IntroducereConsilierea reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte în vederea depăşirii unor momente dificile prin care o persoană sau o familie trece. Pentru efectuara acestui lucru este necesară existenţa unui bun practician, care să ştie foarte bine să îmbine teoria cu practica şi să aibă abilitatea de a se pune în locul clientului său. De asemenea, trebuie să existe şi o serie de resurse care sunt necesare pentru o optimizare a capacităţilor unui client. Cuprins Consilierea este definită ca fiind „suportul acordat indivizilor într-o situaţie de criză sau moment de schimbare care necesită adaptarea individului la condiţii de viaţă cu care nu este familiarizat” (Pop L. M., Dicţionar de politici sociale, 2002, Edit. Expert, Bucureşti, 187). De obicei, înainte de consiliere există o altă etapă, cea a interviului. În această etapă are loc familiarizarea consilierului cu clientul, îi sunt aduse la cunoştinţă activităţile care vor avea loc pe parcursul procesului de consiliere, felul în care vor fi structurate şedinţele de consiliere, iar uneori se poate semna şi un contract pentru îndeplinirea sarcinilor pe care le va avea clientul. După această etapă urmează procesul de consiliere propriu-zis, în care asistentul social ajunge să-şi cunoască clientul sau clienţii mai bine şi să afle mai multe detalii despre evenimentele care au dus la optarea pentru un astfel de procedeu. Consilierea este structurată şi ea în mai mutle subetape. Aceste subetape sunt: construirea unei relaţii de ajutorare; explorarea problemei în profunzime; găsirea împreună cu clientul, a unei soluţii alternative; stabilirea unui plan de intervenţie şi implementare a alternativei găsite; monitorizarea implementării planului de lucru; evaluarea şi încheierea etapei de colaborare. Fiecare subetapă impune practicarea unei anumite conduite, a unor abilităţi, aplicarea întrebărilor potrivite din partea asistentului social. În prima subetapă, cea de construire a unei relaţii de ajutorare, este bine de ştiut că între client şi cel care îi acordă ajutorul necesar este necesară stabilirea unei relaţii, dar cu toate acestea, acest aspect este insuficient în vederea unei schimbări pozitive. Parcursul relaţiei – pozitiv sau negativ – variază în funcţie de factori precum comportamentul clientului, rezistenţa acestuia la 1 expresie facială degajată. sugerarea înţelegerii şi receptivităţii referitor la problemele clientului. asta înseamnă că în ciuda unor perioade dificile prin care trece. procesul de consiliere înseamnă şi apariţia unor roluri pentru asistentul social. în niciun caz profesionalismul nu înseamnă doar un rol jucat sau oferirea unor răspunsuri negative sau defensive. voce plăcută. astfel că asistentul social îl ajută pe client să-şi identifice sentimentele şi emoţiile (cu precădere cele negative de tristeţie. clienţii vor aprecia căldura.schimbare. perceperea pozitivă sinceritatea şi empatia. empatia contribuie la creşterea interacţiunii pozitive între client şi asistent social. profesionalism. înseamnă convingerea pe care toţi clienţii ar trebui să o aibă referitor la valoarea pe care o au ca persoane. Sinceritatea. în care asistentul social se străduieşte să îl înţeleagă pe client şi nevoile sale prin investigaţie şi observaţie. rol care are loc într-un prim interviu. umilire. tot aici. asistentul 2 . Un prim rol ar fi cel de abordare a clientului şi de explorare a problemei. afişarea unei atitudini empatice. presupunând abilitatea abilitatea asistentului social de a înţelege cu acurateţe experienţa şi sentimentele clientului său. Asistarea clientului înseamnă şi un rol de confident. Totodată. cunoştinţele şi abilităţile pe care le deţine asistentul social. clientul nu trebuie să uite de aspectele pozitive cu privire la propria-i persoană şi la cei din jur. De asemenea.) să descopere care este sursa acestor sentimente de disconfort. furie . deschidere. O percepere pozitivă. Un alt rol al asistentului social – de asistare. Echipa Holt exemplifică şi câteva condiţii necesare pentru eficientizarea relaţiei de ajutorare. presupune realism. în vederea punerii în aplicare a acestei abilităţi este necesară utilizarea comportamentului non-verbal (zâmbete. asistentul social îl mai ajută pe client să-şi exprime sentimentele negative într-o manieră nedistructivă. încurajarea sa în vederea schimbării şi a rezolvării problemelor şi recunoaşterea valorii clientului şi a respectului său de sine (indiferent de problemele existente). una dintre cele mai de preţ abilităţi dobândite de client în urma procesului de consiliere. În primul rând este necesară empatia. frustrare etc. înseamnă oferirea unui sprijin emoţional clientului. aceasta acordă sens şi semnificaţie mesajelor transmise de către client. o altă calitate necesară pentru un bun consilier practician. una dintre cele mai de bază abilităţi ale asistentului social. astfel. O altă condiţie considerată esenţială – căldura – constă în capacitatea asistentului social de a-şi trata clientul în aşa fel încât acesta să se simtă confortabil şi în siguranţă. asistentul social caută să încurajeze o gândire realistă a clientului şi o implementare a unor soluţii alternative adecvate. iar intervenţia se dovedeşte a fi ineficientă. Tehnica ascultării active trebuie să fie foarte bine stăpânită de consilier. asistentul social consilier trebuie să verifice următoarele aspecte: metoda de intervenţie folosită. grupul de prieteni.social mai are rolul şi de informator. încercând prin abilităţile sale de comunicare şi ajutorare. echipa Holt a identificat câteva tipuri de clienţi dificili. prin distragerea atenţiei de la evenimentele care trebuie discutate. în acest fel. Asistentul social consilier trebuie să fie mereu pregătit pentru o atitudine defensivă a clientului său. în acest fel. ONG-uri) care pot contribui la depăşirea problemelor clientului. acordul client – asistent social. de asemenea. care cuprinde nevoile clientului. să reducă gradul atitudinii defensive a clientului. Când urmează evaluarea şi planificarea. ale mediul social din care face parte şi natura problemei. despre modalităţi de tratare a problemei. foloseşte un limbaj prea rigid pentru el. vecinii) şi cele oficiale (specialişti. nu este coerent în explicarea rolului pe care-l are ca asistent social. îl judecă pentru anumite lucruri. prin evitarea problemei. el îi oferă clientului informaţii despre mediul social înconjurător. cu ajutorul căreia el va putea înţelege mai bine ce înseamnă mediul social. Când procesul de consiliere se încheie. care pune la încercare abilitatea asistentului social de a citi astfel de 3 . Clientul va deveni chiar mai defensiv sale. clientul poate fi defensiv prin negare. planul de intervenţie sau evaluarea iniţială. problemele existente şi soluţiile eficiente. despre resurse care pot fi utilizate şi în acelaşi timp îi încurajează capacitatea de gandire raţională. el îşi încurajează clientul să găsească noi alternative de gândire şi de acţiune vizavi de comportamentul acutal şi problema existentă. În vederea unei redări mai bune a provocărilor cu care se confrună asistentul social în relaţia cu clienţii. asistentul social identifică sursele neoficiale (familia. Astfel. asistentul social include în această subetapă o declaraţie. contramandează întâlnirile sau afişează o atitudine de superioritate faţă de el. limitele sale. Clientul manipulator. situaţia actuală şi cea din trecut. deoarece are potenţialul uriaş de a elimina comportamentul defensiv al clientului. cel din urmă va avea încredere să se destăinuie cu privire la problemele şi sentimentele pe care le are. prin blamarea altor persoane pentru propriul eşec. tot aici sunt incluse şi aspectele pozitive ale clientului. În mod evident. clienţii de agest gen asociază autoritatea cu un comportament abuziv. de cele mai multe ori se întâmplă ca etapa de consiliere să survină după apariţia unor cazuri dramatice. să arate simpatie. 54-62). comportamentul defensiv este frecvent în cazul unor astfel de clienţi. deoarece mulţi sunt consideraţi psihopaţi. pe cât posibil. compasiune şi convingere de un anumit punct de vedere. astfel că este recomandată stimularea oricărui sentiment negativ al clientului. cel care a fost nevoit să intre într-o relaţie profesională din cauza unor condiţii de obligativitate (cerşetori. el de obicei nu reuşeste să identifice acest tip de client. în ţara noastră. copii abuzaţi. în lucrul cu acest tip de clienţi. lor trebuie să li se explice de la prima întâlnire ce presupune instituţia în care se află şi angajatul cu care stau de vorbă şi care le sunt drepturile. ci doar pe intervenţie (de obicei pe termen scurt). Clientul agresiv este un alt client dificil cu care se poate întâlni un asistent social. deoarece clientul manipulator va încerca să pară o victimă. Consilierea familiei şi a copilului reprezintă unul dintre cele mai complexe procese de consiliere. dar şi satisfacţii pe măsură. să se prezinte la client mereu însoţit de o a doua persoană şi să îşi anunţe superiorul referitor la dificultatea situaţiei. legate de dezvoltare. care implică violenţă. Astfel. în acest caz asistentul social trebuie să fie foarte precaut. Ed. asistentul social trebuie să menţină profesionalismul. sociopaţi sau cu tulburări de personalitate. consilierea nu se bazează pe prevenţie. de asemenea. Lumen. În România există un număr foarte mare de copii abandonaţi. el va pretinde că este timid. În România. una dintre cele mai întâlnite forme de consiliere este consilierea familiei. abuz sexual sau traume datorate unor mari pierderi. Clientul involuntar. pentru a putea fi exteriorizat (Echipa Holt. deoarece aduce mari provocări consilierului. 2002. prin diverse modalităţi. persoane cu probleme psihice) este un alt tip de client. aceasta pentru că familia reprezintă nucleul societăţii. s-a 4 . motiv pentru care autorităţile s-au sesizat şi au luat măsuri pentru încurajarea familiilor de punere în aplicare a funcţiei educative. dar în sânul ei pot apărea numeroase probleme.persoane. Ghiduri de bună practică în Asistenţa Socială a Copilului şi Familiei. în cazul în care astfel de tehnică nu are succes. în cazul în care îşi execută corect atribuţiile. ridiculizat. ca urmare a producerii unor evenimente alarmante. de neîndeplinire a funcţiilor sale etc. relaţionare. înfricoşat. educaţie pentru sănătate).încercat şi consilierea mamelor singure pentru prevenirea abandonului copiilor în unităţile spitaliceşti. oferă informaţii cu privire la planificarea familială (Vîlcu V. Asistenţa socială a gravidei şi a tinerei mame. În cazul gravidelor şi al tinerelor mame. identifică originea problemelor clientei. aflate într-o situaţie de criză. Consilierea gravidei şi a tinerelor mame este un serviciu de prevenire ce îşi propune să sprijine gravidele şi tinerelor mame pentru menţinerea copilului în familie. colaborează cu specialişti din alte domenii şi îndrumă clienta şi către alte servicii specializate. 5 .. dreptul la asistenţă medicală). informează clienta cu privire la alternativele de protecţie socială pentru mamă şi copil. 74-75). fizic familial şi social. Serviciile pe care aceste programe le oferă sunt: suport moral şi material. susţine clienta în vederea obţinerii drepturilor legale (drepturi băneşti. de asemenea. Spânu Mariana defineşte consilierea gravidei şi a tinerei mame ca reprezentând „una din multiplele forme de prevenire a dificultăţilor şi chiar a crizelor care pot fi generate de apariţia unui copil. Există programe speciale pentru consilierea gravidei şi se adresează femeilor care aşteaptă un copil sau care au născut de curând (copii între 0-6 luni). asistentul social are mai multe roluri: oferă sprijin moral pentru depăşirea situaţiilor dificile determinate de o sarcină nedorită/neplanificată. care creşte riscul de abandon al copilului. Lumen. Ed. acordă sprijin în vederea realizării planului de viitor pentru mamă şi copil. 2002. soluţii alternative pentru planul de viitor al copilului şi consiliere (Echipa Holt. Ghiduri de bună practică în Asistenţa Socială a Copilului şi Familiei. planning familial. ghidează clienta în identificarea resurselor pentru depăşirea situaţiilor de criză. o orientare corectă şi oportună a tinerelor spre cabinetele de planificare familială şi dezvoltarea simţului acestora de responsabilitate faţă de propriile decizii şi faţă de opţiunea de a păstra o sarcină reprezintă încă una dintre strategiile preventive utilizate de asistentul social”. pe atât de mari sunt schimbările care apar pe plan psihic. oferă consiliere. oferă înţelegere şi sprijin în vederea medierii conflictelor care pot să apară între clientă şi partener sau familie. Pe cât de minunată este graviditatea. iar apoi naşterea şi bucuria mamei de a-şi avea copilul alături. Aceste programe îşi propun să susţină femeile gravide şi mamele aflate în impas şi să menţină relaţia mamă-copil şi nucleul familial. 85-86). 2004. informare (pe plan legislativ. ascultare. riscuri educaţionale. îngrijirea şi educarea adecvată a urmaşilor”. cu ajutorul acestor elemente. situaţiile de criză sunt cele care necesită o intervenţie imediată din partea specialiştilor. în interiorul ei sunt incluse şi cunoştinţe de sociologie sau alte domenii necesare informării şi formării. consilierea familiei înseamnă acţiuni de informare (transmiterea şi primirea unor cunoştinţe). Atât consilierea. Situaţiile de risc sunt acele situaţii care pot influenţa dezvoltarea urmaşilor – riscuri biologice şi/sau fiziologice. psihoterapie şi colaborare. asta însemnând că mesajul va fi transmis corect. consilierul va putea avea o comunicare eficientă cu clientul său. Consilierea şi sprijinirea părinţilor. psihopedagogie specială. sociologie. Consilierea parentală. iar sarcina executată la fel de corect (Vrăşmaş A. Consilierea familiei şi cea parentală sunt acţiuni socio-educaţionale ţintite. se adresează părinţilor şi se axează pe întărirea rolurilor lor în intentarea unor acţiuni care să faciliteze educaţia şi păstrarea coeziunii familiei. profesionale. riscuri economice. Situaţiile care 6 . Ca activităţi. în consiliere este vorba despre rezolvarea unor situaţii de criză. riscuri socio-culturale. Preocupările consilierii familiei şi consilierii parentale sunt de construire a unor deprinderi¸ atitudini. Dacă este să menţionăm şi nivelul de pregătire necesar unui consilier. Educaţia familiei şi educaţia părinţilor au în vedere acţiuni orientate spre creşterea nivelului funcţiei educative. În ciuda faptului că activitatea de consiliere este considerată una psihopedagogică. consilierea familiei este definită astfel: „consilierea familiei se referă la un set de acţiuni preventive şi directe de sprijinire a membrilor familiei pentru creşterea. ca abilităţi necesare. astfel că educaţia poate fi uneori considerată o parte a consilierii psihopedagogice a părinţilor. Aramis. realizate cu ajutorul unor specialişti care au ca scop sprijinirea familiei.. Mai există şi alte situaţii în familie care necesită consiliere şi sprijin. 30-31). capacităţi şi competenţe parentale şi familiale. acestuia i-ar trebui competenţe de comunicare. negociere.În cartea „Consilierea şi educaţia părinţilor”. Ed. cât şi educaţia sunt acţiuni de tip formativ. De cele mai multe ori însă. conflictuale. E. 2002. însă în literatura de specialitate nu există o delimitare clară a conceptelor. acesta ar trebui să fie bine pregătit în domenii precum: pedagogie. Bucureşti. idei constructive pentru asigurarea unei bune comunicări intrafamiliale şi depăşirea unor situaţii conflictuale în familie. psihologie. diferită de cea de cuplu (rezolvarea diferitelor situaţii de criză între parteneri). Bucureşti 102-103. educare. Consilierea şi sprijinirea părinţilor. dezvoltarea şi educaţia copiilor aflaţi într-o situaţie de risc în interiorul familiei de origine. de care să beneficieze copiii şi familiile lor. aceasta ar fi benefică când ar veni vorba despre organizarea unor activităţi de informare. centrele de zi şi centrele de resurse pentru părinţi. consilierea şi educarea părinţilor. să rezolve probleme care intervin într-o familie pe durata creşterii şi educării copiilor şi să dezvolte parteneriate între familii. instituţii cu funcţii educative şi comunitate. 108-109. 41). cu funcţie triplă (informare. cei care beneficiază cel mai mult de pe urma unor astfel de centre sunt copiii. Centrele de informare şi consiliere se ocupă prin specialiştii existenţi. Centrele de zi sunt strict pentru oferirea sprijinului pentru copiii ai căror părinţi nu au suficient timp pentru a petrece cu ei sau care nu au în grija cui să îi lase când pleacă la serviciu. deşi nu este obligatorie prezenţa unui asistent social consilier. ca scopuri principale. aceste centre îşi propun să prevină situaţiile de risc ce apar în perioada copilăriei.. consiliere. deşi ele se adresează în mod principal părinţilor. sprijinirii. siguranţa supravegeherea. 7 . 2002. ca scopuri. orientare). Aramis. Centrele de resurse pentru părinţi sunt structuri construite în cadrul instituţiilor de învăţământ (grădiniţe şi şcoli). acestea sunt definite ca fiind un sprijin pentru familie în îndeplinirea funcţiilor de întreţinere şi educaţie a copiilor. 117). centrele de zi îşi propun să prevină instituţionalizarea copiilor aflaţi în situaţii de risc şi să rezolve situaţiile critice care apar. Trei dintre cele mai cunoscute forme de educaţie a familiei şi copilului aflat în situaţii dificile sunt: centrele de informare şi consiliere. centrele asigură îngrijirea.necesită sprijinirea familiei în realizarea demersului educativ sunt cu precădere cele de criză (ibidem. centrele de informare şi consiliere pentru familii se organizează de obicei pe lângă şcoli sau instituţii importante dintr-o comunitate. E. implicare şi orientare ale părinţilor (Vrăşmaş A. Ed. dezvoltării şi educării copiilor. cu informarea. Pentru o îmbunătăţire a funcţiei educaţiei din cadrul familiei. ele sunt structuri de sprijin şi intervenţie pluridisciplinară în favoarea creşterii. statul a creat diverse facilităţi în vederea dezvoltării acestui aspect. formare. în vederea sprijinirii programului de educaţie timpurie sau a unui alt program. asistentul social se ocupă de consilierea sa şi nu numai. care se află în prezent într-un adăpost. Ea implică un set de abilităţi sociale ale asistentului social consilier.Studiu de caz Trecerea de la teorie la practică am efectuat-o prin observarea unui caz de consiliere pentru o mamă singură. Îi sunt oferite informaţii practice. Aici. ea relaţionează şi cu alte mame din adăpost. fără de care nu ar fi posibilă o intervenţie eficientă. orientare pentru găsirea unui loc de muncă şi informaţii despre cum să fie un părinte bun şi despre cum îşi poate schimba situaţia socială pentru a nu ajunge în situaţia de a-i fi luat copilul de către serviciile sociale. tânăra mamă a fost la început un client ezitant. care se aplică pe foarte multe categorii de clienţi. după ce asistentul social i-a explicat ce înseamnă instituţia în care se află. care sunt diferiţi. astfel că se simte înţeleasă şi în siguranţă. 8 . Încheiere Consilierea este un proces important în asistenţă socială. dar care au ca punct comun aceeaşi problemă. De asemenea. ea avea o atitudine defensivă şi refuza să vorbească de abuzurile la care a supus-o concubinul ei. despre drepturile pe care le are. după ce a folosit tehnica ascultării active şi după câteva şedinţe de consiliere. din punctul de vedere al asistentului social. clienta nu a mai fost atât de reticentă în discuţiile cu asistentul social. Consilierea familiei poate reprezenta o reală provocare. victimă a violenţei domestice. doarece presupune interacţiunea cu mai mulţi clienţi. 2002. Dicţionar de politici sociale. Asistenţa socială a gravidei şi a tinerei mame.Bibliografie • • • • Echipa Holt. Bucureşti Vîlcu V. Editura Lumen Pop L. M.. Bucureşti. Ghiduri de bună practică în Asistenţa Socială a Copilului şi Familiei.. Bucureşti Vrăşmaş A. 2002. Consilierea şi educaţia părinţilor. 2004. Editura Lumen.. Bucureşti 9 .). în Ştefan Cojocaru (coord. E. 85-108. 2002. Editura Aramis. Editura Expert.