul U. ultimele două şi-au îndreptat atenţia. cu o etapă de iarnă şi una de vară.T.a.—I.P. s-a desfăşurat tot în Bucegi la 13 octombrie. cu 39 sportivi.a. excursii peste hotare. S-au parcurs trasee de gradul l—3 B.F. Sănătatea Bucureşti (3). Alexandru Floricioiu. 8 C.. (Emil Coliban.—I. Munţii Rila din Bulgaria au găzduit.S.). 6 Creaţia Braşov. C.S. Alte fapte şi activităţi. Balcoanele şi Fisura însorită.T.G. Redăm clasamentul final: feminin — 1 C. Bucegi: 14 septembrie — traseul Central din Umărul Gălbenelelor.Iaşi — Fisura Răsucită (Alexandru Brumărescu şi Sandu Crăciun).a. Activitatea de munte în 1968 era supravegheată şi de alte trei organizaţii cu preocupări turistice mai largi. la început. Gheorghe Vrăjitoru.U.). cu 33 sportivi. Cehoslovacia. — tineri ce depăşesc vîrsta de 30 de ani — să fie folosiţi de Ministerul Turismului. — 1968. Iugoslavia. Nicolae Nagy şi Nicolae Sbîrcea.). Alpiniadă peste hotare. lotul R. 1969 Ascensiuni. Braşov I (L. 2 A. M.). Gaidarov. între 10 iulie şi 4 august. şi Oficiul Naţional de Turism. Matei Schenn. Fisura Răsucită (Gheorghe Peteu.P. Institutul de fizică atomică şi C.S.A. a organizat în 1968 prima alpiniadă-Studenţească. K. St. R.) şi traseul Al VIII-lea Congres.R.U.. 3 Dinamo.S. ca: Fisura Răsucită..S. Au participat: Griviţa Roşie cu 11 sportivi..T. 84 puncte.G. Iordan). circuite. Nicolae Sbîrcea. C. 18 puncte.A. Nicolae Sbîrcea şi Andrei Kope).P. mai complexe: Biroul de Turism pentru Tineret.S. cu precădere. Dintre alpiniştii români au luat parte Avel Ritisan.G. de vară. iarna. Au fost escaladate trasee de gradul IV şi V. Emil Coliban. Etapa a doua. 3 Centrul universitar Iaşi. iar pe cele feminine — de la gradul III: Griviţa Roşie (feminin) — traseul Flamura Roşie (Roxana Teodorescu ş.a. în schimb.S.G.a. toate în Coştila-Bucegi. grad VI B. 139 puncte (Aurel Irimia. Avel Ritisan. Stoicov. 5 Sănătatea Bucureşti. 27 puncte. antrenorul lotului Dan Pichiu. că şi celelalte federaţii răspunzătoare de discipline sportive pentru care se organizau competiţii europene şi mondiale.G. 5 C.U.G. S-au parcurs trasee de la gradul 1 B la 6 A. spre alte sfere ale activităţii (turism pe litoral.Schenn). ş. Echipa română.C.S. Hornul Mare din 1 Am sugera forurilor competente ca ghizii recrutaţi şi formaţi de B. a reuşit prima escaladă. De remarcat este faptul că. după premieră.G.U. odihnă şi tratament în staţiuni balneoclimaterice etc. traseul Policandru (Mircea Săndulescu ş. 3 Griviţa Roşie.A. Sănătatea Bucureşti cu 5 sportivi.S. au urcat traseul Vejdite.G.G.G. 63 puncte.P. O bună şi demnă comportare au avut-o studenţii de la I.G. sînt demne de invidiat1. se cîştigă experienţa corespunzătoare. Avel Ritişan. la alpinism. 45 puncte. o alpiniadă internaţională la care au luat parte şi alpiniştii din R. Cociş. Teodor Săndulescu şi Victor Bîrcă). Maria Brănescu şi Valentina Popescu).P. Prima etapă. 2 Dinamo.—I.U. traseul celor Trei Surplombe. Akos Bajosi. Cupa federaţiei la alpinism.U.A. 44h59'.S. Griviţa Roşie. Zoltan Covacs şi Gheorghe Lungu). Ascensiuni peste hotare.G. care nu mai apare semnificativ sub raportul valorii echipelor şi a fiecărui concurent al lor. Au fost prezente: C. Braşov). În luna februarie 1969 a avut loc alpiniada de iarnă pentru tineret în masivul Ciucaş. Campionatul republican de alpinism. 5 Dinamo. Toth). Celuloza Zărneşti.U. la 27 aprilie. Ilie Irodan).S. grad VI B (Taina Duţescu. seniori. Andrei Barlq. etapa de iarnă.P. 4 C. 20h42' (Simion Codreanu şi Emil Coliban). 3 C. Rodica Oprea. C.peretele Gălbenelelor. ultima nefiind admisă deoarece nu avea formele regulamentare. Florin . etapa de iarnă. Clasamentul final al anului arăta astfel: 1. traseul Herman Buhl (Vasile Cojocaru şi Wilhelm Lofler). C. Petre Bordea). Anul 1969 a debutat cu o iniţiativă importantă: hotărîrea F. alpiniada republicană a tineretului.—I.S. Creaţia Braşov. Fisura Răsucită (Nicolae Tătulescu. septembrie — traseul Direct din Turnul Begului. 101 puncte. C.R. grad IV A (Dan Vasilescu. 3 Politehnica Braşov (Crina Niţescu. 19h42' (Dumitru Chivu. în masivul Bucegi. grad VI A (echipa Griviţa Roşie. Sorin Muntz şi Ionel Popită).— Politehnica Braşov.R. Hilde Martin la o oră şi patruzeci de minute după campioane).. Cheile Bicazului: traseul Fisura Artei.G.G. Creaţia Braşov.A. Braşov. Braşov. Ion Andrei. La aniversarea a 100 de ani de la naşterea lui Vladimir Ilici Lenin. Din partea României au participat la ascensiune braşoveanul Ion Coman şi secretarul federal Mircea Mihăilescu. S-au făcut relatări în presă privind escaladele pe traseele Fisura Mult Dorită.P. Adam Silier). ai cărui sportivi au urcat Fisura însorită (Maxim Nicolau şi Gheorghe Sipeţeanu).U..S. 3.A. Munţii Buila: traseul Creasta cu Pini. a avut loc tot în Bucegi. Torpedo Tohan şi C.R. 26h49' 6. Petroşani. Ion Gaibăr. Dinamo Braşov. Unirea Cluj 101 puncte. Muchea peretelui Coştilei.—Politehnica Braşov.B.. Etapa a doua.S. premieră feminină). Fisura Răsucită (Nicolae Alexandru. de a se renunţa la cronometru în concursurile de căţărătură şi introducerea unor probe tehnice în conformitate cu cerinţele alpinismului mondial.U. Nicolae Nagy şi Matei Schenn)..G. etapa I de vară.P. 4. Clasamentul etapei: masculin — 1 Dinamo (Florian Băncilă. Floarea Şerban. Rodica Marcu. ediţia a doua. care a escaladat — Fisura Mult Dorită (Maxim-Nicolau şi Zoltan Tomai). Gheorghe Petcu).R. Braşov (Petre Drăguş.F. grad V A (Walter Eisele.G. Braşov. 3—7 septembrie. în masivul Bucegi. 5—8 iunie.R. la 12 octombrie. Juriul a fost condus de Ion Coman.. Sănătatea Bucureşti.G. Mircea Săndulescu.—I.U. 2 Dinamo Braşov (Viorica Gheoarcă. (Georgeta Bordea. Revelaţia etapei a fost asociaţia Sănătatea Bucureşti. feminin — 1 C. 101 puncte..S. Au participat 14 echipe de băieţi şi 4 de fete din secţiile alpine ale cluburilor şi asociaţiilor: A. Fisura Frontală. grad IV A (Iosif Gheţie. 5. Nicolae Munteanu). grad VI A (Dan Vasilescu. C. de vară. 3 A. Gheorghe Vrăjitoru şi Dumitru Bîrlida). Între 3 şi 6 septembrie s-a desfăşurat în Bucegi ultima etapă a campionatului republican de alpinism.— I.U. Neparticiparea unor echipe şi la etapa de vară a afectat clasamentul final. Francisc Wild. din cele 18 echipe participante la etapa de iarnă. grad V B (A.-101 puncte. Petroşani.G. Alpiniada universitară.G. etapa de iarnă 20—23 februarie în masivul Ciucaş. Voinţa Braşov.S. l—3 august.A. în masivul Retezat. 101 puncte.S. Cheile Nerei: mai — creasta nordică.A. 24—30 martie. Nicolae Tătulescu). traseul Oschelpanzer.S. etapa a II-a de vară.U.F. s-au prezentat numai 12. nouă de băieţi şi trei de fete. 7 Metalul Hunedoara 81 puncte. 24h02'. grad IV A (Francisc Wild. campionate. şi-a desfăşurat etapa I-a de iarnă. în masivul Bucegi.—I. (Dan şi Doru Vasilescu). 2 Sănătatea Bucureşti.S. S-au prezentat echipele: Sănătatea Bucureşti. seniori. Braşov. premieră feminină). în Cheile Bicazului. Etapa de vară la tineret s-a desfăşurat în masivul Bucegi unde.S.A. Petre Bordea. Titus Ştefanov. Alpiniade. Doru Vasilescu şi Alexandru Stan). 2 Celuloza Zărneşti (Nicolae Colţea.P. A. Dinamo Braşov. 11 mai — traseul Santinela de la Gîtul Iadului. Petre Silaghi. 22 —28 septembrie (omologarea premierelor alpine).F. Wolfgang Ginzel).— Universitatea Iaşi. Munţii Retezatului: Creasta Vulturilor. în masivul Piatra Craiului. Doina Cărămidar). grad IV . Petroşani. etapa a III-a de vară (finala). C. şi echipa Traian Tisa şi Vasile Cojocaru.G.P. Petroşani. (Nicolae Nevezi. grad IV A (Francisc Wild.P. deci numai cinci echipe. grad VI (Valentin Garner şi un ceh).. Fisura însorită (Virgil Vaşloban şi Lucian Holban). Au fost prezente următoarele secţii de alpinism: C. a avut loc în masivul Retezat. Maria Dră-nesou.S. Dinamo Braşov.G. Veronica Gheţie). Mircea Săndulescu) şi traseul Policandru. Gheorghe Comşa).G. concursuri.G.U. 101 puncte. traseul Balcoane (Alexandru Brumărescu. traseul Balcoane (Traian Tisa. Alte două ascensiuni s-au efectuat în Tatra cehoslovacă: peretele nordic din Ganek grad VI (Valentin Garner. pe Vîrful Lenin (7 134 metri) invitînd la această festivitate reprezentanţii mai multor naţiuni.S.—I.U. Griviţa Roşie.F. Politehnica Braşov.. Au participat opt echipe. 2. De asemenea: C. Grad IV A (Petre Bordea. Calendarul competiţiilor sportive republicane pe 1969 cuprindea: campionatul republican. cap schimbat). Emil Coliban. C.S.— I.T. etapa de vară (finala). 22h42'. A. alpiniştii sovietici au sărbătorit acest eveniment printr-o ascensiune în Munţii Pamirului. Nicolae Bulmez.A.S. traseul Hornul Agăţat. Clasamentul etapei s-a prezentat astfel: 1 A. 25—27 iulie. Feminin: (Taina DuţescuD Viorica Gheoarcă. Despre istoricul acţiunilor de salvare-întreprinse mai înainte şi despre noul organism. Sănătatea Oradea — traseul Furcile (Peter Obermayer şi Iosif Ilyeş). Seniori: Dumitru Chivu. Dumitru Chivu). grad VI A (Nicolae Nagy. Mircea Săndulescu. Nicolae Sparghiu.G. Ştefan Străvoiu. Ioan Runceanu. creasta Coştila Gălbenele (Ana Simon. Griviţa Roşie — Bucureşti (Teodor To-mov). Sănătatea Bucureşti — Fisura Suspendată (Alexandru Pătraşcu şi Simion Codreanu). Peter Ring şi Ionel Popită).A. Sănătatea — Oradea (Petre Obermeier).S. 140 din 1969. Domokos Kalman. În anul 1969 au obţinut categoria I-a un număr de 53 sportivi astfel: municipiul Bucureşti — 18.S. Nicolae Bănuţ.U. 3 C. Iosif Nacu. grad V A (Iosif Gheţie. A... Ştefan Sperchez.P. Nicolae Bulmez. Gheorghe Peteu.A. Emeric Betegh). Nicolae Anghelide.—Universitatea Iaşi. la alpinism.S. 9—1970. Constantin Condrea). Vasile Tămaş. Nicolae Colţea). In 1969. Victor Panaitescu.—Politehnica Braşov. traseul Hornul cu Cheie. traseul Policandru (Akos Bajosi şi Nicolae Florea). judeţul Braşov — 18. Petre Bordea.R.P. Emil Coliban şi Simion Codreanu). Adrian Tănase şi Dan Vasilescu. Fisura Răsucită (Paul Giuroiu. — Petroşani (Gheorghe Vrăjitoru.U. judeţul Hunedoara — 5. Costin Ganea. Florian Băncilă. traseul Lespezile (Petre Bordea. nr. Maria Brănescu şi Georgeta Bordea). traseul Brînduşa de toamnă —Stogoşoare I. Mircea Opriş.distincţia „Merite în activitatea sportivă" lui Nicolae Dobre şi Ion Coman.S. Nicolae Tătulescu. — Fisura Albastră (Iosif Gheţie şi Alexandru Bulgăr). Alexandru Bulgăr).R.T. Andrei Barla. 19 septembrie — traseul Frontal. creasta nord-estică din Santinela Cheii.U. 5 Voinţa Sibiu. Premiere. nr.Sipeţeanu şi Moise Săuchea). Teodor Saloziuc. Gheorghe Lungu1). grad VI A (Iosif Gheţie Nicolae Tătulescu. . Bucureşti (Dan Vasilescu. 8 A.— I. 11 septembrie — traseul Hornul Surpat. Celuloza — Zărneşti (Traian Flucus. Marian Dinu. traseul Lespezile (Doru Vasilescu şi Alexandru Stan). traseul Balcoane (Nicolae Mătăsaru. Masivul Bucegi: traseul Aurel Irimia din Claia Mare. Wladimir Farcaş şi Jiri Jira.S. C. 7 Sănătatea Bucureşti. Rodica Marcu. Nicolae Gyongyosi. Petre Silaghi. A-lexandru Bulgăr). Emil Coliban. Emanuel Cosmovici. judeţul Cluj—5. Din partea bulgarilor au participat: Mihail Kovacev şi Ognaian Baldjinski. lui Aurel Irimia şi Alexandru Floricioiu. vom relata în paginile următoare. din peretele Livezii cu Mesteceni. Liviu Ciucăşel. Virgil Vaşloban).. Lucian Holban. s-a constituit un organism de prevenire a accidentelor şi de salvare a celor accidentaţi pe munte. grad IV B (Iosif Gheţie. C. traseul Marea Surplombă (Vasile Szoszollocsy şi Petru Wittmann). judeţul Arad — 2 şi judeţul Bihor— 1.S. judeţul Iaşi — 4. Gheorghe Peteu. Dumitru Chivu şi Matei Schenn.S. Constantin Georgescu). Pe asociaţii C.U.F. 14 septembrie — traseul Surplombele Livezii cu Mesteceni. Voinţa Sibiu — traseul Furcile (Adolf Meltzer şi Dieter Ungar). Brîul Coştilei.G. Mircea Săndulescu). Clasamentul alpiniadei universitare: 1 C. grad V A (Dan şi 1 Vezi Buletin informativ — F.F. Metalul — Hunedoara (Ion Schiau.U. Alexandru Silaghi. Cehoslovacii au fost reprezentaţi de Jiri Svecik. Walter Eisele). Tineret: Ioan Andrei. Alexandru Stan. 30 iulie — traseul Pasărea Phoenix din Claia Strîmbă. Georgeta Niţescu. Petre Băţu.U.—I.S.E. Alexandru Stan şi Nicolae Zărnescu. Creaţia — Braşov (Călin Rîpea. Ştefan Sperchez. Dumitru Bîrlida). C.N. Gheorghe Comşa.—I. 6 Sănătatea Oradea. Dinu Bucur.M. Griviţa Roşie — traseul Trei Surplombe (Teodor Tomov şi Mircea Ivanovschi). numit SALVAMONT. Eva Covacs şi Floarea Şerban). Nicolae Nevezi. Braşov. Fisurile Centrale (Laurenţiu Popper. Nicolae Tătulescu. Marin Gherasim). Dinamo — Braşov (Adrian Tănase. grad V A (Iosif Gheţie. 4 Griviţa Roşie. Sănătatea — Bucureşti (Alexandru Pătraşcu. Universitatea — Iaşi (Zoltan Covacs. Mircea Săndulescu şi Alexandru Brătilă). grad V B (Nicolae Tătulescu. Costache Benea şi Alexandru Brumărescu). Mircea Săndulescu). traseul Hermann Buhl (Virgil Grigori.G. Cehoslovacia şi Austria. Masivul Buila: 10 iulie — traseul Lunii. 2 C. Unirea Cluj (Valentin Crăciun. Mircea Opriş. Akos Baj6si. Simion Meţente. Nicolae Tătulescu). C. Ioan Hodor şi Larion Cîrlan). Liviu Ciucăşel. titlul de maestru al sportului la alpinism lui Avel Ritişan. grad IV A (Gheorghe Peteu. grad IV A (Dan Vasilescu. a acordat următoarele titluri şi distincţii: titlul de maestru emerit al sportului.G. Gheorghe Runceanu. Prin H. Gheorghe Peteu şi Petre Baţu-Mihai Gheţie şi Maria Brănescu).A. Gabriela Iosub). Doru Vasilescu.P. Avel Ritişan. Dumitru Prvoiă. Eugen Bindu. LOTUL REPUBLICAN LA ALPINISM PE 1969. Nicolae Nagy. traseul Hornul Ploilor. Sănătatea — Arad (Francisc Wild. Ioan Gaibăr.G. Andrei Kope).C. S-au făcut ture de prezentare pe Valea Gălbenelelor.—Universitatea Iaşi — Fisura Mult Dorită (Gheorghe Lungu şi Zoltan Covacs).S.G. Bela Vigh). creasta Coştila-Gălbenele (Crina Niţescu. Iosif Gheţie. Gheorghe Crişan. — Braşov (Nicolae Nagy). iar austriecii de Hans Maunter. Circurile-Văii Albe. Fisura însorită (Sorin Muntz. Matei Schenn. Tot în 1969 a avut loc o întîlnire cu alpinişti din Bulgaria. grad V A (Nicolae Tătulescu.P. şi înlocuirea acestor criterii cu altele. Dan Vasilescu.A. Turcia: expediţia în Anatolia. Alexandru Bulgăr. Buila-Vînturariţa.-I. Ion Dornauer şi Marian Lala). 2 Sănătatea-Bucureşti. traseul al VIII-lea congres al P. Valentin Garner). sportivii săi au urcat Fisura însorită (Zoltan Tomai..-Petroşani Genţianei „ V A. „ Sănătatea-Arad Etapa a II-a de vară a avut loc în Cheile Bicazului între 25 şi 27 iulie 1969. Tatra.F.S.B. „ Dinamo-Celuloza-Zărneşti şi Unirea-Cluj Diana grad IV B.G. Nu s-au dat nume.R. C.U.R. Iosif Gheţie). „ C. C. 4 Dinamo-Braşov. „ C. — Fisura Suspendată (Mircea Săndulescu şi Marin Gherasim). Dan Vasilescu). Nicolae Tătulescu. 7 Unirea-Cluj.U. ai cărui sportivi au efectuat traseul Balcoane (Zoltan Covacs şi Akos Bajosi — Alexandru Brumărescu şi Virgil Grigori). Costin Ganea. Griviţa Roşie — traseul Hermann Buhl (Octavian Mihăluş şi Teodor Tomov).-I.T. echipa Sănătatea-Bucureşti Sîngele Voinicului „ IV B. Politehnica Braşov — traseul Balcoane (Maxim Nicolau. Au luat parte C. Paralel cu campionatul seniorilor s-au desfăşurat şi întrecerile feminine şi de tineret.R.G. Mircea . de iarnă.U. În clasamentul general primele trei locuri au fost ocupate de: C.-Braşov. cînd s-au escaladat traseele: Floarea de colţ. Paul Fozocoş).S.A. traseul Flamura Roşie (Crina Niţescu.T.-Petroşani Faţa Mare din Poliţele Bardosului . Braşov. Fisura Suspendată (Gheorghe Peteu şi Theodor Săndulescu). grad VI B (Dan Vasilescu.U.-Petroşani. Etapa a treia de iarnă s-a desfăşurat în masivul Retezat. adică începînd cu luna iunie şi terminînd anul următor în martie — aprilie. Moise Sănchia şi Florin Moraru).P. Fisura Răsucită (Zoltan Tomai.Doru Vasilescu). Malioviţa.R.U.S. Tavanele Văii Verzi (Petre Băţu. grad VI A (Iosif Gheţie. Politehnica Timişoara. grad V B. Cehoslovacia : traseul Zabikon. Iosif Gheţie.S.R. 6 Celuloza-Zărneşti. 23 August „ V A. — traseul Hermann Buhl (Dan Vasilescu şi Marian Dinu). Au participat: C. grad VI A (Alexandru Bulgăr. „ A. traseul Armata poporului.G.G.P.G. Polonia: 10—15 martie — Muchia sud estică din Mnich (Iosif Gheţie. La etapele de vară opt echipe aveau cîte 75 de puncte. „ Sănătatea” Pintenul Cătălin „ V Bucureşti Strungii cu Mesteceni „ V B. 4 iunie — Creasta cu Pini—Stogoşoare II.A. Alexandru Bulgăr). grad IV A (Iosif Gheţie. Etapa I-a. echipa Celuloza-Zărneşti Fisura Artei „ VI B. F.G. Iosif Gheţie.U. 8 SănătateaArad. Ascensiuni şi expediţii peste hotare.S. Campionatul republican de alpinism. grad VI (Nicolae Nagy.A. după acelaşi sistem. Au primit diplome următorii alpinişti care au efectuat premiere în zonă: Iosif Gheţie. Ionel Popită şi Ioan Hodor). Fisura Însorită (Traian Tisa.S. Iosif Nako şi Florian Băncilă). grad VI A (Dan Vasilescu. — 1970" şi „Medalia de aur". A. a introdus o inovaţie în desfăşurarea concursurilor: renunţarea la criteriile calendaristice ianuarie-decembrie. care a deschis o nouă zonă alpină.G. la 5 aprilie 1970.P.S. sectorul nordic şi ascensiunea Vîrfului Er-ciyes (3 910 metri) (Ion Coman. C. Fisura Răsucită (Dan Vasilescu. Mircea Maftei şi Alexandru Brumărescu). Universitatea Iaşi — Fisura Răsucită (Virgil Grigori. vară-iarnă.S.-Braşov Fisura nordică „ V A.S. primind pentru aceasta „Cupa F.-Braşov a XX-a aniversare „ VI A. Etapa a II-a de vară a alpiniadei universitare s-a desfăşurat tot în masivul Bucegi la 18 octombrie 1970.G.F. echipa C. Sănătatea Bucureşti. „ Metalul-Hunedoara. ca realizatori ai traseului Pasărea Phoenix de gradul VI.. 14 august — traseul Turnul Mirajului—Stogoşoare III. în perioada 10—15 martie 1970. 5 C. — Universitatea Iaşi. Nicolae Alexandru şi Marian Lala). Dinamo Braşov — Fisura Răsucită (Mircea Stîngaciu. Alexandru Bulgăr). Metalul Hunedoara şi Creaţia Braşov.-I.. „ Unirea-Cluj Hornul Mare din Poliţele Bardosului V B.G. Traian Haneş şi Laurenţiu Popper).S. 3 MetalulHunedoara. Creaţia-Braşov. Dan Vasilescu). Etapa I-a de vară s-a efectuat în masivul Piatra Craiului între 5 şi 8 iunie 1969..F. Eva Covacs şi Floarea Şerban).A. Dumitru Dunca şi Mircea Alexandru).U. pe traseele : Santinela de la Gîtul Iadului grad VI B. „ Metalul-Hunedoara Alveolelor „ V A. „ Dinamo-Braşov Pintenul Cătălin „ V B. Iosif Gheţie. Traian Manea. Clasamentul general: 1 A. O menţiune deosebită trebuie făcută pentru C. traseul Herman Buhl (Vasile Cojocaru. Sibiu. iar în etapa de iarnă numai trei echipe au efectuat traseul în totalitatea lui. „ Griviţa Roşie Fisura Cenuşie „ V B. „ A. Dan Vasilescu. C. Bulgaria: 5—12 august — traseul Sprîncenelor.F. Politehnica Braşov.-I. Griviţa Roşie.U. „ Sănătatea-Arad Fisura Neagră „ V B. Voinţa Sibiu. încă din 1969.A.R. traseul Silven.C.S. VI A.-I. ca şi la concursurile de seniori. a alpiniadei universitare a avut loc în masivul Bucegi.G. Mircea Săndulescu).S. Politehnica Braşov şi Universitatea Iaşi. Wilhelm Lofler şi Paul Giuroiu).P. Nicolae Tătulescu). Nicolae Nagy). Matei Schenn). din vîrful Zlîe Zîb (2 678 metri). 16 august — traseul Mereşti. echipa alcătuită din Nicolae Nagy şi Paul Fozocoş a participat la tabăra internaţională de la lacul Poprad (Tatra înaltă). Polonia. grad VI A. din Zabia Veza (2 340 metri). C. vîrful Erciyes (3 916 metri) din Anatolia centrală. pe ruta Sinaia—Băile Herculane. C. Între 10 şi 13 ianuarie 1971 echipa Emil Coliban şi Tania Duţescu a realizat o performanţă excepţională. şi pe vîrfurile Breithorn (4165 metri) şi Kleine Matterhorn (3891 metri) au fost sub posibilităţile lor.Săndulescu. Emilian Cristea).P. Postăvarul: 22 august — traseul numărul l. Excursii şi ascensiuni peste hotare. cap schimbat). Petroşani (Gheorghe Vrăjitoru. traseul Surplomba de Aur. Dumitru Chivu precizează însă că această alpiniadă a avut loc în luna aprilie şi că echipa Dinamo a ieşit prin traseul Grotelor. 22 ianuarie —traseul Trei Surplombe1 din peretele Gălbenelelor. grad VI A. Românii au suit traseele Puşkaş. în schimb. În Italia alpiniştii au făcut o deplasare organizată de F. grad V A (Nicolae Nagy. din Vanga Mare. cap schimbat). Dan Vasilescu şi Iosif Gheţie) a parcurs traseele Academik.F. întreprinde şi escalade de importanţă internaţională). grad V A (Dumitru Chivu. Dumitru Chivu şi Mircea Opriş. echipa Celuloza Zărneşti (Traian Flucus. grad V A (Nicolae Nagy. din Ciorînga Mare. Nicolae Anghelide. cap schimbat). 5 februarie — 11 martie. Matei Schenn). Prin intermediul F. Cezar Manea. Băile Herculane—Sinaia. Mihai Pupeza şi Nicolae Manea. În Bulgaria. grad IV A (Nicolae Nagy. Expediţia din Turcia şi-a propus că scop principal escaladarea vîrfului Araratul Mare. din peretele Roşu. escaladat.A. 16 august — traseul Marius. Matei Schenn). Mircea Opriş. Ascensiuni peste hotare.S. deschise: Cheile Vîrghişului. Sinaia—Băile Herculane. 28—29 ianuarie — traseul Fisura Albastră din peretele Văii Albe. Dumitru Bîrlida. iar a doua echipă (Alexandru Bulgăr. în Tatra poloneză.-I.T.T. încă de pe atunci. din Cheile Rîşnovului. grad VI. profesorul Mircea Mihăilescu. grad IV B (Dumitru Chivu. Dumitru Chivu. Dumitru Chivu). a doua ascensiune de iarnă (Iosif Gheţie. Ion Coleşiu. Petre Bogoiu). a XX-a aniversare. din vîrful Elenin (2 692 metri). Moise Boda). grad VI A. Petru Silaghi). grad IV B (Nicolae Nagy. premiera de iarnă. Matei Schenn). în munţii Rila. Mircea Noaghiu. grad VI. Alexandru Brumărescu). traseul cu Narcise. din Volova Turnia.R. Parcurgerea crestei Carpaţilor Meridionali a cunoscut o mare afluenţă în acest an: 19 ianuarie — 8 februarie. Condrea).G. 12 februarie — 21 martie. Veronica Gheţie. 12 august — Santinela Peşterii. din peretele Văii Albe—Bucegi (Cele trei nopţi petrecute în perete sînt o mărturie că aceasta echipă ar fi putut. grad V A (Nicolae Nagy. Alexandru Silaghi.U.F. grad V A (Adrian Tănase. Ascensiunile ultimilor doi pe traseul Leonesse-Tron din masivul Gran Paradiso. însoţiţi de antrenorul Alexandru Zolotaru. . la care au participat 13 alpinişti şi 3 însoţitori. Faţa nordică a Turnului Mare al Dianei.R. Alexandru Brumărescu). pentru zece zile: Nicolae 1 Această premieră o revendică şi echipa Dinamo Braşov. Mihai Pachiţac. Dumitru Chivu.R. din Ciorînga Mare.. iulie — Fisura Galbenă. Marian Dinu. 23 ianuarie — 12 februarie. Alexandru Brumărescu). echipa Dinamo Braşov (Adrian Tănase.S. 24 februarie — 21 martie. 1971 Ascensiuni. sub conducerea secretarului federal. două în Cehoslovacia şi cîte unul în Turcia şi Italia. Premiere de vară cu noi regiuni de căţărătură. Matei Schenn). compusă din Dumitru Bîrlida şi Ion Sîn. Sinaia—Băile Herculane. grad V B (Dumitru Chivu.-Petroşani. şi Stanislavski. echipa Sănătatea Bucureşti (Alexandru Pă-trascu. grad IV B (Matei Schenn. deoarece acest munte era scos din circuitul alpin. În anul 1970 alpiniştii români au făcut o serie de deplasări peste hotare în vederea intensificării schimburilor de experienţă şi a perfecţionării măestriei lor sportive. grad IV B (Dumitru Chivu.G. Sprîncenelor. Grupul a fost condus de Ion Coman. Liviu Ciucăşel.R. În Cehoslovacia. grad IV. 13 august — Surplomba Peşterii Mari. Sinaia—Băile Herculane. echipa (Dumitru Chivu. Mihai Stancu). Piatra Craiului: 7 iulie — traseul Surplomba Hornului din peretele canionului Ciorînga Mare. 14 august — Turnul Porumbeilor. Doru Vasilescu. al VIII-lea congres. obiectiv ce nu a putut fi atins. echipa A. şi traseul Puşkaş din peretele Osargance (peretele dracului). 10 august — traseul Vînătorilor de munte. grad IV B (Dumitru Chivu. din peretele sud-estic al Dvuglavului (2 605 metri) şi traseul Academik. în formaţie mixtă.. Gheorghe Peteu.A. grad VI A. echipa Sănătatea Bucureşti (Emil Coliban. grad VI. Cea de a doua echipă prezentă în Cehoslovacia. la care au participat componenţi ai lotului republican şi campioni republicani în acelaşi timp. grad IV B (Nicolae Nagy.. S-au deplasat şase grupuri: două în Bulgaria. Simion Codreanu. ca făcută în 1961 în cadrul unei alpiniade. pe trei variante. Premiere de iarnă. a traseului Speranţei. A fost. a mers pe traseele Puşkaş. Gheorghe Comşa). 11 august — Citadela Dărîmată. respectiv Nicolae Jitaru. grad VI A. din Acele Diavolului. a fost programată pentru anul 1971 o deplasare a cinci alpinişti ai C. grad V. membri ai asociaţiei C. prima echipă formată din Traian Flucus şi Petre Bogoiu a fost la întîlnirea internaţională de la Malioviţa. Silier. Mircea Săndulescu şi Nicolae Tătulescu. 1972. împreună cu Joseph LaBelle. p. preşedintele secţiei (conducător). Soras).B (Nicolae Nagy. Petrie). Alexandru Bulgăr). Şerban). Wottinger. Bucegi: 17 septembrie — Fisura Albastră. martie — traseele Policandru. alpiniştii cehi şi germani Fritz Bender. grad IV A (Lala Marian. grad V A (Eugen Seracin. grad V B (Cezar Manea. Cheile Bicazului: 16 august — Fisura Artei. Premiere de vară. cap schimbat). grad VI (Dan Vasilescu. grad V.P. 7065 clin 25 mai 1972. Alte fapte importante. Almasi).G. traseul Robakevici Uchmanski din Kopanad—Vrotami.). La 18 martie 1971 a apărut decretul prezidenţial nr. grad IV B (Nicolae Balmez. 78 prin care s-a înfiinţat Ministerul Turismului. Ene ş. Dan Vasilescu (antrenor).a. 1972 Ascensiuni. toate din Padina Şindileriei (Nicolae Nagy. Gustav Ginzel. 1 Sportul. Adrian Tănase Vîrful Panoramik (5 800 metri). Anton Demeter ş. grupul. dus-întors (Iosif Gheţie. Cheile Bicazului: traseul Fecioarei din peretele Mariei. 4 septembrie — traseul Zabi—Mnich. — I. Fl. Mihai Pupeza). excursii de iniţiere alpină1. grad IV B.a. 31 decembrie — varianta Fisurii Albastre (Petre Santo. Dumitru Dunca ş.a. Surplomba cu Garoafe. Alaska Taina Duţescu a fost în 1971 pentru studii în America de Nord. cap schimbat). Buila Vînturariţa: creasta Margareta din Claia Strîmbă. Alexandru Bulgăr. Bucegi: traseul Eftimie Croitoru şi traseul Andrei Ghiţescu (Emil Coliban ş.a. Petre Santo). traseul Uznansky din peretele sudic. sub conducerea lui Ginzel de la Slavia din Praga. Elias.). Kostek). gradul V (Mircea Săndulescu şi polonezul Kostek. Iran: Muntele Demavand (5 671 metri) (Ion Coman. două trasee: Steele şi Lucarna (5 227 metri). Ivan Dieska. nr. Munţii Făgăraşului: martie — Creasta Arpăşelului — dublă traversare. Polonia: la întîlnirea reprezentanţilor ţărilor socialiste au participat şi doi români. iar că rezultat. Zdenek Lukes.U. grad V (Mircea Săndulescu. Bretoteanu. grad IV B. traseul Robakevici din acelasi perete. grad IV B (Dan Vasilescu ş. Bucegi 26—27 decembrie — Fisura Albastră. Începînd din 1971 şi continuînd în 1972. a efectuat traversarea Munţilor Rodnei.). grad V (Dan Vasilescu. Ascensiuni de iarnă.). Fisura Mult Dorită. Tiponuţ).. grad V B (Dumitru Chivu. Cezar Manea. grad IV B şi traseul Şindileriei. Alexandru Bulgăr. au fost legitimaţi la sistemul competiţional treisprezece alpinişti. 9. Nicolae Dobre şi Nicolae Tătulescu). I. grad V A (Dan Vasilescu. 1973 Ascensiuni de vară. 6. Piatra Mare: Fisurile Gemene.). Mircea Săndulescu). grad IV B (Dam Vasilescu. revista România pitorească. în masivul St. Ascensiuni peste hotare.). Valea Cernei: traseul Victoria. Dumitru Chivu). Fisura Pintenului Văii Albe şi Fisurile Centrale (Iosif Gheţie. (Paul Fozocos). În regiunea Monch (călugărul) alpiniştii noştri au escaladat: 3 septembrie — traseul Clasic din peretele nord-vestic din Mnich. Frontisek Pulpan. Premiere. la care au participat între 15 şi 40 de amatori.G. I. traseul Scorpionul. grad V B (Alexandru Brumărescu. Pamir: Vîrful Comunismului (1 495 metri). În august. I. Dieter List. nou record românesc de altitudine (Alexandru Floricioiu. şi Buletinul informativ. Alexandru Bulgăr. a treia ascensiune de iarnă (Iuliu Ilyeş ş.). Emil Luzan.a. grad IV B (M. Hornul Vinclu. grad IV B (Mihai Pupeza ş. Bucegi — stînca Sf. iar între 21 şi 28 februarie. cap schimbat). grad IV (Dan Vasilescu. traseul Uztupsky din peretele vestic Zabi-Mnich. V. Alpinişti străini la noi în ţară. Nicolae Tătulescu. 1972. Surplomba Cenuşie. ş. Premiere de iarnă. Numai în 1972 s-au efectuat zece ture. o septembrie — traseul Clasic din peretele nordic Mnich. Acolo a cunoscut mai mulţi alpinişti. cap schimbat). Hornul din Valea Lupului. Nicolae Nagy. 8— 9.).Dobre. cu persoane din afara asociaţiei. Matei Schenn). Tritoni).S.a. traseul lui Peşte din Suhard. secţia de alpinism a asociaţiei Sănătatea Bucureşti a organizat. Piatra Craiului: traseul Surplomba Hornului din Canionul Ciorînga Mare (Nicolae Nagy. C. grad III (Uznansky. din Alaska. Piatra Craiului: Hornul Suspinelor.a. creasta cu Zimbri. Emilian Cristea). traseul 23 August din peretele Livezii cu Mesteceni. A. grad V (Mircea Săndulescu. . Carpaţii Meridionali (Dan Vasilescu. Alexandru Bulgăr. Jan Snab şi Vaclav Sirl au parcurs creasta masivului Făgăraşului. a urcat. Între 7 şi 18 februarie 1972. la fiecare ieşire. Hornul Jepilor Mici. nr. în toamnă. Bucegi: Fisura de la Grota Lupului. Dumitru Chivu şi Matei Schenn. Ana: traseul Hornul Suspendat. grad V A (A. nr. Kostek). Ştefan Grădinaru). L. pe creasta Zabia—Lalea. cap schimbat). grad V (Mircea Săndulescu.a. traseul Orlovsky din peretele nordvestic Mnich. Dumitru Dunca. traseul Fagul Trăsnit. traseul Milenei. Dunca). Elbrus şi Pic Sciurovski (Iosif Gheţie ş. grad IV B (Francisc Bitai. grad IV B (Liliana Becea. Munţii Făgăraşului: februarie — Colţul Bălăceni (Mircea Opriş. Florin Mihăilescu. Anca). grad IV B (Gh.a. Cheile Bicazului: Santinele de la Gîtul Iadului. Liviu Ciucăşel — cu bivuac în perete). Pop. Florin Băncilă).a. Wottinger). I. grad IV A (Andrei Vîrlan ş. Simbotin.a. Opriş. Creasta Carpaţilor Meridionali (Valentin Garner. grad IV A (Andrei Vîrlan ş. Ana. traseul Haiducilor.). Emil Luzan. M. Dan Vasilescu. traseul Sierra Maestra. Ascensiuni: 2 ianuarie — varianta Fisurii Albastre (Mihai Pupeza. Masivul Postăvarul. grad VI B (Marius Stoenescu ş. T. Săplăcan. grad V A ( I. Ion Zincenco). T. în 16 zile. grad IV B (G. Fisura Garofiţei. Molin).). grad VI A (Mircea Opriş. grad IV B (G. Hornul Şoimului. Ardelean. grad V B (Alexandru Pătraşcu ş.a. din Claia Strîmbă. grad IV A (G. peretele de nord. Ularu). N. E.). Bodea. Ion şi Nicolae Cojanu. Muchia Lupului cel rău. Dan Vasilescu). D. traseul Hercules.). Eugen Seracin. grad VI A (Marius Stoenescu ş. Săplăoan. N. grad IV B (Francisc Bitai. grad V B (Emil Coliban ş.a.a. Ella Turculeţ). Vîrful Ceghet Kara Başi. Gruner). din Turnul Şpirlei (Mircea Opriş ş. G. Piatra Cuiului: 22 iunie — traseul Vulturilor.a. Pădureanu).). traseul Tisei. Buila Vînturariţa: traseul Mihai Szalma. din Claia Strîmbă. I. diedrul Galben. Emil Luzan). V B (Emil Coliban.). grad VI A (Mircea Noaghiu. traseul Diedrul cu Brazi din Santinela Cheii. Emil Luzan. Ascensiuni peste hotare. Cheile Bicazului: traseul Fecioarei. Piatra Mare: traseul Tinereţii — Prăpastia Urşilor. Bucegi: traseul Tavanelor — Sf.a. T. Nicolae Tătulescu). traseul Grădinaru. grad V A (M. 1974 Anul 1974 se remarcă prin ascensiuni şi premiere dificile de iarnă. Vadul Crişului: traseul Grota Zînelor. grad III A (Sanda Dumitrescu. grad IV B (Nicolae Balmez. Vicol Sfilaru).). traseul Fisura Roşie (fără Hornul Negru). Săplăcan. Hornul din Belvedere. record absolut). Carol Kajtsa). traseul Pintenul lui Belvedere. E. grad IV A (Mihai Sîrbu. Retezat: creasta Vîntului. Ene). (Walter Kargel). grad. Buila Vînturariţa: traseul Păianjenul Galben. Rita Duţă. Cheile Bicazului: traseul Lacrima de Piatră. grad IV A (Nicolae Balmez. Bodea. Munţii Trăscăului — Cheile Poienii: creasta Veveriţei. Blasiu Orban). Premiere. Cheile Bistriţei: traseul Corlate. din peretele Livezii cu Mesteceni. grad V B (Nicolae Baimez. grad IV A (G. grad IV B (Cristian Andreescu ş. Spătaru ş. traseul Iaşi '75. FI.a.a. Griiner).). grad IV B (Nicolae Balmez. Gruia). D. Neron. Cristian Andreescu ş. Premiere de iarnă: 2 ianuarie — Fisura Roşie. şi alte fete). Emil Luzan. Uşba de nord (Emil şi Taina Coliban. Csaba ş.). cu ieşire prin traseul Eftimie Croitoru (Petre Santo. . grad VI A (Marius Stoenescu. grad III A (Iosif Gheţie ş. Alexandru Bulgăr. Sipeţeanu ş. grad IV B (Păun Busuioc. grad VI B (Dan Vasilescu. grad IV A (Eugen Seracin. grad V A. grad V A şi traseul Fisura Răsucită. Cheile Bistriţei — Arnota: traseul Armata. peretele sudic: creasta Iepuraşului. traseul Frontal. Valea Cernei: Hornul cu Trandafiri. Crina Niţescu).). Hermann Buhl. creasta vestică (3 770 metri). grad V A (Kiss Tlyeş. N. D.). L. Bodea). Premiere de vară. grad IV A (G. Cristian Andreescu ş. grad V A (Dan Vasilescu. Avel Ritisan. Pandiu. Alpi: Mont Blanc (4 807 metri) (Constantin Mititeanu).a. grad V A (D. Valea Cernei: Fisura Diavolulu grad V B (G. D. Sipeţeanu. Bucholtzer. 1975 Ascensiuni de iarnă. Constantin Georgescu. V. grad IV B (Nicolae Moldoveanu.a. Laura Cordaş). Cehoslovacia: Ceski Ray — Munţii Elbei (Valentin Garner).a. 5 ianuarie — Fisura Mult Dorită. Pic Sciurovski (4 259 metri) şi Vîrful Elbrus (5 633 metri). G. Fisura Centrală. Popovici). traseul Turnul Cetăţii.a. Fiscber. Bucegi: traseul Hermann Buhl.a. Ascensiuni peste hotare. Opriş). Hornul Surprizelor. Adrian Tănase). traseul 23 August. Munţii Postăvaru — Vanga Mare: Fisura Centrală. grad V A (Eugen Seracin. Pop). traseul Mihai Sîrbu. grad IV B (Mihai Pupeza. traseul Hoinarilor.). Pancliu). grad V A (C. Alexandru Pătraşcu). grad IV B (Marin Gherasim. Caucaz: Ceghet Kara Başi. aceeaşi echipă a mai escaladat trasee din Ţancul Mic. Liviu Ciucăşel. traseul Şoimilor. grad IV B (G.). Gh. Condrea.a. grad IV B (A. Vîrful Ghermoghenov. C. Adrian Tănase). Krutsch). Ioan Botoş. N. Ion Zincenco ş. Anca).). Hornul cu Fereastră. Balcoane şi Policandru. Nicolae Balmez. traseul Codruţ. grad IV B (Dan Vasilescu. G. Griiner). Molin). Al. Tiponuţ). Ardelean. Săplăcan). Bodea.). Nicolae Moldoveanu. Valea Cernei: traseul Viperei.traseul Discordiei. Caucaz. grad IV B (Adrian Tănase. Pic Sciurovski.). N. grad V A (Al. grad IV A (Iosif Gheţie. N. Fisura întreruptă. traseul Jisan. O nouă zonă alpină a fost deschisă în masivul Leaota (zona Cheilor Crovului) de alpiniştii asociaţiei Creaţia-Brasov şi Dinamo-Brasov. Hîn-gan ş. grad VA (Dan Vasilescu. Costin Gondea). grad IV A (Dan Vasilescu. grad V A (S.a. grad IV B (Radu Slăvoacă ş. Florin Ularu). grad V A (S. traseul Prieteniei. Szabo. L. Hîngan ş. Bodea. Marek. S-au străbătut 16000 km cu două maşini Dacia 1100 şi un Trabant „ultimul tip". Nicolae Leuşcă). din Claia Strîmbă. grad VI A (Nicolae Nagy. Moravek. Dan Sîmbotin. Afganistan: Koh e Bandaka (6 843 metri) (Ion Coman. L. februarie 1978. grad VI A (S.). Hornul Bogza. E. traseul Central din Lapoş. masivul Postăvarul — Vanga Mare: traseul Surplomba Mare.a. masivul Bucegi: traseul Diedrul Pupezei din peretele Văii Albe. traseul Fără Nume. Buila Vînturariţa: traseul Iris. Fisura Ruinei. Crişan). Fr.). traseul Gemeni. pînă la sfîrşitul anului 19771: traseul Viperei. traseul Ţancului Sălbatic. grad IV B (A. traseul Diedrelor. munţii Trăscăului — Cheile Poienii: traseul Creasta Ascunsă. C.). Marin Gherasim). Cheile Bicazului: traseul Nenumit. 1977 Premiere. L. munţii Trăscăului — Cheile Poienii: traseul Fisura Tisei. grad IV B (S. Marian Petcu ş. grad IV B (Nicolae Nagy.F.a. grad IV B (Gh. Kâytar). grad V B (L.a. traseul Hoinarilor. A. Troznay). Morek). grad V A (L. grad IV A (Eva Kolcza. grad VI A (Iuliu Ilyeş. Liviu Ciucăşel. 1976 Premiere. 4. Marian Petcu). Mititeanu. Cojanu).a.a. Hîngan ş. F. grad V B (S. grad IV B (Florin Vasluianu. Krutsch. Spătaru. grad IV B (M. Petrică Stestarof). Gheorghe Borcea). Fisura Iadului. grad IV B (Nicolae Leuşcă. grad IV B (Florin Ularu. — pp.S.). traseul Muchia Hornului. Marin Gherasim). traseul Baricada Vestică. Krutsch). Bucholtzer). Bordea. Gavrilă Cornel). grad V B (Salarii Vicol. traseul Răsăritului . din faţa înaltă. traseul Creaţia.S"-ul Mare. Bulgaria: traseul Clasic din Malioviţa. grad V A (S.). Valentin Garner. grad V B (Florin Ularu. Hathazi). traseul nr.). Schneider). traseul Braşovenilor. traseul Diedru Cetăţii. traseul Belvedere. Troznay).).). E. K. traseul L K. traseul Mihai Szalma. grad IV B (G. a treia expediţie românească organizată de Ion Coman. traseul Grindinei. Hîngan ş. L. grad V A (Florin Vasluianu ş. Novac).grad IV B (Dan Vasilescu. traseul Tisei. traseul Ruxaii-dra. traseul Central din peretele Văii Albe.). Ascensiuni peste hotare.E.).). participant N. clin peretele Văii Albe. grad V A (L. Hîngan ş. Walter Kargel). Dan Sîmbotin. N. Hîngan ş.J. Hîngan ş. Noi trasee alpine escaladate în masivul Postăvarul — Vanga Mare: traseul Prieteniei. grad IV B (A. masivul Domogled — Valea Cernei: traseul Surplombele din Vîlcel. Andrei Gîţă. Daniel Bujeniţă). K.a. traseul Fisurii Drepte. traseul Dinamo I. Leuşcă. Krutsch). traseul Independenţei. E. grad IV B (Dan Vasilescu. Cezar Manea). Rădoi. grad IV B (Dan Vasilescu ş. grad IV A (Florin Ularu. L. Hathazi. Gruner. masivul Bucegi: traseul Inominata. traseul nr 4 grad IV B) (C. grad V A (Dan Sîmbotin. A.a. M. Gyorgy.a. grad IV A (Al. L.a. grad IV A (Dan Vasilescu. grad IV A (G. grad V B (S. L. Gabriel Vlad. traseul Soldatului.). grad IV B (Florin Ularu. I. Vlad. 32—37. grad V B (Dan Sîmbotin. ş. Marian Petcu). I. L. grad V B (Alexandru Pătrascu ş. Cheile Olteţului: traseul Peştera Ursului. Nicolae Leuşcă). grad VA (G. grad IV A (Florin Ularu ş. Crişan. grad IV A (Liviu Ciucăşel. Hathazi). G.). Andrei Gîţă.a. Dumitru Chivu. Cheile Rîmeţilor: traseul Cuibul cu Şoimi. Bodea. Hathazi). Gyorgy. Kertesz. grad VI A. Marian Petcu. G. Hathazi). masivul Domogled — Valea Cernei: traseul Cupa Banatului '77. grad IV A (G. grad V A (Dan Vasilescu. din peretele Policandrului. traseul Uriaşului. Tănase). Hathazi). Bodea. traseul Creaţia.a. traseul . Marian Petcu). Dan Sîmbotin). Muchia Cucuvelelor. traseul Cuibului. Bitai. Gheorghe Borcea. Florin Ularu). L. grad V B (Emil Coliban. cap schimbat).a. traseul Slăvoacă. traseul Hornul Agăţat. traseul Centenarul Independenţei.a. Kertesz. grad VI A (Nicolae Leuşcă. Dan Tescoveanu). A. grad IV A (Al. însumînd şaptesprezece trasee în premieră. Urcan. Dan Sîmbotin). Liviu Ciucăşel.). Hathazi. Marin Gherasim. Moravek). Oigs. grad IV A (Adrian Tănase. grad V (Liliana Becea. Bota. grad V B (Marius Marcus. Ciucăşel. grad V B (Dan Vasilescu. Munţii Trăscăului — Cheile Poienii: traseul Hornul Mare. Kajtsa). Borcea. Meltzer. Anton Demeter). traseul Aniversării. grad VA (Nicolae Leuşcă. 1 C. Sănduţă Casian). Nicolae Leuşcă). traseul Dinamo II. grad VI B (Cristian Andreescu. Cheile Costeştilor: traseul Universitatea '75. grad V B (Emil Coliban. traseul Memorial '77. traseul Surplomba cu Pendul.. grad V B (Alexandru Pătrascu ş. . Zoltan Covacs. Dan Vasilescu. masivul Buila—Vînturariţa: traseul Luxandra. Olimpiu lordarhe. Braşov. grad IV B (L. grad VA (D. Adrian Tănase). grad IV A (Adrian Tănase. grad V B (Radu Slăvoacă. traseul Garofiţei. Adrian Tănase). Fisura Uitată. Adrian Tănase). Buletinul alpin. grad IV B (Dan Vasilescu. Constantin Mititeanu). Laura Cordaş). Schnabel). grad IV B (Nicolae Leuşcă.a.). traseul Surplomba Mare. grad V A (Dan Sîmbotin. traseul Tavanul Galben.). D. V. Poliac ş.). Ascensiuni peste hotare. Lâszlo Ilie). grad IV A (D. 3. Anton Demeter). Pali). Novac ş. Viorel Bortes). grad IV A (Dan Vasilescu. grad V A (Emil Veziteu ş.a. Sup. traseul Secuilor. grad IV B (Andrei Gîţă. grad IV B (Petre şi Pavel Farcaş). grad IV B (Eugen Seracin. 19 august — traseul Le Marteau. Zahlik-cap schimbat). grad IV B (I. Alpi — Mont Blanc (4 807 metri) (Valentin Garner. grad IV A (Adrian Bianu.D. notaţie a Uniunii Internaţionale a Asociaţiilor de Alpinism.). grad VI A (Iuliu Ilyes. Cobuz. Cheile Bicazului: traseul Căţărătorului. = tres difficile superieur (mai mult decît foarte greu). Ekerweg. masivul Domogled — Valea Cernei: traseul Afrodita. Emil Luzan). Viorel Bortes. O. grad V B (Dan Vasilescu. grad V B (Kajtsa. gradul VII. 3 A4 — A.a. K.). Grigoriţă). V. grad IV B (Laszlo Ilie. Rotaru. Gaspar ş. Turcos. Kiss. Bujeniţă. Cehoslovacia: Ceski ray. Andrei Gîţă-cap schimbat). Masivul Bucegi: traseul Bebe din Coştila. Gaspar ş. Karl Heinz Sypt tz. Toke. I. grad IV A (Takis Karaianis ş. grad VII. masivul Trascăului — zona Cheile Poienii: traseul Gaspar. Bucholtzer.a.1 (Emil Coliban ş. Diedrul Salamandrelor. grad IV A (St. masivul Domogled — Valea Cernei: traseul Alpiniadei. grad IV B (Dan Vasilescu ş. 3.a.a. Leo Schlechter. prin care se arată cît de artificial este un pasaj sau traseu. grad IV A (Petre şi Pavel Farcaş). Halmagyi. traseul Surplomba Rîndunelelor.). Draci vez (Draci sporo).a. Emil Vecinu). Mircea Săndulescu-cap schimbat). Sanda Isăilă. Lorinczy. 1980 Premiere. grad VI B (echipa Dinamo Braşov). traseul A XXXV-a aniversare. traseul Minerul.a. regiunea Wilder Kaiser: traseul Diretisim din Christaturm. muche. masivul Domogled — Valea Cernei: traseul Genţiana. (Emil Coliban ş. zona Vadul Crişului: traseul Tinereţii. grad VII-Fisură.).). traseul Melcului. grad V B (Mihai Bucholtzer ş. din peretele Şoimului. Kajtsa). grad V B (Alexandru Pătraşcu. din care: în zona Skalak. Krutsch ş. Hornul Greeraşului. grad IV B (Andrei Gîţă. Valentin Garner a urcat împreună cu alpiniştii cehi 17 trasee.). traseul L. Hoher Torstein-Sudwand. 1. masivul Postăvarul: traseul Calipso. Maiorescu. Sipoş). grad 1 2 T. I. Molnar). L. C. 4. E. grad V B (M. Cheile Bicazului: Fisura Neagră. . grad V A (Harghytai ş. traseul Fleischbank-Ostwand.2A43 (Emil Coliban. grad E. în Munţii Elbei: 1. traseul Obermayer. grad V (Valentin Garner. traseul Pilierul N-V. Gaspar ş. traseul Pintenul Olteţului. traseul Sînzienelor. Thomas Trubswetter). St. E. Cheile Bicazului: traseul Dinamo '30.). Kapelnic (Sesghke weg). Emil Luzan). zona Vadul Crişului: traseul Trandafirul Sălbatic. R. Voinescu. Anton Demeter). Badille peretele N-E via Cassin. Ioniţă Dinu). traseul Eva. munţii Parîng — Cheile Olteţului: traseul Doi Brazi. traseul Olimpic.a. traseul Melcului. traseul 16 iunie. Strahlhorn. grad V B (L. FalkensteinSudriss. grad VA (Dan Vasilescu.). Sup. grad V A (St. 2.Poliac.). Potocean. din lanţul Fiz. gradul. Leo Schlechter).). Anton Demeter. Szabo. Richard Mitterer. traseul Muchia Dezamăgirii — Cheile Rîşnoavei. iar numărul de la 1 la 4. Munţii Parîng — Cheile Olteţului: traseul Olimpiada '80. grad VA (A. grad VI + (Valentin Garner. grad IV A (Dan Radeşiu ş. grad V B (Emil Coliban. Masivul Bucegi: traseul Căţărătorului. 24 august — traseul Bonatti din Grand Capucin. Emeric Godza). 1978 Premiere.). Neron. Denise Escande). Majak (Merl-eke).). traseul Fisura Pintenului. Sănduţă Casian). Adlerhorn şi Rin-dfischhorn (Valentin Garner. zona Vadul Crişului: traseul Surplomba Mare. D. grad IV B (St. grad V B (Dan Vasilescu. grad IV A (A. grad VII B. Bujeniţă). grad T. Richard Mitterer). Talwachter-Ostkante. grad V B (Florica Iliescu. Nicolae Balmez-cap schimbat). Rotaru). grad V A (Petre Obermayer. — extreme difficile (extrem de greu).a. şi M. grad IV A (Ludovic Nemeth. Ascensiuni peste hotare efectuate în 1977. traseul Grota Zmeilor. Gheorghe Dan ş. grad IV B (C. Dan Vasilescu). traseul Creasta Căpitanului. Viorel Bortes. VII A. Grossglockner-Palavicinirinne (Valentin Garner.D. Neron. grad V B (Mihai Bucholtzer. grad IV B (T. Laura Cordaş). grad E.a.a. Turcas.). notaţie franceză gradului de dificultate. traseul Hornul Vînturilor. traseul Harghytai. Adrian Bianu. înseamnă artificial. D. Mircea Săndulescu. 2.a. Lucian Alexandrescu).D.a. grad VI.a. Anton Demeter. traseul Alfa. premieră feminină. grad V A (A. grad VII. 1979 Premiere. Kiss).a. grad IV A (A. Emeric Suet). traseul A X-a aniversare. V. Munţii Alpi: 15 august — traseul Piz. Cheile Bicazului: traseul Pintenul lui Cătălin. Constantin Georgescu. Vîrful Kasbek. Neron ş. Denise Escande. Sanda Isăilă. Jianu). 1982 Premiere. Pilier Freney — Mont Blanc de Courmayeur. Matterhorn. Munţii Alpi: traseele Brown Whillans — Aiguille de Blatiere.D. Caucaz: Belala Kaia. Munţii Alpi: 12 august 1982. grad IV A (Dan Vasilescu. (Dominique Marchal. traseul clasic (Alexandru Brăduţ Şerban).D. via Cassin. Ascensiuni peste hotare. Ion Dumitrescu). Pic Varsava şi Pic Panorama. Munţii Parîng — Cheile Olteţului: traseul Universiada '81 grad V B (Andrei Gîţă.D.D.).a. (Emil şi Taina Coliban. toate trei traseele).. E. traseul Pintenul Radului. E. Zoltan Covacs. grad T.IV B (A.). E. Ascensiuni peste hotare. 1981 Premiere. Alpi: traseul Monacci-Eperon des Cosmiques Mont Maudit.a. Pilier Walker — Grandes Jorasses. de pe gheţarul Mijirghi (Iosif Gheţie. . Dan Vasilescu-cap schimbat). N. grad V B — premieră feminină (Florica Iliescu. Mariana Spindler). Ascensiuni peste hotare. Taina Coliban) traseul Pyramide du Tacul (Sanda Isăilă ş.. Rîpa Zăpezii. dar din 1954 au fost prezente la toate manifestările şi au obţinut frumoase rezultate menţionate în prezenta lucrare. devenind şi instructoare. în Parîng. întîlnim în perioada 1954—1960 pe Viorica Stoica-Canarache.. Olga Bădina. Rodica Drăguşanu şi altele urcînd. Val Crăciun. Printre studente. Liliana Mihailovici. După primul război mondial. fie ca performeri.. a Văii Seci a Caraimanului. Bucura şi grupul ei nu au urcat pe munte numai vara. Fisura Berbecului — toate în Bucegi. Maria Răţoi şi altele. Eugen Seracin. Marea Surplombă. Nela Saragea. muncitoare sau studente. Mircea Gheorghiu. Ladislau Biro. dar mai ales în aceea de iarnă. 1 Enciclopedia turistică românească. pe uniuni sindicale. În perioada 1950 —1953 au luat parte (şi Elena Bologa. Viorica Stoica. trasee destul de grele: creasta Coştila-Gălbenele. p. Viorica Drăguş. am ales criteriul vîrstei. pînă la refugiul Solvay (4 000 metri) cum şi despre aceea de pe gheţarul „Le Buee" din masivul Mont Blanc (3 200 metri) efectuată de Bucura Dumbravă şi Frosy Neniţescu-Boerescu în 1925. Acestora şi altora ca ei li se vor face. Nicolae Moldoveanu. Alexandru Stătescu.a. şi alte femei au cutreierat munţii ţării şi ai Europei: Sofia Bragadiru. — apoi a Turing-Clubul României. În amintirile ei. la lacul Bîlea şi la Negoiu în Munţii Făgăraşului. Petre Cristina. Menţionăm aici. Am fi dorit ca aceste „biografii" să fie cît mai complete. tînăra care a făcut parte din echipa lui Nicolae Comănescu la premiera de iarnă. faţa dinspre muntele Bătrîna.M. traseul clasic din Piatra Altarului şi altele din Cheile Bicazului. în ordine alfabetică şi numele altor alpinişti cu o activitate mai mare. ci şi iarna. Pentru a nu se crea nici o suspiciune în privinţa ordinei în care au fost aşezaţi. . unele subiective. antrenori sau ca mari îndrăgostiţi de munte. Gheorghe Crăciun. Madeleine Ertl. Gheorghe Roşculeţ. Hornul Coamei. Paula Ionescu.G. totuşi. o dată cu apariţia Deciziei de organizare a culturii fizice şi sportului în cadrul C. vol. Frosy Neniţescu-Boerescu. pe Retezat şi Iezer. Ion Zinoenoo. Constantin Georgescu. iar ca organizatoare şi conducătoare de excursii pe Elena Calista. Eugenia Vasile. Vilma Valoniaş. „membră fondatoare a Turing-Clubului României". traseul Nemeş. reiese că la şcolile de căţărătură organizate de C. tot iarna. Înainte prezentăm. Furcile. din motivele menţionate. Avel Ritisan. a urmat Ivana Popescu. În perioada activităţii asociaţiei Turismul Popular găsim în comitetul filialei Bucureşti pe Elena Calista. Emil Luzan. Aceste femei. în echipe.G. Dan Pichiu. în cartea noastră vor fi prezentate „fisele biografice" doar ale unui număr restrîns de alpinişti şi alpiniste. nu toţi au dorit să ne pună la dispoziţie informaţii suplimentare faţă de documentarea — destul de săracă — pe care o deţineam. cărora nu le-am întocmit biografii: Dumitru Albiei. în Elveţia (1855). Natalia Silvici şi altele. cunoscută mai ales cu pseudonimul Bucura Dumbravă. portretele cîtorva alpiniste. a făcut parte şi Gabriela Reinhorn. George Petrescu. înaintea primului război mondial. Valea Urzicii. au dus flacăra alpinismului şi după război. Din datele ce am reuşit să le obţinem cum şi din amintiri. Gheorghe Udrea. articolul Bucura Dumbravă. Fetele nu au participat la această primă ediţie. Mari iubitoare ale muntelui După ascensiunea Elenei Ghica pe muntele Monch. contribuind la întemeierea Societăţii „Hanul Drumeţilor". sîntem siguri. Constantin Mititeanu. cu Constantin Parhon-Nini. Mircea Crăciunescu. 53. traseul Grotelor. Fisura Răsucită. figurează numele unor alpinişti cu realizări incontestabile. Nicolae Călin. din care făceau parte şi fete. Nicolae Dobre. la 3 ianuarie 1933. Pompiliu Moise.M. Olga Geresch a urcat. în căţărătura de vară. creasta Pietrii Craiului etc. Simon Culică. fisura din Turnul Seriului. constituită în decembrie 1950. 31 ianuarie 1932. Traian Flucuş. Fanny Seculici. în cap de coardă. Albişoara Crucii. şi grupul ei format din Elena Romniceanu. Viorica Zerbegian. Olga Geresch mai are meritul de a îi iniţiat în tainele abruptului prahovean al Bucegilor o serie de tineri. Frosy Neniţescu-Boerescu1 vorbeşte de ascensiuni făcute în Bucegi. cu multă dragoste şi afecţiune pentru frumuseţile montane. Marta Mihăileanu. Mulţi dintre marii performeri nu şi-au găsit locul în paginile ce urmează din cauză că autorii nu au avut răgazul pentru a convorbi cu ei ori din alte cauze. fie ca instructori. Fisura Suspendată. XIII—1946. s-au creat cluburi şi asociaţii sportive avînd fiecare şi cîte o secţie de alpinism. Din Comisia Centrală de Alpinism. Gheorghe Zolotaru ş. dar şi despre ascensiunea Bucurei pe Matter-horn. La începutul anului 1950.Alpinişti şi căţărători contemporani Paginile următoare cuprind portrete ale unor alpinişti şi căţărători care au desfăşurat o activitate deosebită. Din păcate însă nu toţi cei cărora ne-am adresat au răspuns solicitărilor noastre. locul cuvenit în viitoarele cărţi de istoria alpinismului. de Frosy Neniţescu-Boerescu. În 1953 au început campionatele de căţărătură. Printre portretele ce nu vor fi cuprinse în cartea noastră. Ion Chiciorea. De aceea. iar iarna: Brîul Mare al Coştilei. Florin Stan. ). Halina Lascăr şi Nicolae Moldoveanu).G. individual în 1979. Acestor fete li s-a alăturat o serie de studente din Bucureşti. În acelaşi an a început să şi schieze. Georgeta Arpadi. Nici braşovencele nu au rămas mai prejos.). Valeria Brana a fost numită instructoare de alpinism.P. august 1965 — Fisurile Centrale din peretele Văii Albe (Niculae Baticu şi Valeria Brana. VIORICA STOICA-CANARACHE.a. (echipa formată din Crina Niţescu. fiind prima femeie cap de coardă pe acest traseu. Braşov. Ea a urcat. Maria Picu. În 1965 a schiat toată iarna şi a mers pe mai multe văi cu zăpadă. creasta Hornului Roşu-Suhard (Igor Popovici şi Madlena Breahnă). Furcile (Ladislau Biro şi Halina Lascăr). Valentina Rusu. MADLENA BREAHNĂ: 1961 — Fisura Veveriţei (Alexandru Croitoru şi Madlena Breahnă). aceeaşi echipă. creasta Picăturii. făcînd cîteva „plimbări".). În decembrie 1962. Suzana Roth. a participat la tabăra de căţărătură de la Padina. grad VI A. Timişoara etc. iar la 21 august a escaladat în cap de coardă Fisura Mult Dorită. 1 În 1964. cap schimbat). la secţia de alpinism a clubului Metalul Bucureşti sau la alte secţii de alpinism s-au afirmat fete ca Valeria Tudoroiu Madlena Breahnă. Cheile Dîmbovicioarei (Ladislau Biro şi Madlena Breahnă). încă din şcoală. maestru al sportului la alpinism din mai 1983 (campioană a R. Fisura Albastră. a făcut ascensiunea Fisurii Artei din Cheile Bicazului.a.S. Petruţa Pop. Maria Popescu. Dintre muncitoare s-au remarcat în aceeaşi perioadă: Marga Thomae. Halina Lascăr ş. Rada Slujitoru. La vîrsta cînd nici un bărbat nu a îndrăznit sa se apuce de căţărătură. peretele Central al Marelui Grohotiş (Igor Popovici şi Valeria Tudoroiu). între 30 august şi 6 septembrie. Halina Lascăr. individual în 1974.R. Dintre studentele care au practicat alpinismul şi căţărătura după cel de-al doilea război mondial s-a detaşat Viorica Stoica. traseul Roşculeţ (Nicolae Moldoveanu. muchea estică Pietrei Bardosului (Madlena Breahnă şi Ana Rojoc). VALERIA TUDOROIU a escaladat în iulie 1961 traseul Rosculeţ din Bucegi (Codruţ Brâna şi Valeria Tudoroiu). Campioane republicane pe 1971 au fost studentele de la I. Sonia Hermann.). a urcat Valea Gălbenelelor.G. În 1964. iulie 1964 — traseul Lespezile-Bucegi (Valeria Tudoroiu şi Codruţ Brâna). la 15 august. Maria Georgescu. La Braşov s-a remarcat şi VIORICA GHEOARGĂ.a. După 1900. A apărut printre alpiniştii secţiei Metalul Bucureşti în toamna anului 1963. campioană la căţărare. ianuarie 1963 — traversarea masivului Retezat (Codruţ Brâna. ea s-a stabilit în Bucureşti împreună cu familia. Smaranda Stoica. creasta Medardus — Piatra Craiului. în aprilie. efectuînd şi o premieră. Linda Herbert. între altele. Lelia Demetrescu. Liliana Becea. HALINA LASCĂR a constituit în alpinismul românesc o excepţie. în jur de patruzeci de ani. . Eugenia Chirieri şi Maria Brănescu). cu Nicolae Moldoveanu a suit în Colţii lui Barbeş mai multe trasee. traseul Rosculeţ (Valeria Tudoroiu ş. şi. apoi Creasta Coştila—Gălbenele (Ion Chiciorea. august 1963 — Colţii Pelegii-Retezat (Codruţ Brana şi Valeria Tudoroiu). Mioara Ştefănescu. Furcile (Codruţ Brana şi Valeria Tudoroiu). Erika Schneider. Fisura din Pintenul Văii Albe (Codruţ şi Valeria Brana1). Valeria Tudoroiu şi alţii). (Madlena Breahnă şi Valeria Tudoroiu). 1962 — creasta Coştila — Gălbenele. Umerii Pietrii Craiului (Madlena Breahnă şi Valeria Tudoroiu). Virginia Eramian. deşi în prealabil nu practicase nici un sport. ca o consecinţă. (Igor Popovici şi Madlena Breahnă). la alpinism. Petra Tudor. TEODORA TRUŢÂ (şase campionate cîştigate— două în 1980 şi patru în 1981). Furcile (Madlena Breahnă ş. Furcile (Madlena Breahnă ş. Geta Dobre. Surplomba Mare. Ana lupceanu. septembrie — traseul Balcoanele-Bucegi (aceeaşi echipă). Din broşura editată de secţia alpină a clubului universitar Braşov desprindem o serie de nume: VIORICA MATEESCU. august 1961 — Piscul Rece-Piatra Craiului (Valeria Tudoroiu ş.G. între 1974 şi 1980). (Georgeta Bordea şi Sonia Hermann). IOANA UNGUREANU (două campionate cîştigate în 1981). pe IOSEFINA PETROV (o alpinistă mai veche) şi FLORICA ILIESCU (maestră a sportului la alpinism). iulie 1962 — creasta Coştila-Gălbenele (Valeria Tudoroiu). Alma Baeder. Maria Răţoi etc.).G. Dintre bucureştence menţionăm de asemenea. Renate Stadlmuller..a.a. Julieta Kacarumbas. tot cele de la I. Muchia Roşie — Piatra Craiului (Madlena Breahnă ş. Madlena Breahnă a căpătat titlul de instructor de alpinism.toate constituind premiere feminine. iulie 1962 — creasta CoştilaGălbenele (Valeria Tudoroiu şi Madlena Breahnă). În decembrie 1962. traseul Lespezile—Bucegi (aceeaşi echipă). Ecaterina Roşu.a.). În urma unei fracturi căpătate la schi în martie 1966 a trebuit să renunţe la căţărătură. 1963 — Peretele Central din Marele Grohotiş—Piatra Craiului (Alexandru şi Madlena Breahnă). traseul Central din peretele Padina Lăncii (Igor Popovici şi Valeria Tudoroiu). Elena Păşeau.P. Născută la Piteşti. Halina a făcut-o. Valeria Tudoroiu s-a căsătorit cu Codruţ Brana. campioană la căţărare echipe în anii 1980 şi 1981. grad VI B (Halina Lascăr ş. iar în 1973—1974. După ce a trecut iarna. firea ei sportivă şi-a spus cuvîntul. traseul Eftimie Croitoru (Igor Popovici şi Madlena Breahnă). a repetat de mai multe ori traseele deja cunoscute.). Anelise Kolovrath.a. pe la şase ani. secund fiind Nicolae Moldoveanu. numeroase ascensiuni efectuate în Bulgaria sau Cehoslovacia. campioană la escalade individual în 1980 şi escalade pe echipe în 1981. de o vîrstă cu Taina. iar Viorica i-a rămas credincioasă. la Peştera Ialomiţei. 100 metri plat) şi voleiul. La campionate a cucerit locul I. După ce a intrat în facultate. creasta Picăturii (Viorica Stoica şi Rodica Drăguşanu). Fisura Suspendată (Viorica Canarache.G. ceva mai tîrziu. a mers. prin 1961—1962. frumuseţea peisajului. Nela Saragea şi Olga Bădina). BUCEGI: 1952 — traseul Coman din Umărul Gălbenelelor (Viorica Stoica. creasta Coştila-Gălbenele (Viorica Stoica şi Liliana Mihailovici). ambele trasee constituind premiere feminine. Muntele a cucerit-o.A practicat atletismul (săritura în lungime. Timp de 32 de zile. În cadrul asociaţiei Ştiinţa. Rodica Drăguşanu şi Nela Saragea). traseul mic—Bicaz (Viorica Canarache.). traseul clasic din Piatra Altarului (Viorica Canarache şi Rodica Drăguşanu). traseul Santinela de Ia Gîtul Iadului din Cheile Bicazului (aceeaşi echipă). fiind. în cap de coardă. ca şi pe traseele de vară din Bucegi. traseul Central din Turnul Seciului (Viorica Stoica. pe zăpadă. Olga Bădina şi George Petrescu).). Au impresionat-o săritorile. de vară şi de iarnă. Valea Urzicii (Viorica Stoica. pe văile din abruptul prahovean al Bucegilor. ianuarie 1970 — premiera de iarnă a traseului Speranţei din peretele Văii Albe (Emil Coliban. traseul Grotelor (Viorica Stoica şi Rodica Drăguşanu).). Olga Bădina şi Madeleine Ertl). traseu repetat şi în echipă feminină (Viorica Stoica. fie în ture de antrenament.. realizînd numeroase premiere feminine. peretele vertical ce străjuieşte această vale. cu acel farmec al căţăratului. obţinînd rezultate frumoase. ochii ei au întîlnit impresionanta desfăşurare a văilor Scoruşi şi Mălin. 1969 — traseul Fisura Artei din Cheile Bicazului (Taina Duţescu. a învăţat „secretele'' sportului fără spectatori. Fisura Răsucită (Viorica Canarache. În 1974 Taina Duţescu s-a căsătorit cu . devenind astfel Viorica Canarache. Terminînd liceul. Liliana Mihailovici şi Marta Mihă-ileanu). În septembrie 1951 a urmat cursurile şcolii de căţărătură organizate de Secţia de turism a C. A participat la alpiniada de iarnă din 1963 şi a urcat. Emil Coliban). pe munte. În 1955 s-a căsătorit cu alpinistul Andrei Canarache. Emil Coliban). 1955 — Creasta Pietrei Craiului. în timpul facultăţii şi pe urmă în cadrul asociaţiei Recolta. secţie antrenată de Mircea Gheorghiu. astfel. a început sa facă excursii pe munţi însoţită de colege. După aceste succese a urmat o serie întreagă de ascensiuni. numeroase echipe feminine şi mixte. Olga Bădina şi Nela Saragea). Fisura din Scoruşi (Viorica Stoica şi Nela Saragea). urcînd amîndouă Valea Gălbenelelor din Bucegi. Olga Bădina ş. 1955 — traseul Frontal din Turnul Seciului (Viorica Stoica-Canarache.a. Tot cu părinţii. O colegă a luat-o. Valea Rîpa Zăpezii şi Albişoara Crucii (Viorica Stoica ş. 1965 — Fisura Albastră (Taina Duţescu. desprinderea de pămînt şi zborul pe verticală spre înălţimi. La alpiniada de vară din Piatra Craiului (1963) a escaladat Degetul lui Călineţ. Emil Coliban. Hornul din Coştila (Viorica Stoica şi Rodica Drăguşanu). Prima plimbare pe munte a făcut-o pe cînd era copil. s-a înscris în secţia de alpinism a asociaţiei I.M. traseul nord-estic din Piatra Altarului (Viorica Canarache şi Rodica Drăguşanu). a intrat că studentă la Facultatea de Agronomie.a. ele aducîndu-i în 1957 meritatul titlu de maestru al sportului la alpinism. Ascensiuni de iarnă: 1954 — Brîul Mare al Coştilei (Viorica Stoica şi Olga Bădina). cu părinţii. Olga Bădina şi Rodica Drăguşanu). Mircea Săndulescu). traseul Furcile (Viorica Stoica şi Viorica Drăguş). Hornul Comănescu (Central) din Colţul Mălinului (Viorica Stoica şi Andrei Canarache). Conducătorul acestui curs a fost George Petrescu (Bebe). TAINA DUŢESCU-COLIBAN. Creasta Frumoasă din Suhard (Viorica Canarache şi Rodica Drăguşanu). Nela Saragea. Piatra Craiului. Fisura Suspendată (Viorica Stoica. 1953 — traseul Surplomba Mare din peretele Gălbenelelor (Viorica Stoica şi Andrei Canarache). vara sau iarna. pe Tîmpa. care s-a impus încă de la început şi a condus apoi. În toamna anului 1962. iarna (Viorica Stoica şi Madeleine Ertl). traseul Furcile din peretele Gălbenelelor (Viorica Stoica şi Madeleine Ertl). Olga Bădina şi Nela Saragea). CHEILE BICAZULUI: 1955 — Fisura directă din Suhard (Viorica Canarache. Fisura Berbecului (Viorica Canarache şi Rodica Drăguşanu). Instructor l-a avut pe Simon Culică. fie în concursuri şi alpiniade. Bicaz etc.a. Taina Duţescu a îndrăgit dansul prizelor.T. Ajungînd în Strunga Gălbenelelor. CHEILE TURZII: 1955 — Colţul Sanşil. traseul Nemeş (Viorica Canarache. florile cărora şi-a dedicat apoi întreaga viaţă. Colţul Rotunjit (Viorica Canarache şi alte fete). Valea Gălbenelelor şi Hornul Coamei. Viorica Stoica-Canarache a făcut parte din Comisia Centrală de Alpinism în perioada 1954—1957. om serios şi competent. iar apoi traseul Surplomba Mare din peretele Gălbenelelor (Bucegi) şi Fisurile Centrale din peretele Văii Albe.B. cu trei nopţi petrecute în perete). Taina Duţescu. Menţionăm pe cele principale: 1965 — traseul Fisura mare din peretele Văii Coştila (Taina Duţescu. cam pe la 18 ani. Cornul Caprei l-a suit Taina cu Alexandru Breahnâ. Iată performanţele acestei sportive. Liliana Mihailovici. Nela Saragea ş. alături de colege şi colegi de căţărătură. Sanda Dumitrescu-Isăilă). 1977 — traseul Fisura Albastră (Taina Duţescu-Coliban. într-o duminică. Viorica a desfăşurat o frumoasă activitate. 1954 — Fisura din Colţul Mălinului (Viorica Stoica şi Rodica Drăguşanu).. la care s-au adăugat prietenul familiei Mihai Izbăsescu şi fiica acestuia. urcînd: 1954 — traseul Surplomba Mare (Viorica Stoica şi Liliana Mihailovici). Olga Bădina. prima femeie ce a obţinut acest titlu la această disciplină. colegi sau singură. Rodica Drăguşanu şi Livia Rusu). în Parîng şi Retezat. În 1980. în Mont Blanc (Taina Coliban şi Sanda Isăilă). 1981 — Fisura Artei din Cheile Bicazului (Florica Iliescu şi Sanda Isăilă). la 15 iunie — Santinela de la Gîtul Iadului (Taina Coliban şi Sanda Isăilă). Sanda Dumitrescu Isăilă a participat la toate campionatele republicane feminine. Sănătatea-Bucureşti pentru popularizarea alpinismului. toate în Bucegi. traseul al IV-lea din Peretele cu Flori. la Podragu. În martie a escaladat Creasta Vulturilor — Retezat (cu Rita Duţă). Sanda Isăilă2 şi Laura Cordaş). înscriind o frumoasă pagină de istorie a alpinismului românesc în Alpi1. În 1972 a participat la excursiile organizate de asociaţia. începînd cu 1973. Tot în 1973 a început căţărătura. LILIANA BECEA. echipă mixtă). iar Emil Coliban de Federaţia Franceză de Alpinism. îşi dedică activitatea sportivă alpinismului. Sanda Dumitrescu căsătorindu-se a devenit Sanda Isăilă. La campionatul din 1977 din Retezat a parcurs traseul Finala '67 (Taina Coliban. Laura Cordaş şi Sanda Dumitrescu). a participat la campionatul republican parcurgînd Creasta Vîntului. a practicat atletismul (săritura în lungime şi săritura în înălţime).G. După desfiinţarea secţiei alpine a acestei asociaţii (1973). Participă la 1 2 A se vedea fişa dedicată lui Emil Coliban. Valea Colţilor (24 septembrie). 1982 — traseele: Fisura Neagră şi Pintenul lui Cătălin din Cheile Bicazului (Florica Iliescu. Doina Enculescu.G. În 1978 — traseul Fisura Neagră din Cheile Bicazului (Florica Iliescu. a fost legitimată pentru căţărătura competiţională şi trimisă la şcoala de alpinism organizată de F. Sanda Isăilă şi Mariana Spindler).R. traseul Andrei Ghiţescu (Taina Coliban şi Sanda Isăilă).B. Au participat Taina Duţescu-Coliban. În 1975. Sanda Isăilă şi Laura Cordaş). (Emil Coliban. în excursiile organizate de secţia de alpinism a asociaţiei I.Emil Coliban. cîştigînd campionatul republican din 1975 cu echipa Sanda Dumitrescu Isăilâ. În aprilie 1973. pe Uşba de nord (4 694 metri). pînă în anul 1968 cînd aceasta s-a desfiinţat. Prin 1961 a început să meargă în Bucegi. Creasta Vulturilor. S-a născut în Bucureşti. În 1971 a urmat o şcoală de ghizi B.T. semnalate de revistele de specialitate. creasta Kuffner-Arete de la Tour Ronde. A mai escaladat în Cheile Bicazului. sportivii ei trecînd la asociaţia Progresul. Valea Bucşoiului (13 august). împreună au realizat trei escalade de mare răsunet. Taina Coliban a fost din nou invitată în Franţa de către organizaţia . traseele Surplomba Mare şi Furcile (cu Andrei Vîrlan). Din anul 1976. avîndu-l ca instructor pe Dumitru Chivu.S. cu echipa (Sanda Dumitrescu.Rendez-vous Hautes Montagnes". traseul Monacci-Eperon des Cosmiques în Mont Maudit (Dominique Marchal. traseul Fisura Răsucită (cu Laura Cordaş). Sanda Isăilă şi Florica Iliescu). Jepii Mici (cu Laura Cordaş). în Munţii Făgăraşului a urmat şcoala de iarnă. (5 227 metri) şi muntele Steel. S-a născut în Galaţi.T. Taina Duţescu şi Ion Zincenco).U.T. Organizaţia Internaţională de Alpinism Feminin „Rendez-vous Hautes Montagnes". cu mama. ca invitate ale organizaţiei feminine „Rendez-vous Hautes Montagnes". Valea Seacă a Caraimanului (27 august). Aici. Asemenea drumuri a mai făcut şi cu grupurile de la Palatul pionierilor. Mihai Ciulei şi Radu Biţă. SANDA DUMITRESCU-ISAlLA. cu Laura Cordaş. Laura Cordaş şi Florica Pîrtea. a făcut două ascensiuni în munţii din Alaska: muntele Lucania. traseele: Finala '64 (Laura Cordaş.B. În urma acestei activităţi de iniţiere în alpinism. de asemenea. Denise Escande şi Taina Duţescu-Coliban). în premieră pe faţa de sud. Au escaladat: Pilierul estic din Piz Palu (3 900 metri) din masivul Bernina (Taina Duţescu-Coliban şi Virginia Cohlman. Fisura Albastră (Taina Coliban şi Sanda Isăilă).T. Studentă la Institutul de educaţie fizică din Bucureşti. Taina Duţescu-Coliban a activat în asociaţia I. traseu cotat „tres difficile". Pyramide du Tacul. Cu ea au mai mers. Fisura însorită toate în Bucegi. în Retezat. . În 1974 a repetat şcoala de la Podragu. Hornul Ascuns din Colţul Mălinului (30 iulie). în Retezat. la Casa pionierilor. şi pe Creasta Căprioarei din Piatra Craiului (cu Laura Cordaş şi Anca Lupaşcu). apoi a escaladat traseul Balcoanele—Bucegi (cu Florin Haiduc).T. urcînd traseele: Valea Coştilei (25 iunie). La campionatul din martie 1976. apoi la clubul sportiv universitar Bucureşti. A venit în Bucureşti în 1959. (4 883 metri). apoi pe traseele Flamura Roşie. la 4 martie. Roşculeţ (cu Laura Cordaş). februariemartie. legitimîndu-se la C. a parcurs Creasta Vulturilor (Laura Cordaş şi Sanda Dumitrescu) şi traseul 25 octombrie (Taina Duţescu. Cu această ocazie româncele au escaladat: Arete Kuffner (Taina Coliban şi Sanda Isăilă). în Bucegi: Fisura Pintenului Văii Albe (Taina Coliban. în Caucaz. Creasta CoştilaGălbenele (cu Alexandru Pătraşcu). şi traseul frontal din Turnul Galben al Dianei din Piatra Craiului (cu Laura Cordaş şi Anca Lupaşcu). Rita Duţă şi Laura Cordaş).A. cu grupul Joseph LalBell. Taina Coliban este deţinătoarea categoriei întîia de clasificare sportivă la alpinism. fondată în 1968 în Elveţia şi avînd sediul central în localitatea Engelberg din Engadin. În 1981. mai întîi pe traseul de şcoală numit „Fisura Întreruptă". Paul Alboteanu Dan Radeşiu. Tot peste hotare a mers în 1973. Sanda Isăilă şi Taina Coliban). În 1980 Sanda Isăilă a mers în Elveţia şi în Franţa cu Taina Coliban.P. Sanda Isăilă şi Laura Cordaş). a făcut o invitaţie şi fetelor noastre. încă înainte de căsătorie. la cabana Padina din Bucegi în luna octombrie. Sanda Dumitrescu-Isăilă şi Liliana Becea.. În 1979 — Fisura Suspendată din Bucegi (Laura Cordaş. Taina a trecut la Sănătatea.—I. grad V A (Liliana Becea. grad V B (Cîrstea şi Liliana Becea). grad V A (Liliana Becea ş. o mare dragoste pentru munte şi căţărătură şi o voinţă tenace. 1974 — Fisura Răsucită (Liliana Becea şi Crina Niţescu). grad IV (Liliana Becea ş. Malioviţa. traseul Lespezile (Ion Zincenco şi Liliana Becea). Fisura Suspendată. 1975 — traseul Hermann Buhl. traseul Comorilor din Cheile Nerei. Lespezile VA. şi încă vreo 10 trasee de gradul IV-V. Finala '65. grad V A (Liliana Becea şi Laura Cordaş. Fisura Artei. grad VI B. — a escaladat în echipe feminine. 1981 — traseul Ghiţescu-Poseidon. grad IV B. traseul 25 octombrie. 1982. grad V B. 1975 — Bulgaria.traseul Fisura Răsucită. Fisura Roşie. Cehoslovacia. cap de coardă sau alternativ. regiune de gresie. grad V B. 1980 — Franţa. Pintenul lui Cătălin.). grad V B. traseul Balcoanele (Octav Brătilă şi Liliana Becea).a. aproximativ 20 de trasee de gradul V B. cap şi secund.activitatea acestui club şi în 1973 o găsim prezentă la concursuri avînd categoria a III-a de clasificare şi fiind componentă a echipei care a cîştigat locul 1 la campionatul republican — fete — pe 1973—1974.). Fisura Neagră. Pyramide du Tacul. cu alpinişti cehoslovaci. în cap de coardă. Sonia Hermann şi Crina Niţescu). Fluturele de Piatră.a. traseul clasic. grad V B (Paul Alboteanu şi Liliana Becea). grad V A. Ascensiuni peste hotare: 1974 — Cehoslovacia. Fisura Pintenului Văii Albe. Fisura Artei. 1976. a escaladat numeroase trasee dificile: 1973 — Fisura însorită. traseele: Eftimie Croitoru. Ascensiuni de iarnă: 1974 — Muchea Mare-Retezat. Avînd calităţi deosebite. cap de coardă În echipă feminină. secund. în echipă feminină. şi Pintenul lui Cătălin. în Ceski Rai. toate trei (Mihai Pupeza şi Liliana Beoea). grad V B (Cîrstea şi Liliana Becea). grad V B. Tatra — traseul Studena Bolina. opt trasee de gradul III-V. grad IV A. grad VI B şi Fisura Surducului. . 1975 — traseul Hermann Buhl şi . Cheile Bicazului. Lehmann însuşi apare ca o adevărată enciclopedie alpină.n. la Sîmbăta. alţii — din diverse motive — nu au răspuns rugăminţii noastre. Unii dintre ei au acceptat.M. a refugiilor Grind. Referindu-se la calităţile lui de ghid. grad III B (Emilian Cristea. martie 1942. 7 Noiembrie şi la Scări — în Piatra Mare. În afară de bibliotecă. între altele. Gicu Nicolescu şi Emilian Cristea) şi la 4 august — traseul Fisura din Pintenul Văii Albe.. Bunloc. cum era mobilizat la Flotila de aviaţie din Braşov. excursie condusă de Alexandru Beldie. Otto Wilck şi S. grad IV A (Emilian Cristea. 10 iulie 1945 — Muchea Roşie. pădurar. Carl Lehmann a făcut o şcoală de schi. fiind nepotul lui Karl Lehmann.C. Kohn). Paginile consacrate aici activităţii sale de alpinist sînt întocmite pe baza datelor culese de autori din diferite publicaţii. nr. Sorin Tulea. un pîrîu oarecare.D. De aceea. Trebuie să spunem numaidecît că nu este vorba de o călăuză obişnuită.V. Frumuseţile alpine i-au deschis lui Carl Lehmann gustul pentru arta fotografică. În această calitate a condus pe munţi mai ales turişti străini. imediat te completează cu o mulţime de amănunte. Piatra Craiului şi Munţii Făgăraşului. de o vale. A mers pe munte încă de copil. 27 februarie 1935 — Bucşoiul (Carl Lehmann şi Erwin Csallner). Valea Rece. 18—19 august 1913 — Bucşoiul—Omul. după înfiinţarea asociaţiei Turismul Popular. drum de noapte (Carl Lehmann. pentru scurt timp. 20 februarie 1927 — Piatra Craiului Mare (Carl Lehmann şi Erwin Csallner)." 1. aşa că a imprimat pe peliculă mii de imagini cu peisaje din munţii cutreieraţi de el.A. Cunoaşte regiunea foarte bine. Pasul Predeluş.T. Paltina. de fotografii şi documentele pe care le posedă. Pînă în preajma celui de-al doilea război mondial urca la munte însoţit adesea de prietenul său Nicolae Ştefan şi a făcut parte din asociaţiile A. Carl Lehmann a lucrat la realizări de drumuri montane (a construit. În 1948. Szabo Lajos.Performanţele unor bărbaţi CARL LEHMANN. Carl Lehmann a încercat cu Otto Wilck să parcurgă creasta masivului Făgăraşului. cele mai deosebite de care îşi aminteşte. pentru ascensiunile în Bucegi cu plecarea din Bran.) trebuie să vorbim în primul rînd de Lehmann de la Oficiul de turism Braşov. F. de pe la 1900 şi cunoaşte perfect munţii Bucegi. ci de un excelent camarad de munte. fără succes. în hornurile Mălăeşti au trebuit sa sape un tunel în cornişte. În afară de ocupaţia de ghid. Una dintre figurile deosebite ale alpinismului braşovean este Carl Lehmann. La vîrsta de 20 de ani. În perioada 8—13 martie 1937. Cu Emilian Cristea. Peştera de gheaţă. 25— 27 decembrie 1924 — Rîşnov—Mălăeşti—Vîrful Omul—Sinaia (Carl Lehmann şi Zach). Tontsch şi Goldschmit). Emilian Cristea a îndeplinit funcţia de secretar al filialei Bucureşti. 1 2 Cf. au încercat să poarte convorbiri cu aceştia.. a urcat alte două trasee dificile: 20 iulie — traseul Trei Surplombe. În 1946 ca membru al Clubului Alpin Român. Ascensiunile sale. Carl Lehmann cunoaşte atît de bine munţii Bucegi. Buletinul Clubului Alpin Român. pentru că. cu o activitate mai deosebită. plecînd de la Sîmbăta. Munţii Făgăraşului şi Ciucaşul. Autorii ţin să precizeze că în dorinţa de a prezenta în cartea lor biografiile cît mai multor alpinişti contemporani. 31 decembrie 1921 — 1 ianuarie 1922 — Sinaia—Vîrful cu Dor—Peştera Ialomiţei. a participat la o excursie colectivă organizată de Clubul Alpin Român. ca ghid. din acest masiv: 19 august 1942 — traseul Central din peretele Piscului Rece. 20 martie 1938 — Vîrful Ciucaşului (Carl Lehmann. cu Toma Boerescu şi Gheorghe Roşculeţ. şi Hai la Drum. H. cînd îi vorbeşti de un colţ. Poiana Teslei. împreună cu alţi alpinişti. Piatra Craiului. ştie nomenclatura exactă a locurilor şi este un gentleman perfect.K. Astfel a escaladat două trasee în premieră. n. fost ghid al S. în Munţii Făgăraşului. S-a născut la 15 februarie 1915. Mălăeşti. doctorul Alexandru Rudeanu l-a caracterizat astfel: „Pentru versantul nordic (al Munţilor Făgăraşului. grad VA (Niculae Baticu şi Emilian Cristea). Cristianul Mare. cu un punct de gradul VI (Niculae Baticu. sînt următoarele: 4 august 1912 — Piatra Craiului Mică. De acum încolo va renunţa la profesia de vulcanizator. anul VI. Niculae Biriş. . ca instructor. drumul de legătură între Prepeleag şi noua cabană Mălăeşti). contribuind astfel la întocmirea unor „fişe" exacte. El s-a născut la Bran în 1894. dar ajunşi pe Caţavei i-a blocat o ninsoare continuă şi după trei nopţi petrecute în cort au renunţat la ascensiune. el este consultat atunci cînd este vorba de construirea vreunei cabane sau a unui drum şi sfaturile sale înţelepte sînt ascultate. Mircea Gheorghiu).I. la 12 ianuarie a repetat tura (Carl Lehmann şi Otto Wilck). Piatra Mare. Tot în 1945 a încercat. la 90 de ani. Din 1936 a fost angajat de O. Gebauer. Niculae Macavei. adică în anul 1935. încît şi azi. a trecut la clubul C.R. unde s-a creat o secţie de alpinism. În anii războiului. grad V A. Braşov. n-am reuşit să stăm de vorbă. la construcţia cabanelor Grind. 2—1938. Mircea Sterescu). Curmătura. escaladarea a două trasee din Bucegi: Trei Surplombe şi Fisura Albastră. pînă la accidentul care i-a cauzat moartea. o potecă.—Ţigăneşti. mergea în timpul liber cu prietenii în Piatra Craiului. EMILIAN CRISTEA2. 6 ianuarie 1936 — Creasta Pietrii Craiului (Carl Lehmann şi Ion Udrişte—Olt).N. judeţul Ialomiţa. spre Braşov. În 1955. în cap de coardă sau secund. dincolo de hotarele ei. pe care a reuşit să o pitoneze definitiv în 1953. la Vidra de Sus. el a avut un anumit rol. scriind articole prin reviste şi ziare. iarna 1957 — traseul Santinela Văii Cerbului (Aurel Irimia. Emilian Cristea. controlorul s-a purtat frumos cu el şi.B. 1959 — Muchea din Santinela Blidului Uriaşilor. Emilian Cristea a încetat din viaţă. C. doi ani mai tîrziu. Ca antrenor al secţiilor de alpinism ale cluburilor C. Emilian Cristea). 17 iunie 1960 — traseul Frontal din Turnul Galben al Dianei. Victor Măciucă).T. sindicatul Uzinei Tractorul l-a trimis la o şcoală de ghizi. Matei Schenn. 28 iunie 1954 — Pietrele Doamnei. dar şederea pe muntele Piatra Mare. Emilian Cristea a încercat. Prins fără bilet.C. domeniu care a rămas mult în urma dezvoltării altor discipline sportive ai căror reprezentanţi au dus gloria ţării.A. avînd astfel posibilitatea să cutreiere întreg lanţul carpatic. Emilian Cristea. Constantin Radu). Ca alpinist şi căţărător. septembrie 1953 — a terminat de pitonat varianta Fisurii Albastre (Aurel Irimia.A. ascultîndu-i pasul. Bucureşti 1975. Emilian Cristea). martie 1952 — parcurgerea crestei masivului Făgăraş. martie 1953 parcurgerea crestei Rodnei (Emilian Cristea. grad V B (Aurel Irimia. Aurel Irimia. unde a lucrat ca tipograf la ziarele Adevărul şi Dimineaţa. De-a lungul anilor. Din cele arătate mai sus reiese că activitatea destul de bogată a lui Emilian Cristea în alpinism îl situează pe o treaptă fruntaşă. mai mulţi ani la rînd. la 17 septembrie 1919. tot timpul şi l-a petrecut pe munte. M. realizînd mai multe premiere. în echipă cu Aurel Irimia şi Constantin Radu. Alexandru Floricioiu şi Norbert Hiemesch. s-a îndreptat. Constantin Radu). Cicotti. din 1 Cf. Emilian Cristea a făcut parte din Comisia Centrală de Alpinism în diferite perioade şi din primul comitet al F. 1971. 1963 — traseul Comorilor din Cheile Nerei. Aurel Irimia. Emilian Cristea).O. în plafonarea mişcării alpine româneşti din ultimele decenii. A. o serie de trasee în premieră.. cioban în Piatra Mare. PĂUN BUSUIOC. Constantin Radu). grad IV B (Emilian Cristea. încît. La îndemnul ciobanului. carte cu mai multe erori. în apropiere de Curtea de Argeş. l-a trimis la un prieten. apoi la Universitatea Cultural-Ştiinţifică Bucureşti. A sosit în Bucureşti în 1933. iar în colaborare cu alţii a elaborat lucrările: Bucegii. unde ia avut conducători pe Ion Vlădăreanu. După pensionare. Emilian Cristea). Emilian Cristea). articolul Parcurgînd creasta Carpaţilor Meridionali. 1971 — faţa nordică din Turnul Mare al Dianei. 16 iunie 1960 — traseul Turnuleţul din peretele Padina Popii. într-un tren de marfă. Dorind să-şi schimbe munca. în urma unui accident de bicicletă. E. să cîştige concursuri. numită Fisura Surducului Mare. dîndu-i şi cîteva ziare să le ducă acestuia. grad IV B (Ladislau Karacsony. l-a legat de munte. Bălăceanu. Emilian Cristea). grad IV A (Emilian Cristea. grad IV A (Matei Schenn. toate grad IV B (Nicolae Nagy. Der Kamm des Fogarascher Gebirges. Dornic să se remarce. Ladislau Karacsony. în principal. Păun Busuioc a efectuat nenumărate escalade. mai întîi la Casa de Cultură „Friedrich Schiller". a început să meargă în fiecare duminică în Bucegi sau pe Clăbucet. Fisura Artei. atît vara cît şi iarna. grad V A (Ladislau Karacsony. Din 1961 a devenit instructor de alpinism şi a lucrat în cadrul asociaţiei Creaţia— Braşov pînă în 1978. B. Bucureşti. S-a născut în comuna Reviga. grad V A (Nicolae Nagy. de Emilian Cristea. Constantin Radu) 1 iulie 1952 — traseul soldat Eftimie Croitoru. Din păcate. Aurel Irimia. de acum încolo. ascensiunea Fisurii Albastre din masivul Bucegi.R. În 1965 a apărut Hăghimaşul şi Lacul Roşu. Munţii Făgăraşului (V. Matei Schenn. În afara premierelor enumerate s-ar putea sa mai fie şi altele. turism-alpinism. Cristea).. . E. carte care a avut la bază lucrarea lui A. Emilian Cristea a desfăşurat o activitate de popularizare a alpinismului. 1972 — traseele Hornul Suspinelor.C. devenind antrenorul secţiei nou înfiinţate în cadrul C. de maeştrii emeriţi în 1969 cînd clubul Steaua a împlinit 20 de ani de activitate. Emilian Cristea)1. — Braşov. 20 februarie — 26 martie 1955— parcurgerea crestei Carpaţilor Meridionali (Aurel Irimia.A. Fire întreprinzătoare. Emilian Cristea).A. Ion Draşoveanu. Szalay. Mărgărit Blăgescu). În calitate de antrenor la C. La 12 noiembrie 1982. Emilian Cristea). i s-a conferit titlul de maestru al sportului în 1955. Piatra Craiului (Em. Pentru activitatea lui. s-a întors în Bucureşti. alături de alţi factori. a văzut şi a pus în valoare noi zone de căţărătură din munţii noştri. grad VA (Ladislau Karacsony. în repetate rînduri. o variantă de ieşire.dedicîndu-se alpinismului. Emilian Cristea a desfăşurat şi o activitate publicistică. 1962 (Nicolae Dimitriu. grad IV A (Aurel Irimia. Emilian Cristea).S. Bucureşti. A stat la baci două săptămîni învăţînd muncile de la stînă şi cunoscînd împrejurimile.C. De la Porceşti la Rudăriţa (Emilian Cristea.A. grad V A (Petre Cristina. Surplomba cu Garoafe şi Şindileriei. iscoditoare. a fost preocupat. Ladislau Karacsony. Emilian Cristea). Aurel Irimia. dintre care amintim: 26 iunie 1951 — Fisura din Santinela Văii Verzi. Nedelcu). a realizat. peretele de nord-vest al pietrei întîia. alpinism şi arbitrii. ziarului Apărarea patriei — 1955. ca şi trimiterea lui în 1935 într-o tabără de muncitori poligrafi în Munţii Apuseni. Cristea. 18 iunie — Umărul Padinii Popii din Turnul Mare al Dianei. Valentin Garner. grad IV A (Păun Busuioc şi Gheorghe Papp). grad IV A şi traseul Creasta cu tavan. pe schiuri. după o fotografie din buletin. a organizat o şcoală de alpinism la Cabana Ascunsă şi una pe stîncile din curtea liceului de muzică din Braşov. Kope). Ea l-a însoţit în Turcia. traseul Santinela. încă vreo treizeci. După fiecare expediţie a ţinut conferinţe cu proiecţii de diapozitive în diverse oraşe din ţară. Ion Coman s-a manifestat ca un mare şi statornic propagandist al ideii şi al practicii alpinismului. Masivul Piatra Mare: 1961 — traseul Şoimilor. Participînd la alpiniade şi campionate republicane de căţărătură. este anexat la sfîrşitul cărţii. Născut la 6 decembrie 1920 în oraşul Brăila. Această ultimă carte a fost retipărită în 1980 în limba maghiară. C. tabel ce ar putea. Ion Coman s-a ocupat de cercetarea unor peşteri. el este autorul unui manual de alpinism. de la început şi pînă în zilele noastre. În 1939 a urmat şcoala de tehnică modernă de căţărătură la refugiul Coştila. intitulat chiar: Mic manual de alpinism (1950). „folosind un capăt de sfoară şi două cîrlige". a locuit în Bucureşti în perioada 1927—1945. Încă din 1946.. Excursie pe acoperişul lumii — 1974. constitui un model de întocmire. Dintre ascensiunile peste hotare ale lui Ion Coman menţionăm: în 1969.A. „mai aproape de munte". grad IV A (Păun Busuioc. a mai îndrăgit şi alte zone: Valea Mălăeşti.S. a masivelor Iezer. Tatra şi a efectuat trasee de . I. grad IV A (Păun Busuioc. Demavand (5 671 metri). Acolo a escaladat Kohe Bandaka (6 843 metri) (Ion Coman. Padina lui Călineţ. fraţii Kope. cît puterile l-au ajutat. 1970 — a organizat prima expediţie braşoveană. a făcut vînătoare subacvatică. în 1975 a organizat altă expediţie braşoveană pînă în nordul Afganistanului. Adrian Tănase şi alţii. la o expediţie sovietică jubiliară în Pamir. traseul Alveolelor. Spre înălţimile înzăpezite ale Orientului — 1975. a schiat.R. cu Mircea Mihăilescu — secretarul general al F. Aventura H '75—1977. Colţul Gălbenelelor. şi pe cititori să-i urmeze exemplu: Am îndrăgit munţii — 1963. grad IV A (Păun Busuioc şi Gheorghe Papp). peste Munţii Bathiariei la Golful Persic. că reprezentant al R. Gheorghe Crişan şi A. invit incl. pe masive şi grupe de munţi. În 1940 a realizat primele premiere. după aceea s-a stabilit definitiv în oraşul Braşov. pentru adevăratul alpinism. La 19 ani. traseul Streaşina Crestei. a făcut primul rapel pe zidul casei. 15 din localitate. a condus numeroase ascensiuni colective. Hilgers şi C. grad IV A (Păun Busuioc şi Gheorghe Crişan). şi anume Erciyes (3 910 metri) cu peretele său de gheaţă. Constantinescu). Mircea Opriş. cu două maşini Dacia 1100. a început propaganda prin conferinţe. Dincolo de multitudinea premierelor efectuate. de vară şi de iarnă. eventual. I. A mers pe munţi şi în Triglav. Viorica Gheoarcă. Păun Busuioc are o mare dragoste pentru munte. Munţii Făgăraşului. Alpinism.R. sub titlul Hindukuş 75 expedicio. străbătînd un mare circuit în Turcia. ION COMAN. Z. totodată. organizată de Clubul alpin român. a trecut peste Munţii Alborz. Timp de cincisprezece ani. Constantinescu. îndată ce s-a stabilit la Braşov. pereţii din Guţanul. — a urcat Vîrful Lenin (7 134 metri). Pe lîngă „leagănul căţărăturii româneşti". i s-au conferit mai multe diplome şi medalii. Kovacs şi Anton Demeter). a unui nomenclator cu toate premierele. A fost membru în comitetul F. grad IV A (Păun Busuioc. arbitru şi conducător al alpin iadelor de iarnă în Retezat.T. La 16 ani a urcat pe muntele Postăvarul. Munţii Rodnei etc. Tabelul cu o parte din premierele realizate de Ion Coman. în Muchea Roşie.. Anca. Odinioară şi azi — 1969. la Marea Caspică. Păpuşa— Piatra Craiuiui. 1975 — traseul Tinereţii. 1962 — traseul estic din Scaune. Masivul Postăvarul — Pietrele lui Solomon: 1961 — traseul Central. iarna şi vara. traseul nord-estic din Scaune. Gheorghe Crişan. tovarăş în traversările de iarnă. iar în 1968 —1975 s-a ocupat de Cercul de turism al şcolii generale nr. urcînd pe Erciyes (pînă la 3 700 metri). mergînd singur. Gheorghe Crişan şi L Dragomir). Pirin. Z. cu scop alpin şi cultural. În afara acestor cărţi. A colaborat la Buletinul alpin (Braşov) şi este autorul mai multor poezii cu subiect de munte. A scris cărţi prin intermediul cărora şi-a exprimat dragostea pentru munte. Ţancul Uriaşului din Valea Seacă a Caraimanului. la 49 de ani. Hornul Ascuns şi altele.care menţionăm pe cele mai importante. abruptul Coştilei. avînd că „îndrumător" Buletinul Clubului Alpin Român. grad IV A (Păun Busuioc. unde a suit vîrful cel mai înalt din centrul Anatoliei (împreună cu Valentin Garner). Tot împreună s-au căţărat în coardă la premiera Hornului Adînc. grad IV A (Păun Busuioc şi Simion Schmidt). grad IV A. s-a dedicat cu pasiune îndrumării tinerilor din asociaţia Creaţia—Braşov. Creasta Doinelor. Domşescu şi Ladislau Kacuks). iar de atunci încoace.T. grad IV B (Păun Busuioc. Ciucaşul. A fost însoţit pretutindeni de soţia lui. Dragomir. a urcat (cu Anton Demeter) cel mai înalt vîrf din Iran.R. dintre care menţionăm pe Eugen Bindu. Vîrful şi Creasta Picătura. un alt mare circuit în Turcia şi Iran. În paralel cu practicarea alpinismului. apoi a suit. Alexandru Sipeţeanu şi Blasiu Orban). Atunci s-a asigurat în primele pitoane. pe care-l cunoaşte foarte bine. 1972 — a străbătut. şi al Comisiei de alpinism a judeţului Braşov.A. ambele escaladate de aceeaşi echipă. traseul Creaţia. cap de coardă era Emil Fomino. cu bivuac în perete). în 1950. În 1950 Walter Kargel a urmat o scoală de tehnică alpină la refugiul Coştila. comics1 în: Komm mit 1970—1977. din Umărul Gălbenelelor. 1960 (Ionescu Crînguri). 1976. România pitorească 1972—1974. Brîul Mare al Coştilei (Walter Kargel şi Andrei Ghiţescu) şi Creasta Pietrii Craiului.G. În 1941 a coborît cu schiurile Valea Cerbului. E autor de schiţe de trasee şi hărţi în seria „Călăuza turistului" pentru titluri ca Bucegi. Sportul 1963—1970. condusă de Fritz Moravec. ca ascensiuni.A. A fost pe munte prima oară cu tatăl său. Viena. Mujicicov). la 8 iulie 1928. A văzut lumina zilei în Bucureşti. a început sa meargă pe munte la vîrsta de zece ani. grad IV. Walter Kargel a început să efectueze cîteva premiere: Piatra Craiului. 1964— 1981. ascensiune condusă de Simon Culică. Primul contact cu alpiniştii l-a avut în 1949. Prima tură condusă în cap de coardă a fost Vîrful Picătura. Almanahul turistic O. a umblat mai întîi pe poteci. unele chiar de mai multe ori: Lespezile. de fotografii la ghidul Bucegii. cînd a participat. 12 septembrie 1955. Muchea Brînelor. Neuer Weg Kalender 1966. Postăvarul. Walter Kargel a fost membru al Siebenburgischer Karpaten Verein (S.V. Tot cu A. A traversat masivul Retezatului — solo — în 1955. la o ascensiune pe Valea Mălinului. Fisura Albastră. Eftimie Croitoru. . Piatra Craiului. Dresda. Hornul din Valea Coştilei şi Creasta Coştila—Gălbenele. a realizat. A scris următoarele cărţi: Trasee alpine în Carpaţi. În 1943 a condus un grup de studenţi pe creasta Morarului. Ceghet Kara Saşi. Autor de articole. pe drumul Schiel platou—Vîrful cu Dor—Sinaia.K. aici. 1976— 1983. Walter Kargel este un pasionat al muntelui. 1979. în cadrul asociaţiei Turismului popular. Bucureşti. schiţe. Munchen. 16 iunie 1968. peretele de gheaţă Barenkopf — nordwand (3 400 metri). 1972 şi Alpine Anstiege der Karpaten (Trasee alpine în Carpaţi). 1981. Coştila. o destul de bogată experienţă montană. a urcat în 1949 văile Gălbenele. Cel dintîi traseu escaladat cu ajutorul unei frînghii a avut loc în 1950 pe traseul Coman. În traseul Trei Surplombe (1952). sub îndrumarea lui Mircea Gheorghiu. Valea Albă a suit-o în 1936. Hornul Comănescu (Central) din Colţul Mălinului. Walter Kargel a mai escaladat următoarele trasee. al alpinismului şi al căţărăturii. adică din 1938. Neuer Weg 1964—1974.) şi este membru al Osterrei-chischer Alpen Klub (O. Vîlcelul Mortului şi Hornul Ascuns. Stanislavka Droga din Mnich—Tatra poloneză etc. R. 1976.. varianta Fisurii Albastre. În 1935 a mers pe Muchea Lungă din Clăbucetul Baiului. 1959 (A. Sport şi Tehnică 1963— 1971. Corespondent la revista Alpinismus. tot în acel an a mers la Peştera Ialomiţei. Nicolae Dimitriu). Din 1951. creasta de vest (3 770 metri) şi Pik Sciurovski (4 259 metri). Roumania Today 1962. Penteleul în 1940. cuceritorul Vîrfului Gascherbrun II (8 035 metri). peretele sudic al Văii Coştila grad V B (Dan Lubenescu şi Walter Kargel) şi traversarea peretelui Văii Coştila (aceeaşi echipă). 1961—1974. Ţapului. Zabikon şi Bostrendi—Tatra cehă. (Hohe Tauern). Ca orice începător. S-a născut în Bucureşti la 27 iunie 1923. 22—23 august 1954 — Fisura Verde din peretele Văii Albe grad V B (Walter Kargel şi Andrei Ghiţescu. Alpinism. Santinela de la Gîtul Iadului etc. o singură intrare. 1976. Fisura Suspendată.T. Tot în 1943 a suit singur pe Valea Seacă a Caraimanului şi a schiat la lacul Bîlea.N. apoi Vîrful Picătura. 1962 (Emilian Cristea. La 17 ani avea. traseul Andrei Ghiţescu.T. Mitrea).căţărătură ca: peretele nordic din Malioviţa—Bulgaria.K. cum îi spun prietenii. Activitatea de peste hotare: 1964. Puiu. 1958 (N. Delta Dunării. creasta masivului Făgăraşului. de schiţe şi hărţi la Unde sa schiem. Ciucaşul. Fisura Mare. din Valea Seacă a Caraimanului grad IV A (Dan Lubenescu şi Walter Kargel). Mitroi). 1959 (Mircea Bogdan). a coborît Valea Cerbului şi a ajuns în Buşteni. Ceahlău şi Godeanu (1977). ca şi al schiului. aşadar. 1966— 1983. 1974. creasta Munţilor Făgăraşului în 1938. traseul Aniversării (Radu Slăvoacă şi Walter Kargel). la Wandern und Bergsteigen. 21 august 1951 — un traseu în Degetul lui Călineţ (Emil Fomino şi Walter Kargel). Fisura Mult Dorită. în Alpi — profesor de alpinism la şcoala „Prietenii naturii" de la Mooser-boden. Bucegi.F. Dresda. Ascensiuni de iarnă: 1955. şi traseul Zlta Stena. EMIL FOMINO. cunoscînd astfel farmecul muntelui şi simţind atracţia lui. de acolo la Vîrful Omul. la Osterreichische Alpenzeitung. Mai tîrziu a ajuns 1 Comics. Giumalău. iar în 1957 a făcut ascensiuni pe munţii Rarău. A participat la alpiniada de vară şi de iarnă din 1958 şi 1959. în cap de coardă. 15 noiembrie 1953 — Fisura Galbenă. 1967. în Tatra — traseul Jastrabia Veza.) din 1970. Autor de desene la îndrumător de alpinism. premiera traversării de iarnă a peretelui Văii Coştila (aceeaşi echipă). caricaturi. 1956. cuvînt ce vine din limba engleză şi înseamnă „benzi desenate" sau „caricaturi povestite". Valea lui Zangur.P. în Caucaz — Vîrful Elbrus (5 633 metri). 1962 (Gh. Lespezile Lirei. grad VI. atît vara cît şi iarna. 1960 (Eugen Panighianţ). WALTER KARGEL. Bergwelt Rumă-niens (Munţii din România). marele tavan din peretele Gălbenelelor grad V A (Walter Kargel şi Radu Slăvoacă). membru al Turing-Clubului României. Bistriţei. Bucureşti. Pentru meritele lui în propagarea alpinismului şi pentru cele înfăptuite i s-a acordat în februarie 1982 titlul de maestru al sportului la alpinism. apoi Furcile în 1951. Rodnei. Afară de acestea. 21 august 1951 — Degetul lui Călineţ din Piatra Craiului. Andrei Ghiţescu şi Dorin Grigorescu. în timp ce-şi satisfăcea stagiul militar. pentru a urma cursurile organizate de Secţia de turism-alpinism a C. traseul Furcile. ca succesor al lui Mircea Bogdan. cu toate că traseul Fisura Roşie din peretele Văii Albe (Bucegi) îndeplineşte. traseul Santinela Padinei închise. Emil Fomino s-a retras din funcţia de antrenor şi din sistemul competiţional al alpinismului. din şase intrări. AUREL IRIMIA. 9 decembrie 1951 — premiera de iarnă a traseului Furcile din peretele Gălbenelelor (Emil Fomino şi Gheorghe Atanasiu. Aurel Irimia s-a remarcat prin curajul şi talentul de căţărător. În 1943—1944 a cunoscut pe tinerii din Grupul alpin universitar — G. peretele de gheaţă dinspre poarta Bucurei. fie prin cele cîteva articole de ziar ce purtau titluri ca: Asigurarea în alpinism. În anii 1956—1957 a antrenat secţia de alpinism a Institutului de proiectări rafinării Ploieşti şi între 1957—1958 secţia alpină a clubului Energia. sindicatul din care făcea parte l-a selecţionat şi l-a trimis la şcoala de alpinism de la cabana Curmătura din Piatra Craiului. Petre Strat. din Retezat. Emilian Cristea. două intrări). de cei cărora le-a împărtăşit din cunoştinţele sale în ale muntelui. Pentru campionatul din 1956 ţinut în peretele Suhardului din Cheile Bicazului. Mircea Enache). Cronologic. în 1958. Acum. fie singur. mai multe intrări). Emilian Cristea. activitatea de alpinist a lui Aurel Irimia s-a desfăşurat astfel: 24—27 iunie 1951 — fisura din Santinela Văii Cerbului. Muchea Frumoasă şi Fisura Frumoasă. 1953 — fisura Directă din Cheile Tătarului—Bucegi grad IV A (Emil Fomino şi alţii. Dan Finţescu. În 1950. Născut în Azuga (1929). din peretele Văii Albe grad V B (Emil Fomîno şi Ion Ionescu. în 1951. din peretele Gălbenelelor (Bucegi). Aşa a devenit membru al C. În cadrul acestei şcoli. că ofiţer. o intrare). Emilian Cristea. A mers şi prin Piatra Craiuiui. traseul nr. Victor Măciucă). Din 1953 a devenit membru al secţiei alpine a clubului Voinţa. El a parcurs în premieră. Josefina Petroff şi Marcian Bleahu. 1952 — traseul Fisura Suspendată din peretele Policandrului. 13 octombrie 1955 — Fisura Roşie.). ajungînd la o astfel de perfecţiune încît era cunoscut ca un alpinist de „escaladă liberă". ca antrenor. funcţie păstrată pînă în 1953. A urcat pentru frumuseţea muntelui şi a căţăratului.U. grad IV A (Aurel Irimia. Emil Fomino nu revendică nici un traseu de gradul VI. Energia — 6 Martie. cu Pincu Weintraub sau cu alţii. răsfoind notiţele. condiţiile acestui grad. unde a activat. o intrare). o intrare). fie cu Giovani Crosse. Căţărătura liberă în alpinism. Mariela Piatkowsky şi Josefina Petroff. 23—24 iulie 1953 — traseul Policandrului—Bucegi grad V B (Emil Fomino. prin dificultate. trasee de gradul V B.R. 18—20 iulie 1957 — traseul Izvorului. Tohan. echipa Emil Fomino. 5 iulie 1952 — traseul Surplombelor din peretele Văii Ţapului (Bucegi) grad V A (Emil Fomino şi Andrei Ghiţescu.a. secţie a Clubului alpin român: Dima Cocîreanu. a participat la sau a condus şi alte ascensiuni în premieră. A activat apoi în cadrele armatei. fie ca antrenor sau simplu căţărător.M. a fost legitimat la secţia de alpinism a Casei Centrale a Armatei. l-a luat în traseul Fisura Albastră. Conducerea clubului i-a încredinţat. o intrare). În 1951. al întreprinderii 6 Martie — Tohan.prin văile masivului Bucegi. Piatra Craiului grad IV A (Emil Fomino. IV B. care apoi a primit denumirea de asociaţia Torpedo. odată cu înfiinţarea cluburilor sportive. grad IV B (Emilian Cristea. cînd secţia alpină a clubului Dinamo s-a mutat la Braşov. grad V A (Aurel Irimia. cu care a urcat şi alte trasee.. Emil Fomino a rămas membru al clubului Voinţa. grad V B (Aurel Irimia. Erwin Csallner şi Andrei Simon a realizat patru trasee în premieră: Genţiana grad. Emil Fomino s-a înscris în secţia alpină a clubului Dinamo. cap de coardă. Gabi Stoenescu şi Chiriţă. postul de instructor şi şef al secţiei alpine.G. o intrare). Pioletul şi tehnica întrebuinţării lui în alpinism. 15 mai 1952 — peretele sudic al Caraimanului (Emil Fomino şi Andrei Ghiţescu. fără asigurare. În 1949. Mircea Popescu şi Emil Fomino. Constantin Radu). În tot acest timp.. sa îndrăgească şi sa iubească muntele. cu o singură intrare). într-o familie de oameni nevoiaşi. grad V A (Aurel Irimia ş. dar. Voinţa. Constantin Radu). din Padina închisă în Piatra Craiului grad V B (Valentin Garner. Ladislau Karacsony.. prin Munţii Făgăraşului. o intrare). Aurel Irimia. mai ales. După absolvirea şcolii s-a angajat tehnician la Societatea de Telefoane. au mai colaborat la premieră Dorin Grigorescu şi Andrei Ghiţescu). februarie-martie 1955 — parcurgerea crestei . dar mai ales la cursurile celei din aprilie-mai 1951 de la lacul Bîlea. grad VI A (Aurel Irimia.A.. martie 1952 — parcurgerea crestei Munţilor Făgăraşului de la Porceşti la Plaiul Foii (Emilian Cristea. fotografii şi decupări din ziare îşi aminteşte cu drag de tovarăşii de coardă. grad IV A. Puiu Petriu şi alţii. între alte performanţe. dar a fost membru şi al Turing—Clubului României şi al Clubului carpatin român. 2 (Emil Fomino şi Walter Kargel. 3 mai 1953 — traseul Puiu Petriu din Piatra Altarului—Cheile Bicazului grad IV B (Emil Fomino. a realizat următoarele premiere.A. 1953 — varianta Fisurii Albastre. 7 octombrie 1954 — traseul Lespezilor din peretele Văii Albe. tot singur. 1954 — traseul Muchea vestică a Turnuleţului. în cap de coardă: Dinamo. între timp. 7 iunie 1952 — creasta din Cheile Postăvarului (Emil Fomino. Constantin Radu). 1 iulie 1952 — traseul soldat Eftimie Croitoru. De mic copil a învăţat sa schieze. o intrare). Aurel Irimia. a suit de unul singur. dar încă de pe cînd era soldat antrenorul secţiei. Constantin Radu). Fisura Directă. prin Retezat. În cadrul cluburilor şi asociaţiilor unde a activat ca antrenor. iar iarna. între 1954— 1955. devenind profesor de sport.T.A. din care menţionăm: ianuarie 1952. Willi Dowitz şi pe alţii. a fost selecţionat şi trimis la şcoala de alpinism a C. seria a III-a. Walter Gutt. Ascensiuni peste hotare.. PAUL FOZOCOŞ. El s-a încadrat în sistemul competiţional al alpinismului la începutul anului 1955. Rîpa centrală. 7 octombrie 1955 — traseul Muchea Pintenului din peretele Văii Albe. Emilian Cristea). S-a născut în Cluj-Napoca în ziua de 28 aprilie 1932. 1954 — traseul Surplombele din Policandru—Bucegi. Adrian Tănase. Cînd avea trei ani. În 1950. Cu Alexandru Floricioiu a încercat să urce Hornul din peretele Văii Coştila.R. cap schimbat). Piatra Craiului. ianuarie 1957 — traseul Santinela Văii Cerbului. A activat în această secţie pînă în 1958 cînd a trecut la clubul Dinamo Braşov. Matei Schenn. grad IV B (Paul Fozocoş. reîntorcîndu-se. grad IV B (Dumitru Chivu. premieră de iarnă (Aurel Irimia.C.A. A început sa se ca-ţărc prin 1948 în Piatra Mare şi în Piatra Craiului. Aurel Irimia a făcut parte din comitetul F. grad V B (Alexandru Floricioiu. Iarna. În 1952 a trecut la secţia alpină a clubului Dinamo—Bucureşti. A fost monitor şi instructor la mai multe şcoli de alpinism. de la cabana Curmătura din Piatra Craiului. 1970. Pentru frumoasa şi rodnica sa activitate i s-a conferit titlul de maestru al sportului la alpinism în 1955 şi titlul de maestru Emerit în 1969. Ladislau Karacsony ş. grad IV B (Ladislau Karacsony. Ilie Vlădăreanu. Matei Schenn). mai întîi prin munţii Braşovului (Tîmpa şi Postăvarul). în Tatra cehă. Ladislau Karacsony.a. 1 august 1960 — Hornul peretelui central din Padina închisă. (Paul Fozocoş şi alţii). grad V. grad V B (Aurel Irimia. În 1949. ALEXANDRU FLORICIOIU. Vejdite. în tovărăşia căruia a făcut mai multe excursii. Paul Fozocoş a făcut parte din secţia alpină a clubului Voinţa-Bucu-reşti. Călimanului (Aurel Irimia. din Biroul Federal şi din Comisia Centrală de Alpinism. Paul Fozocoş a realizat în 1952 premiera traseului Surplomba Mare din Bucegi (Paul Fozocoş. 1957 — fisura Lăstunilor—Bicaz. În 1938. Emilian Cristea). Matei Schenn ş. Aurel Irimia). grad VI.. La 5 mai 1967 i s-a conferit titlul de maestru al sportului la alpinism. Ion Draşoveanu. din 1971. grad IV B (Ladislau Karacsony.R. unde. activînd în secţia de alpinism a asociaţiei Flamura Roşie. 1959 — traseul Muchea din Santinela Blidului Uriaşilor.a. Emilian Cristea). la cabana Pietrile din Munţii Retezatului. ianuarie 1956 — traversarea munţilor Rodnei. grad VI (Paul Fozocoş şi Nicolae Jitaru. peretele sudic al Clăii Mari. Paul Fozocoş a înfiinţat secţiile alpine Viscoza—Lupeni şi C. grad IV A (Aurel Irimia.F. S-a născut la Tîrgovişte la 8 iulie 1930. traseele: Studenţilor. Paul Fozocoş şi Norbert Hiemesch). Ion Coman.).— Petroşani. a fost monitor la alpinism din 1959.. Piatra Craiului. după aceea. octombrie 1955 — traseul Diana din peretele Dianei. Ion Oancea ş. a întîlnit pe Alexandru Floricioiu. secund sau cap schimbat. din nou la Dinamo Braşov. aşa că aproape toată copilăria şi-a petrecut-o pe Tîmpa sau pe Cristian. traseul Zabikon. grad VI B (Dumitru Chivu. La terminarea studiilor superioare a ocupat funcţia de antrenor al secţiei de alpinism a clubului Dinamo . Mircea Opriş şi Nicolae Bul-mez. a urcat pe Vîrful Panoramik (5 800 metri). Fiu al unui fost ostaş din vînătorii de munte. Emilian Cristea. Cheile Bicazului.T.). Avînd însuşiri pedagogice. 1957 — traseul Lespezile Lirei. 1968 — traseul Armata. Ladislau Karacsony). Ladislau Karacsony).R. Din 1953 secţia de alpinism a acestui club s-a mutat la Braşov. 1967. cum şi alte două trasee de gradul IV. Ion Oancea şi Paul Fozocoş). grad V A (Emil Fomino şi Paul Fozocoş). în 1955 (Alexandru Floricioiu şi Paul Fozocoş) şi în 1956 (Alexandru Floricioiu. Aurel Irimia. grad IV A (Aurel Irimia. în Bulgaria (Malioviţa). Atît la Dinamo cît şi la Voinţa Paul Fozocoş a realizat mai multe premiere. antrenor din 3 aprilie 1972 şi instructor la şcolile alpine ale F.G. 17 iunie 1960 — traseul Frontal din Turnul Galben al Dianei. 11— 15 octombrie 1955 — traversarea peretelui Văii Albe. A traversat Carpaţii Meridionali în două rînduri.B. Victor Măciucă. Aurel Irimia. 1959 — traseul 23 August din Claia Mare. Gheorghe Atanasiu şi David Popa). Ladislau Karacsony. Aurel Irimia.R. grad V şi Al doilea Congres. Alexandru Floricioiu a urmat cursurile Institutului de educaţie fizică. Din 1960. devenind Dinamo Braşov şi avînd că antrenor pe Gheorghe Roşculeţ.a. cînd s-a legitimat la secţia de alpinism Braşov a clubului Voinţa. grad IV (Paul Fozocoş şi Ion Coman). iar din 1975 a îndeplinit funcţia de şef al comisiei de arbitri din Comisia centrală de alpinism a F. a început să colinde la 16 ani. Din 1954 şi pînă în 1962. grad IV A (Paul Fozocoş şi Liviu Munthiu). ascensiune ce nu le-a reuşit. grad VI B (Ladislau Karacsony. în cadrul taberei Dinamo din Piatra Craiului — traseul Moara Dracului (Gheorghe Atanasiu şi Paul Fozocoş). Piatra Craiului. în Bulgaria. unde a avut ca antrenori întîi pe Mircea Bogdan şi apoi pe Emil Fomino. Aurel Irimia.T. ajungînd la refugiul Coştila. familia s-a mutat la Braşov. traseele: Al doilea Congres al P. în mijlocul nămeţilor. 1963. Suhardului. a venit cu părinţii la Bucureşti.A.Carpaţilor Meridionali (Aurel Irimia. Aici a avut printre colegi şi pe Ion Boitorii şi Ileana Goilav. A murit în ziua de 14 martie 1970. grad VI (Nagy Nicolae şi Paul Fozocoş). 1964 — traseul Hornul Mare de la Izvor. grad VI: Winclu. cînd avea opt ani. În 1972 a fost în Pamir cu Alexandru Floricioiu.). A funcţionat şi ca arbitru din 1968. Ladislau Karacsony). apoi prin Bucegi. Înainte de 1950 l-a cunoscut pe Carl Lehmann. cap de coardă.M. Matei Schenn). Matei Schenn. Gheorghe Crăciun şi Valentin Garner. grad V B (Alexandru Floricioiu. grad V A (Valentin Garner şi Bety Gheorghe.T.R. unde a activat un an. în Pamir— U. Cu această asociaţie a participat la campionatul republican de alpinism din 1956. Timp de cinci ani. 28 octombrie 1958 — traseul Fisurile Centrale din Padina lui Călineţ.. curat. Pentru meritele lui sportive a primit în 1957 odată cu Viorica Canarache. în cap de coardă. 20 august 1960 — traseul 23 August din peretele Padina Popii. grad VI B. grad V B (Emil Fomino şi Valentin Garner. 14 august 1957 — Fisura nordică din Turnul Mare al Dianei. în acest grup de turişti-speologi. un pasionat om de munte. grad VI B (Alexandru Floricioiu. a reuşit. proaspăt înfiinţată. 29 septembrie 1960 — traseul Genţiana — din peretele Padina Popii. august 1972— Vîrful Comunismului (7. iar în 1969. Valentin Garner a realizat 29 de premiere alpine. titlul de maestru al sportului la alpinism. a participat la concursuri. al cărui şef local era Alexandru Somogy. două intrări). a umblat în Munţii Apuseni. grad V A (Valentin Garner şi Gustav Geherbe. Ascensiuni de iarnă: martie 1955 — Carpaţii Meridionali (Alexandru Floricioiu şi Paul Fozocoş). două intrări). S-a născut în Sibiu la 27 noiembrie 1932. Piatra Mare: 1954 — traseul Central din Piatra Scrisă. două intrări). cap schimbat). transformată în asociaţia Energia şi apoi Torpedo. august 1958 — Fisura Mare. Paul Fozocoş şi Ion Oancea).a. Nicolae Jitaru şi Tudor Hurbean. 20 august 1960 — traseul Alveolelor din peretele Padina Popii. Alexandru Floricioiu şi Aurel Irimia au primit titlul de maestru emerit la alpinism. grad V B (Alexandru Floricioiu şi Tudor Hurbeari. În afara activităţii de instructor şi antrenor. După plecarea lui Fomino. 28 octombrie 1961 — traseul Lespezile din peretele Padina Popii. cea mai mare altitudine atinsă de români). În compania tatălui său. cu pitoane puţine. două intrări). grad V A (Alexandru Floricioiu şi Ion Mihai). două intrări). grad V A (Valentin Garner şi Bety Gheorghe.A. traseu de campionat). Sub îndrumarea noului antrenor. S-a înscris în secţia de alpinism a asociaţiei Metalul— Zărneşti. Terminînd studiile. Alexandru Floricioiu este autorul unui ghid al masivelor Postăvarul şi Piatra Mare. în Bulgaria. ocupînd locul 3 (Traian Flucuş. Tudor Hurbean) . 8—9 iunie 1957 — Lespezile Lirei. două intrări). grad V B (Valentin Garner şi David Toacşe. iulie 1958 — Muchea nord estică din Brîul Răchiţii (Alexandru Floricioiu. grad IV B (Norbert Hiemesch şi Alexandru Floricioiu). VALENTIN GARNER. grad V A (Valentin Garner ş. iulie 1958 — Fisura de Cristal (Alexandru Floricioiu şi Norbert Hiemesch. 28 octombrie 1961 — traseul Sîngele Voinicului din peretele Padina Popii.P. A participat. grad V A (Valentin Garner şi Karol Schepp.495 metri).S. Paul Fozocoş şi Ion Oancea) . 27 aprilie 1959 —Creasta Arpăşelului — Munţii Făgăraşului (Alexandru Floricioiu. grad V B (Alexandru Floricioiu şi Norbert Hiemesch. În 1948. Colindînd mai întîi în munţii Cibin—Lotrioara.S. Piatra Craiului: 18—20 iulie 1957 — traseul Izvorului din peretele Padinei închise. 1965 — traseul Celor trei Surplombe din Padina închisă. Paul Fozocoş şi Norbert Hiemesch).. (Alexandru Floricioiu şi Norbert Hiemesch). fiind elev la Oradea. a activat în cadrul asociaţiei Turismul popular — A. în 1953 a fost repartizat la Uzina 6 Martie din Zărneşti. a rămas el ca instructor al secţiei. grad V A (Valentin Garner şi Karol Schepp. Valentin Garner şi Gheorghe Pop). Avînd un stil propriu de căţărătură. secund sau cap schimbat. Cheile Bicazului: septembrie 1958 —Fisura Artei. numeroase premiere de trasee alpine. alpiniade şi cupe. secund sau cap schimbat. El a fost instructor şi instructor principal la mai multe şcoli de alpinism şi director al şcolilor de alpinism organizate de F. două intrări). două intrări şi două nopţi bivuac în perete). grad VI A (Valentin Garner şi Ştefan Ciortan. (Alexandru Floricioiu şi Adrian Tănase. martie 1956 — Carpaţii Meridionali (Alexandru Floricioiu.R.Braşov. în 1951. 20 iulie 1958 — traseul Floarea de colţ din Turnul Mare al Dianei. a cunoscut frumuseţile naturii. Ascensiuni peste hotare: 1964. în cap de coardă. două intrări).T. iar din 1962 ca antrenor. A copilărit şi a crescut pe Valea Sadului. Cheile Bicazului: 1964 — traseul Finala '64 (Emil Coliban. al cărui antrenor era Traian Flucuş. Emil Fomino. Valentin Garner a ajuns la adevărata maturitate de alpinist. 9 septembrie 1957 — Fisura din peretele Găvanului (Central). În 1957 a revenit la asociaţia Metalul— Zărneşti. grad V A (Valentin Garner şi Mihai Gabor. Cheile Butii: 1962 — au fost efectuate trei trasee de gradul IV B (Valentin Garner şi Gheorghe Crăciun. cap schimbat). Bucegi: septembrie 1956 — Fisura Albastră. . martie 1957 — Creasta Piticului şi Creasta Cornul Caprei—Piatra Craiuiui (Alexandru Floricioiu şi Norbert Hiemesch). după care s-a legitimat pentru asociaţia Celuloză— Zărneşti. cap schimbat) Piatra Craiului: 1957 — peretele vestic din Padina lui Călineţ. cap schimbat) . la cercetarea avenului de la Bodfia în tovărăşia cunoscutului cercetător speolog Tibor Jurisak. 1. Majak (Merl-eke). Valentin Garner şi Zoltan Kovacs). Turcia: Gheţarul nordic Erciyes (Ion Coman şi Valentin Garner). Cehoslovacia: 1965 — traseul Puşcaş. gradul VII. grad V A (Matei Schenn. grad VI. LADISLAU KARACSONY.Premiere de iarnă: februarie 1957 — Creasta Vulturilor—Bucegi (Valentin Garner şi Putz Werner). 2 din acelasi perete. muchea sudică din acelaşi perete. Valentin Garner a primit titlul de maestru al sportului la alpinism. din acelasi perete. Activitatea de peste hotare. grad V B (Ladislau Karacsony. a participat la primul campionat de căţărătură.). Muchea Tărîţa pînă în Vîrful Tărîţa (Valentin Garner. traseul nr. 1959 — traseul 23 August din Claia Mare. 17 trasee. 15 octombrie 1955 — traseul Victor Măciucă din muntele Tătaru Mare. Grossglockner—Pal-lavicinirinne (Valentin Garner. Ladislau Karacsony). grad IV A (Emilian Cristea. În 1953. Richard Mitterer. 3. Austria — Wilder Kaiser. 7 octombrie 1955 — muchea Pintenului Văii Albe. cîştigînd numeroase titluri de campion şi a efectuat alături de alţi colegi de club numeroase premiere alpine în cap de coardă. grad V A (Aurel Irimia. Ladislau Karacsony). grad IV B (Dumitru Chivu. A participat la toate concursurile. 1969 — Tatra. grad IV B (Ladislau Karacsony. Ladislau Karacsony. Draci Vez (Draci sporo). gradul VII. îl găsim în septembrie 1953 conducînd un grup pe traseul Furcile din peretele Gălbenelelor. Hinducuş. 1979. Matei Schenn. din acelaşi perete.D. Matei Schenn). Anton Demeter şi Thomas Trubswetter). grad V A (Aurel Irimia. Ladislau Karacsony). Strahlhorn. gradul VII B. Bucegi: 1 octombrie 1954 — traseul Lespezile din peretele Văii Albe. Matei Schenn. Ion şi Nicolae Cojanu. Hoher Torstein—Siidwand. şi A. grad V B (Matei Sohenn.A. 2. gradul VII A. din care în zona SKA-LAK. din acelasi perete. grad V (Valentin Garner cu un ceh). Ladislau Karacsony). 1974 — Ceski ray—Munţii Elbei (Valentin Garner cu alpinişti cehi şi din R. Franţa: Mont Blanc. grad V A (Dumitru Chivu. Aurel Irimia). 4 din acelaşi perete. grad V A (Ladislau Karacsony. Ladislau Karacsony).B. Matei Schenn). a început de mic să colinde dealurile şi apoi munţii din jurul Braşovului. Piatra Craiului: 18 iunie 1960 — traseul Umărul Padinii Popii din Turnul Mare al Dianei. grad IV A (Matei Schenn. cap schimbat). Talwăchter— Ost-kante. Ladislau Karacsony. Pentru activitatea depusă ca alpinist. Ladislau Karacsony). cap de coardă). grad IV A (Matei Schenn. traseul Floarea de Colţ. grad IV A (Matei Schenn. 1959 — muchea din Santinela Blidului Uriaşilor. cap schimbat). Leo Schlechter şi Anton Demeter). Mer de Glace (Valentin Garner şi Anton Demeter). 1957 Creasta Carpaţilor Meridionali (Valentin Garner. s-a legitimat la secţia de alpinism a clubului Dinamo Braşov. Ladislau Karacsony). grad V A (Aurel Irimia. Aurel Irimia. grad IV (Valentin Garner şi Ştefan Ciortan. Gheorghe Crăciun şi Lazăr Vilmoş). Petre Cristina). 3. Matei Schenn). În 1954. 11—15 octombrie traversarea Lespezilor în peretele Văii Albe. grad VI (Valentin Garner şi un ceh. cînd. gradul VI + (Valentin Garner. grad V B (Emilian Cristea. Emilian Cristea). Matei Schenn. După 1948. Aşa. Ekerweg. grad V A (Victor Măciucă. grad IV A (Aurel Irimia. cu cehii. grad VII—Fisură. traseul Hornul Agăţat. 1975. Anton Demeter. gradul V (Valentin Garner şi Richard Mitterer). 1964 — traseul Hornul Mare de la Izvor. 2. gradul VI (Wolfgang Ginzel şi Valentin Garner. februarie 1961 — Piatra Craiului. record nedepăşit de nimeni pînă în prezent). grad IV A (Ladislau Karacsony. muche. 1 august 1960 — Hornul peretelui central din . traseul nr. Victor Măciucă). Ladislau Karacsony). Creasta Drăcia. Creasta Podrăgelului (aceeaşi echipă). cap schimbat sau secund. 1977. Ca mulţi alţi copii braşoveni. în Risy. de la Valea Crăpăturii şi pînă în Şaua Funduri (Valentin Garner şi Mircea Popescu. cînd condiţiile de practicare a turismului şi alpinismului s-au schimbat. traseul Colţul Moşului din muntele Moraru. Aurel Irimia). muchea înaltă din peretele cu Florile. cu înnoptări în grote). Afganistan (Ion Coman. Kapelnic (Sesghke weg). satisfăcîndu-şi serviciul militar. 5 din acelasi perete. grad V B (Matei Schenn. traseul diretissima din Christaturm. Falkenstein—Sudriss. campionate şi alpiniade ce s-au ţinut în perioada respectivă. a fost legitimat pentru secţia de alpinism a asociaţiei C. grad VI B (Ladislau Karacsony. Aurel Irimia). Ladislau Karacsony). din care enumerăm mai jos pe cele mai importante. în Ceski ray (Valentin Garner a urcat. Florin Mihăilescu. traseul nr. s-a mers patru zile.A. în Munţii Elbei: 1. Ladislau Karacsony). grad V B (Ladislau Karacsony. s-a înscris în asociaţia Spartac şi a făcut astfel numeroase excursii şi escalade. Faţa sud-vestică a aceluiaşi perete. Aurel Irimia. Karl Heinz Syptetz. Emilian Cristea). grad IV B (Ladislau Karacsony. pentru o scurtă perioadă. 1970.C. Ladislau Karacsony. Leo Schlechter şi Anton Demeter). S-a născut în Braşov îa ziua de 21 ianuarie 1933. Creasta Piticului (Valentin Garner. ianuarie 1960 — Munţii Făgăraşului. Brîul lui Răducu. Fleischbank—Ostwand. din peretele Urlătorii Mari. Ladislau Karacsony a întreprins numeroase ascensiuni de antrenament şi perfecţionare a măestriei sportive. şi 4. Gheorghe Crăciun şi Ştefan Ciortan). traseul Oschelpanzer. traseul nr.G. 1 din peretele cu Florile. traseul Genţiana. Rinpfischhorn—Elveţia (Valentin Garner. Adlerhorn. peretele nordic al Ganeg. februarie 1957 — Brîul ele mijloc din Piatra Craiului. traseul 25 Octombrie. peretele sudic al Clăii Mari. Braşov). 1977. Ladislau Karacsony). (transformată în C. în şaisprezece zile şi jumătate. traseul Faţa cu Ferestre din Turnul Mălăeşti. unde a stat pînă în anul 1965.S.O. Ladislau Karacsony). gradul VII. 16 iulie 1957 — muchea estică a Turnuleţului. dinspre Dorne du Gouter. 2 intrări). ca tînăr muncitor în cooperaţie. cu trei nopţi petrecute în traseu).R. cap schimbat). grad V A (Tudor Hurbean. a venit în Bucureşti în 1945. A mers întîia oară pe munte într-o excursie colectivă organizată de asociaţia Locomotiva. s-a legitimat la secţia de alpinism a clubului sportiv Dinamo Braşov. fiind. Tînărul de 17 ani s-a entuziasmat şi a continuat să meargă de fiecare dată cînd se organiza vreo excursie. Fisura Strungii cu Mesteceni. a început activitatea sportivă în anul 1950 la clubul Voinţa-Sibiu. sub conducerea vechiului alpinist Virgil Georgescu. a fost antrenor în anii 1955—1956. Tudor Hurbean. 1957 — traseul Santinela Văii Cerbului (Aurel Irimia. Ladislau Karacsony). Ladislau Karacsony a primit în 1964 titlul de maestru al sportului la alpinism. fie cap schimbat. Piatra Mare: 1957 — traseul Victor Măciucă. 1956 — traversarea Munţilor Rodnei (Aurel Irimia. Dumitru Enoiu). pe lîngă o rodnică activitate.A. august 1958 — Fisura Mare din peretele Văii Coştila. Născut la 10 mai 1933 în comuna Draşov. MATEI SCHENN. grad V B (Dumitru Chivu.. Gheorghe Andreica. grad IV B (Ladislau Karacsony. cu echipa Dinamo (Tudor Hurbean. Ladislau Karacsony). în acelasi timp. un căţărător de înaltă clasă1. Pentru frumoasele realizări aduse alpinismului românesc. unde a activat pînă în 1961. grad IV B şi traseul nr. o intrare). de la Porceşti la Plaiul Foii. azi Alba. iar în aprilie 1953 a urmat cursurile scolii de alpinism de iarnă la lacul Bîlea din Munţii Făgăraşului. Tudor Hurbean. grad V B (Aurel Irimia. 1 din creasta Gemenele. Alpinism peste hotare — Bulgaria: 1963 — traseul peretele Negru.Padina închisă. grad VI B (Alexandru Floricioiu. Ascensiuni de iarnă: 20 februarie — 26 martie 1955 — parcurgerea crestei Carpaţilor Meridionali (Aurel Irimia. Matei Schenn. Sportul popular. grad IV B (Tudor Hurbean. Bucegi: 1954 — traseul Faţa înaltă din Valea Seacă a Caraimanului. Lad'islau Karacsony). Nicolae Jitaru. Nicolae Jitaru. Munţii Retezatului: traseul nr. Tudor Hurbean a activat şi ca instructor. Ladislau Karacsony. participantă în 1953 la primul campionat de căţărătură al R. Emilian Cristea). grad VI B (Dumitru Chivu. Cheile Bicazului: septembrie 1958 — Fisura Artei. avîndu-l ca instructor pe Aurel Irimia. 1962 — traseul Pintenilor. campionat desfăşurat în Turnul Seciului-Bucegi 1 Cf. A cîştigat campionatul de căţărătură din 1954. seria a doua. Cheile Bicazului: 1962 — traseul Pintenul lui Cătălin. arbitru sau monitor la şcolile de alpinism. grad IV B (Emilian Cristea. echipa clasîndu-se pe locul 5. S. . dintr-un singur efort. S-a mutat la Bucureşti unde şi-a desfăşurat activitatea sportivă în cadrul aceluiaşi club. Aici. Ladislau Karacsony). cînd a părăsit sistemul competiţional. Ion Balteş. Matei Schenn. În toamna anului 1951 a început căţărătura. 1965 — traseul Vînătorilor de munte din Turnul Bardosului. cap schimbat. primul traseu urcat fiind Creasta Coştila—Gălbenele. În anul 1954 a făcut parte din lotul reprezentativ al României în întîlnirea amicală cu alpiniştii cehoslovaci. „fiind cel mai bun cap de coardă". de pe Rarău. Ladislau Karacsony). pe primul loc a ieşit Tudor Herbean. A participat în iarna 1955 la parcurgerea crestei masivului Făgăraşului. grad V A (Ladislau Karacsony. cap schimbat). grad IV B (Ladislau Karacsony. la şcoala de alpinism de la Peştera Ialomiţei. pe Valea Gălbenelelor (Bucegi). Emilian Cristea). Tudor Hurbean. Aşa a parcurs văile din masivul Bucegi. unde a practicat atletismul. Cheile Turzii: peretele Scoruşului.P. Succesele şi performanţele cele mai frumoase le-a realizat în cadrul clubului Dinamo Braşov.S. alegîndu-l ca sport preferat. Nicolae Jitaru. Nicolae Jitaru. Tudor Hurbean a înscris în „inventarul" traseelor alpine din România cîteva. Ladislau Karacsony. în 1964. A fost selecţionat în echipa Voinţa. Din 1951 s-a dedicat alpinismului. completîndu-şi pregătirea sub îndrumarea antrenorului Mircea Bogdan şi a celorlalţi colegi. din 10 iulie 1956. Născut în Sibiu la 19 octombrie 1933. o intrare). remarcat ca un element de valoare. iar din 1965 la clubul Steaua. făcîndu-şi serviciul militar. corectitudinii şi calităţilor excepţionale. judeţul Sibiu. a fost declarat. Pentru bogata lui activitate. Din 1961 pînă în 1965 s-a legitimat la clubul Voinţa. Ladislau Karacsony). comportării sportive. pînă în 1968. TUDOR HURBEAN. 2. prin 1950. fie în cap de coardă. Tudor Hurbean a participat la primul campionat de căţărătură din 1953. Emilian Cristea). Masivul Făgăraşului: 27 aprilie 1959 — Creasta Arpăşelului (Alexandru Floricioiu. Braşov. avînd ca instructor pe Mircea Crăciunescu. în compania lui Walter Kargel. La campionatul republican individual din 1955. 10 iulie 1956 — Fisura din Santinela Blidului Uriaşilor. cu asociaţia Locomotiva. grad VI A (Dumitru Chivu. Matei Schenn. cap schimbat. Mai tîrziu s-a angajat lucrător la Atelierele “Griviţa Roşie". Nicolae Jitaru. iar în 1955 a mers în R. înotul şi turismul. Ladislau Karacsony). Cehoslovacia şi în 1959 în Bulgaria. maestru al sportului la alpinism. Cheile Nerei: 1963 — traseul Comorilor. urcate în premieră. ca elev. grad V A (Tudor Hurbean. respectiv A. grad V B (Alexandru Floricioiu. În vara anului 1952 a participat. În 1953. Sub îndrumarea antrenorului Toma Boerescu a făcut progrese remarcabile. Aurel Irimia). grad IV A (Matei Schenn. Emilian Cristea). Matei Sohenn).a. s-a transferat la secţia de alpinism a clubului C. grad V B (Dumitru Chivu. grad IV A (L. Cheile Vîrghişului: 12 august 1971 — Santinela Peşterii. traseul O peretele cu Florile. Nicolae Nagy. grad V B (Matei Schenn.R. l-a îndrumat către casă pe drumul pe unde venise. Ladislau Karacsony). grad V A. ocrotit de cabanier care. grad V B (Matei Schenn. munte care-l fascina.S. Băiatul a dormit fără grijă. În 1974. 1959— traseul 23 August din Claia Mare. Aici. A activat ca instructor la toate şcolile organizate în cadrul M. şcoala de alpinism-căţărătură de vară. într-o zi frumoasă de vară. Matei Schenn a realizat şi o premieră în Cheile Bicazului.. grad VI A (Dumitru Chivu. Matei Schenn).(echipa s-a clasat pe locul 1). Dumitru Chivu. fiindcă aşa simţea el mai mult farmecul pădurii. grad VI A (Nicolae Nagy. Matei Schenn). grad IV B (Matei Schenn. Muchea Strungii din Claia Mare. grad IV B (Matei Schenn. Rică Enache. acelaşi perete. calea muntelui se deschisese pentru Nicolae Jitaru. Emilian Cristea). Emilian Cristea). Prin 1948 a făcut ascensiuni în compania bucureştenilor Pincu Weintraub. grad IV A (Matei Schenn.S. grad V B (Ladislau Karacsony. grad V A şi traseul Surplomba Hornului. A organizat şi condus. 1967 — traseul Intersectat. căruia i se spunea „Mutul". Matei Schenn). 1970 — traseul Aurel Irimia. — 1963 — Hornul Mare. la alpinism sau căţărătură. Aurel Irimia. a ocupat locuri fruntaşe. 1968 — traseul Armata. cum îi mai spun buştenenii). Aşa s-a făcut că. acelaşi perete. părinţii s-au mutat în Buşteni.C. în Munţii Făgăraşului. A învăţat şi să schieze.a. Aurel Irimia. A urcat mult singur. instructor principal pe George Petrescu-Bebe. A urmat. grad IV B (Dumitru Chivu. Păun. pe Valea Seacă a Caraimanului. 16 august 1971 — traseul Marius.A. grad V B (Matei Schenn ş. Matei Schenn a obţinut în anul 1969 titlul de maestru al sportului la alpinism. după satisfacerea serviciului militar. nu a mai putut rezista tentanţiei şi. 1972 — Hornul din Valea Lupului.. a participat la efectuarea unor premiere alpine. în cadrul selecţionatei M. grad V A (Matei Schenn. pe la şase ani. Emilian Cristea. Matei Schenn). Alexandru Bru-mărescu). Colaborînd cu ceilalţi alpinişti. iar între 1965 şi 1968. grad V B (Emilian Cristea. La „Cupa Dinamo 1 În publicaţiile vechi această vale apare cu numele de Valea Iepii. dar şi pe celelalte.. Ladislau Karacsony). judeţul Prahova. grad VI B (Dumitru Chivu.R. a lăsat pădurea în urmă şi a ajuns la cabana „Brav" din şaua Caraimanului. Ladislau Karacsony. De acum. traseul 1 acelaşi perete. Şcoala de iarnă a făcut-o în 1953 la lacul Bîlea. grad IV A (Matei Schenn. A mers. Ladislau Karacsony).A. grad IV B. în septembrie 1951. grad V B (Dumitru Chivu. Matei Schenn. grad V B (Dumitru Chivu.A. copilul se scula dimineaţa cu ochii pe muntele Caraiman. Din 1973 a activat ca antrenor al echipei de tineret A. organizată de secţia de turism a C. de la Peştera Ialomiţei.M. grad IV B (Dumitru Chivu. grad VI B (Ladislau Karacsony. Alunecarea pe fulgii albi de nea l-a dus în cele din urmă la sportul de performanţă. NICOLAE JITARU. Cabanier acolo era atunci un cetăţean mut. În acelaşi an. Din 1974 este secretar al Comisiei Centrale Tehnice de Alpinism şi membru în Biroul Federal.). Ladislau Karacsony). Emil Fo-mino şi alţii. Ca urmare a activităţii competiţionale şi a rezultatelor obţinute a fost selecţionat de mai multe ori în lotul R. În cadrul clubului Dinamo Braşov din care a făcut parte. Participînd la alpiniade şi campionate cu această asociaţie. grad V A (Aurel Irimia. Gheorghe Conteş etc. iar din 1949 cu buştenenii Constantin Nemeş. ca Valea Bujorilor sau Valea Priponului. foarte dragă lui. grad IV A (Matei Schenn.R. Matei Schenn). cîştigînd cu echipa lui locul I la campionatul republican pe 1954 şi la „Cupa 23 August". Cheile Bicazului: 1963 — Faţa Mare din Poliţele Bardosului. Pompiliu Moise.S. traseul Viesparului. transformat în 1960 în Casa ofiţerilor Braşov şi apoi în asociaţia sportivă Armata-Braşov. avînd ca director pe Dumitru Gheorghe.S. încet. cu paşi mărunţi. Matei Schenn). Matei Schenn). traseul cu Narcise. expediţia în Pamir — U.S. grad V A (Matei Schenn ş.G. 1963 — traseele Fisura Galbenă. traseul Hornul Agăţat din peretele Urlătorii Mari. În perioada 1970—1974 a fost secretar al Colegiului de antrenori şi competiţii.N. La scurt timp după acest eveniment. Ca metodist.-Braşov. a lucrat ca antrenor voluntar la clubul sportiv universitar-Bucureşti. Ladislau Karacsony).N. Aici l-a avut antrenor pe Emilian Cristea. Muchea înaltă.A. 14 august 1971 — traseul Turnul Porumbeilor. a doua zi. . Matei Schenn). cînd s-a realizat şi o premieră. din care menţionăm cîteva: Bucegi: 16 iulie 1957 — Muchea estică a Turnuleţului (Horoaba). cupe şi alpiniade.T. a participat la campionate.A. a pornit de unul singur pe Valea Jepilor1 (Valea Caraimanului. a adus contribuţii la elaborarea regulamentelor de competiţii şi clasificări la alpinism.R. Ladislau Karacsony). la diferite concursuri de coborîre. Aurel Irimia. mai cu osebire. grad IV A (Matei Schenn. A văzut lumina zilei la 8 decembrie 1933 în comuna Azuga. Faţa sud-vestică din acelaşi perete. traseul 4 din acelaşi perete. Emilian Cristea. 1958 — Muchea din Santinela Blidului Uriaşilor. traseul Floarea de Colţ din Claia Mare. traseul 25 Octombrie din Claia Mare. Matei Schenn). Creasta Centrală din acelasi perete. Petre Cristina). şi ca monitor la şcolile naţionale organizate de F. Încet. colegi de asociaţie.). Matei Schenn). al golurilor alpine şi al stîncilor. Ion Zăinescu. unde. În 1955. el şi colegii lui au cîştigat mai multe titluri de campioni R. Piatra Craiului: 16 iunie 1960 — traseul Turnuleţul din Padina Popii. Matei Schenn). În 1969. grad IV A (Nicolae Jitaru şi Gheorghe Rosculeţ). a organizat o secţie de alpinism la asociaţia Sănătatea—Arad. după care au urmat încă 4—5. pe atunci şeful Biroului local de turism—Arad. grad IV A (Francisc Wild.F. grad IV B (Nicolae Jitaru şi alţii. din Cheile Turzii.a. 10 iulie 1956 — Fisura din Santinela Blidului Uriaşilor.a.—Timişoara. Gheorghe Negustoru. cu renume internaţional. Pentru frumoasa şi bogata lui activitate a primit titlul de maestru al sportului la alpinism în 1967. Tot locul III l-a obţinut şi la campionatul individual din Rarău. 1960 — Fisura întreruptă din Prăpăstiile Zărneştilor. mai i 968 — Fisura Pintenului din Cheile Nerei. FRANCISC WILD. Francisc Wild. Cheile Bicazului: 1958 — Fisura Artei. Francisc Wild a fost angajat ca antrenor la secţia de alpinism a clubului sportiv Politehnica Timişoara. grad VI B (Alexandru Floricioiu. După zece ani. Victor Măciucă—Metalul Bucureşti. a ocupat locul I. totodată.C. individual — locul III. În 1956. membrii în expediţiile slovace pe Nanga Parbat: Iosef Psotko. organizate de I. Totodată. Nicolae Jitaru şi Ion Coleşiu). grad V A (Nicolae Jitaru şi Mircea Opriş). Fisura lui Căldare—Bucşoiu. grad IV B (Francisc Wild. ca sport de performanţă.. Tudor Hurbean. Cheile . în cap de coardă sau secund. la îndemnul profesorilor de la liceul mixt din localitate. din care menţionăm cîteva cu grad de dificultate mai mare de IV. grad IV B (Tudor Hurbean şi Nicolae Jitaru. suferind un grav accident în traseul Comorilor din Cheile Nerei (a ieşit un piton. locul I. Ion Coleşiu şi Nicolae Marian. Nicolae Jitaru şi Ion Coleşiu). în Munţii Zarandului (1947). 1963 — Hornul Negru din Marele Grohotiş. 1958 — traseul Tavanelor din peretele Brîului Mare al Coştilei. pe faţa de vest a Turnului Mare. — cap schimbat. 1960 — traseul Marian Nicolae. locul II.). avînd ca îndrumător preţios pe Kâlmân Dâvidhâzy. Nicolae Jitaru ş. locul I.).E. iar în 1971—1975. antrenor al clubului Dinamo Braşov în 1963. 2 intrări). Nicolae Jitaru a fost instructor la şcolile de alpinism din 1953 şi 1959. S-a născut în Arad la 2 aprilie 1939.a. În perioada 1950—1960 a mai practicat. grad V A (Nicolae Jitaru. În 1970. Gejza Hăk şi Ladislav Andrâssy. a avut ocazia să se caţăre cu alpinişti slovaci. După absolvirea şcolii. a început şi practicarea concursurilor de orientare. 2 intrări). Pentru perfecţionarea sa. urmînd. o zi). în 1961. a trebuit să renunţe la sistemul competiţional. grad IV B (Nicolae Jitaru şi Nicolae Marian). 1954 — Fisura din Faţa înaltă din Valea Seacă a Caraimanului. în Retezat.a. 1962 — Peretele Urlătorilor (Nicolae Jitaru ş. Cu aceasta a participat la toate campionatele republicane obţinînd locuri între III (1966) şi VI. în 1957.C. 1963 — Fisura Oblică din Padina închisă (Mircea Opriş. pe care a men-ţinut-o pînă în 1971. a activat la secţia alpină a asociaţiei Metalul—Gheorghieni.1955" a cîştigat locul I pe echipe şi locul III la individual. Walter Eisele. etapa I-a. Din 1965 a devenit antrenor la alpinism. Titus Ştefanov). diploma de onoare pentru merite deosebite. numeroase trasee în premieră. Cu această secţie a obţinut. grad IV B (Nicolae Jitaru ş. grad V B (Francisc Wild. Nicolae şi Gheorghe Jitaru —Avîntul Buşteni). din Vadul Crişului. Separat de această activitate bogată. 1963 — Turnul de Fildeş (Nicolae Jitaru. Premiere de iarnă: 1961 — traseele Eftimie Croitoru.F. 1967 — traseul Turnul de Fildeş (Mircea Opriş. în 1960 s-a înscris la secţia de alpinism a asociaţiei Metalul din localitate. iunie 1969 — Surplomba Neagră. pe echipe. Nicolae Jitaru ş.). în iarna 1959. Urmînd şcoala tehnică sanitară din Cluj-Napoca.a. grad IV B (Nicolae Jitaru ş. 1962 — Santinela Văii Cerbului şi Balcoanele (Nicolae Jitaru şi Mircea Opriş).E. Mircea Opriş şi Ion Coleşiu). 3 intrări).a. Istvan Kocsik. grad IV B (Nicolae Jitaru şi Gheorghe Rosculeţ). la cupa de iarnă din Piatra Craiului. cupa Dinamo. între 1979 şi 1982. întorcîndu-se acasă.). din care menţionăm pe cele mai importante: iulie 1966 — Fisura Bobot din Valea Cernei. 4 intrări).— Bratislava. fiind superficial bătute de autorii premierei). Francisc Wild a participat la două şcoli de ghizi (septembrie 1968 şi aprilie 1969) în Tatra înaltă. Hornul Mic din Colţii Gemeni. Fiecare curs a durat două săptămîni. 4 intrări). septembrie 1969 — traseul direct din Turnul Begului. grad VI B (Mircea Opriş. o intrare). grad IV A (Nicolae Jitaru şi Mircea Opriş). 1960 — Surplomba Neagră. Nicolae Jitaru şi alţii). Munţii Mehcdinţului: 1957 — Fisura Marinarilor (Nicolae Jitaru şi Ion Puşcaş). 1960 — Fisura în S. la lacul Roşu.). Turnul Seciului şi Trei Surplombe (în timpul concursului din martie) au fost urcate de Nicolae Jitaru. Ion Balteş şi Gheorghe An-clreica. grad IV B (Nicolae Jitaru ş. Tudor Hurbean şi Ion Balteş. organizatorul primului concurs de orientare din ţară. Gabor Endreffy. Wilmoş Ilies. înotul şi caiac-canoe şi s-a pasionat de speologie. 1960 — Muchea Scării din Padina lui Călineţ. Francisc Wild a mai efectuat şi o seamă de premiere alpine. traseul Speranţei. grad IV B (Tudor Hurbean. În acest timp. 1957 — traseul Dinamo din Brîul Mare al Coştilei (Nicolae Jitaru. grad V A (Nicolae Jitaru şi Gheorghe Rosculeţ). pe peretele Piatra Scrisă din Piatra Mare — locul II. grad V A (Gabor Râdy. avînd ca îndrumători pe Andrei Moldovan şi pe Miklos Gyongyosi. mai 1969 — creasta nordică din Cheile Nerei. Nicolae Jitaru a realizat. Piatra Mare: 1957 — traseul Victor Măciucă. Walter Eisele. categoria întîia de clasificare sportivă la alpinism. A început să meargă pe munte din 1950. traseul Sîngele Voinicului din Ciorînguţa. şi cursurile fără frecvenţă de la I. 4 zile). din Brîul de mijloc (Nicolae Jitaru şi Ştefan Csiki). cap schimbat. Piatra Craiului: 15 mai 1960 — traseul Central din Padina închisă. Bucegi: 1953 — Fisura sudică din Turnul Seciului (Ion Puşcaş— Spartac Sinaia. împreună cu Ladislau Karacsony. dintr-o singură intrare). 2 l. urcînd împreună. grad IV B (Dumitru Chivu şi Matei Schenn. Aşa a debutat dragostea de munte şi pasiunea pentru căţărătură. spre deosebire de mulţi alpinişti căţărători. iulie 1971— traseul Fisura Galbenă. 3 intrări). grad IV A (Dumitru Chivu. cap schimbat). În 1969 i s-a conferit titlul de maestru al sportului la alpinism. grad VI A (Dumitru Chivu. 14 august — traseul Turnul Porumbeilor. Francisc Wild. Pînă în 1961 urcase în Bucegi şi Piatra Craiului. traversare cu schiurile. Printre colegii de serie.c. 1962 — traseul Pintenilor grad VI A (Dumitru Chivu şi Ladislau Karacsony. în ţară sau peste hotare. Dumitru Chivu a activat la clubul Dinamo Braşov. De mic copil. 1971 — traseul cu Narcise. Ambele lucrări sînt scrise în limba maghiară. bineînţeles. în Cheile Bicazului.c. locul lui de joacă. grad V A (Walter Eisele. Datorită calităţilor sale excepţionale. 329.c. Aurel Irimia. la asociaţia Tînărul dinamovist. Dumitru Chivu şi Nicolae Cojanu. grad VI A (Nicolae Nagy. decembrie 1981 — Munţii Gurghiului de sud. 13 august — Surplombele Peşterii Mari (Nicolae Nagy şi Dumitru Chivu. La 1 octombrie 1961 a mers să-şi facă serviciul militar. 2 l. Vezi Premiere de iarnă. În 1964 a ieşit campion „la viteză". cu mult talent se afa şi Petre Cristina. 1964 — Hornul Mare de la Izvor. 1971 — traseul Viesparul din peretele de la Ceardac. DUMITRU CHIVU. Szaniszlo Jozsef. grad IV A (Dumitru Chivu şi Emilian Cristea. 1 intrare). Francisc Wild. Iugoslavia şi Grecia.). „solo": martie 1973 — creasta Munţilor Făgăraşului de la Vîrful Scărişoara pînă la cabana Podragu. la concursul finala '64. 4 intrări). traseul Citadela Dărîmată. . cam tot ce se putea face 1 2 L. Gylkosto Bekăsszoros (Lacul Ghilcoş—Cheile Bicazului) lucrare în curs de elaborare. adevăratul lui instructor de la care a învăţat această artă folosind ca teren de antrenament placa de la intrarea în traseul Fisura întreruptă de lîngă refugiul Coştila. printre altele. s-a luat după ei. 1967 — traseul Intersectat din Turnul de Fildeş. în şapte ore de la bază la creastă). Munţii Perşani — Cheile Vîrghişului: 10 august 1971 — traseul Vînătorului de munte. a avut şi continuă sa aibă şi preocupări publicistice (Wild Perene. traseul Surplomba Hornului din Ciorînga Mare (Dumitru Chivu şi Nicolae Nagy). în Pamir. în timpul căruia s-a legitimat pentru clubul Casa ofiţerilor Braşov.c. multe au fost şi traseele pe care s-a căţărat. În septembrie 1959 a urmat şcoala de căţărătură organizată de Federaţia română de schi. Italia. cu mai mulţi prieteni. Aurel Irimia şi Ladislau Karacsony. Franţa (aici a stat 20 de zile la şcoala naţională de schi şi alpinism). Hegymăszok Konyve (Manual de tehnică alpină). grad IV B (Dumitru Chivu şi Matei Schenn.Nerei. cap schimbat). Dumitru Chivu a cîştigat multe întreceri. nota l. Francisc Wild. grad V A (Dumitru Chivu şi Ladislau Karacsony. Sorin Suciu. Prin 1958—1959 a început sa meargă pe munte cu colegii de şcoală. S-a născut în Buşteni la 17 martie 1941.). 1978. premiere de iarnă: 1971 — traseul Trei Surplombe din peretele Gălbenelelor2 (Dumitru Chivu şi Nicolae Nagy. s-au folosit pitoane cu expansiune). o zi şi jumătate. Lâszlo Kocsik. anul 1971. 1 martie 1970 — Creasta Meteorologiei (Vîrful Ţarcu). În Bulgaria a fost de mai multe ori începînd cu anul 1963. grad V A (Nicolae Nagy. dar cele mai importante rămîn premierele : Cheile Bicazului: 1963 — traseul Pintenul lui Cătălin. Bucegi—Claia Jepilor Mici. unde s-a căţărat foarte mult cu Nicolae Jitaru. a început căţărătura cu Tudor Hurbean. 2 intrări). Dumitru Chivu a fost invitat adeseori peste hotare. grad VI A (Dumitru Chivu şi Matei Schenn. grad V B (Dumitru Chivu şi Ladislau Karacsony. grad V A (Dumitru Chivu şi Matei Schenn. Cehoslovacia.c. 3 l. grad VI B. — lungimi de coardă. cap schimbat. văzînd pe alpinişti urcînd spre creste. Nan Aurel. cap schimbat. traseu de colţari (Eugen Seracin. (Nicolae Nagy şi Dumitru Chivu). grad IV B (Dumitru Chivu şi Matei Schenn. 16 august — traseul Marius. bob şi alpinism la Peştera Ialomiţei (instructori — Alexandru Floricioiu şi Aurel Irimia). Muchea sud estică. Matei Schenn. traseul fără nume. Piatra Craiului: peretele Ciorînga Mare: 7 iulie 1971 — traseul Surplomba Hornului grad V B (Dumitru Chivu şi Matei Schenn). în 1960. pe potecă. grad IV B. 35 kilometri) (Istvan Kocsik. au urmat două zile de ascensiune cu un bivuac în perete). ca şi al altora de seama lui. februarie 1974 . Wild Ferenc. Fisura Albastră. grad V A (Dumitru Chivu şi Matei Schenn. au urcat Cernata Stena. 1968 — traseul Armata. 1 intrare). era pădurea.creasta Pietrei Craiului de la Curmătură la Şaua Funduri. S-a născut la Cetatea Albă la 13 ianuarie 1943. Pali Tibor. cap schimbat): Traversări de masive. 1970 — traseul Aurel Irimia. ianuarie 1974 — creasta masivului Făgăraşului de la cabana Sîmbăta la cabana Plaiul Foii. La 16 ani. Mai tîrziu. în 1957. 19 intrări. cu bivuac în perete. Editura Kriterion. tot din Buşteni. cînd. 1 intrare). p. Trasee de iarnă: 27—31 decembrie 1964 — cabana Gura Apei—Şaua Iepii—Vîrful Ţarcu—Muntele Mic (traversare cu schiurile.). EMIL COLIBAN. după o zi de escaladă au coborît. prima ascensiune de gradul VI ce s-a circumscris principiilor alpinismului modern. 1. 2 l. A mai mers în Polonia. Ascensiuni peste hotare. Francisc Wild). Dumitru Chivu. Părinţii lui s-au stabilit în Bucureşti în 1949. 1 intrare). fără coardă. Olimpiu lordache şi Petrică Stestarof). Cheile Crovului — traseul Hoinarilor. Munţii Bucegi: 1965 — traseul Fisura Albă din peretele Văii Albe. grad IV A (Adrian Tănase şi Liviu Ciucăşel). grad IV B (Emil Coliban şi Petrică Teacă). în special la cabana Sîmbăta. Iată. Nicolae Moldoveanu şi Ion Zincenco). 1973 — Fisura Centrală. Vulcan—Munţii Metaliferi. 1974 — Pic Sciurovski. (Emil şi Taina Coliban). grad IV B (Florin Vasluianu şi Adrian Tănase). D. cotat E. desfiinţîndu-se secţia de alpinism. cu plus. Emil Coliban a trecut la clubul Progresul. grad V B (Emil Coliban. Gheorghe Borcea şi Adrian Tănase).. traseul Le Marteau. Ceea ce-l scoate în evidenţă sînt traseele de mare dificultate escaladate în Alpi. 1976 — traseul Hornul Agăţat. Condrea şi Adrian Tănase). redactor la Buletinul alpin Braşov. Gheorghe Crăciun şi Valentin Garner). Mircea Noaghiu şi Gheorghe Comşa). Emil Coliban. din Grandes Jorrasses.D. unde l-a avut ca antrenor pe Mircea Gheorghiu. a efectuat o serie de premiere de vară sau de iarnă. ADRIAN TĂNASE. Cheile Crovului— Leaota. unde a înscris cu litere de aur numele ROMÂNIA printre naţiunile cu vechi tradiţii în alpinism. Vanga Mare: 1971 — traseul nr. Avel Ritisan. la cabana lui Vasile Căpăţînă. via Casino. Pentru activitatea sa i s-a acordat în 1973 titlul de maestru al sportului la alpinism. iar mama braşoveancă. iarna. În august 1961 a început sa se caţăre cu un prieten. 1973 — traseul Hoinarilor. cu echipa (Adrian Tănase. s-a transferat la clubul sportiv universitar Bucureşti.a.A. din Petit Dru. Ascensiuni peste hotare: 1968. De pe la zece ani a mers mult cu tatăl său prin Munţii Făgăraşului. reprezentînd cea mai înaltă altitudine atinsă de români. Emil Coliban ş. grad IV B (Petrică Teacă şi Emil Coliban). Piatra Mare. în Mont Blanc de Courmayeur. Harthazi. grad V B (Emil Coliban. (Emil Coliban ş. 1977 — traseul Central din peretele Văii Albe. traseul Bonatti. 10—13 ianuarie 1971 — traseul Speranţei (Emil Coliban si'Taina^ Huţescu.R.T. Griviţa Roşie şi iar la I. făcîndu-şi studiile la Bucureşti. iar din 1967 şi pînă în 1974 a activat în secţia alpină a clubului Dinamo Braşov. Gavrilă Cornel). monitor la şcolile de alpinism judeţene şi F. în Grand Capucin. însemnat şi CU iniţialele T. Mircea şi-a petrecut copilăria în Poiana Braşovului. Tatăl lui fiind instructor de schi. Ca şcolar apoi.). A văzut lumina zilei în Şcheiul Braşovului. cîteva premiere din ţară. cotat E.B. 1963 — traseul Muchea Suspendată din Padina lui Călineţ. 1976 — traseul Prieteniei. în Bulgaria. Piatra Craiului: 1963 — traseul Scara de Fier din Padina lui Călineţ.). În 1962 a intrat în sistemul competiţional. Din 1962 şi pînă azi. În 1964. Între 1964 şi 1966. Ion Zincenco şi alţii).D. via Caşin.). cap schimbat). Premiere de iarnăj_ 1965 — traseul Balcoane (Emil Coliban ş. în Coştila.T.a. în Alpi: Piz Badille. Adrian Tănase şi Alexandru Floricioiu au escaladat Vîrful Comunismului — Pamir (7 495 metri). dintre care menţionăm o parte. .. perete vestic. Munţii Cernei. cap schimbat). unde a scris o serie de articole cu descrieri de zone şi trasee. la 16 februarie 1944.. grad V A (Adrian Tănase şi Liviu Ciucăşel). A parcurs Carpaţii Meridionali în iarna 1971. în lanţul Fiz (Emil Coliban ş. în peretele vestic din Aiguille de Blaitiere. l. (Emil Coliban ş. L. cotat E. grad V A (Emil Coliban ş. grad V B (Liviu Ciucăşel. grad IV A (Adrian Tănase şi Nicolae Le-uşcă). Caucaz (Emil şi Taina Coliban. 1979. S-a născut în Braşov la 6 martie 1944.a. grad V B (Florin Ularu. grad V B (Emil Coliban. Cheile Bicazului. traseul Braşovenilor. Avel Ritisan şi Mircea Opriş).. Adrian Tănase a fost membru al echipei Salvamont Braşov de la înfiinţare. cotat „tres difficile superieur"1 (Emil Coliban ş. în cap de coardă sau secund. notat E. traseul Uriaşului.a. Sîmbo-tin şi Adrian Tănase). apoi la Sănătatea. (Emil şi Taina Coliban) traseul Pilier Freney. 1972 — traseul Ghiţescu (Emil Coliban ş. Cheile Ciubotea—Bucegi. Nicolae Leuşcă. mai întîi. Adrian Tănase este un foarte activ alpinist şi căţărător. sup. MIRCEA OPRIŞ. grad IV A (Liviu Ciucăşel şi Adrian Tănase). Mircea Opriş. Tatăl său fiind sinăean. zis Turcu. În 1971 a parcurs Carpaţii Meridionali. 1 Foarte greu.B. Cheile Bicazului : 1964 — traseul Finala '64 (Emil Coliban.a. grad V B (Emil Coliban şi Lucian Alexandrescu). grad V A (C.). 1973 — Uşba de nord. Liviu Ciucăşel şi Florin Băncilă). Caucazul central peretele de nord.a. 1981 — traseul Brown Whillans.D. Piatra Craiului.T. grad IV B (Adrian Tănase. traseul Pilier Walker.a. a suit două trasee de gradul VI A şi unul de VI B (Emil Coliban. 1978 — traseul Bebe. cotat E. 1977 — traseul Surplomba Mare. D. al cărui antrenor era Norbert Hiemesch. peretele de nord-est. legitimîndu-se la clubul I. Gheorghe Spătaru.). traseul Directa americană. 1972 — traseul Eftimie Croitoru. Din 1974 şi pînă în prezent este antrenor Ia asociaţia Creaţia Braşov.D. 1977 — traseul Fisura Uitată din peretele Văii Albe.D. în afara escaladelor de antrenament şi competiţionale. Copilăria şi-a petrecut-o în Schei.). (Emil şi Taina Coliban). A început căţărătura prin 1961 la clubul Voinţa Braşov. care a efectuat numeroase ascensiuni dificile în ţară şi peste hotare şi a realizat numeroase premiere alpine în regiunile Vanga Mare— Postăvar.a. În 1972. a urcat la Vîrful cu Dor şi pe platoul Bucegilor. Astfel. din peretele sudic-zabi-Mnich. Mircea Săndulescu). grad VI B (Mircea Opriş. Paralel cu activitatea de căţărătură a practicat şi fotbalul. Florin Băncilă. George Ionescu). Mircea Sândulescu). cap schimbat). Nicolae Jitaru şi Ion Coleşiu). în Ciorînga. Alexandru Floricioiu şi Otto Urbanschi): cu aceeaşi echipă şi în acelaşi an au mai făcut Fisura din Blidul de Piatră şi Fisura Gîtului de sticlă. Mircea Săndulescu). menţionăm : . Gheorghe Peteu. Adrian Bianu). grad IV B (Mircea Opriş. A mers la munte pe cînd era copil. care a avut loc în Bulgaria. În 1959 a format echipă mai mult cu Mircea Noaghiu de la Voinţa Braşov. grad V B (Nicolae Tătulescu.). grad V (Mircea Săndulescu. Premiere de iarnă. grad V A (Nicolae Tătulescu. Pic Sciurovski (Mircea Săndulescu. din Claia Strîmbă. Mircea Săndulescu a realizat şi o serie de premiere alpine. în 1959—1960. L. atît vara cît şi iarna. din care menţionăm pe cele principale. Cheile Bicazului: 1967 — traseul Turnul de Fildeş (Mircea Opriş. Balea). a parcurs văile din masivul Bucegi. Ca student. creasta Carpaţilor Meridionali cu Adrian Tănase.A. În 1971 a parcurs. 20—22 iunie 1975 — traseul Vulturilor din Turnul Şpirlei (Mircea Opriş ş. În anii liceului a practicat tenisul şi rugbiul. 14 august 1970 — traseul Turnul Mirajului. atît vara. cap schimbat). 1965 — Muchea Bondarului. Pic Vuleia. Igor Popovici. Pentru calităţile lui de căţărător a fost monitor la toate şcolile organizate de F. nelegitimat. cap schimbat). 5 septembrie — traseul Orlovsky. Liviu Ciucăşel. I s-a decernat titlul de maestru al sportului la alpinism. în Buila Vînturariţa: 11 septembrie 1970 — traseul Surplombele Livezii cu Mesteceni. Primul traseu mai dificil.şi-a făcut un cerc de colegi urcînd împreună în Bucegi. În 1960 s-a legitimat la secţia de alpinism a clubului Dinamo Braşov. cu bivuac în perete). cu deosebire pe Valea Jepilor. A participat la Alpiniadele organizate de forurile conducătoare şi mai tîrziu la Campionatele republicane de alpinism. Nicolae Jitaru). grad IV A (Gheorghe Peteu. Ascensiuni peste hotare. Liliana Becea. Kostek. Ascensiuni peste hotare. în Turnul Stogoşoare III. Petre Suciu. În 1962 s-a înscris la Institutul de Construcţii şi a optat pentru secţia de alpinism a Clubului Ştiinţa. a urcat două trasee de gradul VI A şi unul de VI B (Mircea Opriş. Cu colegii din secţie. toate echipe din Braşov. grad V (Mircea Săndulescu. iarna. După terminarea liceului. traseul nr. NICOLAE TĂTULESCU. ori pe potecile muntelui Ciucaş. grad V (Mircea Săndulescu. la Viitorul. premieră de iarnă (Mircea Opriş. În 1968. din peretele vestic ZabiMnich. 1968 — Turnul Şpirlei. În 1958 a făcut primele căţărări cu alpiniştii de la asociaţiile Creaţia şi Voinţa Braşov (Boeru şi alţii).T. în Kopanad-Vrotami. Cheile Olteţului: 1979 — traseul Doi Brazi.a. în Bucegi: 1966 — traseul Lespezile (Nicolae Tătulescu. Premiere de vară. atît vara cît şi iarna.. a urmat cursurile Institutului Politehnic Bucureşti-tehnologia construcţiilor de maşini.R. S-a născut în Bucureşti în ziua de 24 aprilie 1944. din Grand Paradis (Mircea Opriş şi Dumitru Chivu. care-şi petrecea verile la Sinaia sau la Cheia. Ca schior. 2 (Mircea Opriş. l-a suit în compania unui alpinist al cărui nume nu-l mai ştie. Bebe Condor. Victor Sofronie. a parcurs văile din masivul Bucegi şi a participat la Alpiniadele sau Campionatele republicane de alpinism. traseul Uznansky. Dintre traseele alpine realizate în premieră de Nicolae Tătulescu. reuşind în felul acesta o cunoaştere a masivului şi un antrenament temeinic. Născut În Bucureşti la 25 noiembrie 1943. Rulmentul şi Tractorul. ocupîndu-se cu propaganda şi participînd la întocmirea Buletinului informativ editat de această comisie. Mircea Săndulescu). 1971 — traseul Lionesa. MIRCEA SANDULESCU. în cadrul căruia a efectuat o serie de escalade în premieră. Pe parcursul anilor. 4 septembrie — traseul Uztupsky. traseul Victor Măciucă din Piatra Mare. a urmat cursurile Liceului Nicolae Bălcescu. însoţit de bunicul său. Mircea Săndulescu). a participat un sezon de schi la concursurile de sărituri de pe tranbulină. 1 şi nr. Ca începător. grad IV A (Mircea Săndulescu. grad V şi traseul Uchmansky. Munţii Făgăraşului: februarie 1974 Colţul Bălăceni. Teodor Tomov. 30 decembrie 1973 — varianta Fisurii Albastre (Petre Santo. 1981 — traseul Hornul lui Alexandru. în cap de coardă sau secund. Emil Coliban şi Avel Ritişan). apoi Fisura de Cristal din Piatra Craiului cu S. Kostek (alpinist polonez). Munţii Bucegi: 1967 — traseul Speranţei. iar instructori pe Gheorghe Peteu. 1965 — traseul Dinamo '65 (Mircea Opriş şi Nicolae Bulmez). grad IV A (Mircea Săndulescu. Mircea Săndulescu). grad IV B (Mihai Voinescu. Nicolae Tătulescu). cît şi iarna. unde a avut conducător pe Alexandru Filip. Mircea Săndulescu a avut şi o activitate organizatorică în cadrul subcomisiei de alpinism a municipiului Bucureşti. 11 septembrie 1970 — traseul Hornul Surpat. Piatra Craiului: 1963 — Fisura Centrală din Valea Podurilor (Mircea Opriş şi Dan Negustoru). zona Cheia. Boeru. jucînd ca portar. din peretele nord-vestic Mnich. dar şi în Piatra Mare. Polonia: 1971 — 3 septembrie. Caucaz: 1979 — Elbrus. Nicolae Bulmez şi Florin Vasluianu). s-a legitimat la secţia de alpinism a Clubului Ştiinţa. 1980 — traseul Diedrul Salamandrelor. cu ocazia Festivalului tineretului. Mircea Noaghiu şi Gheorghe Comşa. 10 iulie 1970 — traseul Lunii. 1977 — Surplomba cu Pendul. traseul Sliven. grad IV A (Dan şi Doru Vasilescu. Andrei Gîţă şi Daniel Bujeniţă). grad IV B (Dan Vasilescu. traseul Armata populară. Alexandru Bulgăr. Traseele urcate de el în douăzeci de ani sînt aşa de multe. grad V A (Dan Vasilescu. grad IV (Dan Vasilescu şi Alexandru Bulgăr.Masivul Buila-Vînturariţa: 4 iunie 1970 — traseul Creasta cu Pini din peretele Stogoşoarele. zona Malioviţa în Bulgaria: 5—12 august 1970 — traseul Sprîncenelor.). grad IV B (Dan Vasilescu şi Crina Niţescu).P. 1969 — traseul Tavanele de Argint. 1977 — traseul Central din Lapoş. 1981 — traseul Universiada '81. grad VI A (Dan Vasilescu. şi cu alţi prieteni.). grad VI A (Iosif Gheţie. din Turnul Stogoşoare III. grad V A (Dan şi Doru Vasilescu). grad V A (Nicolae Tătulescu ş. fiind student. grad V (Mircea Săndulescu. cap schimbat). creasta Carpaţilor Meridionali. Cheile Bicazului: 1972 — traseul Fecioarei. Marin Gherasim şi Marian Petcu. 1976 — traseul Ruxandra. Dan Vasilescu a desfăşurat o activitate intensă în cadrul compe-tiţional şi în afara lui. Andrei Gîţă şi Marian Petcu). grad IV A (Nicolae Tătulescu. grad V A (Dan Vasilescu. cap schimbat). Alexandru Bulgăr şi Dumitru Dunca). Mircea Săndulescu). în mai multe? tabere.G. în cadrul aceluiaşi club. Buila—Vînturariţa. 1977 — traseul Centenarul Independenţei.). 1972 — traseul 23 August. 6/1970 şi 8—9/1971. Nicolae Tătulescu). Ascensiuni peste hotare: 10—15 martie 1970 — Muchea sud-vestică din Mnich (Călugărul) şi o porţiune de creastă dintre Vîrful Spiglasowska şi Vîrful Zadnîi Mnich (Dan Vasilescu şi Iosif Gheţie). Polonia — 1971: 3 septembrie — traseul Uznansky din peretele sudic Zadni-Mnich. grad VI A (Nicolae Tătulescu. Doru Vasilescu. grad V B (Dan Vasilescu.a. Pentru activitatea desfăşurată a fost numit antrenor în 1969. Dan Vasilescu şi Iosif Gheţie). grad IV B (Dan Vasilescu şi Marian Petcu).a. În 1973 Dan Vasilescu. grad V A (Dan Vasilescu şi Andrei Gîţă. grad VI (Dan Vasilescu. grad V şi traseul Uchmansky din Kopanad-Vrotami. grad V A (Dan şi Doru Vasilescu). grad V (Dan Vasilescu şi Alexandru Bulgăr. grad IV A (Dan Vasilescu şi Nicolae Jianu). grad IV B (Dan Vasilescu ş. La 19 ani a început căţărătura cu fratele său.a. 1970 — traseul Frontal.a. Constantin Georgescu). în Zabi-Mnich. . Tot timpul. Ascensiuni peste hotare. Daniel Bujeniţă şi Vasile Hotaru). 11 septembrie 1970 — traseul Surplombele Livezii cu Mesteceni. grad VI B (Dan Vasilescu. grad V B (Dan Vasilescu şi Marian Petcu). grad IV B (Dan şi Doru Vasilescu). cap schimbat). Caucaz: 1974 şi 1979 — Pic Sciurovski. grad IV A (Dan Vasilescu şi Viorel Borteş). din Claia Strîmbă. cap schimbat). Alexandru Bulgăr). cu şcoala. membru în Comisia centrală de alpinism în 1973 şi maestru al sportului la alpinism în 1976. Iosif Gheţie şi Alexandru Bulgăr1. în Tatra poloneză din regiunea Morskie Okg). În 1967. 1980 — traseul Surplomba rîndunelelor.). grad V A (Dan Vasilescu. care au participat la o tabără de alpinism. Gabriel Vlad şi Dan Tescoveanu). Cheile Olteţului: 1977 — traseul Peştera Ursului. grad IV A (Nicolae Tătulescu ş. iarna. traseul al VIII-lea Congres. grad V A (Nicolae Tătulescu. Mnich. grad V A (Dan Vasilescu. S-a născut în Bucureşti la 10 august 1944. devenind un foarte bun căţărător. de iarnă. Iosif Gheţie şi Alexandru Bulgăr).P. Dan Vasilescu a realizat numeroase premiere din care menţionăm pe cele principale. 1980 — Fisura Pintenilor. Munţii Retezatului: 1969 — Creasta Vulturilor. Gheorghe Peteu. cap schimbat). grad IV B (Dan Vasilescu ş. Bucegi: 1966 — traseul Hermann Buhl. Cezar Manea şi Petre Santo au parcurs. cap schimbat). cap schimbat). 14 august 1970 — traseul Turnul Mirajului. grad VI A (Alexandru Bulgăr. 1979 — traseul Pintenul Olteţului.a. Adrian Bianu şi Andrei Gîţă. Vasile Rotaru şi Daniel Bujeniţă. Alexandru Bulgăr ş. geologi. cap schimbat). Nicolae Tătulescu a făcut parte din subcomisia de alpinism a municipiului Bucureşti a colaborat la Buletinul informativ editat de această comisie. 1980 — traseul Olimpiada '80. 1981 — traseul Pintenul Radului. s-a transferat la clubul sportiv universitar I. grad IV B (Dan Vasilescu. din peretele nordic. grad IV B (Marin Gherasim şi Dan Vasilescu). Pe la 10 ani a mers pentru prima oară pe munte. 1 Buletinul informativ — I.G. Muntele Rila. Cheile Bistriţei: 1974 — traseul Corlate. Pe la 16—17 ani s-a apucat sa practice orientarea în cadrul clubului Titanii — 23 August. nr. 1973 — Diedru cu Brazi. 10 iulie 1970 — traseul Pasărea Phoenix. grad V A (Dan Vasilescu. 1975 — traseul Arnota. din Poiana „Livada". 1979 — traseul a XXXV-a aniversare. Cheile Costeştilor: 1975 — traseul Universitatea '75. grad IV B (Dan Vasilescu şi Andrei Gîţă. cu verii lui. grad IV A (Dan Vasilescu şi Petre Bordea). traseul clasic din peretele nord-vestic. 1970 — traseul Brînduşa de toamnă. traseul clasic.G. 1973 — traseul Hornul Surprizelor. Mircea Săndulescu). grad IV A (Dan Vasilescu şi Marin Gherasim). încît li s-ar putea consacra o carte separată.). Elbrus etc. creasta Zabia Lalea (Păpuşa).G. DAN VASILESCU. Munţii Căpăţinii —Arnota: 1975 — traseul Muchea Cucuveelor.. din Turnul din Chei. Ca elev a fost. Alexandru Bulgăr şi Dan Vasilescu). august 1971 — Vîrful Mnich. 5. grad V B (Nicolae Tătulescu. în Ceahlău. Ascensiuni de iarnă. în cap de coardă sau secund. cu Marius Stoenescu. Piatra Craiului. Bucureşti. Dumitru Chivu afirmă că în partea superioară traseul era nepitonat şi pentru a putea urca a trebuit să folosească pitoane de expansiune. 1972 — hornul de la Valea Lupului. grad V A (Nicolae Nagy. grad IV B (Nicolae Nagy. În Pamir a realizat o premieră de grad IV B (Nicolae Nagy. cap schimbat) şi peretele sudic din Urancloc (Nicolae Nagy. cap schimbat.T. Nicolae Nagy s-a născut la Odorhei în ziua de 27 noiembrie 1944. 1964 — traseul a XX-a aniversare din Cheile Bicazului.P. în cadrul campionatelor. Cunoscut şi sub numele de „doctorul". Dumitru Chivu. grad V B (Dumitru Chivu.NICOLAE NAGY. grad IV B (Nicolae Nagy. apoi în Iugoslavia şi Cehoslovacia. el a escaladat majoritatea traseelor de dificultate maximă din Bucegi. unde a luat parte la mai multe alpiniade şi concursuri. 2 zile). Ca mai toţi alpiniştii ce au practicat acest sport din plăcere. A repetat acest drum încă de opt ori. 1971 — traseul celor Patru Surplombe din muntele Bătrîna. cu Ella Turculeţ. Varianta Fisurii Albastre. Dumitru Chivu. ambele în Piatra Craiului. În 1966 sa transferat la A. cu Marin Gherasim. 4—5 intrări). care s-a născut la Cluj în ziua de 17 noiembrie 1949. grad VA (Nicolae Nagy. o intrare). Emilian Cristea. peretele Pintenilor. dar îşi aminteste că în 1972.A. nu este maestru al sportului şi nu credem să fi fost cîndva inclus în „lotul" republican. Dumitru Chivu. La noua asociaţie a efectuat numeroase ascensiuni în cadrul alpiniadelor. La 2 ianuarie 1974 a reuşit prima escaladă de iarnă a variantei Fisurii Albastre. o intrare). are un singur traseu de gradul V A (Diedrul Pupezei). Gheorghe Vrăjitoru). cînd cap de coardă. a activat că instructor la sase şcoli de căţărătură de vară şi la opt şcoli de iarnă. Ladislau Halmaghi. De asemenea. 1965 — traseul Siderurgistul din peretele Surducului. Nicolae Nagy. opt trasee de gradul VI. o intrare). Nicolae Nagy. o intrare). peretele sudic din Claia Mare. Mihai Pupeza nu are decît o premieră de gradul V. Dumitru Chivu). participant Nicolae Cojanu. În afara acestora a mai făcut alte premiere. repetată apoi încă de 12 ori. realizînd timpi între 3 şi 8 ore. grad IV B (Nicolae Nagy. Nicolae Nagy. cînd avea numai categoria a II-a de clasificare. În octombrie 1973 a reuşit escaladarea Traseului Speranţei în mai puţin de şapte ore. Mircea Noaghiu). numit „Victor Măciucă". cînd cap schimbat. pasionaţi colindători ai muntelui. 2 săptămîni. grad VI A (Nicolae Nagy. În 1963 s-a legitimat pentru alpinismul competiţional la clubul Metalul din Hunedoara. Petrie). Cheile Vîrghişului: 11 august 1971 — traseul Citadela Dărîmată. Dumitru Chivu. grad V B (Nicolae Nagy. 2 În Sportul popular. Avel Ritiişan. Cezar Manea. Bicaz. Matei Schenn). 13 august 1971 — traseul Surplombele Peşterii Mari. Cheile Bicazului: 1966 — traseul Hornul Crinului de munte. mai multe intrări). Creasta masivul Făgăraşului a parcurs-o iarna de opt ori cu diverşi însoţitori. MIHAI PUPEZA. Ca premiere. în Bucegi. nu are o evidenţă a ascensiunilor efectuate. l-au luat pe la şase ani într-o excursie în Munţii Rodnei. Ceahlău: 21 iulie 1973 — traseul Claia lui Miron. de vară sau de iarnă. Surplomba cu Garoafe şi traseul Şindileriei. 2 săptămîni). prin escaladarea într-o singură zi a trei trasee de gradul VI (unul A şi două B). se indică echipa clubului Metalul (Gheorghe Udrea.R. premieră de iarnă (Nicolae Nagy. Lunile august şi septembrie 1974 le-a petrecut în Tatra şi a parcurs. 1 intrare). cap schimbat. Ştefan Focşe) ca realizatoare a acestui traseu. premieră de iarnă (Nicolae Nagy. a urcat-o de 3—4 ori. faţa nordică.G. Emilian Cristea. Nicolae Nagy a fost selecţionat şi trimis de cinci ori în Bulgaria. Din generaţia tînără s-a remarcat ca un talentat căţărător Mihai Pupeza. nr. atît vara cît şi iarna. s-a legitimat la secţia de alpinism a clubului sportiv universitar — I. traseele Hornul Suspinelor. Părinţii lui. Pentru munca şi calităţile sale deosebite de căţărător a obţinut 13 titluri de campion. grad V A (Nicolae Nagy. . Dumitru Chivu. cap schimbat. 1972 — Surplomba Hornului din canionul Ciorînga Mare. de asemenea. Tot aşa. Fisura Albastra şi Fisura Mult Dorită. Dumitru Chivu. organizate de F. Ladislau Halmaghi. Piatra Craiului: 1971 — traseul Turnul Mare al Dianei. poreclă dată de prietenii de căţărătură.G. ianuarie 1971 — traseul Trei Surplombe din peretele Gălbenelele. Cheile Rîşnovului: 1971 — traseul Surplomba de aur. toate din Padina Şindileriei (Nicolae Nagy. A început să meargă pe munte la vîrsta de zece ani. 3308 din 18 noiembrie 1958.S. cap schimbat. grad IV B. unde a realizat şi trei premiere: 1963 — traseul Metalul din Cheile Bicăjelului. 1977 — traseul Nenumit. grad IV B (Nicolae Nagy. I. Pe cînd era student. cupelor sau campionatelor. În iulie 1973 a urcat pentru prima dată fisura Albastră.Brumărescu. dar el împreună cu alţii ne-au demonstrat ce înseamnă antrenamentul. 16 august 1971 — traseul Mereşti. 1972 — fisura de la Grota Lupului. cu alpiniştii cehi. Buila. Emilian Cristea2. iar în ianuarie 1975 a parcurs traseul Furcile din Bucegi. Avel Ritişan. Dar cea mai mare ispravă s-a petrecut în august 1975. 2 intrări). grad V A (Nicolae Nagy. avînd că instructori pe Dan Vasilescu şi Iosif Gheţie. Alexandru . Dumitru Chivu). Bucegi: 1970 — traseul Aurel Irimia. o intrare). Braşov. grad VI A (Nicolae Nagy. cînd a realizat în mai puţin de saxpte ore traseul Speranţei. a început suirea traseelor de gradul VI. grad V A (Nicolae Nagy. grad V B (Avel Ritişan. Emilian Cristea. creasta cu Zimbrii. grad VI A (Avel Ritişan. de trei ori traseul Floarea de colţ şi de două ori Lespezile Lirei.A. Dumitru Chivu. stabilind astfel un record şi a primit titlul de maestru al sportului la alpinism în 1970. U. grad VI A (Ion Ilyes. E.) . grad VI B (echipa C. Bitoi. traseul Intersectat.S.P.) .) . traseul Ulise. grad VI A (echipa C. 7—1968. Cheile Bicazului 1—1958. grad VI A (Nicolae Nagy. schiţă de Tudor Vornicu. Matei Schenn). traseul Pintenilor. grad VI A (Alexandru Pătraşcu ş. traseul Aurel Irimia. 3—1974. Succesul este rodul muncii. alpinismul românesc şi. Ladislau Halmaghi) .Marile trasee alpine ale României Deşi tînăr. 10—1978. Ştefan Ciortan). traseul Armata.G. Fisura Speranţei. Fisura Mult Dorită.). grad VI A (Pompiliu Pascu. Kajtsa). căţărătura au dus la realizarea unui număr însemnat de trasee de mare dificultate. 4—1975.a. Fisura Artei. grad VI A (Dumitru Chivu. grad VIA (Nicolae Nagy. traseul Creaţia. grad VI A (Valentin Garner.U. 12—1963. Gyorgy. Matei Schenn. 7—1977. Nicolae Tătulescu. Fisura Albastră. precum şi în alte publicaţii au apărut unele informaţii referitoare la alpiniştii români care au urcat înălţimi de peste 4 000 de metri. Ladislau Karacsony) . Masivul Buila—Vînturariţa l—1970. traseul de traversare a Turnuleţului. 6—1970. 6—1967.G.) . Constantin Ursulescu ş. traseul 23 August din Claia Mare. C. traseu) Szalma. Aurel Irimia) . 2—1977. grad VI A (Dumitru Chivu. grad VI A (Nicolae Călin ş. N. uneori cu sacrificii mari. Pădureanu ş. cap schimbat) .P. 2—1961.G. Emilian Cristea) . 5—1964. grad VI A (Pompiliu Pascu. grad VI A (Aurel Irimia1. traseul Dinamo II. Oameni care au învins muntele. dar cu multă dragoste. K. traseul Păianjenul Galben. traseul Surplombele din Vîlcel. Nicolae Nagy. grad VI A (echipa Sănătatea-Bucuresti).S. grad VI B (Dan Doru Vasilescu şi alţii). traseul Calipso. 8—1975. 9—1977. traseul Dinamo '80.) . grad VI A (Ion Ilyes. 5—1967. Diedrul Pupezei. grad VI A (Mircea Noaghiu. grad VI A (echipa Dinamo-Braşov). grad VI B (echipa Dinamo Braşov) . grad VI A (Avel Ritişan.) Cheile Crovului 1—1976.a. Leuscă. din 21 august 1952.-I. 3—1958. traseul Minerul. 3—1962.-I. Dumitru Chivu. traseul Iris. Gruner. . 1 Vezi Sportul popular. Tudor Hurbean. Nicolae Jitaru) .a. nr. grad VI A (N. grad VIA (Octav Brătilă ş. Aurel Irimia. Alexandru Bulgăr) . au înscris această pagină de aur. traseul Pasărea Phoenix.a.a. În tabelul prezentat mai jos încercăm să completăm anumite omisiuni şi să îndreptăm unele erori strecurate în asemenea publicaţii. traseul Lacrima de piatră. 2—1976. în special. Nicolae Cojanu) . Kajtsa) 11—1980. dîrzeniei şi talentului unor tineri care. L. Fr. Peretele sud-estic al Postăvarului 1—1978. grad VI B (Alexandru Floricioiu.a. Matei Schenn) . Tudor Hurbean). 4—1962. Românii pe marile înălţimi ale lumii În Buletinul alpin din Braşov (1978). grad VI A (Iosif Gheţie. grad VI B (Ladislau Karacsony. traseul Surplomba de la Gîtul Iadului. grad VI A (Gheorghe Dan ş. 4—1959. grad VI B (Mircea Opriş. K. traseul a XX-a Aniversare. grad VI B (Alexandru Floricioiu (Norbert Hiemesch). 2—1956. varianta Fisurii Albastre. Piatra Craiului l—1965. 2099. traseul Santinela de la Gîtul Iadului. Nicolae Jitaru) . grad VI B (Dumitru Chivu.) . 2—1973.G. Hathazi) . Masivul Bucegi 1—1953. traseul Nenumit. traseul Celor trei Surplombe din Padina închisă. Valea Cernei l—1976. Dumitru Chivu. N si I. Al. Coman şi M. Chivu I. dublă ascensiune în acelaşi an D. Demeter Strallhorn Alpi 4191 m V. N. Ritişan. I.Duţescu ş. W. Chivu. B. Sanda Isăilă Traseul Pilier Alpi 4 208 m Emil şi Taina Coliban . Moldoveanu. Ilyeş Cimtarga -//5 494 m D.. C. M. N. Stătescu. Dobre Echipă româno-cehoslovacă 1928 1928 1929 1930 1931 1934 1938 1957 1959 1961 1965 1968 1969 1969 1969 1971 1971 1971 1971 1972 1972 1972 1973 1973 1973 1973 1973 1974 1974 1974 1974 1975 1977 1977 1977 1977 1977 1978 1979 1979/8 1980 1981 7134 m Echipă cu reprezentanţi ai mai multor naţiuni 4 013 m A. Noaghiu. Tănase. N. Joshi Mont Maudit Alpi 4465 m Taina Coliban. Opriş. Udrea.Denumirea Masivul Altitudinea Numele celor care l-au escaladat Anul vîrfului escaladei Monch Alpi 4099 m Elena Ghica — Dora d'Istria 1855 Mont Blanc -//4807 m Radu Porumbaru 1877 Kazbek Caucaz 5043 m A.a. Coman şi A. Garner Mirali p. Fozocoş Al. C.Moldoveanu.T.a. Floricioiu şi Ad. Manea Lang Tang Himalaya 5 500 m Ovidiu Bojor. Tănase Constantin Mititeanu M. Rohler şi Westermann. Joshi Elbrus Caucaz 5 633 m T. Ganesh Himalaya 5980 m Ovidiu Bojor. Demeter Al. Wetter. I. Garner. Nagy. Chivu.a. Pătraşcu. Zincenco -//-//4259 m I. A. Pamir 5183 m D. B. E. Coliban. S. Crăciun 4 505 m Valeriu Ionescu 4 807 m 4 135 m 7 134 m 4 142 m 4651 m 5 227 m 4 816 m 5 671 m 5 200 m 7 495 m 4807 m 4807 m 4013 m 4062 m 4694 m 4576 m Alexandru Breahnă. Zincenco D. M. Schenn şi D. Chivu M. Gheţie. Floricioiu.Kargel. N. S. Ilie Rusmir şi 1928 Gogu Georgescu Jungfrau -//4 158 m — aceiaşi — 1928 Mont Blanc -//-//-//Matterhorn -//Bernina -//Jungfrau -//Mont Blanc -//-//-//-//-//Comuna din Pamir Paris Lenin Pamir Dent du Geant Alpi Matterhorn Alpi Mont Blanc Breilhorn Lenin Alaudin Saric-san Lucania Steel Demavand Panoramaîi Comunismului Mont Blanc -//Dent du Geant Caucaz Uşba de nord Armata RSR Elbrus -//-//Pamir -//Alaska -//Alberz Pamir Pamir Alpi -//-//Caucaz -//KicikAlai Caucaz 4807 m 4807 m 4 505 m 4 055 m 4 158 m 4807 m 4807 m 4807 m 6354 m Alexandru Colfescu şi Gogu Popescu Vasile Steopoe Vasile Steopoe Vasile Steopoe Vasile Steopoe Ştefan Vasiliu-Niţescu Mircea Sterescu şi Leova Stolear Gh. N.n. Mihăilescu Taina Duţescu -//I. Gogu Popescu. Opriş I.Tăulescu Pik Sciurowski -//4259 m E. Kargel. Irimia şi Gh. Ritişan. V. Garner Mont Blanc -//4807 m V. K. Manea 5633 m I. cu ghidul Knubel 1913 Matterhorn pînă -//4 000 m Fanny Seculici (Bucura Dumbravă) 1921 la ref. Al. A. Cojan. membri S.R. I. A. T. Ritişan. Coliban şi I. A. Bulmez şi P. Chivu. Solvey Monch -//4 099 m Alexandru Colfescu. Schenn şi D. W. Tomov ş.Gheţie. Chivu şi M. Kovacsi.Zincenco. Coman. şi I. 1912 Lyskamm Alpi 4 538 m A.Tătulescu Koh-e-Bandaca Hinducuş 6843 m I. Manea. I. M. N. Zencenec ş. Mazlam. Cojan Maria -//4970 m C. Walker Mont Blanc General Belgano Aconcagua Matterhorn -//Anzi -//Alpi 4807 m 6 600 m 6960 m 4 505 m I. Zincenco-Sloica Solzaru Dan Zincenco Dan Zincenco Alexandru Brăduţ Şerban 1981 1982 1982 1982 . s-au făcut o serie de excursii de instruire şi exerciţii în locuri. Cei mai mulţi dintre iubitorii muntelui. iar în partea a V-a.K.K. prin statutele lor profesionale. A. cu exerciţii de căţărătură şi folosirea corzii (. Constantin Contes ş. Încă de la început. a cunoaşterii muntelui. S. „evacuări în munte". să acorde ajutor tuturor celor care au suferit accidente. În lucrarea Viaţa în munţi de căpitan Ion Dumitrescu. În 1936. a antrenamentului. Printre cei care.V. „accidente şi maladii frecvente în munte". pentru fiecare „expediţie". „accidente fiziologice frecvente".K. Buhoreanu". W. s-au predat şi cunoştinţe de primajutor. Leipzig. cu sediul în Sinaia. o dată cu înfiinţarea în Buşteni a secţiei Clubului Alpin Român. . maior Oskar Honig şi Karl Schobel4. În 1904. „medicamente uzuale. A doua secţie S..a. volumul XXVI— 1906. De asemenea. invenţia medicului căpitan Dumitraş.. Dar pe munte merg şi imprudenţi.V. Ciobanii şi localnicii. La adunarea generală din 3 mai 1925 a Secţiei alpine Bucegi din Societatea „Hanul Drumeţilor". vorbindu-se de accidentul mortal din 8 octombrie 1933 a lui Antonio Palma pe Valea Albă.. se scrie despre căruciorul-targă. în 1925. au dat o mînă de ajutor ori de cîte ori situaţia o cerea. deoarece ele se pot dovedi pînă la urmă mult mai păgubitoare scopului propus. cei ce mergeau pe munte şi-au dat seama că între ei trebuie să se închege o solidaritate. „higiena mersului". cei ce l-au practicat şi-au dat seama că-şi asumă anumite riscuri. se semnalează faptul că ghidul Ion Coţofan din Avrig a fost elogiat pentru salvarea unei turiste accidentate pe drumul Podragu-Bîlea. evitînd economiile la acest capitol. dar practică — aceea cu doi pari. s-a constituit şi o echipă de salvare formată din membrii acestei secţii.V. despre „principii generale". Lipsa echipamentului adecvat. ori „tip maior Curta Olimpiu". iar cabanele au fost dotate cu material sanitar. alpiniştii. Mitică Ganea.. atît sub raport fizic cît şi psihic. care a înfiinţat un post de ajutor — Alpine Rettungsstelle — a fost Braşovul. apoi intemperiile şi multe alte cauze pot pricinui accidente.Cu toate ajutoarele date de echipa de salvare a asociaţiei “Coştila” şi medicii din Buşteni. cei indicaţi aici erau conducătorii formaţiunilor. 4 Desigur. Bucureşti. neobosiţi. se vorbeşte pe larg despre avalanşe şi alte pericole în munţi. din 1937 se scria în legătură cu acest serviciu: „Punctul de salvare Braşov a desfăşurat în anul curent o activitate vie îndreptată spre perfecţionarea membrilor. colţari etc. tîrîş — la sistemul rusesc „Lipowsky" sau la sania formată din schiuri cu dispozitiv de împreunare „tip locotenent E. parte necunoscute. Tellmann. folosită la transportul armamentului mai greu în zonele de munte. astfel că şi celor mai bine pregătiţi li se poate întîmpla să aibă nevoie de ajutor pentru a ieşi din impas. Deci exista în Buşteni o echipă de salvare în munte. Şeful serviciului de salvare a fost Iulius Teutsch. În Anuarul S.Salvamont „Alpinismul este un sport care uneori poate fi şi periculos"1. a organizat o şcoală de călăuze la Făgăraş. evidenţiindu-se şi necesitatea ca un medic să facă parte din echipele de salvare. În revista România pitorească din 1933. îşi procură echipamentul şi materialele cele mai adecvate. ţinută la Braşov. pp. care şi-a organizat echipa de salvare a fost cea din Sibiu. În Anuarul S.K. 1931. Alpinism. iarna. 11 şi 125 Alpines Handbuch. În locul preşedintelui punctului de salvare.. se pregătesc cît mai bine. F. la 20 mai 19192 fapt remarcat şi în adunarea generală a S. 1981. printre alte materii. 1932. uneori cu urmări deosebit de grave. s-a propus înfiinţarea unui pichet de salvare. la pagina 84.K. astfel ca la nevoie să se poată ajuta între ei.. Brockhaus... în mare majoritate ţărani români din satele limitrofe. din 27 august 19223. se spune: . „higiena aplicată în munte". pe care călăuzele trebuiau să-l acorde accidentaţilor. au urcat să ajute pe cei în nevoie amintim pe Ion Enache-Nică. La acest din urmă subtitlu se indică mijloacele de transportare a accidentaţilor. despre care mai persistă la unii începători ideea greşită că ar fi un „întăritor". În acest scop. 3 Anuarul S. A treia secţie era Făgăraşul.K.V. a avut o echipă de salvare şi în Buşteni. Pentru alpiniştii implicaţi în căţărătură se recomandă „centuri de salvare". O mare parte a accidentelor sînt generate însă şi de consumul alcoolului. tipografia .V.Oltenia"-Bucureşti. care au intervenit de cîteva ori pentru transportarea de pe platou a accidentaţilor la schi. pentru care s-a şi strîns atunci suma de 2 600 lei. de la forma primitivă.V.).K. Bătrînii spun că S.". Din vremurile cele mai îndepărtate. La aceste acţiuni de salvare a celor ce au suferit fracturi la schi şi- 1 2 Walter Kargel. avînd următoarea componenţă: Heinrich Hann von Hannenheim. farmacia portativă". Higiena în munte.V. au fost numiţi membri tineri: Johan Waldemar Goldschmidf. Mai tîrziu călăuzele au fost instruite şi obligate. Pe munte intervine adeseori şi neprevăzutul. Alfred Prox şi Edwin Schirock". unde. volumul XXXVI-1923. executanţii pe teren erau călăuzele.V.K.. echipamentul s-a îmbunătăţit considerabil prin procurarea de pioleţi. de asemenea. Prima secţie a S. itinerar de excursii. 30 clin 18 iulie 1939). le-au fost dedicate lucrările semnate de Nicolae Tiron (Salvamontiştii. sporadic.C. nr. dintre care cităm: Salvalpin. Buletinul alpin. Despre acţiunile şi actele lor de curaj a scris mult Petre Mihai Băcanu în „Cronica muntelui". 37 din 5 septembrie 1939). str. 1 Cf. lumea salvamontiştilor. asigurarea cu mijloace de protecţie a căilor de acces cu pericol de cădere în gol. desigur. sînt gata. 1—2.M. a întreprins şi întreprinde în continuare. a văzut. care. 1980). ca urmare a unor acţiuni ce trebuiau să se întreprindă în acest scop: revizuirea. Cine a urcat în verile 1938—1939 pe drumul lui Schiel din Bucegi. cu sacrificiul chiar al propriilor vieţi. drumeţie.. Mircea Frantz Iosif. . uneori. După cel de al doilea război mondial acţiunile de salvare au fost întreprinse. nr.A. vorbeşte un începător (anul 53. 46. oameni cu multă dăruire. Editura Sport-Turism. instalarea unor posturi sau staţii telefonice acolo unde nu sînt. Principiul opoziţiei în escaladă. S-a trecut imediat la constituirea şi dotarea echipelor SALVAMONT. Editura Sport-Turism. nişte scîndurele. pe care scria „Salvalpin — Bucureşti. după pregătire şi posibilităţi. după necesităţi. Salvalpin. nr. fie alegînd drumul ce şi l-a propus a-l urma. 22 din 23 mai 1939). de alpinişti. Dar omul a scris în Ziarul ştiinţelor şi al călătoriilor mai multe articole. Turism. o nouă societate pentru ajutorarea şi protejarea muntelui şi prietenilor lui (anul 53. Era o iniţiativă a unui bucureştean. nr. nr. 140 şi cînd s-au constituit echipele SALVAMONT. 16 din II aprilie 1939). completarea şi întreţinerea marcajelor turistice. pe orice vreme şi în orice condiţii. să vină în ajutorul celor în nevoie. în Buletinul alpin al Consiliului Judeţean pentru Educaţie Fizică şi Sport-Braşov (1978). lumea celor care provoacă intervenţia salvamontului. aninate pe unii copaci. ca şi anotimpul şi vremea. Salvalpin. Hotărîrea Consiliului de Miniştri prevedea măsuri menite să evite accidentele turiştilor în munţi. Salvalpin. anul IV. pregătirea de specialitate a echipelor prin aşa-numitele raliuri. .. Salvalpin. oameni Intre oameni. are obligaţia să prevină producerea accidentelor. 29 din 11 iulie 1939). Dacă o lume.. an de an. care nu a prins.au dat concursul neprecupeţit şi militarii batalionului din Sinaia1. 1979) şi Ion Preda (Omul şi muntele. este gata oricînd să acorde ajutor cînd este cazul şi lumea cealaltă.T. fie echipîndu-se corespunzător. nr. ascensiune. bavareza. De asemenea erau prevăzute şi organele de stat sau obşteşti însărcinate cu îndeplinirea acestei hotărîri. folosirea prizelor (anul 53. p. spre şi în munte. de cabanieri şi chiar de localnici.. Componenţii echipelor SALVAMONT sînt voluntari. fie ascultînd sfaturile ce i se dau. Sînt date 13 drumuri de potecă şi 9 de văi (anul 53.. în ziarul România liberă. nr.R. pînă în 1969 cînd s-a reglementat oficial activitatea de salvare prin H. nr. zis şi al Funicularului sau Urlătorilor. echiparea cabanelor de creastă cu semnalizatoare luminoase şi auditive. tehnica prizelor. iar F. escaladă (anul 53. bătute cu cîte un cui. după ce a depus anterior o cerere. hotărîrile se iau cu majoritate absolută a celor prezenţi. . dar pentru a lua hotărîri este necesară prezenţa a cel puţin cinci membri. VI Comitetul 1 Comitetul se compune din preşedinte. va aduna şi publica lucrări artistice şi literare sau observaţii făcute de membrii clubului sau alţii. imediat după ce i s-a comunicat primirea în club. secretar. va sprijini construirea şi îmbunătăţirea drumurilor de acces şi de cazare. precum şi ţinerea de conferinţe şi va sprijini orice altă activitate care corespunde scopului clubului. toate actele clubului. vesele. 6 Fiecare membru trebuie că. VII Preşedintele clubului 1 Preşedintele conduce şedinţele adunării generale şi de comitet. trebuie să prezinte o dare de seamă anuală şi bilanţul financiar în adunarea generală. 3 El hotărăşte asupra primirii de noi membri şi conduce treburile curente ale clubului.ANEXE Statutul Clubului alpin al Transilvaniei1 (1873) I Scopul clubului Scopul clubului este extinderea şi popularizarea cunoştinţelor despre Alpii Transilvaniei (Carpaţi). şi o taxă anuală. poate convoca şi adunări generale extraordinare. de 2 guldeni. 3 Fiecare membru trebuie să plătească o taxă de înscriere. clubul va străbate şi va cerceta Alpii Transilvaniei (Carpaţii). de 2 guldeni. IV Despre membri 1 Membru al clubului poate fi oricine. prezentînd propuneri. Dacă el consideră că este nevoie. preşedintele poate fi înlocuit de un membru al comitetului. 3 Preşedintele trebuie să întocmească darea de seamă a clubului şi să o prezinte comitetului spre aprobare. cu contrasemnătura secretarului. La cererea scrisă a cel puţin 10 membri ai clubului. care sînt convocate. totdeauna la începutul anului. în natura liberă. facilitarea călătoriilor şi cultivarea bunei tovărăşii. pe cît posibil. va avea grijă de organizarea activităţii călăuzelor. să confirme în cartea de bază a clubului că a luat cunoştinţă de statut. III Parola clubului În munţi domneşte libertatea. Adunarea generală a clubului îşi rezervă dreptul de a mări sau micşora aceste contribuţii în raport de necesităţi. El este răspunzător pentru realizarea hotărîrilor adunării generale. 4 Comitetul îşi ţine consfătuirile în şedinţe. o dată pentru totdeauna. VIII Secretarul 1 Siebenbürgischen Alpenverein in Kronstadt. 5 Materialele clubului vor fi păstrate la preşedinte. după nevoi. 5 Fiecare membru are dreptul de a participa la excursiile comune şi întruniri. care. 2 Cererea către conducere poate fi făcută numai prin intermediul altui membru al clubului. II Activitatea clubului Pentru atingerea scopurilor menţionate. 2 Preşedintele clubului este obligat să convoace anual cel puţin o adunare generală. 4 Hotărîrile se iau prin majoritate absolută a celor prezenţi. 2 Este reprezentantul legal al clubului şi trebuie să semneze. În cel mult opt zile. V Adunarea generală 1 Adunarea generală se compune din totalitatea membrilor. are dreptul să participe la adunarea generală şi să ia cuvîntul. casier şi şase membri ai comitetului. 2 Comitetul este ales de adunarea generală pentru 3 ani. comitetul este obligat să convoace adunarea generală. 4 În cazul în care este împiedicat să-şi exercite activitatea. desemnat de el. 5 În aceste şedinţe. va organiza excursii şi întruniri tovărăşeşti. pentru adunarea generală. atunci cînd nu sînt precizate în mod expres excepţii. de către preşedinte. 3 Adunarea generală hotărăşte asupra tuturor problemelor clubului care nu sînt atribuite în mod expres comitetului. va fi ales de către comitetul clubului. 4 Fiecare membru are obligaţia morală de a contribui din toate puterile la atingerea scopului clubului. trebuie să întocmească bilanţul şi să-l prezinte comitetului. bineînţeles. după propunerea comitetului. dacă doresc sa fie aleşi membri de onoare. după posibilităţi. Capitolul II Mijloace Art. de a-i studia din punct de vedere ştiinţific. Verein. necesar ca orice modificare în statut să fie aprobată de oficialităţi. Art. clădirea de refugii contra intemperiilor. Străinii.V. este necesar sa obţină aprobarea Ministerului de Interne. capătă cartea de membru şi este scutit de plata anuală. 2 El se îngrijeşte de corespondenţa şi actele clubului. 9 — Membrii clubului din alte oraşe sau regiuni sînt liberi sa formeze secţiuni pentru promovarea ţelului clubului (Art. . 1880) Capitolul I Scopul clubului Art. în cazul de faţă. fără zăbavă. atunci se va lua decizia privind scopul obştesc căruia îi va fi predat patrimoniul clubului. X Modificarea statutului Pentru modificarea statutului sînt necesare 2/3 din voturile celor prezenţi la adunarea generală şi este. drept chitanţă şi legitimaţie. Oricare membru poate părăsi oricînd clubul în deplină libertate. îmbunătăţirea şi întreţinerea drumurilor de comunicaţie. vor fi supuse. În final. Capitolul III Membrii Art. hotărîrea asupra desfiinţării clubului şi dispoziţiile în acest caz asupra patrimoniului clubului. 3 Secretarul păstrează arhiva clubului. în schimb. 5 — Fiecare membru trebuie sa promoveze. 1). este de a deschide Carpaţii din Transilvania şi din regiunile învecinate. Capitolul V Secţiuni Art. participă şi pot lua cuvîntul în adunările generale şi beneficiază de toate avantajele oferite de club.V. fondatori şi de onoare. ei pot lua parte la excursiile comune şi la reuniunile sociale. 2 — Mijloacele pentru atingerea acestui scop sînt în special: editarea de publicaţii. Art. înseamnă club.1 Secretarul trebuie să întocmească procesele verbale ale adunărilor de comitet şi ale adunării generale. şi-a întins activitatea în întregul teritoriu al ţării. înaltului consiliu al ministerului de Interne . reglementarea profesiunii de călăuză. 1 — Scopul S. 4 — Orice persoană fără condamnare poate deveni membru. de a-i descrie şi de a răspândi rezultatele obţinute. nici un membru al clubului nu poate fi reţinut în exclusivitate într-o secţiune. KARL SCHNELL preşedinte provizoriu Statutul Clubului Carpatin al Transilvaniei1 (Siebenburgischen Karpaten Verein2 S. reuniuni sociale. 2 Pentru aceasta va strînge cotizaţiile şi va efectua plăţile-conform hotărîrii preşedintelui. Capitolul IV Datorii şi drepturi ale membrilor Art. instalarea de indicatoare. 8 — Membrii primesc publicaţiile clubului gratuit. Art. cartea de membru pe anul în curs. 1 2 Clubul. ţelul comun al clubului. pentru a deveni valabilă. în special de a înviora şi de a răspîndi interesul pentru aceşti munţi Clubul se ţine departe de orice participare politică. 3 La sfîrşitul fiecărui an. Art. Dacă desfiinţarea clubului a fost hotărîtă de adunarea generală. expuneri ştiinţifice. Membrii ordinari şi fondatori sînt primiţi de comitetele clubului sau ale secţiilor (Capitolul V). Membrii de onoare sînt aleşi de adunarea generală.K. excursii colective. Totuşi. după unirea Transilvaniei cu România (1918). 3 — Clubul se compune din membri ordinari.K. 7 — Dacă cineva plăteşte deodată suma de cel puţin 30 de guldeni la casa clubului devine membru fondator. IX Casierul 1 Casierul administrează fondurile clubului. de a înlesni efectuarea de excursii interesante. 6 — Fiecare membru plăteşte 2 guldeni pe an contribuţie la casa clubului şi primeşte. XI Dizolvarea clubului Numărul de voturi precizat în capitolul precedent este necesar şi pentru desfiinţarea clubului. preparativele moţiunilor ştiinţifice şi excursiilor în comun . Art.Art. realizarea concluziunilor fixate de adunarea generală . în sediile principale ale secţiunilor sau în alte locuri desemnate de comitetul clubului. cu trimiterea în acelaşi timp a numelor membrilor şi funcţionarilor. 13 — Secţiunile pot sa impună. Art. 18 — Pentru fiecare şedinţă a adunării generale se face un protocol. luarea de măsuri în ceea ce priveşte organizarea conducerii. Art. Concluziile adunării generale se hotărăsc prin majoritatea voturilor. e. rapoarte asupra activităţii lor. desemnaţi temporar de preşedinte . g. cu subiectul asupra căruia trebuie luate hotărîri. pentru anul trecut şi stabilirea cheltuielilor pentru anul următor . Art. primirea membrilor ordinari şi fondatori şi propuneri pentru alegerea membrilor de onoare (articolul 4) . sau înlocuitorul acestuia. Art. o moţiune care cere o schimbare a statutului. desemnaţi de către preşedintele adunării. prin invitaţie scrisă fiecărui membru în parte. 11 — După constituirea sa. Aceste rapoarte pot fi publicate complet sau numai în rezumat în documentele clubului. Concluziile sînt admise prin majoritatea celor prezenţi. controlul asupra gestiunii financiare a casierului clubului. alegerea preşedintelui. i. care trebuie verificat de doi membri. pentru a avea o rezoluţie la o astfel de moţiune. 14 — Gospodărirea clubului se face prin adunarea generală şi comitet. cu schimbul. 12 — În luna decembrie a fiecărui an secţiunile înaintează conducerii clubului. publicarea anuarului clubului şi a altor publicaţii interesante pentru club . este necesar ca cel puţin 2/3 din voturile adunării sa fie date pentru o astfel de schimbare. schimbarea statutului şi luarea de hotărîri asupra unor moţiuni propuse. pentru casa lor. a doi înlocuitori de preşedinte. în special asupra activităţii anului trecut . c. doi înlocuitori. b. casierul. pînă la viitoarea adunare generală. Adunări generale extraordinare pot fi convocate după avizul comitetului sau la dorinţa a cel puţin 50 din membri clubului. în cadrul statutului clubului. Concluziile adunării generale sînt valabile. 30 de membrii şi preşedinţii din acel moment ai secţiilor. fără a se ţine seamă de numărul celor prezenţi. 16 — În fiecare an se ţine o singură adunare generală. 19 — Comitetul se compune din preşedinte. totuşi. d. construirii de cabane de adăpost şi îmbunătăţirea şi întreţinerea drumurilor de parcurs în munţi . casierului şi a 30 membri ai comitetului . cu indicarea punctelor programului. Capitolul VI Gospodărirea clubului Art. pregătirea din timp a moţiunilor destinate adunărilor generale . 15 — Clubul îşi are sediul la Sibiu. 23 — Pentru admiterea de concluzii valabile este necesară prezenţa a cel puţin 5 membri ai clubului. Art. Capitolul VIII Comitetul Art. examinarea socotelilor supuse comitetului şi controlate de acesta. pe trei ani. secretarul. O reprezentare prin membri autorizaţi ai clubului este posibilă. c. h. e. b. ocuparea provizorie a funcţiilor devenite vacante. 21 — În sfera de acţiune a comitetului se cuprind: a. a secretarului. Art. _ trebuie sa fie făcută de cel puţin 20 membri şi prezentată comitetului clubului. în general. de îndată ce 30 de membri sînt de acord. Art. 10 — O secţiune poate fi formată. . primirea referatelor preşedintelui clubului sau al locţiitorului său. permiterea de sarcini în cadrul propunerilor stabilite de adunarea generală . Art. a vreunui membru care s-ar fi comportat nepotrivit sau ar fi acţionat împotriva ţelurilor clubului . despre starea clubului. prin doi membri ai comitetului. Art. d. 20 — Comitetul se alege de adunarea generală. f. excluderea propusă de comitet. una şi aceeaşi persoană nu poate lua mai mult de 5 reprezentări. Capitolul VII Adunarea generală Art. 22 — Convocarea comitetului se face de către preşedintele clubului. înainte de începutul şedinţei. Convocarea la adunarea generală se face prin invitaţie scrisă către fiecare membru. secţiunea comunică conducerii clubului numele membrilor şi ale funcţionarilor. 17 — În sfera de acţiune a adunării generale se cuprind : a. contribuţii speciale. Convocarea trebuie sa fie făcută cel puţin cu 8 zile înainte de adunarea generală. trebuie sa fie prezentate Ministerului de Interne înainte de a fi aplicate.-1868. 26 — Unul din înlocuitorii preşedintelui îl reprezintă în caz de necesitate. 1 — Se înfiinţează în Sinaia o societate care vă purta numele de Societatea carpatină „Sinaia". convoacă adunarea generală şi a comitetului. Art. Statutele Societăţii Carpatine „Sinaia" (1893)1 Expunere de motive Adunarea generală a membrilor Societăţii carpatine „Sinaia ţinută în ziua de 11 martie 1893. către comitet. iar atunci cînd mijloacele societăţii vor permite. COMITETUL STATUT Capitolul I. 2 — Scopul societăţii este de a înlesni şi propaga cunoaşterea munţilor din împrejurime. Expunerea de motive este viciată de faptul că s-a trecut. Art. titlul 3. Casierul trebuie sa primească toate încasările în bani şi sa dea chitanţă. rămîne că comitetul sa le stabilească prin un regulament. 27 — Secretarul se ocupă de păstrarea scriptelor.Art. 30 — Dizolvarea clubului se poate decide prin adunarea generală. averea care ar putea exista poate fi destinată unui scop util colectivităţii şi faptul trebuie. controlează activitatea casierului şi a cheltuielilor faţă de hotărîrea adunării generale. respectiv a clubului. Capitolul IX Aplanarea diferendelor Art. el conduce prezidiul. atît faţă de persoane cît şi faţă de autorităţi. Art. 32 — În cazul cînd clubul nu se comportă conform scopului menţionat în articolul 1 şi în cele următoare. data adunării generale 11 martie 1893. sa reînfiinţeze secţiunea tirului. iar cheltuielile clubului sa le facă numai după delegarea din partea conducerii. Numele şi scopul societăţii Art. iar după rezultatele cercetărilor următoare suspendării pot dispune desfiinţarea sau impune obligaţia de a respecta punctual statutul. Casierul este obligat sa ţină registrele în regulă şi sa depună situaţia socotelilor anului. în numele reuniunii.A. cel mai tîrziu pînă la sfîrşitul lunii ianuarie din anul următor. deci. care apar ca urmare a adunării generale sau a concluziilor comitetului sau care sînt necesare pentru activitatea clubului. el întocmeşte protocolul la adunarea generală şi la adunarea de comitet. . Pentru o astfel de hotărîre sînt necesare cel puţin 2/3 din voturile membrilor adunării. la comisia de arbitri aleasă dinainte. Capitolul X Dizolvarea clubului Art. în loc de ianuarie sau 11 martie 1897. adus la cunoştinţă Ministerului de Interne. adică nu-şi respectă domeniul de activitate. paragraful 9. Motivele pentru care s-a desfiinţat secţiunea de tir. 31 — Hotărîrile adunării generale. el poate fi suspendat de Ministerul de Interne. după cum rezultă din darea de seamă a comitetului şi din dezbaterile acelei adunări. din eroare sau greşeală de tipar. 29 — Toate diferendele care apar din raporturile între membrii clubului se aplanează conform G. sa acţioneze singur. Capitolul XI Hotărîri finale Art. Desfiinţînd această secţiune. faţă de slabele mijloace de care dispunea societatea. iar în ceea ce priveşte chestiunile de detaliu. care trebuie verificat de doi membri din comitet desemnaţi de preşedinte. Toate redactările scrise în urma reuniunilor trebuie sa fie definitivate de către secretar. Dacă a fost hotărîtă dizolvarea. au fost cheltuielile prea mari ce necesitau întreţinerea şi funcţionarea tirului. 25 — Preşedintele reprezintă clubul. în cazuri extreme. Art. Statutele de faţă sînt vechile statute. membrii societăţii şi-au propus a căuta să lucreze cu mijloacele de care dispun spre a realiza deocamdată parte din scopurile societăţii fondate în anul 1893. a 1 Acesta este al treilea statut. Art. sub sancţiunea desfiinţării. dacă printr-o acţiune în continuare averea statului sau a unor membrii ai clubului ar putea fi lezate. şi este îndreptăţit. care conduc la schimbarea acestor statute. fără a discuta cu clubul. în urma raportului şi a dării de seamă a comitetului. autorităţile pot acţiona prin suspendarea imediată. a votat propunerea sa se suprime secţiunea de tir a acestei societăţi şi în viitor societatea sa poarte numele de Societatea carpatină „Sinaia". excluzîndu-se părţile referitoare la secţia suprimată şi cu oarecari modificări aduse de comitet şi aprobate de adunare. 24 — Pentru fiecare şedinţă a clubului se face un protocol. a vota propunerile ce se vor face de comitet sau de orice alt membru.— Cînd membrii societăţii vor crede necesar. propunînd îmbunătăţiri. păstrăvi şi alte animale ce devin rare . 14 — Societatea se administrează de un comitet compus din 7 membri. taxa de înscriere de lei 3 . Art. 9 — Membrii societăţii vor primi. cotizaţiuni anuale . în mod gratuit. a înlesni persoanelor străine vizitarea munţilor în cazul cînd vor cere concursul societăţii . 8 — Membrii vor plăti următoarele taxe : a. organizări de excursiuni izolate sau în comun . Art. publi-caţiunile societăţii. Membrii de onoare şi donatorii se aclamă de adunarea generală. Art. Art. c. . Art. un vicepreşedinte. de a face alegerea comitetului . 5 — Durata societăţii şi numărul membrilor nu se limitează.. 10 — Toţi membrii vor primi. 18 — Fondurile societăţii se compun din : a. Art. c. b. 3 — Tendinţele politice de orice natură sînt cu totul excluse dintre scopurile societăţii. publicaţiuni de lucrări ştiinţifice. Sînt membri fondatori toţi acei cari au iscălit vechile statute.. Majoritatea membrilor comitetului vor fi din Sinaia. d. precum şi acei cari vor fi plătit cotizaţiile pînă la votarea acestor statute. de a asculta raportul asupra mersului societăţii. vor proclama un preşedinte de onoare. 4 — Reşedinţa societăţii este în Sinaia. Fonduri şi comptabilitate Art. Capitolul IV. îndeplinind deciziunile adunării generale. putînd fi reeligibili. Este membru activ orice persoană de orice naţionalitate. din cari: un preşedinte. susţinută de 2 membri activi . Art. Comitetul se vă convoca o dată pe lună şi ori de cîte ori preşedintele vă găsi necesar. taxele de înscriere . f. care nu vor fi plătit cotizaţia pe un an şi nu vor fi readmişi decît după plata cotizaţiei datorate sau a unei noi taxe de înscriere. g. Art. crearea unei biblioteci şi a unui muzeu de colecţiuni. Excluderile se vor face la adunările generale şi numai cu 2/3 din membrii prezenţi. Întruniri şi conferinţe periodice . prin următoarele mijloace : a. un casier şi un secretar. h. c. b. judeţe. Art. 8. căprioare. Membrii societăţii Art. după admitere. 12 — Se vor exclude din societate acei membri ai săi cari vor fi suferit o pedeapsă corecţională sau vor avea o conduită nedemnă. 13 — Cotizaţiunile sau donaţiunile încasate nu se vor restitui sub nici un motiv. Capitolul III. Adunarea generală nu vă putea lua deciziuni decît cu 2/3 din membrii prezenţi. precum şi a unei călăuze . d. subvenţiuni ce se vor acorda de guvern.faunei şi florei lor. o carte de membru. Membrii comitetului se aleg de adunarea generală cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi şi pe termen de un an. Art. Această adunare se vă ţine la Sinaia şi are de scop : a. e. Art. activi şi fondatori. în special cerbi. b. a cultiva şi proteja fauna regiunii muntoase. donatori. 11 — încetează de a mai face parte din societate membrii fondatori şi activi. a întreţine bune relaţiuni şi simţul de fraternitate între membrii societăţii. b. trei membri. stabilimente publice sau orice alte societăţi . Art. 16 — Societatea vă ţine adunare generală ordinară în ziua de 11 martie a fiecărui an. care vă face o cerere înscrisă. Administraţia Art. 17. 7 — Femeile şi minorii de la 15 ani în sus pot face parte din societate. diferite păsări. comune. sume ce se vor aduna prin liste de subscripţiuni . literare sau artistice. făcînd cheltuieli în limitele creditelor acordate de adunarea generală şi convoacă adunările generale extraordinare ori de cîte ori vă găsi necesar. 15 — Comitetul reprezintă societatea şi lucrează cu majoritatea voturilor în numele ei. construiri şi întreţineri de adăposturi şi poteci pe munţi . Art. 6 — Membrii societăţii se împart În: membri de onoare. a lucrărilor efectuate şi a comptului de gestiune . cotizaţia anuală de lei 12. Capitolul II. dacă vor fi achitat taxele prevăzute la art. Ionescu Take. Scheser Peter (Azuga). (Sinaia). Peter I. Dogărescu Gh. Rîmniceanu M. (Sinaia). Botezatu V. Enescu I. L. Rădulescu A. (Sinaia). Ionescu Virgil (Sinaia). de asemeni. Dozzi Luigi (Buşteni). (Breaza). Fontex G. Danielopol D. Grunfeld Adolf (Azuga). Sofflee F. (Predeal). 19 — Sumele de la aliniatele d şi e vor forma un fond de rezervă. Popescu N. Riga Teofil (Sinaia). Anti-mescu Alex. Arghiriadi Em. (Ploieşti). Ionescu Iorgu (Sinaia). (Sinaia). (Sinaia). Costache C. căpitan Demetrescu (Sinaia). Dumitrescu Dim. Stelian Sinaia). Art. Stifler Fr.armată de o pereche de coarne de cerb. (Sinaia). (Sinaia). Frîncu D. Alexandridi (Bucureşti).. Iliescu C. Strobel A. (Piteşti). (Sinaia). Neguţ V. (Sinaia). Justin Săvulescu . (Bucureşti). 23 — În caz de dizolvare a societăţii. deputat. B. Jacomini Marius şi David (Sinaia). Ion (Azuga). încasează toate sumele şi plăteşte În baza creditelor acordate. (Sinaia). Mateescu Gh. Boisquerin (Sinaia). iar pe cealaltă inscripţia. (Sinaia). (Sinaia). Manoil Ernest (Comarnic). Rhein Heinrich (Azuga). inginer-directorul Eforiei spitalelor Civile. Iliescu I. Urcchia V. (Sinaia). fost ministru. ceea ce se hotărăşte de comitet. La fiecare trei luni prezintă comitetului un compt de cheltuieli şi încasări. (Sinaia). (Sinaia). (Sinaia). (Sinaia). . iar cînd se va găsi cu cale de societate se va face un steag cu tricolorul român. Lista membrilor Societăţii carpatine „Sinaia" Membri donatori şi de onoare Basset Louis. Art. Drăgan G. Farcaş Adolf (Sinaia). Art. Mak (Azuga). deputat. Elefterescu Luca (Ploieşti). 22 — Un regulament alcătuit de comitet vă determina modul administraţiei societăţii. 21 — Casierul nu poate ţine în casă decît maximum suma de 1 000 lei. Georgescu N. arhimandritul Nifon (Sinaia). N. Albu Lazăr (Sinaia). D. Mazăre Niţă (Sinaia). (Sinaia). pr. Spireanu Al. Petcu C.. 20 — Casierul reprezintă societatea înaintea justiţiei sau orice alte afaceri după însărcinările comitetului. (Sinaia). Manolescu Gh. Nicolau Ghiţă Gh. Gărtner lulius (Sinaia) Gologan I. Romano Rubin (Sinaia). Rădulescu T. Petrovici H. (Bucureşti). Davidescu Emil (Bucureşti). (Bucureşti).(Sinaia). Pop Simion (Sinaia). 1 E vorba de floarea de colţ. Schender Ar. Carpp P. Rhein Wildelm (Azuga). Eftimie Tarcosin (Sinaia). M. (Bucureşti). Birnescu A. Cavaleru C. Focşeneanu N. Ihalschy Al. (Sinaia). Albuleţ R. A. Dim. Emblema societăţii va fi floarea reginei1. lordache (Bucureşti). Sfetescu C. organizarea excursiilor şi orice dispoziţiuni de detaliu necesar a asigura executarea strictă a statutelor. Otulescu F. Ionescu Ghiţă (Sinaia).e. Păcuraru I. fost ministru. (Sinaia). (Bucureşti). P. donaţiuni . Ionescu N. Dumitrescu Al. Ardelea R. Ionescu N. Radian Gh. Jerson (Sinaia). iar la finele anului prezintă comptul general de gestiune şi se consideră descărcat după verificarea coruptului de un comitet de 3 membri aleşi de adunarea generală. B.. (Sinaia). Mândrea arhitect. Rodoteato A. fost ministru. Brăiloiu A. f. Knoll Luis (Sinaia). I. (Sinaia). (Sinaia). Aldea Dimitrie (Buşteni). Hochmann Ernst (Azuga). Brand Alfred (Sinaia). Hemput G. . V. Popescu (Sinaia). Drăguşan (Sinaia). (Sinaia). Aldosoro-Comarnic. (Sinaia). (Sinaia). (Buşteni). (Bucureşti). Gavrilescu G. Sângeorzan I. Bertescu (Sinaia). arhimandritul Dionisie (Predeal). fost ministru. (Sinaia). Popescu Ghiţă (Sinaia). (Sinaia). Rusu Ion (Sinaia). (Sinaia). Ghermă-nescu N. Husa A. Hoeflich F. care va purta pe o parte emblema societăţii cusută în fir. purtînd pe ea floarea reginei. Chirchner lulius (Bucureşti). iar fondurile disponibile se plasează în rente de stat sau în obligaţiuni ale creditelor. Membri fondatori şi activi Adam Gh. Erler Emil (Azuga). (Sinaia). (Sinaia). (Sinaia). 25 — Societatea va poseda un sigiliu cu inscripţia Societatea Carpatină „Sinaia". care nu se vă întrebuinţa decît în cazuri extraordinare şi în urma unui vot al adunării generale. Mano S. (Buşteni). (Buşteni). senator. Art. adunarea generală cu majoritate de 2/3 din numărul total al membrilor vă hotărî ce destinaţie sa se dea fondurilor disponibile. Radu (Sinaia). Art. pr. Babeş G. (Sinaia). de care se va atîrna o panglică verde. Nădejde C. — Ploieşti. A. Ghermani. (Azuga). Capitolul V. (Sinaia). Dispoziţiuni generale Art. (Sinaia). (Călăraşi). Codru Em. Focănescu (Bucureşti). Kesler Oscar (Sinaia). alte venituri extraordinare. Lajos A. Şovăială I. (Sinaia). (Azuga). Purcărea I. 24 — Nici o schimbare nu se poate aduce acestor statute decît în urma unei deliberări a adunării generale şi cu o majoritate de 2/3 din membri prezenţi. Se va înfiinţa asemenea şi cocarda tricoloră de mărimea unui leu de argint. (Sinaia). Cubat Gh. I. (Sinaia). Costinescu Emil. căreia i se spunea pe vremuri „floarea reginei". Dreossi Piero (Buşteni). (Sinaia). Pretorian N. Boboianu Isidor (Cîmpina). senator. Elefte-rescu H. Art. deputat. (Ploieşti). (Sinaia). Popescu I. carpatist. stalagmitele şi orice alte formaţiuni. (Bucureşti). Constituim prin prezentul act şi pe baza statutelor cari fac parte integrantă din el o societate anonimă română pe acţiuni. pentru a se păstra frumoasa înfăţişare naturală a peşterilor. profesor universitar. (Sinaia). Art. 12 din Bucureşti. I. carpatist. arătînd opiniei publice ce sînt aceste creaţiuni şi de a lupta prin toate mijloacele şi pe toate căile la realizarea . Piteşti Buzău. 2 — Societatea. Sofia Bragadiru. începînd cu Sinaia. procurist. cîte unul din Cîmpina. (Sinaia). societatea nu-şi ia răspunderea. Theodorescu I. Comitetul Hanul Drumeţilor Asociaţie patriotică pentru răspîndirea turismului şi crearea de parcuri naţionale în România Capital social 975 000. 5 — Pentru evitarea accidentelor şi pentru orice ex-plicaţiuni în interiorul grotelor. asociaţie patriotică pentru răspîndirea turismului şi crearea de parcuri naţionale În România şi avînd ca scop. (Sinaia). Mircea Neniţescu. hanuri după vechiul tip românesc. Voinca Andrei (Sinaia). Aurică Stănescu. Dimitrie Z. fără a dă ocasiune la reclamaţiuni. Emanoll Popescu. făcut În baza art. (Sinaia). membru al Academiei Române. Turculeţ O. 22 şi 26 din Statutele Societăţii carpatine „Sinaia". conform articolului 6 din statute: 1) de a înfiinţa. Samoil I. 3. care vă avea locuinţa la peşteră. Fani Seculici. Dintre aceşti. inginer. Ungarth Iosif (Sinaia). comerciant. în scopul de a înlesni excursiunile şi explorarea munţilor din împrejurimi etc. Stoenescu Ef. publicist. în schimbul taxei prevăzute la art.Strasmann A. (Sinaia). Stoicescu Al. Zenidi M. Breaza. în care caz însă. Tarcea N. 8 — Toţi vizitatorii sînt obligaţi a ţine ordinea şi liniştea şi a se conforma în totul regulamentului de faţă. vizitatorii vor reclama Preşedintelui Societăţii. scriitoare. (Sinaia). s-a votat în şedinţa comitetului la 19 aprilie 1898. (Sinaia). Vild lohan (Sinaia). că stalactitele. Art. carpatistă. vizitarea se vă face numai sub conducerea agentului societăţii. 83 erau din Sinaia. 4 — Atît agentul însărcinat cu încasarea taxei prevăzută la art. 6 — Intrarea în grote se vă putea face şi în grupe. 10 din Azuga. Art. Acest regulament. Despre îndatoririle personalului Art. (Sinaia). cît şi celălalt personal necesar vă fi numit de către comitetul societăţii. iar 5 cu domiciliu nespecificat probabil tot Sinaia. Furnică. 3 — Taxa se vă încasa de către agentul societăţii pentru care se vă elibera o chitanţă dintrun registru â souche. 10 — Pentru orice neajunsuri sau abateri provenite din partea personalului. Stefanidi H. Călăraşi. (Sinaia). 4 din Ploieşti. care vrea sa viziteze grotele. 2) de a face propagandă pentru înfiinţarea de parcuri naţionale şi rezerve forestiere în România. Veis L. vă pune la dispoziţia vizitatorilor conducători în interiorul grotelor şi vă lumina drumul. Art. şi aceasta pentru a se înlătura aglomerarea. 7 — Este cu desăvîrşire interzis vizitatorilor de a distruge frumuseţile naturale din interiorul grotelor. carpatist. carpatist. naturalist şi geograf. maior Tetrat (Buzău). care vor prezenta din partea comitetului o carte de liberă intrare. în care drumeţii intelectuali cu mijloace modeste să poată găsi un adăpost curat. 9 — Personalul societăţii este obligat a conduce pe vizitatori în interiorul peşterei. confortabil şi o masă igienică şi ieftină. Art. carpa-tistă. sub denumirea „Hanul Drumeţilor". 6 din Buşteni. numărul persoanelor nu vă trece peste 30. Staicu Gh. în limitele bugetare. Tunaru N. Art. Art. 1 din regulamentul de faţă. carpatist. Despre modul vizitării grotelor Art. cîte 2 din Comarnic şi Predeal.. Vor fi scutiţi de această taxă membrii societăţii. a dă cuvenitele cxplicaţiuni şi a se purta binc şi respectuos. Vaida Iosif (Sinaia). În toate centrele de excursiuni din România întregită. în vederea sacrificiilor ce a făcut cu destuparea grotelor de la Schitul Peştera Obîrşia şi în baza votului adunării generale din acest an. Mihai Haret. Prima emisiune 200 000 Act constitutiv Subsemnaţii Ion Bianu. Regulament pentru vizitarea grotelor de la schitul Peştera — obîrşia Ialomiţei Art. care vă lua măsuri în consecinţă. (Ploieşti). 1 — Societatea carpatină „Sinaia" fondată în anul 1893. vă încasa cîte un leu de la fiecare persoană. Pentru accidentele provenite din imprudenţa vizitatorilor. (Sinaia). Sofia Bragadiru 250 acţiuni. 4) de a repara şi construi drumuri şi case de adăpost in munţi pentru drumeţii carpatişti. iar titlurile provizorii sau definitive se vor elibera direct acelor persoane. Andrei Popovici Bâzno-şeanu-— pentru ştiinţele naturii. conform art. Societatea vă fi administrată după dispoziţiunile din statutele semnate de noi. Sediul principal al societăţii este în Bucureşti. 5) de a face din fiecare han înfiinţat un centru de educaţie intelectuală. 1920 decembrie 25. Gheorghe Zotta. morală şi patriotică. Furnică 250 acţiuni. De asemenea. Bucureşti. Conform statutelor. lei 25 000. Dimitrie Z. iscălind valabil şi obligator în numele ei. numim în comitetul ştiinţific al societăţii. dispunem : Alegem în consiliul de administraţie. pe un period de 4 ani. avem dreptul pentru această singură dată a transmite printr-o simplă declaraţie făcută consiliului de administraţie orice număr de acţiuni altor persoane. şi Mihai Haret — pentru ^turism şi legătura cu consiliul de administraţie. dosar nr. precum şi de a dezvolta gustul de frumos generaţiei de astăzi şi celor viitoare. aşa fel încît să-l îndrepte prin ajutorul conferinţelor. Fani Se-culici 250 acţiuni. Capitalul social este de lei 200 000 împărţit în 2 000 acţiuni nominative a 100 lei fiecare şi care au fost subscrise integral după cum urmează: Ion Bianu 250 acţiuni. Flachs. iar primul sediu secundar în Sinaia. către viaţa în aer liber. sub orice titlu s-ar face această distrugere: studiu. în cadrul acestor specialităţi şi la nevoie chiar pentru propagandă ziare zilnice. Subscrişii. Emanoil Popescu 250 acţiuni. ea vă putea publica reviste anuale. prin conferinţe În săli închise şi în aer liber ale membrilor săi şi prin proiecţii fixe sau cinematografice. 8) în fine. pe d-nii: Mihai Haret — preşedinte. Ottilia Oteteleşeanu — pentru pictură şi artele plastice. Aurică Stănescu. am hotărît de comun acord înfiinţarea unei societăţi de 1 Arhivele Statului—Bucureşti. membrii fondatori ai societăţii. prin serbările turistice şi ştiinţifice pe care asociaţia le vă organiza. însuflîndu-i dorinţa de a parcurge ţara în lung şi lat. Ştefan Bogdănescu. lei 25 000. noi. Margareta Miller Verghy — pentru arta decorativă şi propaganda În străinătate. Şerban Oteteleşeanu. Aurică Stănescu 250 acţiuni. precum şi tineretul localnic al diverselor centre de excursiuni. pe d-nii: Simion Mehedinţi — pentru geografie. 3) de a se influenţa tineretul şcolar al oraşelor. Bărbulescu. peşteri. dînsa vă intra În relaţii cu alte societăţi turistice din ţară şi străinătate pentru reciprocitate de avantaje. faună. pe un period de 5 ani. de a îngriji de ele şi a le administra. turistice sau în genere ştiinţifice. lunare sau săptămînale. 6) de a edita ghiduri şi orice lucrări geografice. cenzori supleanţi — Alexandru Romalo. Durata este nelimitată.. iar pe de altă parte. 52 din statute. Ion Bianu — vicepreşedinte. Dimitrie Papadopol. prin excursii colective. Maximilian Griinberg. însărcinăm pe d-nii Mihai Haret şi Dimitrie Z. că floră. 26—2124/1930. cenzorii — Ioan I. Mircea Neniţescu şi Eugenia A. Asociaţia Excursioniştilor din România Act constitutiv1 Subsemnaţii. comerţ. în dorinţa do a vedea strînşi într-un singur mănunchi grupele răzleţe de turişti şi excursionişti. Furnică sa trateze şi sa încheie orice fel de afaceri prin care s-ar obliga societatea. lei 25 000. lei 25 000 Dimitrie Z. cascade. Pînă la definitiva constituire legală a societăţii. prin cunoaşterea măreţiilor naturii ţării noastre. membrii — general Scarlat Panaitescu. Primul vărsămînt de 30 la sută asupra capitalului social de lei 200 000 În sumă de 60 000 s-a făcut la Banca Naţională a României cu recipisa nr. 7) de a lupta prin toate mijloacele că puterile publice sa ia măsuri contra distrugerii monumentelor naturii. că prin acţiunea ei generală sa convingă marele public de utilitatea păstrării intacte a acestor splendori naturale. lei 25 '000. capitalul social vă putea fi sporit prin una sau mai multe emisiuni cu simpla decizie a consiliului de administraţie pînă la suma de 975 000 lei. lei 25000. lecturii şi orice alte mijloace. spre a o cunoaşte cît mai bine. Prin derogare de la statute. Mihai Haret 250 acţiuni. . păduri şi peisage. iar celelalte se vor face la epocile şi sub condiţiunile hotărîte de consiliul de administraţie. Furnică — casier central. asociaţia vă căuta sa ofere excursioniştilor de tot felul orice alte înlesniri care sa ajute la dezvoltarea şi propagarea turismului în România.lor urgentă. reprezentînd întregul capital social şi exercitînd funcţiunile adunării generale constitutive. Alexandru Tzigara-Samurcaş — pentru etnografie. lei 25 000. Emanoil Popescu — secretar general. industrie sau împodobire. Fani Seculici — pentru literatură. 85632 din 28 decembrie 1920. către natură. Garanţiile cerute de statute se vor depune în termen de maximum o lună de la cererea pe care consiliul de administraţie o vă face membrilor săi şi cenzorilor. Sofia Bragadiru — vicepreşedinte. Aristicle Blank. Tribunalul Ilfov Secţia I c. Gabriela Storcit. astăzi la 30 noiembrie 1928.asociaţiei este nelimitată.E. str. c) sa organizeze colective. str. dintre care 10 000 lei reprezentînd valoarea mobilierului sediului şi a materialului sportiv alpin. 1 Arhivele Statului — Bucureşti. Sabinelor nr. Arian: Oprea Enache. constituim în baza prezentului act şi a statutelor anexate. Virgiliu Bernhardt. toţi cu domiciliul ales pentru acest act în Bucureşti. Nicolae Găman şi Mircea Cristescu. făcînd şi semnînd în numele nostru orice declaraţiune. Constantin Niculescu cu funcţia de casier central. 6 din 22 ianuarie 1937. g) vă aplica în mod obligatoriu programul de educaţie naţională.Grupului Alpin Brav". Va consimţi la orice eventuală modificare a statutelor ordonate de imperativul legii. modificări În urma cărora asociaţia vă avea denumirea de „Clubul Carpatin Român". Maria Cristescu. semna şi susţine cu drept de reprezentare îndeplinirea formalităţilor În legătură cu ducerea la bun sfîrşit a mandatului ce i s-a încredinţat. 109—2837/1936. membri fondatori ai . Mişu Nicolescu. David Weiss. Ana Costovici. membri. Radu Voiculescu. Clubul Carpatin Român Act constitutiv Subsemnaţii. am ales conform art. Paul Cretzoiu. conform art. Cara-başu. Scopul asociaţiei este cel arătat în art.c. Niculae Gherassy.T. Dan Lăcus-teanu. Nicolae Gherassy. Mircea Marosin că secretar general. Paul Popescu. Virgil Ioan. care fac parte integrantă din act.A. cu toţi tinerii de ambele sexe între 7—18 ani aflători în asociaţie. adică : a) sa sprijine şi sa promoveze alpinismul în România. Constantin Caloianu. Constantin Niculescu. 3965. În puterea acestui act constitutiv şi a statutelor anexate. şezători şi conferinţe alpine. Pascu. Aceste modificări au fost înscrise în registrul special pentru persoane juridice la no. autorizăm şi dăm depline puteri d-lui avocat Mircea Marosin sa ceară pentru noi şi În numele nostru învestirea asociaţiei noastre cu personalitate juridică conform legii. A căpătat personalitate juridică la 19 martie 1931. acest Tribunal a aprobat modificările aduse statutelor asociaţiei „Clubul Alpin Brav"1 cu sediul în Bucureşti str. şcoală de alpinism şi concursuri de schi. 57.. Nicolae Găman. Petre Mihail. rămasă definitivă şi învestită cu formula executorie. Radu Voiculescu. exercitînd şi atribuţiunile de adunare generală de constituire.R. Ionescu-Crînguri. P. Sediul asociaţiei este în Bucureşti.turism şi excursiuni cu denumirea „Asociaţia Excursioniştilor Români". ss/. Iorgu Petrescu. sub rezerva obţinerii autorizaţiei legale de funcţionare. 32/1936. Lora Leibovici. subscriem prezentul act de constituire. la Bucureşti. Victor Pfeiller. Va putea cere de la instanţele administrative şi judecătoreşti orice acte. Cesar Th. Aurel Georgescu. .din 8 februarie 1930. Alexandru Beldie. Numărul membrilor este de asemeni nelimitat. e) sa construiască adăposturi şi refugii. următoarea comisie de cenzori: Paul Bunescu că preşedinte. Patrimoniul iniţial îl evaluăm la suma de 50 000 lei. Teodor Trifănescu. În acest scop.Grupul Alpin Brav". în adunarea generală de la 18 octombrie 1936. 26 din statute. Durata. Alexandru T. D. Subsemnaţii membri fondatori. Theodor Rosen. Niculae Stănescu. iar 40 000 lei numerari. morală şi fizică al O. Ioan I. Săvescu. Drept care. o asociaţie de alpinism şi sporturi de iarnă. declarăm constituită asociaţia de alpinism şi sporturi de iarnă . Dumitru Ionescu. Ovidiu Papa-dima.. Ion Zamfir. Alexandru Beldie şi Virgiliu Bernhardt că membri şi. D. 57. al cărui scop este definit prin statut şi regulament. Sabinelor nr. Prin sentinţa nr. N. dosar nr. Dimitrie Gherassy. Făcut în cinci exemplare În Bucureşti. mandatarul nostru vă formula. proces-verbal nr. copii şi certificate în legătură cu executarea acestui mandat. Vasile Costovici. Hristache Dedula. 57. Totodată. Eugenia Ionescu. Radu. Mihai Bărdcanu. Mircea Marosin.B. I. Anibal Ştefănescu şi Vasile Costovici că vicepreşedinţi. Ionescu. 3 din statute. 9 din statute următorul comitet de conducere: Dimitrie Gherassy că preşedinte. Anibal Ştefănescu. Paul Bunescu. Tribunalul Ilfov secţia Notariat. Numele asociaţiei este „Grupul Alpin Brav" sau prescurtat G. Ana Gherassy. f) scoaterea publicaţiunilor de specialitate. Victor Vasilescu. ss/. d) organizarea de expoziţii. Alexandrescu. azi 18 martie 1936. Sabinelor nr. Nicolae Dimitriu. b) sa creeze prin propagandă şi acţiune o mişcare alpinistă cît mai intensă în toată ţara. A. Ion Şincan. . Art. Numele asociaţiei este „Clubul Alpin Român" sau prescurtat C. avocat Petre Anca.c. făcînd şi semnînd în numele nostru orice declaraţie în legătură cu cele de mai sus. cu domiciliul ales. dosar no. adăposturi. doctor Vasile Steopoe — secretar general.Clupul Alpin Român" sub rezerva obţinerii autorizaţiei legale de funcţionare. doctor Petre Georgescu. semna şi susţine.I.unde este înscrisă asociaţia. str. membri — inginer Ştefan Vasiliu. Va consimţi eventual la orice modificare a statutelor. Constantin Ţicu. Sorin Tulea. a ţinuturilor de stîncă. declarăm constituită asociaţia de alpinism . nr. Scopul asociaţiei rezidă în promovarea alpinismului pur şi punerea în valoare prin lucrări de marcaje. str.R. o asociaţie de alpinism. Numărul membrilor este de asemeni nelimitat.. doctor Vasile Steopoe. etc. 2837/1936. Conducerea secţiunii vă fi încredinţată unui comitet de doi membri. Petre Bălăceanu. pentru acest act. Biserica Amzei nr. Petre Bălăceanu din B. doctor Barbu Nestorescu. avocat Nicolae Dimitriu — vicepreşedinte. Gheorghe Marinescu. Totodată. Făcut în 5 exemplare în Bucureşti. Desfiinţarea clubului se vă face cînd vor rămîne mai puţin de 10 membri activi. Dumitru Teodoru. cenzori — Dumitru Teodoru. membri fondatori exercitînd şi atribuţiunile de adunare generală de constituire. care fac parte integrantă din acest act. 97 din 18 septembrie 1936. dosar 218—6036/1936. În puterea acestui act constitutiv şi a statutelor anexate.. averea clubului trecînd asupra Turing-Clubului României. Subscrişii.R. iar lei 10000 în materiale. 4 — Scopul urmărit de C. 3 — Clubul are sediul principal în Bucureşti.N. doctor farmacist Petre Ilie Juster — casier.A. Registrul persoanelor juridice la nr. iar durata sa este nelimitată. Ion Dunăreanu. Biserica Amzei nr. constituim. inginer Gheorghe Frim. vă fi realizat prin următoarele norme de activitate : a. În baza prezentului act şi a statutelor anexate. avocat Nicolae Dimitriu.c. inginer Adrian Filipescu. Clubul Alpin Român Act constitutiv1 Subsemnaţii. Ion Manoff. Petre Suţeanu. inginer Adrian Filipescu. dintre care 5 activi. ordo-late de imperativul legii. copii şi certificate în legătură cu executarea citatului mandat. îndeplinirea formalităţilor pentru a aduce la bun sfîrşit mandatul ce i-am conferit. 64/1936. Niculae Baticu. pentru noi şi în numele nostru. Durata asociaţiei este nelimitată. indicaţi de aceasta şi aprobaţi de centru. azi iulie 1936. Carol Schefler. Mircea Cassasovici. Va putea cere de la instanţele administrative şi judecătoreşti orice acte. 38031/1936 Sentinţa Tribunalului S. Art. autorizăm şi dăm depline puteri d-lui inginer inspector Gheorghe Frim că singur sau asistat de un avocat sa ceară. Redactor şi martor pentru identitate. învestirea asociaţiei noastre cu personalitatea juridică. doctor farmacist Petre Ilie Juster. În care scop mandatarul nostru vă formula. membri fondatori ai Clubului Alpin Român. efectuarea unui cît mai mare număr de ascensiuni prin ţinuturile puţin cunoscute sau necunoscute ale 1 Arhivele Statului Bucureşti. am ales conform prevederilor statutare următorul comitet: inginer inspector Gheorghe Frim — preşedinte. ascensiuni noi etc. El poate înfiinţa secţiuni în localităţile din ţară unde s-ar afla cel puţin 10 membri. Ion Şincan. avocat Paul Nedelcovici înregistrat la nr. 1 — În scopul de a dă o cît mai mare dezvoltare turismului alpin se constituie un club sub denumirea de „Clubul Alpin Român".. 2 — Clubul a luat fiinţă în ziua de 18 martie 1934. Ei lucrează după indicaţiile şi sub controlul Comitetului Central. doctor Leova Stoliar. 8. Statutul Clubului Alpin Român (1934) Capitolul I Art. cu drept de reprezentare. inginer Vasile Nicolau. În Bucureşti. Prezentul extras se vă publica în 26 februarie 1937. Patrimoniul iniţial îl evaluăm la suma de lei 50 000 dintre care lei 40 000 în numerar. 8. Capitolul II Art.. conform legii. puţin cercetate său pînă recent necunoscute.R. sa aibă minimum 21 de ani. dar cu consimţămîn-tul părinţilor sau tutorelui. c. Deciziile se vor lua cu majoritatea membrilor prezenţi şi se vor consemna În procesul verbal. d. Membrii activi sînt toţi aceia care au luat parte la constituirea clubului (adică au semnat actul constitutiv).A. destinate membrilor clubului cît şi persoanelor din afară. d. b. cu numărul cel mai mare de voturi dat de ultima Adunare generală.său trecerea că activ a unui membru aderent. 6 — Persoanele de sex feminin nu sînt admise în club sub nici un motiv. a primi şi executa cu promptitudine orice delegaţie ce vor primi din partea comitetului de conducere. aderenţi şi activi. Art. e. secretar general. sa semneze o cerere. Activarea unui membru aderent se vă face de către unanimitatea comitetului. atît faţă de club. b. a plăti taxa de înscriere de 50 lei şi cotizaţiile anuale care vor fi de 240 lei pentru membrii activi şi 120 lei pentru membrii aderenţi. g din Capitolul II. în baza unei delegaţii dată de comitetul de conducere. din proprie iniţiativă. Art. d. el trebuie sa fie o persoană majoră. Întreţinerea unei reviste. precum şi a celorlalte cluburi turistice din ţară şi străinătate. de asemenea şi mmbrii aderenţi.munţilor noştri şi în ţările străine. Capitolul III Art. Dacă timp de doi ani consecutivi membrul nu-şi plăteşte cotizaţia se consideră exclus de drept.. 7 — Calitatea de membru se pierde prin demisie scrisă sau prin excludere. . sa aibă o conduită morală necontestată. sa fie alpinist format sau cel puţin cu evidente aptitudini de devenire în acest sens. b. delegat în acest sens. a dă dovadă în orice împrejurare de o perfectă conduită morală. în urma lipsei de la lucrările comitetului timp de trei şedinţe consecutive. care. fără vreun motiv valabil fată de restul Comitetului. de al cărui statut au luat cunoştinţă şi pe care se angajează să-l respecte. construcţii de refugii şi case de adăpost. c. 8 — Numărul membrilor e nelimitat. 11 — Calitatea de membru în comitet se pierde prin demisie scrisă sau în mod automat. orice refuz trebuind sa fie temeinic motivat. cît şi de persoanele din afară. e. membrii aderenţi vor fi admişi în club dacă îndeplinesc următoarele condiţii generale: a. Art. atît în timpul verii cît şi iarna. care garantează pentru solicitator. Această cerere trebuie sa fie admisă de unanimitatea comitetului de conducere. casier şi patru membri. care prin prezenţa sa în club sa poată aduce acestuia foloase necontestate.R. d. au îndeplinit următoarele condiţii: a. Art. Ei sînt obligaţi : a. dat pe cererea de înscriere. f. după trecerea a cel puţin un an de la înscrierea lor în club. 9 — Clubul se conduce de comitet compus din opt membri activi majori şi anume: preşedinte. că doresc sa intre în club. Cererea vă fi semnată şi de doi membri activi ai clubului. dotarea punctelor grele cu cabluri şi indicatoare. a răspunde cu prezenţa lor ori de cîte ori vor fi convocaţi. prospecte. iar în lipsă de vicepreşedinte său de unul din membrii clubului. dacă personal sau în conlucrare cu alţi membri ai clubului au realizat efectiv vreuna din lucrările prevăzute de aliniatele c. Excepţional. sinteză a activităţii clubului. 12 — Completarea locului rămas astfel vacant se vă face prin cooptarea de către comitet a primului membru ce urmează pe lista de alegeri. dacă eventualul solicitator nu îndeplineşte condiţia de aptitudini de la punctul c. care vă trebui sa întrunească unanimitatea voturilor comitetului de conducere. de acord cu Comisia monumentelor naturii şi Federaţia de turism. după un plan bine stabilit de Comitetul de conducere al clubului. a unuia său a mai multor cicluri de ascensiuni. care vă fi semnat de preşedinte şi membrii comitetului. c. 10 — Şedinţele de comitet se vor ţine cînd vă fi nevoie şi vor fi prezidate de preşedintele clubului. Art. de colegii din club. monografii şi orice alte lucrări cu caracter de propagandă alpină. Fac excepţie primirea în club a unui nou membru . Membrii onorifici sînt proclamaţi de Adunarea generală şi vor fi aleşi în persoana acelora care au adus reale servicii turismului românesc sau C. Membrul demis nu poate fi reprimit decît după trecerea a cel puţin un an de la demisie şi vă reintra în aceeaşi categorie în care se afla în momentul demisiei. vicepreşedinte. a sprijini activitatea clubului. Capitolul IV Art. se pot primi şi persoane care au cel puţin 19 ani. editarea de călăuze. Art. 13 — Ori de cîte ori comitetul se întruneşte în şedinţă se vă redacta neapărat un proces verbal de şedinţă. marcarea itinerarelor grele din munţi. au condus sau au luat parte la cel puţin un itinerar nou cu caracter strict alpin. Art. 5 — Clubul are trei categorii de membri: onorifici. propagarea alpinismului În marea masă a turiştilor prin organizarea. g. sigilat. În calitate de comisie de disciplină. atribuţiile preşedintelui în parte sau în total. admonestarea verbală sau scrisă. comitetul vă trebui sa fie întotdeauna În plenul său. Art. Art. d. a-şi exercita drepturile conferite de art. şi care nu se vă repeta mai des de două ori pe lună. b. 8. într-un cuvînt. putînd semna valabil În numele şi pentru club. Ele vor fi sancţionate după următoarele gradaţiuni: a. în care se vă trece valoarea fiecărui bun. cu filele numerotate. el trebuie sa le supună acestuia spre ratificare. 29 — Declararea unui bun că avere a clubului şi deci înscrierea lui în inventar se vă face de comitet prin consemnare în procesul verbal de şedinţă. aceste drepturi vor fi exercitate de vicepreşedinte sau membrul delegat. Art. suspendarea pe timp limitat. împreună cu secretarul general conduc şi reprezintă asociaţia în toate împrejurările. Art. aleşi de adunarea generală. decît casierul şi cenzorii care au controlat gestiunea. Art. 19 — Preşedintele e obligat că toate angajamentele exterioare ce le ia asupra clubului sa le facă cu avizul prealabil al comitetului. b. Raportul vă fi supus adunării generale purtînd . — Casierul vă întocmi bilanţul clubului. ori de cîte ori aceştia îl vor cere. 14 — Membrii comitetului nu pot figura în comitetele altor asociaţii cu scop similar. 12. 32 — Cu cel puţin 15 zile înaintea adunării generale. a comitetului de conducere cît şi a Justiţiei. adresele.Art. 24 — Casierul nu vă putea face nici o plată mal mare de 200 lei. 28 — Secretarul general se ocupă de corespondenţa clubului. atît în faţă adunării generale. Art. El ţine un registru parafat. un registru cu numele. 22 — Fondul de rezervă vă fi depus. profesiunile şi activitatea tuturor membrilor. acte înăuntrul sau în afara clubului care ating legile onoarei sau orice alte infracţiuni stipulate la art. 26 — Casierul vă ţine un registru la zi pentru toate sumele încasate său plătite şi vă fi obligat să-l pună la dispoziţia cenzorilor. În lipsa preşedintelui sau a vicepreşedintelui. III. Art. după aprobarea comitetului. Art. spre a fi discutat în şedinţă şi menţionat în procesul verbal respectiv. Art. în care se vor înscrie toate procesele verbale ale adunărilor generale. după actele de achiziţionare. fiind responsabil personal de aceste sume. De asemenea ţine un registru de intrare şi ieşire al corespondenţei. şnuruit. vinovatul avînd dreptul sa se apere personal sau prin procurator. 31 — Un comitet de trei cenzori. Art. păstrează arhiva şi sigiliul la sediul clubului. După ce chitanţierele vor fi tipărite. Art. Art. 27. 15 — Comitetul de conducere se poat. 16 — Atribuţiile comitetului sînt următoarele: a. Art.R. se ocupă cu verificarea gestiunii comitetului de conducere: cenzorii au dreptul sa inspecteze casa oricînd. adunări generale sau altă activitate a clubului.e constitui ori de cîte ori vă fi nevoie în comisie de disciplină. Un exemplar al acestuia vă fi remis comitetului prin secretarul general pentru luare la cunoştinţă. a convoca membrii activi şi aderenţi la şedinţe. În caz că nu e posibil. execută toate actele de administrare interioară. cap. excluderea. sau în lipsa lor supleanţii. cu cel puţin 2o zile înainte de adunarea generală. spre a sancţiona abaterile membrilor clubului. Art. automat secretarul general îl înscrie în registrul inventar. împreună cu secretarul general. 17 — Preşedintele. fără aprobarea preşedintelui dată pe baza încheierii comitetului. Art. această sarcină revine unui membru al comitetului. Cele de mai sus se vor pronunţa după gravitatea culpei. cotizaţiile şi donaţiile sau orice alte sume ce se vor cuveni. Decizia comitetului poate fi apelată în adunarea generală. De lipsurile din casă nu vor putea fi traşi la răspundere. 25 — Sumele ce vor depăşi cifra hotărîtă de comitet spre a fi ţinute lichide În mîinile casierului vor fi depuse spre fructificare la casa de depuneri. 20 — Casierul încasează taxele de înscriere. c. Art. El vă trebui sa elibereze o chitanţă dintr-un chitanţier pentru fiecare sumă încasată. a organiza şi conduce clubul în prevederile statutului. că acte de sabotaj. la Casa de depuneri pe numele C.A. c. se vor supune comitetului care le vă consemna obligatoriu într-un proces verbal de şedinţă cu seriile şi numerele respective. 21 — Ori de cîte ori casierul vă trebui sa tipărească chitanţiere noi. iar chitanţele din interior inserate şi numerotate. cenzorii sînt obligaţi a face un raport asupra gestiunii băneşti şi de inventar a clubului. 30 — Secretarul general convoacă comitetul şi adunările generale şi execută hotărîrile comitetului de conducere. dresînd în acest sens un proces verbal. contrasemnat de casier şi verificat de cenzori. la cea mai apropiată şedinţă de comitet. După aceasta. Art. contrasemnează alături de preşedinte în acte. În lipsa preşedintelui. Art. la propunerea preşedintelui şi cu aprobarea comitetului. un registru inventar al averii clubului. căruia i se vor conferi. acesta vă fi semnat de preşedinte. 18 — Preşedintele împreună cu secretarul general au puteri depline sa reprezinte clubul în faţa oricărei autorităţi şi a justiţiei. 23 — Casierul are dreptul sa ridice şi sa depună sumele mandatate fără sa mai fie nevoie de asistenţa vreunui membru din comitet. vă cere aprobarea comitetului. şi fără a cere acte justificative. a executa bugetul aprobat de adunarea generală. cu cel puţin 15 zile înainte. 38 — Membrii aderenţi au drept de vot consultativ. Capitolul VI Art. fixată la 240 lei pentru membrii activi şi 120 lei pentru membrii aderenţi. Art. secretarul general. Art. a restului de comitet.semnătura cenzorilor care au verificat gestiunea. Ea are puteri nelimitate în aplicarea lui. precum şi cu ratificarea tuturor actelor făcute de comitet. Art. 49 — Adunarea generală. 39 — Adunarea generală se ocupă cu toate chestiunile care privesc interesele şi bunul mers al clubului. 34 — Veniturile asociaţiei se compun din: a. adică jumătate plus unul din cei prezenţi. deferirea lui justiţiei. Art. adunările generale extraordinare vor fi convocate de către comitet oricînd acesta vă crede de cuviinţă. În cazul cînd la prima convocare nu vor fi prezenţi cel puţin jumătate din membrii cu drept de vot (membri activi) adunarea vă avea loc după 7 zile în acelaşi loc. fondurile băneşti depuse la Casa de depuneri. donaţii. în caz de respingere a gestiunii şi activităţii comitetului. îl vă demite şi vă alege un altul care în maximum 30 de zile vă controla gestiunea şi activitatea fostului comitet şi vă proceda la convocarea unei alte adunări generale. Art. în lipsă. recunoscute valabile de către biroul adunării. exploatarea caselor de adăpost etc. 42 — După citirea dării de seamă şi bilanţul de către comitet şi a raportului cenzorilor. precum şi de toată activitatea sa şi vă aproba bugetul pe anul viitor. pe lîngă votul său. sau cel puţin de către o cincime din membrii activi ai clubului. 51 — Pentru formarea filialelor Clubului Alpin Român un regulament de detaliu vă stabili normele de funcţionare ale acestora. Art. iar lucrările adunării se vor consemna într-un proces verbal ce vă face parte din registrul de procese verbale al comitetului. Art. conform legilor persoanelor juridice şi morale şi cu aprobarea Tribunalului. 33 — Vor verifica de asemenea bilanţul anual prezentat de comitet. Capitolul V Art. . Art. Secretarul adunării vă fi secretarul general. Art. 53 — Adunările generale au dreptul de a modifica acest statut afară de capitolele I. dimpreună cu ordinea de zi. fără altă convocare şi cu orice număr de membri. de membrul delegat. obligatoriu şi vă putea fi exercitat numai de membrii cu cotizaţia la curent. Art. c. Art. 41 — Comitetul al cărui mandat expiră deţine încă puterile sale pînă a doua zi după adunarea generală în care s-a ales noul comitet. subvenţii şi sumele rezultate din publicaţiuni. Art. reuniuni. sa modifice prezentul statut. Art. 48 — Adunarea generală poate. 35 — Averea asociaţiei se compune din: inventar (considerîndu-se uzura obiectelor. Acesteia îi vă referi. 40 — Adunarea generală este prezidată de către preşedinte sau. Art. Art. a. cu aceeaşi ordine de zi. fructificarea capitalului. care le diminuează valoarea în raport cu vechimea. cît şi casierul. Art. adunarea generală ordinară sau extraordinară vă putea oricînd ridica mandatul comitetului sau unuia dintre membrii săi. adunarea generală vă delibera asupra descărcării comitetului de gestiunea sa bănească. Art. care vă fi supus şi el adunării generale. plus toţi membrii din secţiunile afiliate. b. 36 — Adunările clubului sînt ordinare şi extraordinare. Fiecare membru activ are dreptul că. 45 — Numai membrii activi au dreptul la votul deliberativ. cerînd descărcarea fostului comitet sau. 47 — Toate deciziile adunării generale se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi. Ele se compun din membrii de la centru. cu 2—20% pe an). III. II. dacă este cazul. Art. 46 — În prima adunare a noului comitet se vor desemna din sînul membrilor aleşi de adunarea generală atît vicepreşedintele. după aceleaşi norme că mai sus. alte două voturi. fondul lichid din mîinile casierului etc. Capitolul VII Art. 52 — Regulamentul vă fi supus ratificării adunării generale. În anii de alegere a comitetului adunarea generală vă proceda la alegerea expresă şi nominală a preşedintelui. a cenzorilor şi a supleanţilor lor pe timp de doi ani. 50 — Votul este secret. 37 — Adunările ordinare şi extraordinare vor fi valabil constituite atunci cînd vor fi aduse la cunoştinţa membrilor clubului prin adrese individuale scrise sau prin presă. asistat de comitet. cotizaţia anuală. pe care o vă depune oricare membru la înscrierea sa în club. 43 — În cazuri de flagrante nereguli. b. adunările generale ordinare au loc în fiecare an în cursul primului trimestru. 44 — Vor fi consideraţi aleşi acei care vor întruni cel mai mare număr de voturi. precum şi de comitetul de cenzori. taxa de înscriere de lei 50. sa reprezinte prin procuri. Aceste de-ciziuni vor fi valabile numai dacă nu sînt contrare legii persoanelor juridice şi morale. . 55 — Dispoziţiunile prezentului statut au fost admise de membrii fondatori şi devin obligatorii pentru toţi membrii.care nu pot fi modificate sub nici un cuvînt şi de nici o hotărîre. 54 — Unde prezentul statut tace. deciziunile comitetului îl completează provizoriu. Art. pînă la adunarea generală. Art. Cuprins ÎN LOC DE PREFAŢA TURISM-ALPINISM-CAŢARĂTURA DIN ISTORIA ASCENSIUNILOR PE MUNŢII LUMII ALPINISM ÎN CONDIŢIILE RELIEFULUI ROMÂNESC ASCENSIUNI PE MUNŢII ROMÂNIEI PÎNĂ ÎN ANUL 1948 SOCIETĂŢI ŞI ASOCIAŢII DE TURISM-ALPINISM PÎNĂ ÎN 1948 PAGINI DESPRE CÎŢIVA ÎNAINTAŞI SECVENŢE DIN ACTIVITATEA DE TURISM-ALPINISM DUPĂ 11 IUNIE 1948 REALIZĂRI ÎNTRE ANII 1951—1982 ALPINIŞTI ŞI CĂŢĂRĂTORI CONTEMPORANI MARILE TRASEE ALPINE ALE ROMÂNIEI SALVAMONT ANEXE . Masivul în Grad de Cap de coardă care s-a Zona Traseul efectuat dificult Data (său capi Secunzi efectuat ate premierei alternativi) premiera 1 Bucegi Valea Albă Peretele Văii Albe Fisurile IV A 6-7.10.07.planşe.1960 Ion Coman 25.com Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la http://groups. OCR şi corectura : Roşioru Gabi
[email protected]. .07. ore pitoan în escala e peret dă 1 19 17 8 1 2 4 4 2 2 2 1 3 1 1 4 1 l 4 6 16 23 35 11 11 9 8 11 10 8 10 11 6 18 7 N 10 10 9 4 5 7 8 9 8 5 9 8 6 16 14 34 47 32 40 38 37 19 11 10 36 30 10 40 traseul Tavanelor din Turnul VB Mălăeşti Peretele din Valea Gaura(traseul IV B încurcat) peretele Turnului Straja Mare IV B Surplomba Neagră IV B IV A IV A IVA IV B IVA VA IVA IV B muntele traseul Dintele Babei Grohotiş 10 Piatra CraiuluiPadina luiCreasta Coarnele Caprei Călineţ 11 -//-//Hornul Adînc 12 13 14 -//-//-//Vîlcelul sup. 1946 Ion Coman Petre Strat Mălăeşti (extrema din dreapta) 4 5 6 7 8 9 -//-//-//-//-//-//-//-//Valea muntele Guţan traseul direct din Mălăeşti(extrema stîngă) Turnul VB 12.1967 Ion Coman 29. 9—11.08. crt. str.Ion Vlădăreanu Walter Gutt 8. Bucureşti Republica Socialistă România Scanare.1957 Ion Coman 14.10. Dinu Mititeanu.traseul Colţul Dărîmat Şpirlei Padina Muchea Coloanelor din Orga Închisă Mare Padina luiCreasta Prieteniei Călineţ Valea Colţul Bălăceni (traseul frontal) Sîmbetei Bratocea Turnul Goliat 15 Munţii Făgăraşului 16 Ciucaşului Redactor: VALENTIN BORDA Tehnoredactor: ECATERINA ALBICI Coli de tipar: 27.1963 Ion Coman 25.yahoo. Nr.1964 Ion Coman 3.1950 Ion Coman 26. Nr. 1958 Ion Coman 27.08.09.06.c. 85 la I.10.1967 Ion Coman Liviu Munthiu — — — Norbert Hiemesch Ion Nistor Ion Mirean Ioan Wasi — — — — — Nr.1963 Ion Coman 21.081961 Ion Coman 18.08. „Filaret".1953 Ion Coman. de intr. Fabrica de chibrituri nr.P.1940 Ion Coman Oskar centrale Schobesch 2 -//Gălbenele Peretele Gălbenelelor traseul IV A 12.091942 Ion Coman Mircea Ismail Coman 3 -//Valea traseul oblic din Turnul Mălăeşti IV B 3.09.1953 Ion Coman 28.TABELUL ASCENSIUNILOR — PREMIERE EFECTUATE DE ION COMAN Nr.10.07. l.com/ Carte obţinută prin amabilitatea dlui.1949 Ion Coman 22.5+48 pag. Bun de tipar: 7 decembrie 1984 Tiparul executat sub comanda nr.