Bazilica paleocreştină de la NiculiţelBazilica de la Niculiţel constituie până în prezent, una din puţinele mărturii arheologice din teritoriul Noviodunumului (Isacccea) înscrise în contextul evenimentelor de la începutul sec. al VI-lea e.n. şi care ridică noi probleme a căror elucidare va contribui la o mai bună recunoaştere a istoriei creştinismului nord-scythic. Situată într-o zonă deluroasă şi împădurită, localitatea Niculiţel se remarcă prin mulţimea vestigiilor arheologice rămase încă inedite. Câteva descoperiri fortuite şi-au găsit ecoul în literatura de specialitate, introducând Niculiţelul în circuitul arhelogic. Ruinele unei frotificaţii în punctul ,,La Cetăţuie”, de unde provin materiale romane, bizantine şi slave, este situat pe o înălţime care domina localitatea dinspre sud-vest, abundenţa monedelor romane şi bizantine, valul de pământ care înconjoară Niculiţelul dinspre sud-sud-vest, bisericuţa ,,Sf. Atanasie” care pare să rezide dintr-o capelă bizantină, ca şi cele treisprezece monede medievale, aparţinând foarte probabil unui tezaur din vremea lui Vlaicu Vodă, evidenţiază o intensă şi îndelungată locuire a acestor locuri nu în cadrul unui simplu sat necunoscut, ci într-o aşezare civilă. Aflată la numai câţiva kilometri de Noviodunum - Isaccea, staţiune a flotei dunărene, devenită în perioada constanteniană pivotul apărării sectorului nord scythic, unde se găsea staţionată ,,praefectueripae legionis primae foviae, cohortis quintae pedaturae superioris” şi unitatea de auxiliari - ,,milites primi Constantiani”, aşezarea de la Niculiţel pare să fi cunoscut o dezvoltare continuă. Frumoasele sale dealuri, complet împădurite, cu perspectiva Dunării, ne fac să intuim rolul jucat până în sec. al V-lea de această aşezare, acela de punct recreativ pentru autorităţile militare şi civile ale Noviodunumului. Negustorii bogaţi, veneau în special din Orient, în vederea schimburilor de mărfuri ce se efectuau periodic la Noviodunum cu lumea norddunăreană, aceştia fiind interesaţi de câştigurile mari pe care le puteau dobândi aici. La 1 aflată la suprafaţă. pieţe.. a fost refolosită la construirea noilor case. Descoperită şi cercetată arheologic în cursul anilor 1971-1975. între altar şi pronaos. sau târguri. situată în mijlocul clădirii. legată cu mortar amestecat cu cărămidă sfărâmată. păstrată neatinsă. se afla o ridicătură de teren protejată spre sud-sud-est de o viroagă. începând cu finele sec. Parte principală a unei biserici. Extinderea satului în această zona a schimbat însă complet configuraţia terenului. iar viiturile mari din ultimii ani au spălat terenul. orientată N-NE 60 de grade. În timpul creştinizării mai ales în perioada romană a început să fie utilizat termenul în mod deosebit de religia romano-catolică. . Bătrânii spuneau că locul prezenta aglomerari de piatră şi cărămidă şi chiar ziduri năruite de vreme. din care s-au descoperit până acum numai temeliile absidei 4 semicirculare şi ale unei mici porţiuni din naos. despre care nu se bănuia nimic până atunci.adăpostul pădurilor şi înălţimilor localitatea prezenta un strălucit loc de refugiu în cazul unor atacuri. Deasupra ei se aflau temeliile bazilicii3 creştine. 4 5 Încăpere semicirculară destinată altarului în bazilicile creştine.n. Bazilică (grec. pe unde apele ploilor adunate pe dealul .1 În locul numit . Această bazilică are proporţii considerabile (aproximativ 36 m x 1 La finele secolului al VI-lea pătrund vizigoţii şi în tot cuprinsul primei jumătăţi a secolului al V-lea e. se desfaşoară judecăţi. Zidaria de piatră. biserici. lat. bazilike . scoţând la iveală în vara anului 1971. pentru edificii religioase. basilica domus) este o construcţie de foarte mari dimensiuni. 2 . S-a scos la iveală o bazilica creştină cu trei nave. a fost descoperită cripta celor patru martiri. Prima bazilică a fost construită în anul 184 îHr.Piatra Roşie” îşi făcuseră făgaş.. Deschiderea criptei s-a făcut în ziua de 29 septembrie 1971. o porţiune din cupola unei cripte. procese. Victor Henrich. atacă hunii. Sătenii au spart din păcate pintenul trapezoidal din vârful cupolei şi o mică porţiune din zidaria acestuia. şedinţele Senatului.sală regală. 2 3 Conform lui Baumann. de plan rectangular şi în care au loc adunări publice. 5 Temeliile bazilicii sunt construite din piatră locală de carieră. IV.La Plăcinta” cu numai câteva decenii în urmă. Făcându-se cercetări. navă. Sătenii au acoperit râpa. bazilica paleocreştină de la Niculiţel apare ca un edificiu rectangular compus din trei nave şi un nartex deschis spre o curte interioară asemănătoare atriumului. iar apele au fost forţate să-şi schimbe făgaşul. atacuri care nu vor întârzaia să apară. deranjând o parte a mormântului din interior 2. Cupola construită din cărămizi legate cu mortar. I d. de cele mai multe ori pătrată. În apropierea mănăstirii se află mănăstirea Cocoş ridicată de monahii Visarion.Mănăstirea’’ până acum aproximativ 180 de ani. Monahii nu ar fi înfiinţat mănăstirea pe un loc pustiu.Valea Episcopiei”.. delimitau nava centrală a naosului de presbyterium 6 şi de navele laterale. Tomis.. Ea reprezintă cea mai veche construcţie creştină de acest gen cunoscută până în prezent. În prezent este distrus şi avea probabil rolul de a indica locul altarului (prestolul 9). Ruinele locuinţelor din preajma bisericii treflate 7 de pe dealul . 3 .lea. iar în apropiere de dealul . 9 Sfânta masă.Cetăţuia’’ secolele XI-XII au fost identificate ca chilii. Acest tip de bazilică cu trei nave este întâlnit pe teritoriul Dobrogei.. Hr. are o formă cubică şi un plan trapezoidal. Naosul era pardosit cu dale de cărămidă romană. aşezată mozaical ca pe o tablă de şah.14m).Cetăţuia” o depresiune mai poartă şi azi numele de . situat chiar pe centrul ei.. într-o aşezare romană ale cărei începuturi sunt plasate arheologic în sec.. S-a remarcat de specialişti. 8 Situată în mediul rural. Spre intrare se află un şir de plăci mari. în prima jumătate a secolului al XIXlea. fiind acoperită de o cupolă semisferică sprijinită de pandativi rezultând din intersecţia a patru cilindri oblici. Tot aici s-a descoperit mormântul unui monah.al XIII. Gherontie şi Isaia. Niculiţelul s-a numit . rotunde. Două temelii subţiri.. Tip de plan de biserică în care cele trei abside sânt racordate direct între ele la partea estică. Cu siguranţă aceştia aveau cunoştinţă de existenţa anterioară pe acele locuri a unei aşezări monahale. iar biserica Sf. Atanasie din 7 8 centrul acestei aşezări îşi înscrie şi ea începuturile în sec. că aşezarea oferea condiţii deosebit de prielnice pentru întemeierea unei mănăstiri. În cadrul descoperirilor de la Niculiţel un loc aparte ca importanţă istorică şi religioasă îl are cripta. Altarul se află situat deasupra unei cripte cu plan trapezoidal. Situată sub perimetrul de cărămidă al presbyterium-ului. ci o adevărată catedrală sau biserica unei mănăstiri. bazilica de la Niculiţel are un pregnant caracter martiric. şi localitatea Niculiţel era consemnată până nu demult cu numele de . De altfel. Noviodunum. găsindu-şi analogii la Histria. cu baza mare spre interior.Mănăstirea”. Dimensiunile bazilicii înlesnesc presupunerea că nu era o biserică de mir oarecare. din cărămidă. Zidurile criptei construite direct în 6 Partea bisericii dintre altar şi naos. cu o deschidere interioară de 6 m. Absida este de formă semicirculară. se termină printr-un vârf tronconic. zidul muzeului intră.loess 10. 12 4 . pietrele sale fiind găsite în pământul de umplutură al unei gropi circulare. sunt încununate de timpane 11 . situată între o grindă orizontală și un arc de Ansamblu de dale care alcătuiesc o pardoseală sau un pavaj. aceştia şi-au strămutat gospodariile mai pe deal. 10 Loess este un depozit siltic poros. Una din virtuţiile monahilor era sărăcia. Nu prezintă stratificaţie. înăuntrul criptei s-a găsit un sicriu comun. deşi ele sunt mult deteriorate în partea toracelui şi a capului. pentru a se efectua săpăturile din jurul său. Aceste schelete erau puse în poziţie orizontală cu capetele spre intrare şi erau complet dezgolite. friabil. Lipsa veşmintelor şi a inventarului. care provenea de sub pavimentul de cărămidă al bazilicii. Prin tratative cu sătenii. Cripta prezintă o structură etajată. în majoritate dezvelită şi inclusă în clădirea ce o adăposteşte. s-a putut pătrunde într-o cameră mortuară al cărui dalaj 12 compus din trei lespezi de calcar cretacic. Deasupra intrării timpanului a fost avariat din antichitate. pulverulent. cu o cruce abia perceptibil gravată. deschisă spre vizitare. osemintele celor patru martiri se pot observa destul de bine. 11 Suprafață de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi. modeşti şi cele câteva ipoteze avansate că aceştia ar fi monahi. cu evidente urme de reântrebuinţare se afla destul de sus în raport cu pragul intrării. cu capul spre apus şi picioarele către răsărit. în formă de puţ. O moneda mică. are o coeziune foarte mare. S-au păstrat însă mai bine osemintele picioarelor şi a braţelor. fără gard. ale căror arce proveneau din cele patru colţuri ale camerei mortuare. claritatea inscripţiilor ne duc cu gândul că martirii au fost oameni simpli. sub care se continuă zidurile marii basilici. descoperită sub pragul criptei a permis datarea cu aproximaţie a criptei şi bisericii în perioada împăratului Theodosios II (408450). în curtea vecină. modestia. Pereţii interiori ai criptei au un aspect semicircular cu pereţii tencuiţi de var şi nisip. ei nu puneau preţ pe lucrurile pământeşti. în care se aflau osemintele întregi a patru bărbaţi. cobora apoi până la baza intrării constituind practic dovada utilizării curente a criptei în antichitate. După îndepărtarea cărămizilor şi a lespezii care acopereau intrarea. din piatră de mortar. modestia înhumării. aşezate după obiceiul creştinesc. deşi practic necimentat. deasupra golului unei uși sau al unei ferestre. din scândură de brad. Fără veşminte. În timpul cercetărilor arheologice intrarea a fost găsită blocată şi tencuită. cu aspect masiv şi. după ridicarea boltei din cărămidă frumos rostuită. poate nu sunt lipsite de temei. în perioada romano-bizantină. Chiar şi azi. Constanţiu II şi Constant şi-au luat titlul de augustus. Mai târziu au fost transportaţi la Niculiţel şi reânhumaţi în hypogeu. cu urme de mortar. Nu se cunoaşte însă anul pătimirii lor şi nici anul mutării trupurilor de la Noviodunum în cripta bazilicii de la Niculiţel. Literele celor două inscripţii au fost de asemenea vopsite cu roşu.În partea superioară a pereţilor din dreapta şi din stânga intrării au fost incizate în tencuială două inscripţii cu slove greceşti. şi inscripţiile una sub alta: ΜΑΡΤΥΡΕΣ ΖΩΤΙΚΟΣ ΑΤΤΑΛΟΣ ΚΑΜΑΣΙΣ ΦΙΛΙΠΠΟΣ (MARTYRES ZOTIKOS ATTALOS KAMASIS FILIPPOS = Martirii Zotic. cu ocru. 5 . Cei patru martiri – Zoticos. sunt amintiţi de unele din martirologiile creştine ce au pătimit pentru Hristos la Noviodunum – Isaceea în Scythia Minor în ziua de 4 iunie. Scrierea este specifică secolelor IV-V. Numărul celorlalţi trei martiri ni-l dă Marbyrologium Hieronymianum împreună cu alţi martiri. Este vorba de două vase de ofrandă: un castron negrucenuşiu. Fiecare inscripţie este străjuită de Sfânta Cruce cu monograma Mântuitorului Iisus Hristos . cu o cruce deasupra. Kamasis. probabil în timpul lui Constantin cel Mare sau a urmaşilor săi 13. dar nu este exclus ca ei să fi venit din provinciile Asiei Mici. caracteristic secolului IV-V. ΜΑΡΤΥΡΕΣ ΧΡΙΣΤΟΥ (MARTYRES HRISTOU = Martiri ai lui Hristos). Filippos. din Tracia sau din alte provincii sud-dunărene ale imperiului roman. după Codex Bernensis 289. Camasie. o altă cruce deasupra. din secolele V-VI. unde se poate intra culcat. Au înălţimea de 7-8 cm şi 4. împărţind imperiul. Poate au fost martirizaţi încă din timpul lui Decius (250-251) şi înmormântaţi apoi într-un loc necunoscut nouă din metropola cetăţii Noviodunum. iar pe peretele din dreapta. Attalos. Atal. în greceşte. Constantin II. Cea mai preţioasă ştire o dă Breviarum Syricum care aminteşte dintre aceşti martiri doar pe Fillipos. Filip). Crucea monogramată în forma existentă pe peretele criptei din basilica niculiţeană este întâlnită pe mai multe monumente creştine din perioada romanobizantină. Arcadele pereţilor au fost vopsite cu două benzi. Alte obiecte descoperite în criptă au fost găsite în încăperea de la subsol. cu fundul rotund specific ceramicii romane târzii. Din aceste relatări reiese că cetatea în care au suferit martiriul aceştia este Noviodunum de la Dunărea de Jos. una roşie.5-6 cm lăţime. dovadă a depunerii sale în momentul construirii criptei şi un vas globular. 13 Abia pe 9 septembrie 337. cărămiziu. cu var de 6 cm grosime. pe peretele din stânga e o inscripţie săpată în piatră. de 5 cm şi alta albă. Este posibil ca cei patru martiri să fi locuit la Noviodunum. În partea de sus. care spune: . mărturisind fără ezitare religia lor. fie în timpul grelei persecuţii dezlănţuită de Diocleţian (284-305) şi de ginerele său Galeriu (292-311) între anii 304-305. dovedeşte evlavia şi cinstirea ce le-a fost arătată de strămoşii noştri. Cripta mai avea o încăpere situată dedesupt şi despărţită în două. Exista şi o inscripţie în limba greacă. Attalos. sânge de martiri’’. al căror număr variază de la 32 până la 36. din timpul împăraţilor Arcadius (395-408) sau Teodosiu al II-lea (408-450). Teodosie era fiul lui Arcadius. Împrăştiate în cele două încăperi mici de jos se aflau circa 100 de oase aparţinând celor doi martiri necunoscuţi. Săpăturile arheologice s-au efectuat succesiv în anii 1971. reprezintă argumente în sprijinul ipotezei că resturile umane din zona „subterană” a criptei aparţin celor mai vechi martiri dobrogeni atestaţi arheologic.1985 şi 1994. spre a fi protejate fie de atacurile goţilor. să fi pătimit pentru Hristos şi sfinţii martiri Zoticos. în cripta bazilicii de la Niculiţel . a unei inscripţii martirice care astupa intrarea acestuia. 14 Faptul că au fost aduşi de acolo la Niculiţel. fără a menţiona numele martirilor ca şi a mormântului martiric din apropiere.Nu se cunoaşte modul pătimirii şi uciderii martirilor de la Noviodunum. Cercetările arheologice continuate în 1975 au evidenţiat existenţa unui mormânt martiric şi a unei construcţii anexe. Inscripţia se afla pe una din lespezile de calcar care blocau intrarea în subsol şi proba faptul că resturile de oseminte proveneau de la alţi doi martiri de gen masculin. iar pentru această mărturisire au fost pedepsiţi.. Prezenţa unei cantităţi mari de pământ în care se aflau resturile umane din subsolul criptei. Kamasis şi Filippos. Probabil ca în timpul grelei persecuţii generale din cursul anului 304. Se crede că martirii au suferit moartea în chinuri pentru credinţa lor în Hristos. În Acta Sanctorum se scoate în relief că ei au fost acuzaţi pentru credinţa creştină.450) cunoscut sub numele de Teodosie II cel Tânăr a fost împărat al Imperiului Bizantin între 408 şi 450. 6 . fie de atacurile hunilor.. anteriori celor patru descoperiţi prima dată. că au fost înmormântaţi în aceeaşi criptă cu alţi martiri mai vechi şi că deasupra lor s-a ridicat o bazilică măreaţă. În aceea încăpere s-au găsit resturi de oase umane. Numele lor nu este cunoscut. fie în timpul persecuţiilor lui Liciniu dintre anii 320-324. Aici si acolo.1975. ΩΔΕ Κ ΩΔΕ ΙΧΩΡ ΜΑΡΤΥΡΩΝ ODE K ODE IHOR MARTYRON’’. 14 Flavius Theodosius (401 . localitate mai ferită din calea barbarilor. anterioare datei la care au fost construite cripta şi bazilica paleocreştină. Există ipoteza ca trupurile lor să fi fost mutate din cetatea Noviodunum. adică . a luat cunoştinţă de ea cu mare bucurie şi a hotărât ca sfintele moaşte să fie mutate. acoperiţi parţial de resturile unei racle comune de lemn. într-un singur mormânt. al patrulea cu capul aşezat pe piept. prin grija conducerii eparhiale. ale căror nume sunt înscrise şi pe zidul exterior al bisericii noi de la Peştera Sfântului Andrei. cei patru de aici şi cei doi de la Halmyris. la Mănăstirea Cocoş din apropiere. iar descoperirea unei bazilici paleocreştine în satul Niculiţel. moaştele a şase martiri. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. constituie fundamentul ştiinţific al existenţei unei vieţi religioase organizate în forme creştine încă din sec. întinşi drepţi. cu rugăciuni şi cântări duhovniceşti şi în sunet sărbătoresc de clopote. Bibliografie 15 Mormânt complet subteran. Attalos. 7 . Aceste moaşte ale celor şase mucenici. Pomenirea sfinţilor martiri Zoticos. deşi au fost căutate asiduu astfel de vestigii ale începutului creştinismului. cu mâinile pe piept – trei cu capetele plasate la locurile lor. într-o stare foarte bună de conservare. Izvoarele hagiografice (Sinaxarul constantinopolitan şi Martirologiul hieronymian) amintesc acest număr impresionant de creştini martirizaţi la Noviodunum. unul lângă altul. sfintele moaşte au fost aduse. decapitate ale celor patru mucenici. Kamasis şi Filippos se face la 4 iunie. la numai 12 km sud-est de cetate. fiind înştiinţat despre această deosebită descoperire.Sus. cu mai multe încăperi. pentru cinstirea cuvenită. Martirionul de la Niculiţel este un monument unic în Europa. Descoperirea de la Niculiţel a fost o mare noutate şi a trezit deosebit interes în rândul credincioşilor şi al cercetătorilor din ţara noastră.III d.Hr. şi aşezate în biserica cea mare de la Mănăstirea Cocoş. au fost singurele descoperite dintre sutele de nume pomenite în actele martirice despre regiunea Dobrogei şi dintre miile de creştini necunoscuţi despre care se scrie că au primit moartea martirică în această zonă. scheletele complete. cu multă cucernicie. Se ajunge la concluzia că martyrionul este un hipogeu etajat 15. La 17 ianuarie 1973. nicăieri nu s-au gasit la un loc. orientaţi cu capetele spre apus. Biserica Ortodoxă Română”. Eugen Dragoi.Îndrumător Bisericesc._Tulcea video. Idem..Biserica Ortodoxă Română” anul XCIV (1976) nr. Date bibliografice în . misionar şi patriotic’’. Bucureşti. Bucureşti. Martyrion-ul de la Niculiţel în . Galaţi 1988./Bazilica_de_la_Niculitel.. ro. Noi dovezi arheologice referitoare la vechimea martirilor de la Niculiţel. 1-2.. anul XCI (1973) nr.wikipedia...org/wiki/Niculiţel. 5-6.Barnea Ion.html 8 .crestinortodox.ro/. în . Despre bazilica şi Sfinţii martiri de la Niculiţel. 4.