Management CA Stiinta Si Arta

MANAGEMENTUL INTRE STIINTA SIARTA http://www.stiucum.com/management/index.p hp Obiective Prezentul capitol isi propune: Sa explice in ce consta procesul de management Sa explice natura si functionalitatea relatiilor de management Sa explice ce sunt si ce fac managerii, in contextul unui proces de management organizational Sa demonstreze faptul ca managementul este in acelasi timp stiinta si arta Sa prezinte cateva dintre cele mai cunoscute definitii ale managementului Managementul ca proces Procesul de management Considerand ansamblul tuturor activitatilor dintr-o organizatie, il putem structura in doua componente: procese de executie si procese de management. Procesele de executie se caracterizeaza prin faptul ca sunt centrate pe realizarea produselor materiale si imateriale printr-o serie de tehnologii specifice, proiectate in acest scop. Prin realizarea acestor produse, organizatia isi indeplineste misiunea. De exemplu, intr-o fabrica de televizoare, procesele de executie sunt procesele tehnologice prin care se realizeaza televizoarele si accesoriile lor. Performanta acestor procese depinde de calificarea si motivatia muncitorilor, tehnicienilor si inginerilor care lucreaza la proiectarea, fabricarea, asamblarea si testarea televizoarelor, precum si de gradul de automatizare, robotizare si computerizare a liniilor tehnologice cu care este echipata fabrica. Procesele de management se caracterizeaza prin faptul ca sunt centrate pe procesele de executie si pe procesele de interactiune dintre organizatie si mediul inconjurator. Prin realizarea acestor procese, organizatia supravietuieste, isi foloseste in mod eficient resursele si poate obtine un avantaj competitiv. In fig. 4.1. se prezinta grafic interdependenta dintre procesul de management si procesul de productie, interdependenta care se caracterizeaza prin continuitate, dinamica si complementaritate (Mihut si colab., 2003, p.3). Rolul procesului de management este asigurarea echilibrului dinamic al proceselor de productie si asigurarea supravietuirii economice a organizatiei respective. Comparand mijloacele folosite in controlul si evaluarea celor doua procese, pentru procesul de productie este caracteristica folosirea sistemelor tehnologice de masurare, in timp ce pentru procesul de management se folosesc metrici de performanta care contin, pe langa variabile economice cuantificabile, o serie de variabile subiective greu de cuantificat si formalizat prin corelatii matematice (Mihut si colab., 2003). Reluand exemplul de mai sus, cu fabrica de televizoare, trebuie sa recunoastem ca sunt practic o infinitate de posibilitati de a organiza, conduce si controla secventele proceselor tehnologice. Fiecare din aceste posibilitati necesita insa resurse materiale, energetice, financiare, informationale, umane si mai ales resurse de timp in cantitati diferite. Cum toate aceste resurse sunt limitate si se pot asigura pe baza unor costuri, se pune problema de a gasi acele variante care sa fie 2. In literatura de specialitate exista unele nuantari in privinta denumirii unor functii sau in numarul lor. directiile de actionare in vederea realizarii obiectivelor si se aloca resursele materiale. Prin exercitarea acestor functii ale managementului se creeaza conditii pentru derularea activitatilor de executie propriuzise privind productia”. ca proces. coordonarea si controlul procesului de transformare succesiva a resurselor informationale. se prezinta o ilustrare grafica a procesului de management in organizatii. este o inlantuire de eforturi de gandire si actiune prin care echipa manageriala realizeaza diagnoza. se coordoneaza actiunile de productie din sectii si ateliere. in sensul cel mai generic. Solutia tuturor acestor probleme convergente o constituie managementul din firma respectiva. se controleaza realizarea obiectivelor cantitative si calitative si se adopta masuri de reglare a activitatilor de productie. in fiecare din functiile organizatiei prezentate mai sus (Zorlentan. comerciala. De aceea. Pentru a supravietui. organizarea. p. Firma nu trebuie tratata insa in mod singular.. El se realizeaza efectiv printr-o serie de functii care au fost definite si analizate pentru prima data de Fayol: prevedere. activitati care sunt grupate de obicei dupa specificul lor in urmatoarele functii ale organizatiei: functia de cercetare-dezvoltare. Ioan Mihut formuleaza urmatoarea interpretare a procesului de management dintr-o organizatie (Mihut si colab. managementul contribuie la realizarea tuturor activitatilor dintr-o organizatie. Performantele firmei depind atat de performantele proceselor de executie.4): ”Managementul. financiare si umane necesare. fortele generalizate ale acestui mediu extern actionand asupra ei in mod continuu. esenta acestor functii este aceeasi deoarece ea reflecta integralitatea si coerenta procesului de management. Burdus si Caprarerscu. de productie. 4. in scopul atingerii obiectivului strategic al organizatiei intr-o maniera actionala eficace (cu economie de timp) si eficienta (cu castig maxim si efort minim)”. in conditiile realizarii unui echilibru dinamic intre campul intern de forte si cel extern. planificarea si decizia. Procesul de management asigura viata unei organizatii si succesul ei intr-un mediu extern concurential. . sa asigure protectia mediului ambiant si sa asigure un anumit grad de satisfactie actionarilor si angajatilor. care se manifesta in mod concret printr-o serie de procese de management. se antreneaza personalul prin acordarea de stimulente materiale si psihosociale in vederea realizarii productiei. campul de forte existent in interiorul firmei trebuie sa fie suficient de puternic pentru a rezista presiunii exercitate la interfata ei cu mediul extern. Ea se afla impreuna cu alte firme intr-un mediu puternic competitional. Este important sa subliniem faptul ca toate functiile managementului se regasesc.21): ”De exemplu. Indiferent de prezentarea lor. Prin exercitarea acestor functii. cu implicarea resursei umane. am putea defini managementul ca fiind procesul prin care se integreaza resursele si se dezvolta capabilitatile unei organizatii pentru realizarea misiunii ei. comanda.eficiente din punct de vedere economic. sub forme si dimensiuni diferite. 1998. se exercita functia de organizare a productiei si a muncii. In fig. financiare si materiale. in functiunea de productie se exercita functia de previziune prin care se stabilesc obiectivele cantitative si calitative privind productia. ci prin procesul de management. Conform acestei diagrame. 2003. cat si de performantele proceselor de management. care variaza de obicei intre 4 si 6. coordonare si control. p. Aceasta nu se face de la sine. organizare. financiar-contabila si de personal. in ansamblul fazelor. Intr-o viziune foarte pragmatica. deoarece fiecare autor si-a valorificat propria experienta si intelegere a unui proces complex. p.In literatura de specialitate sunt multe definitii date procesului de management. procesul de management ar putea fi definit si astfel (Nicolescu si Verboncu. in procesele prin care se determina obiectivele . procesul de management in firma consta. dinamic si cu foarte multe zone necunoscute inca.39): ”Mai concret. 1999. Relatiile formale se stabilesc pe baza unor criterii profesionale. Managementul ca proces. p. cum sunt cele de simpatie si antipatie. care isi are insa radacinile in mai vechi perioade de jafuri. beneficiind astfel de relatii de iubire. s-au caracterizat printr-un management incompetent cu consecinte nefaste asupra intregii economii. dar consecintele negative ale incompetentei manageriale se rasfrang asupra tuturor beneficiarilor.acesteia si ale subsistemelor incorporate. Doi angajati din acelasi departament pot fi sot si sotie sau doi frati. prin care se integreaza si controleaza munca personalului folosind un complex de metode si tehnici in vederea indeplinirii cat mai eficiente a ratiunilor ce au determinat infiintarea respectivei organizatii”. atunci organizatia nu va da faliment. 2002. De exemplu. doi angajati din acelasi departament al unei firme au copilarit impreuna si au dezvoltat in timp relatii de prietenie sau sunt vecini foarte buni de multa vreme. Relatiile informale se stabilesc pe baza criteriilor de compatibilitate psihologica. la performantele ei. mult mai puternice decat relatiile formale stabilite prin regulamente de ordine interna. Intr-o firma similara americana. constituie cea de a doua fata a medaliei. fiecare stie care sunt relatiile de cooperare pe orizontala cu ceilalti directori. Subliniem acest lucru deoarece unii autori vorbesc despre management numai atunci cand se refera la performantele organizatiei. De exemplu. Ioan Mihut analizeaza acest gen de management catastrofal. iar relatiile formale sunt relatii bazate pe functionalitate si profesionalism. relatiile dintre un director general si directorii departamentelor din subordine sunt descrise in aceste regulamente sub aspectul competentelor decizionale si de autoritate pe care le incumba fiecare pozitie. fie ele inainte de 1989. Calitatea si eficienta procesului de management depind de pregatirea profesionala a mangerilor.246): ”Managementul cleptocratic la romini este un produs-emblema al tranzitiei la economia de piata. Managementul unei organizatii poate fi neperformant. Problema care se pune nu este daca el exista sau nu. Relatiile de management se pot grupa in relatii formale si relatii informale. Daca organizatia insa functioneaza intrun regim de monopol natural. In Romania. prin structura organizatorica si functionala a organizatiei si se descriu prin regulamentele de organizare si functionare aprobate. Ele sunt necesare si impuse prin natura muncii impreuna si prin faptul ca procesul de management este un proces care genereaza si transmite decizii spre procesul de executie. cum este cazul unei regii autonome nationale sau a unei institutii publice. intr-o firma japoneza ierarhia este foarte stricta si respectarea ei tine de cultura si educatia japonezilor. precum si de valorile culturale ale poporului respectiv. prin hotie si coruptie”. De exemplu. respectiv. Daca el se manifesta intr-un context concurential puternic. structura ierarhica este mult mai aplatizata si mai flexibila. a declansarii unor tulburari sociale. ci in ce masura existenta lui contribuie la supravietuirea organizatiei si. El exista in mod implicit in orice organizatie. organizatia poate da faliment. a grevelor si a incredibilelor rezistente sociale la schimbare (Mihut. partea care fiind situata deasupra apei se poate vedea. De asemenea. Manifestarea practica a acestor relatii formale depinde de cultura organizationala a firmei sau institutiei respective. Relatiile de management Relatiile de management sunt relatii care se nasc si se dezvolta intre cei care participa la procesul de management. pe care il numeste management cleptocratic si subliniaza faptul ca el s-a dezvoltat in special in economiile fostelor tari socialiste pe fondul agravarii si extinderii saraciei. relatiile informale se stabilesc pe baza de rudenie sau de cunoastere anterioara angajarii. Putem sa extindem exemplele noastre si la cei care practica impreuna acelasi sport sau . Fiecare dintre dintre directorii convocati la o sedinta de lucru de catre directorul general stie care ii sunt atributiile si cata autoritate si responsabilitate i se poate transmite in timpul sedintei. resursele si procesele de munca necesare realizarii lor si executantii acestora. intreprinderile de stat. avand in vedere universalitatea lui. fie in cursul acestui proces nesfarsit al tranzitiei. Eficienta relationala este mai importanta pentru americani decat respectul datorat functiei si varstei. De asemenea. Dar acesta este numai varful aisbergului. Relatiile formale sunt relatii de autoritate bazate pe pozitii ierarhice si senioritate. dar si de modul in care se stabilesc si functioneaza relatiile de management. care conduc la formarea unei culturi organizationale mediocritare si adverse promovarii valorilor autentice (Bratianu. fapt devastator din punct de vedere motivational pentru toti cei care muncesc in organizatia respectiva. in practica organizatiilor americane se interzice unor rude apropiate sa lucreze impreuna in aceleasi birouri sau departamente. asupra celor formale. Din nefericire. competentelor si responsabilitatilor specifice functiei pe care o ocupa”. Ei au ca subordonati.67): ”Managerul este persoana care exercita functiile managementului in virtutea obiectivelor. indeplinind functii de presedinte. alti manageri.impartasesc aceleasi valori culturale. Burdus si Caprarescu. indeplinind functii de directori de divizii. Neuniformitatea si ireversibilitatea procesului de management au condus la o stratificare a lui si la gruparea managerilor in trei categorii: Manageri de nivel superior. in multe cazuri. Procesul managerial. Relatiile formale si cele informale coexista in orice proces de management. Relatiile informale sunt nenecesare si secundare. creatoare de locuri de munca si profituri necesare functionarii viabile a obiectivului public instrainat”. 1998. Managerii isi indeplinesc sarcinile lor specifice prin activitati decizionale. Cele doua campuri de relatii se suprapun generand efecte pozitive sau negative. departamente sau alte structuri organizatorice si functionale echivalente. Important este sa recunoastem ca exista un alt camp gravitational al intereselor lor. p. managementul romanesc se caracterizeaza prin existenta si de multe ori prin dominarea relatiilor informale. nu este insa uniform si nici reversibil in timp. O definitie operationala a managerului ar putea fi (Zorlentan. ‘prietenia‘ si nevoia de imbogatire personala au avut prioritate. pentru acest nivel managerial este definitorie capacitatea de a gandi pe termen lung si de a lua decizii strategice. Legislatia americana interzice favorizarea sau promovarea nepotismului la angajarea unor noi salariati. Ei . Managerii Cei care realizeaza efectiv procesul de management sunt managerii. De exemplu. Promovarea in functii este puternic influentata de campurile de interese personale si nu de rezultatele profesionale. Aceasta situatie conduce in mod inevitabil la crearea unor centre de autoritate informala si la exercitarea ei impotriva intereselor comune si specifice ale organizatiei. performanta si viitorul organizatiei. Ei au o intelegere de ansamblu a organizatiei si rezolva acele probleme care sunt esentiale pentru existenta. Ioan Mihut subliniaza (Mihut. deoarece promovarea relatiilor informale si in special a nepotismului se opune notiunii de management performant. Manageri de nivel mediu. p. Relatiile formale sunt necesare si primordiale. dar poate fi nefavorabila atunci cand relatiile de rudenie vin in conflict cu cele de autoritate. existenta unor relatii de rudenie poate fi benefica daca obiectivele muncii sunt comune celor doua campuri de interese. cu cat relatiile informale sunt mai nesemnificative si produc mai putine perturbatii. si nu conditiile si modalitatile strategice. dar este o realitate peste care nu se poate trece. cumetria. dar si in timpul acestuia. vicepresedinte sau alte functii echivalente. CEO (Chief Executive Officer). Acestia sunt persoane investite cu autoritate si responsabilitate in luarea deciziilor si in realizarea functiilor de mai sus intr-un continuum operational. Un management este cu atat mai performant cu cat relatiile formale se bazeaza mai mult pe profesionalismul celor care le genereaza si respectiv. care se manifesta in principal in afara programului de munca. de comunicare si de motivare sau influentare. Ei activeaza in zona superioara a ierarhiei manageriale. 2002. 2000/c). De aceea. Ei activeaza in zona de mijloc a piramidei ierarhice. din zona mediana a procesului de management. nepotismul. in ansamblul lui. Facand o ampla analiza a managementului cleptocratic romanesc bazat pe alte cimpuri de interese decat cele de performanta si extinzand dezastrul relatiilor informale asupra celor formale la procesul de privatizare de la noi. De exemplu.272): ”Clientelismul politic si administrativ. sarcinilor. pentru a se preintampina formarea unor relatii informale semnificative. La aceasta trebuie sa adaugam promovarea prin relatiile informale a barfelor si intrigilor. Desigur ca aceasta afirmatie pare paradoxala. director general. deorece specificul muncii industriale impune cooperare si armonie intre muncitori. Ei se afla la baza piramidei ierarhice manageriale si intra direct in contact cu procesul de executie. ci personal implicat in procesul de executie. De aceea ei se numesc manageri de prima linie sau supraveghetori. Pentru manageri. Dinamica afacerilor si a organizatiilor din ultimele decenii impune responsabilitati noi asupra managerilor. cu un numar cat mai mic de niveluri de decizie si cu manageri mai putini. Cu cat procesul managerial se structureaza mai mult in sus. 1995). Unii autori considera ca ei au rolul principal in crearea de cunostinte si promovarea inovarii (Nonaka si Takeuchi. iar persoanele care lucreaza la acest nivel au atributii manageriale si executive. 1998): Managerii trebuie sa analizeze stiintific fiecare componenta a activitatii unui muncitor si cu rezultatele obtinute sa inlocuiasca vechile metode de apreciere dupa ureche a cerintelor de munca. manageri zonali de vanzari etc. In cazul organizatiilor de dimensiuni mici si mijlocii.se afla in zona dintre gandire si actiune. printr-o extensie a pregatirii manageriale in zona productiei. respectiv a conditiilor care sa stimuleze conversia tacit-tacit a cunostintelor. fapt ce conduce la cresterea numarului de manageri si la complicarea structurilor de decizie. creste si timpul necesar de luare a deciziilor si rigiditatea relatiilor ierarhice. fiecare preluand ceea ce i se potriveste mai bine si nu trebuie lasat totul pe seama muncitorilor ca in trecut. acest nivel managerial se suprapune de obicei peste nivelul executiv. noua gandire impune sarcini noi. piramida ierarhica va cuprinde mai multe niveluri manageriale. ei trebuie sa construiasca mecanisme si procese noi . capabil de adaptare la schimbarile frecvente din mediul ambiant. Ei nu mai au ca subordonati alti manageri. sefi de birouri. care nu se mai pot rezuma doar la asigurarea conditiilor de eficienta pentru realizarea procesului tehnologic. Pentru rolul lor este importanta capacitatea de dezvoltare a relatiilor umane si asigurarea conditiilor de socializare din organizatie. Ei pot avea functii de sefi de echipe. Ei au ca subordonati. Rolul lor este de a transpune in practica deciziile strategice si de a gasi solutii pentru interpretarea conceptelor vagi elaborate in zona ierarhica superioara. Managerii trebuie sa faca o selectie stiintifica a muncitorilor si sa asigure programe de instruire profesionala a lor. eficienta ei scade in timp. managerii nu trebuie sa-si mai concentreze atentia exclusiv pe ceea ce se intampla in interiorul organizatiei. Trebuie considerata o diviziune aproape egala a muncii si a responsabilitatii intre manageri si muncitori. Managerii trebuie sa gandeasca organizatia ca pe un organism viu. Cu cat creste complexitatea acestora. Managerii trebuie ca colaboreze indeaproape cu muncitorii pentru a se asigura ca intreaga lor activitate se desfasoara in concordanta cu principiile stiintifice care au stat la baza analizarii acestei activitati si. pentru a-i forma la nivelul cerintelor si nu sa-i lase ca in trecut sa faca fiecare ce poate de unul singur. De aceea procesul managerial modern se realizeaza cat mai aplatizat. Pentru ei este foarte important sa cunoasca deopotriva procesele de productie specifice organizatiei si modalitatile cele mai eficiente de implementare a deciziilor manageriale elaborate la nivelul imediat superior. respectiv cu rezultatele obtinute. in conditiile in care fiecare muncitor isi pastreaza propria individualitate si face acele activitati pentru care el este cel mai bine dotat fizic si profesional. Ei trebuie sa inceapa sa priveasca si in afara ei. prin organigrame si planuri. Pregatirea lor se obtine printr-o extensie a pregatirii profesionale in zona manageriala sau invers. dintre elaborarea conceptuala a deciziilor si implementarea lor. care pot fi grupate astfel (Taylor. prin noi regulamente de ordine interioara sau noi metode de motivare a angajatilor. Se reduce totodata capacitatea de adaptare a organizatiei la schimbarile rapide din mediul extern concurential. Desi structura procesului managerial pare mai clara si mai rafinata. dar cu o anvergura mai mare a atributiilor si responsabilitatilor lor. alti manageri. Conform unor cercetari realizate de Sumantra Ghoshal si Christopher Barlett. Taylor sublinia faptul ca realizarile deosebite si marile impliniri nu mai pot fi obtinute in mod individual. din zona inferioara a procesului de management. Manageri de nivel inferior sau de prima linie. Cu alte cuvinte. In acest scop. managerii vor promova un management al schimbarii si nu un management administrativ sau de mentenanta. Asa cum sublinia si Bill Gates in bestsellerul sau Business @ the speed of thought. procesul de globalizare. In acest sens.prin care organizatia devine flexibila si pro-activa la schimbare (Dessler. Cu cat modelul de gandire este mai evoluat. Astfel. prin intermediul tehnologiilor informatice (retele de calculatoare. cu atat procesarea informatiilor si cunostintelor produce o intelegere mai profunda si mai adecvata a lumii . dar ele vor constitui o noua baza de invatare din experienta directa si nu un motiv de sanctionare. Paradoxul cunoasterii consta in incercarea noastra de a reprezenta infinitatea universului in care traim. existenta unui sistem de cunostinte si teorii cu ajutorul carora pot fi explicate fenomenele dintr-un anumit domeniu al realitatii inconjuratoare.com – care au creat. cu elemente cognitive structurate in modele de gandire (Bratianu. Managerii au menirea de a-i stimula pe angajatii firmei de a se considera ei insisi ca fiind antreprenori si de a imagina solutii pentru identificarea si valorificarea oportunitatilor care apar in mediul extern de afaceri. a crescut viteza de reactie. Emanagerii sunt foarte buni cunoscatori si utilizatori ai tehnologiilor informatice si au inlocuit relatiile directe de comunicare cu alti manageri sau angajati in procesul de productie. Pentru ei. suport financiar si logistic. internet. intranet. dezvoltarea fara precedent a telecomunicatiilor prin satelit si a internetului au condus la derularea afacerilor cu viteze incredibile. firma le da autoritate. Cu ajutorul modelelor de gandire noi intelegem si explicam fenomenele si procesele care se desfasoara in acest univers. 2000/e). atunci am putea spune ca managementul se afla continut in acest continuum. 2002). managerii au un rol important in inducerea in organizatie a unei nevoi de innoire permanenta. Stiinta presupune deci. cu atat intelegerea rezultata va fi mai simpla si mai departe de adevar. respectiv un continuum care sa aiba la o extremitate stiinta si la cealalta extremitate arta. Conform DEX. un nou tip de management – managementul virtual. societate si gandire. intre stiinta si arta. fara a incerca sa formulam raspunsuri decisive si inflexibile la frecventa intrebare daca managementul este stiinta sau arta. Procese antreprenoriale. concurand viteza gandului (Gates. pentru a dezvolta cat mai mult capacitatea angajatilor in asumarea de noi responsabilitati si luare de decizii.). Luarea deciziilor in conditii de incertitudine este un proces care se invata nu atat din carti cat mai ales din practica. Starea de automultumire sau suficienta trebuie inlocuita cu o stare de cautare continua a posibilitatilor de inovare si de schimbare activa a organizatiei in raport cu noile cerinte ale mediului extern competitional. iar evenimentele se desfasoara atat in timp fizic cat si intr-un timp virtual. extranet. cu relatii indirecte. Procese de invatare. managerii trebuie sa accepte producerea de greseli si esecuri. Procese de innoire. 2001). Daca neam imagina un continuum intre stiinta si arta. Antreprenoriatul inseamna in viziunea lui Ghoshal si al lui Barlett o orientare spre mediul extern in cautarea si valorificarea oportunitatilor de afaceri. videocoferinte si videosedinte prin satelit. Pentru ei. Aparitia si dezvoltarea afacerilor prin internet au creat un nou tip de organizatii – org. stiinta inseamna un ansamblu sistematic de cunostinte despre natura. spatiul fizic este inlocuit cu un spatiu virtual. In acest context vorbim de e-manageri si de un alt fel de a vedea lucrurile si de a actiona. prin a face. printrun sistem finit de cunostinte. etc. Managerii trebuie sa dedice o buna parte a timpului lor pentru a crea un climat favorabil si stimulativ proceselor de invatare si conversie a cunostintelor. Managementul ca stiinta si arta Managementul ca stiinta Fara a intra in disputa filosofica privind stiinta si arta. la randul lor. Cu cat modelul de gandire este mai simplist. Procesul cognitiv nu este decat o aproximare a campurilor informationale existente in jurul nostru. precum si o serie de recompense. In opinia celor doi cercetatori. in care cunoscutul reprezinta doar o mica parte din imensul necunoscut. a crescut incertitudinea in luarea deciziilor si mai ales. consideram ca fiind important sa subliniem ideea ca managementul este in acelasi timp stiinta si arta. Daca grupul este parlamentar. manualele universitare sau tratatele de management nu prezinta legi cauzale. atunci se produce un transfer de caldura de la corpul care are o temperatura mai mare. De exemplu. Este greu sa ne inchipuim ca transferul decizional intre doua persoane aflate pe niveluri ierarhice diferite decurge la fel in Europa. in America sau in Japonia. similare celor din termodinamica sau din geometria euclidiana. decizia se va lua prin consens.inconjuratoare (Bratianu. Ar fi o greseala sa reducem managementul la statutul de stiinta economica. care au ca obiect de cercetare procesele si relatiile de . daca punem in contact doua corpuri solide aflate la temperaturi diferite. El s-a produs pe vremea lui Alexandru Macedon la fel ca si pe vremea lui Napoleon sau pe vremea lui Hitler. Acest proces termic se produce la fel in Europa. Aceasta inseamna ca intre evenimentele care se produc sa se descopere anumite legitati de tip cauza-efect. despre principiul transparentei sau despre principiul eficientei. indiferent de vointa noastra asa cum se petrec fenomenele in natura sau in universul tehnologic creat de om. Cu toate acestea. la corpul care are o temperatura mai mica. cu ingineria sau cu matematica din care a preluat si a integrat numeroase cunostinte. putem afirma ca managementul este o stiinta. asa cum suntem obisnuiti cu legile din fizica sau chimie. decizia se ia in mod autocratic de catre cel investit cu pozitia ierarhica cea mai inalta. care sa nu depinda de contextul managerial. in continua formare. dar nu se identifica cu acestea. asa cum fac unii autori. in sensul ca au o anumita dinamica istorica si o anumita dinamica culturala. El are la baza o lege a termodinamicii si se constituie intr-un invariant in raport cu schimbarile istorice care se produc in societate sau cu sistemul valoric al diferitelor culturi si popoare. Este un nonsens sa vorbim despre principiul managementului participativ. ideea ca sistemul de motivare contribuie la performantele firmei se regaseste in orice cultura . Acest exemplu demonstreaza cat de greu este de a descoperi si formula o lege care sa caracterizeze un astfel de proces decizional si care sa conduca la realizarea unor invarianti decizionali. Unii autori se incumeta sa prezinte o serie de principii. Managementul integreaza elemente de natura economica. Dar ele au in esenta lor legitati comune. Este suficient sa privim in jurul nostru si sa analizam managementul mioritic din regiile autonome create in acesti ani ai tranzitiei. in ciuda numeroaselor publicatii in domeniul managementului. in America sau in Japonia. Daca grupul respectiv este de natura militara. Managementul ca stiinta are menirea de a integra cele mai valoroase rezultate ale cercetarilor din stiintele convergente. De exemplu. Dar. politic. 2000/a). cultural sau istoric considerat. Dar toate acestea sunt relative sau contextuale. care sa asigure o anumita invarianta in desfasurarea lor. Cu atat mai greu este sa identificam un invariant in acest transfer atunci cand ne gandim la epoci istorice aflate la distante de secole si sa evaluam cantitativ acest transfer pe baza unei legi. Interesant este faptul ca. Ori. dar aici suntem mai curand in situatia unor excese semantice decat in situatia unor principii viabile. indiferent de tara si de momentul istoric. Managementul se prezinta astazi ca un sistem de cunostinte si teorii suficient de bine structurate pentru a permite conservarea valorilor fundamentale si transmiterea lor prin invatare explicita celor care vor sa se pregateasca pentru a fi manageri. Multe dintre aceste teorii reusesc sa explice si sa anticipeze numeroase aspecte ale procesului managerial dintr-o organizatie. aflate insa intr-o stare insuficient formalizata. sistemul de motivare al muncitorilor dintr-o firma depinde intr-o buna masura de setul de valori culturale ale poporului din tara in care functioneaza aceasta firma. Valorile manageriale romanesti nu se identifica total cu valorile manageriale americane sau cu cele japoneze. Daca grupul este format din angajatii unei companii japoneze. economic. cu sociologia. dupa cum nu se identifica cu psihologia. care are un domeniu specific bine conturat de cercetare si o serie de legitati. acest proces decizional este un proces managerial. Este o stiinta integratoare. decizia se va lua prin vot democratic. Sa ne imaginam un proces decizional care se produce intr-un grup. ca fiind principii care guverneaza fiintarea si functionarea acestor organizatii. Cultura americana este centrata pe valori ale comunicatiei deschise.8): ”Din aceasta armonie rezulta inevitabil managementul stiintific modern. ”o secretara care pare multumita de slujba ei. In opinia lui Ioan Mihut. complexitatea si diversitatea impresionanta a actiunii confera managementului statutul structural de stiinta multi-si interdisciplinara. Cultura japoneza este centrata pe valori complementare. pentru ca organizatia sa-si poata realiza misiunea pentru care a fost creata. Asa cum observa si o buna cunascatoare a managementului intuitiv (Le Saget. explicite si logice. bazat pe reactii psihologice induse de prezenta cercetatorilor in uzinele din Hawthorne. creativitatea. crezand ca poti lasa lumea emotionala si intuitiva in afara intreprinderii. El trebuie sa fie. care opereaza cu noile categorii de resurse practic inepuizabile: informatia. Pentru a intelege si a explica rolul lor in cresterea productivitatii muncii E. Cu cat te sprijini mai mult pe cifre pentru a gestiona o afacere. Acest aspect devine si mai important daca il proiectam simultan in cultura manageriala americana si in cultura manageriala japoneza si comparam rezultatele. managementul ca stiinta nu porneste de la zero in constructia sa cognitiva. Chiar si managerii americani cu experienta relateaza situatii inexplicabile pentru ei. Realitatea care ne inconjoara este deopotriva rationala si irationala. Dupa cum observa si Gregory Tenhover. p. respectiv pe comunicarea nonverbala. din vreme. tendinta de a folosi numai modele stiintifice. cand subordonatii japonezi manifesta uneori comportamente explozive (Tenhover. Mayo a folosit un model irational. De ce nu ai sesizat tu. de asemenea. intruneste toate insusirile celei mai consistente ‘stiinte a actiunii umane‘. In prezent. cu atat acorzi o mai mare incredere modelelor ce te indeparteaza de realitate. sa gaseasca solutii viabile pentru orice problema cu care se confrunta”. 1994. respectiv modele rationale si cantitative de cunoastere a realitatii constituie o abordare insuficienta si limitativa in management. De aceea. prin complexitatea problematicii pe care este chemat sa o abordeze. p. implicita si emotionala. ci si – mai ales – sa formeze in timp o soliditate emotionala la colaboratorii sai si in cadrul echipelor”. De exemplu. managerii americani care considera ca relatiile personale nu trebuie puse in calea obiectivitatii cu care sunt rezolvate problemele de serviciu si ca. Managerul actual trebuie sa fie capabil de-a avea o perceptie vasta si nuantata despre lume.. dar nu prin cuvinte. precum si realizarea echilibrului dinamic intre campul fortelor interne si campul fortelor externe organizatiei. ca avem o problema?>”. El preia tot ce este pozitiv de la managementul ca arta (Mihut si colab. Managementul ca arta Fenomenul Hawthorne. a experientei si a cunostintelor tacite si de a le transmite prin modalitati specifice artei. 2003. a uimit lumea cercetatorilor nu pentru ca introducea noi variabile in corelatia dintre imbunatatirea factorilor de mediu si cresterea productivitatii muncii. in masura nu numai sa gestioneze tensiunile intre persoane si turbulentele afective ale unui grup. deci irationala. ci pentru ca aceste variabile aveau o natura afectiva. Unii autori considera ca managementul a devenit o arta atunci cind au existat premisele unor . cunoasterea. deschisa spre cunoastere sau inchisa.218).management dintr-o organizatie.1999. Managementul stiintific modern.191): ”Fiecare zi ne-o dovedeste si mai mult: realul nu este rational. a fi corect in relatiile cu colegii inseamna a-i trata pe colegi ca fiind egalii tai. explicabila si inexplicabila. p. pot avea dificultati serioase lucrand cu japonezii. isi anunta dintr-o data demisia sau angajati care lucreaza disciplinat si linistit isi manifesta brusc frustarile pe coridor. Managementul ca arta are menirea de a integra cele mai valoroase rezultate ale practicii manageriale care se afla in zona intuitivului. Aceasta este si motivul esential care justifica pretentia executantilor ca managementul stiintific sa caute. Reactia managerului american este de tipul:< Ce s-a intamplat ? De ce nu mi-ati spus ca aveti o problema? > Japonezii par sa gandeasca si chiar sa spuna: <Noi ti-am spus. deciziile se pot lua folosind modelele stiintifice invatate si poate chiar testate deja. informatii si cunostinte suficiente care reduc incertitudinea la un nivel nesemnificativ. difera de la o organizatie la alta sau de la un manager la altul in functie de sistemul valorilor culturale si istorice ale poporului in care fiinteaza organizatia. indiferent de nivelul la care se face ea. care sa poata intui obiectivele prioritare ale grupurilor sau organizatiilor pe care le conduceau. De aceea consideram necesar ca in pregatirea managerilor. minimizand riscurile asociate. Prodan si Iftimescu.37): ”La inceputul desfasurarii unor activitati organizate. Daft L. Deci.133): ”Dumnezeu nu are nevoie de consultant in probleme de management”. Managerii talentati. Riscul unor decizii gresite este si el foarte mare. managementul poate fi considerat ca fiind cea mai veche arta intrucat reclama din partea conducatorilor talentul de a fixa obiective. sa dezvolte cele mai credibile si mai inovative strategii de realizare a acestor obiective si care sa poata implementa cu succes strategiile elaborate (Zorlentan. iau in general decizii bune. managementul ca stiinta si managementul ca arta coexista. Proportiile in care aceste campuri manageriale se integreaza. se produc modificari nu numai in structura proceselor de executie. (Nica. p. de experienta lor si de setul de valori specifice organizatiei respective. prin folosirea unor metode. Atunci cand datele.11): ”Managementul presupune atingerea scopurilor organizationale printr-o conducere eficace si eficienta. c) multitudinea si varietatea definitiilor ne puneau in dificultatea alegerii sau folosirii lor in mod operational. modelele decizionale de tip stiintific sunt practic inutilizabile. Deciziile se iau pe baza unor modele de tip arta. Managementul este un proces preponderent decizional.talente autentice. 1998. Ca moment final de reflectie la conceptele prezentate mai sus. a organiza si a coordona eforturile individuale in vederea realizarii obiectivelor” Asa cum am afirmat mai sus. care dispun de o experienta dinamica si creativa. tehnici care s-au dovedit eficace in activitatea practica de conducere. p. In astfel de situatii. Mai tarziu. ca in cazul liderilor. Burdus si Caprarescu. de pregatirea profesionala a managerilor. b) definitiile incorporeaza termeni care se cer explicati sau prezentati contextual. ci si de management. stiintifice si asistate de calculator cat si modele construite pe baza unor experiente personale sau a unor caracteristici de personalitate. managementul se realiza pe baze empirice dupa experienta si talentul liderului. 1998. p. R. Riscul unor decizii gresite este minim. beneficiind in acest sens si de unele selectiile facute de autori de prestigiu in domeniu. informatiile si cunostintele sunt insuficiente sau lipsesc la momentul respectiv. prezentarea lor se va face selectiv. Analizarea si interpretarea lor le lasam ca aplicatii cognitive pentru cititor. sa se foloseasca deopotriva modele specifice stiintei si artei. intuitia si metafora creativa. folosind experienta. ne oprim la afirmatia metaforica a unui mare ganditor in domeniul managementului (Drucker. coordonarii si controlului resurselor organizatiei”. necunoscutul contextual depaseste cu mult cunoscutul. Deoarece nu dorim sa facem o ierarhizare a importantei definitiilor de mai jos sau a prestigiului de care se bucura autorii lor. Definitii ale managementului Am rezistat tentatiei de a incepe cu definirea managementului din trei motive: a) riscam sa ramanem la un nivel declarativ. indiferent de autorul definitiei. . 2002. organizarii. iar gradul de incertitudine este foarte mare. ca urmare a planificarii. Complexitatea managementului si integrarea unor multiple perspective de analiza au generat tot atatea definitii cati autori de carti de management sunt. Atunci cand procesul decizional se caracterizeaza prin existenta unor date. prin cresterea complexitatii activitatilor desfasurate. vom prezenta aceste definitii in ordinea alfabetica a autorilor lor. De aceea. Luarea deciziilor are la baza atat modele rationale. atat la nivelul unei organizatii cat si la nivelul unui manager. activare si animare a unei intreprinderi”.285): ”Managementul este acel proces prin care se coordoneaza. Burdus E. 1999. se planifica si se controleaza activitatile desfasurate intr-o organizatie.L. (Mihalcea si Androniceanu. metode.L. Burdus si Caprarescu. 2000. Kedouri Fr. 2002. astfel incat sa se asigure atingerea scopurilor acesteia cu maximum de eficienta”. Prodan si Iftimescu. (Zorlentan. (Nica. conducerea si organizarea si presupun un efort constient.. Prodan si Iftimescu. organizare. coordonare. 2002. 2002. utilizand in modul cel mai eficient potentialul uman si material”. realizeaza in mod eficient telurile alese”. p. se conduc. Heyel K. si Verboncu I. 4. organizeaza.3): ”Managerul este o persoana care planifica. Gelinier O. alocare a resurselor.3. 2002.11): ”Managementul desemneaza. 2) la studiul a ceea ce fac managerii”. Prodan si Iftimescu. p.. 2002. Hermel Ph. 2003. 2002. tehnici si modalitati de conducere. Mathis. (Nica. Massie I.. Nicolescu O. Albert M.16): ”Managementul este procesul prin care se asigura si se mentin conditiile ambiante in care indivizii. metodelor si proceselor de planificare.H. Koontz H. 1999. Sumar ansamblul tuturor activitatilor dintr-o organizatie. (Nica. conduce si controleaza oamenii si activitatile dintr-o organizatie astfel ca organizatia sa isi atinga scopurile.11): ”Managementul este procesul prin care un grup cooperativ orienteaza activitatile catre scopuri comune”.7):” Managementul este o disciplina distincta si determinata. metodic si stiintific.11): ”Managementul este ansamblul demersurilor. organizare. p. antrenare si control al eforturilor membrilor unei organizatii si folosirea altor resurse organizationale pentru atingerea scopurilor organizationale”. lucruri si oameni – realizand prin altii obiectivele propuse”. p.11): ”Managementul este procesul in care managerul opereaza cu trei elemente fundamentale – idei. Managementul se refera la doua lucruri: 1)in mod colectiv. (Nica. • Hitt A. in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza si a conceperii de noi sisteme. p.Dessler G. p.11): ”Managementul este procesul de planificare. (Dobrota. p. de natura sa asigure obtinerea si cresterea competitivitatii”. p. 2001.20): ”Procesul de management reprezinta ansamblul integrat al actiunilor de prevedere. si Caprarescu G. Mackensie A. p.. pentru a studia si realiza conditiile de functionare”. Middlemist R. antrenare a personalului si control-reglare exercitat de sistemul conducator in vederea stabilirii si realizarii obiectivelor organizatiei”. Dobrota N. (Nica. p. (Dessler. (Mihut si colab. Prodan si Iftimescu. (Nicolescu si Verboncu. (Nica.37):”Dupa opinia noastra. p.M. la ceea ce fac managerii intro organizatie. organizare. lucrand impreuna in echipe. deopotriva.D. managementul firmelor rezida in studierea proceselor si relatiilor de management din cadrul lor. p.. Procesele de management se caracterizeaza prin faptul ca sunt centrate pe procesele de executie si pe procesele de interactiune dintre organizatie si mediul inconjurator. control. Prin . Prodan si Iftimescu. 1998. Mescon M. se poate structura in doua componente: procese de executie si procese de management. care conduce la rezolvarea unor obiective prestabilite.. Prodan si Iftimescu. R. Zorlentan T.11): ”Managementul reprezinta integrarea si coordonarea eficace si eficienta a resurselor in scopul atingerii obiectivelor dorite”. Procesul de management asigura viata unei organizatii si succesul ei intr-un mediu extern concurential. cum sunt cele de simpatie si antipatie.com – care . organizare. Ele sunt necesare si impuse prin natura muncii impreuna si prin faptul ca procesul de management este un proces care genereaza si transmite decizii spre procesul de executie. Acestia sunt persoane investite cu autoritate si responsabilitate in luarea deciziilor si in realizarea functiilor de management. cat si de performantele proceselor de management. dar este o realitate peste care nu se poate trece. Performantele firmei depind atat de performantele proceselor de executie. Procesul de management se realizeaza in mod efectiv printr-o serie de functii care au fost definite si analizate pentru prima data de Fayol. a declansarii unor tulburari sociale. Aceasta situatie conduce in mod inevitabil la crearea unor centre de autoritate informala si la exercitarea ei impotriva intereselor comune si specifice ale organizatiei. Relatiile formale si cele informale coexista in orice proces de management. Manifestarea practica a acestor relatii formale depinde de cultura organizationala a firmei sau institutiei respective. organizatia supravietuieste. faptul devine devastator din punct de vedere motivational pentru toti cei care muncesc in organizatia respectiva. De asemenea. precum si de valorile culturale ale poporului respectiv. sarcinilor. prin structura organizatorica si functionala a organizatiei si se descriu prin regulamentele de organizare si functionare aprobate. a grevelor si a incredibilelor rezistente sociale la schimbare. Relatiile informale de management se stabilesc pe baza criteriilor de compatibilitate psihologica. capabil de adaptare la schimbarile frecvente din mediul ambiant. comanda. competentelor si responsabilitatilor specifice functiei pe care o ocupa. O definitie operationala a managerului ar putea fi urmatoarea: managerul este persoana care exercita functiile managementului in virtutea obiectivelor. Relatiile formale sunt necesare si primordiale. Rolul procesului de management este asigurarea echilibrului dinamic al proceselor de productie si asigurarea suprvietuirii economice a organizatiei respective.realizarea acestor procese. Relatiile de management sunt relatii care se nasc si se dezvolta intre cei care participa la procesul de management. managementul cleptocratic s-a dezvoltat in special in economiile fostelor tari socialiste. Relatiile formale de management se stabilesc pe baza unor criterii profesionale. isi foloseste in mod eficient resursele si poate obtine un avantaj competitiv. Atunci cand promovarea in functii este puternic influentata de campurile de interese personale si nu de rezultatele profesionale. de comunicare si de motivare sau influentare. Managerii isi indeplinesc sarcinile lor specifice prin activitati decizionale. Din nefericire. relatiile informale se stabilesc pe baza de rudenie sau de cunoastere anterioara angajarii. asupra celor formale. Cele doua campuri de relatii se suprapun generand efecte pozitive sau negative. Acestea sunt functiile de: prevedere. In viziunea lui Ioan Mihut. coordonare si control. pe fondul agravarii si extinderii saraciei. Managerii sunt cei care realizeaza efectiv procesul de management. managementul romanesc se caracterizeaza prin existenta si de multe ori prin dominarea relatiilor informale. • Aparitia si dezvoltarea afacerilor prin internet au creat un nou tip de organizatii – org. Promovarea relatiilor informale si in special a nepotismului se opune notiunii de management performant. Managerii trebuie sa gandeasca organizatia ca pe un organism viu. Relatiile informale sunt nenecesare si secundare. complexitatea si diversitatea impresionanta a actiunii confera managementului statutul structural de stiinta multi. El trebuie sa fie. Daft L. deschisa spre cunoastere sau inchisa.si interdisciplinara. organizeaza. la randul lor.au creat. iar gradul de incertitudine este foarte mare. care au ca obiect de cercetare procesele si relatiile de management dintr-o organizatie. de asemenea. In astfel de situatii. R. Managementul ca arta are menirea de a integra cele mai valoroase rezultate ale practicii manageriale care se afla in zona intuitivului. modelele decizionale de tip stiintific sunt practic inutilizabile. intuitia si metafora creativa. Riscul unor decizii gresite este minim. Deciziile se iau pe baza unor modele de tip arta. ca in cazul liderilor. la ceea ce fac managerii intr-o organizatie. prin complexitatea problematicii pe care este chemat sa o abordeze. considera ca managementul presupune atingerea scopurilor organizationale printr-o conducere eficace si eficienta. 2) la studiul a ceea ce fac managerii. Managementul este un proces preponderent decizional. necunoscutul contextual depaseste cu mult cunoscutul. conduce si controleaza oamenii si activitatile dintr-o organizatie astfel ca organizatia sa isi atinga scopurile. atunci am putea spune ca managementul se afla continut in acest continuum. asa cum suntem obisnuiti cu legile din fizica sau chimie. considera ca managementul firmelor rezida in studierea proceselor si . a experientei si a cunostintelor tacite si de a le transmite prin modalitati specifice artei. Unii autori se incumeta sa prezinte o serie de principii. coordonarii si controlului resurselor organizatiei. intruneste toate insusirile celei mai consistente stiinte a actiunii umane. Atunci cand procesul decizional se caracterizeaza prin existenta unor date. informatii si cunostinte suficiente care reduc incertitudinea la un nivel nesemnificativ. precum si realizarea echilibrului dinamic intre campul fortelor interne si campul fortelor externe organizatiei. ca urmare a planificarii. si Verboncu I. informatiile si cunostintele sunt insuficiente sau lipsesc la momentul respectiv. intre stiinta si arta. Managerul actual trebuie sa fie capabil de-a avea o perceptie vasta si nuantata despre lume. In acest context vorbim de e-manageri si de un altfel de a vedea lucrurile si de a actiona. dar sa si formeze in timp o soliditate emotionala la colaboratorii sai si in cadrul echipelor. In prezent. Realitatea care ne inconjoara este deopotriva rationala si irationala. Riscul unor decizii gresite este si el foarte mare. deciziile se pot lua folosind modelele stiintifice invatate si poate chiar testate deja. Managementul se refera la doua lucruri: 1) in mod colectiv. in masura nu numai sa gestioneze tensiunile intre persoane si turbulentele afective ale unui grup. organizarii. Dessler G. similare celor din termodinamica sau din geometria euclidiana. Atunci cand datele. Managerii talentati. Managementul ca stiinta are menirea de a integra cele mai valoroase rezultate ale cercetarilor din stiintele convergente. Luarea deciziilor are la baza atat modele rationale. care dispun de o experienta dinamica si creativa. iau in general decizii bune. un nou tip de management – managementul virtual. explicabila si inexplicabila. Managementul stiintific modern. Managementul este in acelasi timp stiinta si arta. In ciuda numeroaselor publicatii in domeniul managementului. manualele universitare sau tratatele de management nu prezinta legi cauzale. stiintifice si asistate de calculator cat si modele construite pe baza unor experiente personale sau a unor caracteristici de personalitate. considera ca managerul este o persoana care planifica. pentru ca organizatia sa-si poata realiza misiunea pentru care a fost creata. folosind experienta. dar aici suntem mai curand in situatia unor excese semantice decat in situatia unor principii viabile. respectiv un continuum care sa aiba la o extremitate stiinta si la cealalta extremitate arta. minimizand riscurile asociate. Nicolescu O. Daca ne-am imagina un continuum intre stiinta si arta. Zorlentan T. Care sunt situatiile practice in care componenta stiintifica a managementului este preponderenta? Dati exemple. In ce sens managementul poate fi considerat o stiinta? Ce se intelege printr-o stiinta integratoare? 15. Care sunt situatiile practice in care componenta arta a managementului este preponderenta? Dati exemple. in special in cazul institutiilor publice? 11. 6.relatiilor de management din cadrul lor. dati exemple. organizare. considera ca procesul de management reprezinta ansamblul integrat al actiunilor de prevedere. de natura sa asigure obtinerea si cresterea competitivitatii. Intrebari Care sunt procesele fundamentale dintr-o organizatie? Care este raportul functional dintre aceste tipuri de procese fundamentale? 2. Se poate imagina o organizatie care sa contina numai procese de productie sau numai procese de management? Daca raspunsul este afirmativ. Care sunt elementele caracteristice pentru un proces de management dintr-o mare organizatie? Care sunt elementele caracteristice in cazul unei organizatii mici? 4. Burdus E. coordonare. si Caprarescu G. Care sunt elementele definitorii pentru managerii de nivel superior. 5. antrenare a personalului si control-reglare exercitat de sistemul conducator in vederea stabilirii si realizarii obiectivelor organizatiei. 7. 18. metode. de nivel mediu si respectiv. In ce sens managementul poate fi considerat o arta? Ce rol joaca in acest caz cunostintele tacite? 16. Ce reprezinta intr-o organizatie relatiile manageriale? 8. 10. . Care ar trebui sa fie raportul functional optim intre relatiile manageriale formale si cele informale? 12. Ce sunt relatiile manageriale informale? Dati exemple. Cum evaluati raportul dintre relatiile manageriale formale si informale in cazul organizatiilor romanestoi. Se poate vorbi. in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le guverneaza si a conceperii de noi sisteme. de management in cazul activitatilor realizate de o singura persoana? Argumentati raspunsul si dati exemple ilustrative. Ce intelege Ioan Mihut prin management cleptocratic? Dati exemple. de nivel inferior sau de linie? 14. Ce sunt relatiile manageriale formale? Dati exemple. De ce se spune ca managementul poate fi considerat in acelasi timp o stiinta si o arta? 17. Cine sunt managerii si care sunt atributele caracteristice ale muncii lor? 13. Managementul este prin definitie performant sau poate fi si neperformant? Se poate vorbi de un antimanagement? Dati exemple ilustrative. la limita. 3. tehnici si modalitati de conducere.. 9.