Infecţia urinarăDefiniţie. Infectiile tractului urinar (ITU) sunt cauzate de proliferarea anormală a agenţilor patogeni în aparatul urinar(căi urinare, ţesut interstiţial, parenchim renal). Frecvenţă. Infecţiile urinare ocupă locul doi după cele respiratorii, se intâlnesc la orice vârstă, in primele decade predomină la femei datorită uretrei anterioare scurte, activităţii sexuale şi sarcinei; apoi incidenţa acestora creşte, progresiv cu vârsta. Clasificare. IU se pot localiza la nivelul: — căilor urinare inferioare (vezica şi uretere) : cistita, pielita şi pielocistita — căilor urinare superioare (bazinet şi calice), ţesutului interstiţial şi parenchimului renal: pielonefrite (acute şi cronice). Etiopatogenle. IU din serviciile cu profil medical sunt determinate în 80% din caruri de E. Coli, iar în cele cu profil chirurgical procentajul dintre Colibacil şi ceilalţi germeni (Proteus, Piocianic, Enterococ, Stafilococ, Klebsiella ş.a.) se egalează datorită infecţiilor iaterogene (cateterism, postoperatorii). Calea de invazie este reprezentată de: 1. calea ascendentă: contaminare cu flora intestinală, circumcizia la băieţi 2. calea hematogenă Factorii favorizanţi. 1. Staza urinară 2. Tulburările dinamice (hipotonie, reflux vezico-ureteral), neurologică (neuropatia diabetica, cerebral). 3. Manevrele urologice instrumentale (cateterism explorator sau terapeutic) intervin prin traumatismul local, şi vehicularea germenilor. 4. Tulburări metabolice: diabetul zaharat (IU este favorizată de glicozurie), acidoza metabolică şi neuropatía diabetică, hjperuricemia hipocaliemia ş.a. hiprecaliemia, polinevrita, tabes, vezica accident vascular L. boli parazitale. Ed. Etiologie: Originea cistitei poate fi: .cistite acute necomplicate la femei înainte de menopauză . Bucureşti. Domnișoru – ”Compendiu de medicină internă” – Ed. hemoroizii. urinatul rar. Alte afecţiuni:afectiunile biliare. tumori.la bărbat (uretrita posterioară. menopauza. bartolinite. 2. București. opiaccele (produc pareza căilor urinare) etc.În sfera genitală în special la femeie (uretrite. colita. tulburarile in evacuarea urinei. prostatită) Clasificare: . . infectiile genitale. anexite). corpi străini. corticosteroizi şi imimodepresive (scad puterea de apărare locală). . diabetul zaharat.5.vezicală (traumatism produs cu ocazia sondajului vezical. vulvovaginite. refluxurile uretro-vezical. consumul redus de lichide. constipatia. vezico-uretral. Bibliografie: 1. . staza vezicală. Corneliu Borundel – “Manual de medicină internă pentru cadre medii”. metroanexita. 1995 CISTITA ACUTĂ Definiţie: Cistita acută este un sindrom clinic determinat de inflamaţia microbiană a mucoasei vezicii urinare.cistita acută recurentă la femei . radionecroză vezicală. Bic All. ulceraţii). bazinetul şi ureterele. metrite. sarcina. Abuzul de medicamente: fenacetină. Științifică. 6. igiena intima incorecta.uretropielorenală de aceea în orice cistită trebuie explorate şi căile urinare superioare care sunt calicele. 2000. traumatisme vulvare.cistita acută la femei gravide . durerea (alguria). Durerea este de intensitate variabilă în general destul de vie şi este prezentă pe tot parcursul micţiunii.. nicturia .cistita acută complicată – cauzată de boli urologice. O cistită febrilă reprezintă de fapt o pielocistită.cistita acută la bărbaţi tineri . are localizare vezicală. polakiuria (urini mici şi dese) 2.cistita acută la femei la menopauză . Localizarea durerii este hipogastrică. disuria şi durerea lombară. la triada simptomatică enunţată se mai poate adăuga hematuria. 4. exagerându-se spre sfârşitul acesteia.cistită acută la copii . iradiată pe uretră sau în gland. În funcţie de etiologia cistitei. Durerea în cazul cistitei acute apare de obicei ca o durere terminală la care se adaugă de obicei tenesme vezicale dureroase. Tablou clinic: Cistita se manifestă prin trei semne clinice caracteristice: 1. febra fiind datorită infecţiei căilor urinare superioare sau a parenchimului renal. piuria (puroi) 3. 5. Examenul obiectiv în cazul când se suspectează prezenţa unei hematurii începe cu examenul urinii emisie. aspectul leziunilor mucoase şi localizare. 2. Simptomele se . hematuria reprezintă prezenţa sângelui în urină. Formele acute simple se pot vindeca şi spontan cauzele fiind trecătoare. Provenienţa hematuriei se stabileşte prin proba celor trei pahare. Prognostic: Evoluţia unei cistite depinde de cauzele predispozante şi de posibilitatea tratării lor. 3. Investigaţii paraclinice: 1. Tratament: conform antibiogramei Evoluţie. Urocultura Radiografia renovezicală Eco abdominal 4. Cistoscopia poate arăta unele cauze ale cistitei care nu au putut fi evidenţiate prin celelalte examene şi de asemenea. . 1995 Pielonefrita acută Definiţie. Debut brusc prin: — frison. Bic All. L. cistitic (disurie. Bibliografie: 1. Stenoza orificiilor ureterale. cu caracter colicativ (manevra Giordano pozitivă) . Ed.amendează în câteva zile. sindrom dispeptic necaracteristic . Scleroza şi retracţia peretelui vezical 3. 2. urina devine clară iar în 10-12 zile evoluţia se termină prin „ restituţio ad integrum”. Este comună (vezi „Infecţiile urinare"). polakiurie) . Corneliu Borundel – “Manual de medicină internă pentru cadre medii”. la bărbaţi afecţiunile urologice. Frecvenţă. cilindrii leucocitari (semn caracteristic) şi granuloşi.sau bilaterale. Factori favorizanţi: la femei sarcina . Pielonefrita acută (PA) se întâlneşte mai frecvent la femei şi cel mai adesea este bilaterală. Domnișoru – ”Compendiu de medicină internă” – Ed. București. Științifică. Pielonefrită 2. Formele acute simple recidivante se observă mai ales la femei. Infecţie bacteriana nespecifică acuta a sistemului pielo-caliceal şi ţesutului iiiterstiţial. — sindrom de infecţie urinară joasă. Bucureşti. Complicaţii: 1. uneori. proteinurie redusă (sub 1 g/24 ore) . — leucociturie şi bacteriurie semnificative. transpiraţii. Simptome. necesită explorări complete pentru a li se descoperi originea şi a se putea aplica un tratament cauzal eficient. Etiopatogenie. — dureri lombare uni. febră (până la 40°C). 2000. anemie ş. — Semne urinare. Explorări paraclinice: . Complicaţii: IR A. Pielonefrita cronică (PNC) este cea mai frecventă nefropatie (40%). Simptome. Pielonefrita cronică Definiţie.— VSH accelerată şi leucocitoză. Evoluţie. cu menţinerea normală a filtraţiei glomerulare — FG(Clearence-ul creatininei endogene) şi creşterea fracţiunii filtrate (FF). datorită persistenţei nefropatiei obstrttctive. — Hipertensiunea arteriala (40%) şi retenţie azotată în PNC complicată. — Semne generale: febra absentă sau stare subfebrilă (25%). cu predominanţă absolută la femei faţă de bărbaţi. — proba de concentraţie moderat alterată şi nefromegalie tranzitorie (clinic şi radiologic). scădere ponderală. cilindrii leucocitari (semn caracteristic). azotemie în PNA cu IRA sau necroza papilară . Prognosticul este bun în PNA necomplicată. (uroculturi repetate sterile). dureri lombare. cefalee. . polakiurie). tulburări dispeptice. pionefroza.Probe funcţionale renale: alterarea progresivă a probei de concentraţie (semn precoce) .a. Comună (vezi „Infecţia urinară"). hematurie discretă sau absentă. scăderea fluxului plasmatic renal — FPR. necroza papilară. astenie. PNA tratată corect se vindecă în majoritatea cazurilor în câteva zile. Infecţie bacteriană nespecifică cronică a sistemului pielo-caliceal şi ţesutului interstiţial. Prognostic. flegmonul perirenal şi septico-piemia. sindrom cistitic (disurie. Frecvenţa. leueociturie şi bacteriurie semnificative. depăşind incidenţa glomerulonefritei cronice (GNC) şi a doua cauză a insuficienţei renale cronice (30%). Cronicizarea survine în procentaj de 20%. proteinurie redusă (sub 1 g/24 ore). Etiopatogenie. descoperite la examenul necroptic. HTA pielonefritică este determinată de ischemia renală. pentru obiectivizarea reflexului vezico-ureteral.Ecografia şi tomografia renală. radiologice şi histologice. pentru aprecierea dimensiunilor şi conturului rinichilor.Examenul radiologie. Diagnostic pozitiv. . pentru evidenţierea modificărilor pielo-calioeale şi ureterale.Cisto-ureterografia. prezintă acelaşi risc. — PNC gravidică.v. este contraindicată (intoleranţă la substanţele iodate de contrast şi PNC azotemice. Modificări funcţionale: întârzierea eliminării substanţei de contrast (hiposecreţie) şi hipotonie pielo-caliceală. Forme clinice: — Forma comună (PNC descrisă). Urografia i.(UIV) evidenţiază modificări funcţionale şi morfologice. . biologice. — Funcţia biopsie renală (PER. . clinic şi biologic (35%). se practică rar şi numai în serviciile de specialitate urologice şi chirurgicale.v. —PNC hipertensive (40%). — PNC azotemice — PNC cu sindrom tubular („nefrite cu pierdere de sare". „apă" sau „potasiu").Clinic: antecedente de PNA recidivantă cu acelaşi germen (focar infecţios intrarenal) şi semne de nefropatie obstructivă. dureri lombare. polakiurie.Pielografia ascendentă.. ptntru evaluare-a lezuuuior histoîogice în pielonefritele cronice atipice. Diagnosticul de PNC se bazează pe date cimice. cu clearence-ul\ creatininei sub 30 ml/minut). . — Forme asimptomatice. se recomandă când urografia i. . PNC preexistentă sarcinii poate induce o toxemie gravidică. disurie. datorită riscului de suprainfecţie. 500 mg. cilindri leucocitari (semn caracteristic) şi scăderea probei de concentraţie (semn caracteristic). i. repetate pe parcursul tratamentului) şi stabilirea sensibilităţii prin antibiogramă. — Recidivarea infecţiei urinare . — Persistenţa infecţiei urinare. care înseamnă vindecarea.. 2. Neoxazol cp.Radiologic: umbre renale asimetrice. normolipidică. . Tratamentul simptomatic constă în analgezice (Mialgin) şi antispastice (Papaverină). normoglucidică. Kanamicină sulfat. 250 mg. 2 cp.500 mg. Rezultatele tratamentului antimicrobian se apreciază prin uroculturi repetate. Antibioticele se vor administra după identificarea germenului (trei uroculturi consecutive.. Antibiotice (A): Ampicilina cps. cu dimensiuni reduse şi contur neregulat. Se prescriu antibiotice care se elimină în formă activă prin urină.. Dietă hipoproteică. Tratamentul antiinfecţios. 3. Biseptol (trimetoprim S0 mg şi sulfametoxazol 400 mg).PBR Evoluţia este îndelungată. 100 mg. Repausul la pat (7 — 10 zile) este indicat numai în PNA şi perioadele de acutizare ale PNC. Tratamentul igieno-dietetic.Biologic: bactermrie şi leucociturie semnificative. Tratament. şi 500 mg. 1. Gentamycin f. 40 şi 80 mg. Cotrimoxazol. iar prognosticul de obicei sumbru. Preparate. .m. complicaţiile depind de gradul hipertensiunii arteriale şi al insuficienţie renale. În pielonefrite se recomandă următoarele chinmioterapice şi antibiotice uzuale. Chimiotcrapice (C): acid nalidixic (Negram. Eventualităţi: — Sterilizarea urmilor. normocalorică. Nevigramon) cp. Pentru scăderea valorilor tensionale se administrează antihipertensive. Nitrofurantoin cp. se obţine îu proporţie de 80% în PNA şi de 30-40% în PNC. 3. a unei tablete de Cotrimoxazol (Bisepiol) sau Nitrofurantoin. Se adresează nofropatiei obstructive. — limitarea manevrelor urologice (cateterismul) . Pentru prevenirea infecţiei urinare se impun următoarele măsuri: — evitarea frigului umed (baie rece. Ampicilinci. Alcalinizarea urinii (pH peste 7). când. L. Bibliografie: 1. seara. creşte efectul Tetraciclinei şi Cicloserinei. care determină vindecarea spontană a infecţiei urinare joase la femei în procent de 30%. Domnișoru – ”Compendiu de medicină internă” – Ed. — tratamentul bacteriuriei asimptomatice la femeile gravide. Științifică. acidifierea urinii (pH sub 7). Ed. 2000. cu HTA sau IRC. Profilaxie. — tratamentul cauzal al nefropatiei obstructive . Bic All. Constă in administrarea zilnică de lichide in cantităţi mari (in medie 2—3 1/24 ore). 1995 . potenţează acţiunea sulfamidelor. 2. pentru a obţine o diureză de minimum 2 l/24 ore. nefrocaîciuoză. sub formă de apă potabilă. — Schimbarea reacţiei urinei. hipokaliemie. 4. București. luni de zile. mai ales la femei. infecţia urinară persistă sau recidivează. Tratamentul urologic. după tratament medical corect. Gentamicinei şi Kanamicinei. hiperuricemie. HTA) . ceaiuri diuretice sau ape minerale. Corneliu Borundel – “Manual de medicină internă pentru cadre medii”. — administrarea zilnică. Diluarea urinii constitue un mijloc natural de apărare a căilor urinare. ploaie. Bucureşti. — combaterea constipaţici cronice . loc de muncă care favorizează PNA si acutizează PNC . Cura de diureză este contraindicată în PNC acutizată. — igienă genitală (risc de infecţie urinară ascendentă) şi golirea vezicii urinare după raport sexual. — tratamentul bolilor favorizante (diabet zaharat. Tratament adjuvant. Cuprinde următoarele mijloace: — Cura de diureză. — Hipertensiunea arterială este un simptom tardiv de TR — Examenul urinii este nespecific: hematurie (micro.. reacţia (pH) acidă Investigaţii paraclinice: — IDR la tuberculiuă este pozitivă. inapetenţă etc). uneori. izolată (neînsoţită de alte simptome). Koch se face după cea meningeală. Debutul este insidios. Simptome. pleuro-peritoneala. cu semne generale de impregnare bacilară (stare subfebrilă. transpiraţii. este totală. poate fi primul simptom al TR. Etiopatogenie. capricioasă (apare si dispare spontan). Tuberculoza renală (TR) este cea mai frecventa determinare extrapulmonară a bolii. Urografia i. Koch la examenul direct al urinii. osteo-articulară ş. Infecţia bacilară se produce pe cale hematogenă. Inocularea rinichiului cu b. proteinurie sub 1 g/24 ore. nedureroasă. leucociturie discretă.v.sau macroscopică). Localizarea infecţiei tuberculoase la nivelul rinichiului și căilor urinare.TUBERCULOZA RENALA Tuberculozei renale Definiţie.a. Evidenţierea b. fapt pentru care rinichii sunt afectaţi de la început bilateral (10 —15%). — Examenul bacteriologic. Simptomatologia TR manifeste este necaracteristică. Pielografia ascendentă — Citoscopia Evoluţie. — Examenul radiologic: Radiografia renală simplă. polakiurie. . — Cistita (60 —80%) tradusă prin disurie. Sunt în funcţie de intensitatea leziunilor bacilare şi precocitatea tratamentului.. rezistentă la antibioterapia obişnuită (caracteristic) — Hematuria (5%) care. Prognostic. sterilitatea ş. Domnișoru – ”Compendiu de medicină internă” – Ed. Cura de repaus prelungită (6 — 12 luni). Dieta va fi normocalorică. amiloidoza. deoarece tuberculoza renală se vindecă mai lent decât tuberculoza pulmonară. Bibliografie: 1. București. hiposodată când se face corticoterapie. Are indicaţii restrânse : nefrectomia în distracţiile renale totale (pionefroză. Ed. hidronefroza. Tratament. 2.Complicaţii: suprainfecţia. 1995 . ureterite stenozante. Tratamentul tuberculozei renale este medical si chirurgical 1.a. Streptomicina (S). Preparate Izoniazida (HPN). Bucureşti. 2000. insuficienţa renală cronică. Etambutol (EMB). L. 2. bogată in proteine si vitamine. Corticosteroizii: Prednison 4. Tuberculostatice. Bic All. rinichiul atrofie) sau corectarea sechelelor stenozante postinflamatorii (ureterale. scleroza vezicală. Corneliu Borundel – “Manual de medicină internă pentru cadre medii”. scleroza vezicală) sau după tratamentul medical. Rifampicina (RMP). Tratamentul chirurgical. 3. Științifică.