257230858 Patologia Glandelor Salivare

May 21, 2018 | Author: Valeria Topală | Category: N/A


Comments



Description

Diagnosticul imagistic al patologieiglandelor salivare Realizat:Ursu Diana Plan Patologia glandelor salivare Metode radio-imagistice de investigatie Litiaza salivara Tumorile glandelor salivare Tumorile benigne Tumorile maligne Sialadenite cronice Sialoze In patologia glandelor salivare imageria aduce informatii morfologice si functionale precise in patru circumstante clinice: - colica salivara, - tumefiere glandulara si intermitenta, - tumefiere persistenta - hiposialie. Aceste modificari pot avea ca substrat leziuni cu sediu glandular sau extraglandular. Din punct de vedere anatomo-patologic, pot fi : - inflamatii acute sau cronice; - distrofii; - litiaza; - boala de sistem; - tumora - leziune traumatica. Numai glandele salivare parotide si submaxilarele sunt accesibile examenului radiologic. 1. PRECIZARI ANATOMICE Se disting 2 categorii de glande salivare: accesorii si principale. Glandele salivare accesorii – sunt situate submucos si fiecare lob izolat se deschide printr- un microorificiu in cavitatea bucala. Sunt glande molare, jugale, linguale. Aceste glande nu se pot explora radiologic Numai glandele parotide si submaxilare au canal excretor care poate fi catetizat. de la suprafata catre profunzime si descresc ca volum in ordinea:Glande parotide.Glandele salivare principale – sunt voluminoase si foarte diferentiate. sublinguale. Sunt glande salivare propriu-zise.submaxilare.cranio-facial si. implicit. cu articulatiile temporomandibulare. Ele sunt plasate din spate inainte. Sunt perechi si situate simetric in raport cu planul medio-sagital. . deci accesibil introducerii substantelor de contrast. De pe marginea ei anterioara pleaca o prelungire geniana superficiala. Glanda parotid Este voluminoasa. in vecinatatea conductului auditiv extern. de vena jugulara externa. de nervul facial si auriculo-temporal si contine ganglionii limfatici. cu marele ax situat intre piele si marginea posterioara a mandibulei. Este situat intr-o loja aponevrotica. care dreneaza in ganglionii parotidieni . are o structura acinoasa (mucoasa)si o forma de prisma. . iar de pe marginea posterioara se desprinde o prelungire faringiana. Parotida este strabatuta de artera carotida externa. profunda. inconjoara muschiul maseter.Canalul excretor al glandei parotide este canalul Stenon care are 35-40 mm lungime si 3-4 mm diametru. . perforeaza muschiul buccinator si se deschide in cavitatea bucala printr-o papila.la nivelul coletului celui de- al doilea molar superior. Pleaca de pe fata anterioara a glandei. la iesirea din acini. canalele intralobulare. Exista uneori.canalele interlobulare. al carui canal propriu se uneste cu canalul principal Stenon. . dupa un scurt traiect. Acestea sunt: canalele intercalare. si un lob accesor maseterin.Aparatul excretor este alcatuit dintr-o succesiune de conducte prin care se dreneaza saliva. Glanda submaxilara Este mult mai putin voluminoasa decat parotida si este situata intr-o loja. . inveliti de o stroma conjunctiva. Loja glandei submaxilare comunica cu regiunea amigdaliana si spatiul maxilo-faringian.Ca si parotida. situatie anatomica cu importanta in propagarea infectiilor. glanda submaxilara este formata din lobuli primitivi. in apropierea parotidei. secundari si acini. in vecinatatatea fetei interne a mandibulei. sub forma unei zone hipertransparente-false.iar saliva are o vascozitate intermediara intre cea a parotidei(foarte lichida) si cea a glandei sublinguale(foarte vascoasa). .Este o glanda mixta (sero-mucoasa) care secreta continuu.dupa un traiect de 30-50 mm. prin comparatie cu opacitatea regiuniii mandibulare vecine. care se deschide in vecinatatea frenului lingual. Glanda submaxilara dreneaza prin canalul Wharton. Este uneori vizibila radiografic. Glanda sublinguala Este situata pe planseul bucal. Uneori se deschide in canalul Wharton. imediat submucos. situatie in careglanda sublinguala se poate opacifia in cursul unei sialografii submaxilare. Dreneaza prin canalele Rivinius si canalul Bartholin care se deschide alaturi de orificiul canaluluiWharton.parasagital fata de frenul limbii. . Nu este accesibilacateterismului. 2. . explorarea radiologica va fi adaptata circumstantelor clinice si este de consemnat ca: patologia parotidianaeste predominant inflamatorie sau tumorala. iar in cazul glandei submaxilare patologia este cel mai adesea litiazica. POSIBILITATI DE EXPLORARE RADIOLOGICA Ca de obicei.litiaza fiind mai putin frecventa. In cazul patologiei parotidiene se va apela la: .incidenta”tangenta pentru ramul ascendent al mandibulei”.Radiografii in incidenta “mandibulara defilata” . .Sialografie. In cazul patologiei glandei submaxilare se va apela la urmatoarele posibilitati de explorare radiologica: .evidentiindu-se diversii timpi ai opacifierii si evacuarii glandei. .Filme ocluzale: ortoocluzal inferior si disocluzal posteroanterior.Examen radiografic in incidenta”mandibula defilata”. care se realizeaza prin injectare de produs de contrast dupa cateterism al canalului Stenon. axiala (pentru a pune in evidenta lobul faringian) si incidenta Parma. mai nou. Sialografia a fost pusa la punct si adoptata ca metoda de investigatie in 1925 de catre I. Iacobovici si Popaliza. datorita ameliorarii calitatii imaginilor prin intaritorul de luminozitate. utilizarea zonosialografiei sau. ASPECTE SIALOGRAFICE NORMALE Sialografia este cea mai veche metoda de explorare a glandelor salivare si isi pastreaza importanta in cazul litiazelor. a computer- tomografiei si a imageriei prin rezonanta magnetica. . al sialadochitelor si sialodenitelor sau in patologia autoimuna si in sialoze. Metodei i se aduc imbunatatiri in ultimii 10-15 ani.3. anomalii ale sistemului canicular .Indicatiile sialografiei Se considera ca sialografia da relatii importante de diagnostic privind urmatoarele situatii clinice: .constatarea aspectelor regenerative.precizarea raporturilor glandelor cu structurile vecine .leziunile traumatice .procesele inflamatorii . .aprecierea activitatii functionale a glandelor salivare . Sialografia are si o valoare terapeutica.atrofia si hipertrofia glandelor salivare. de vindecare. .procesele tumorale . mai ales in cazul pacienilor cu : . astm bronsic) Un risc crescut al aparitiei reactiilor adverse exista in cazul: .insuficineta cardiaca .hipertiroidiei latente .alergii polivalente (rinita alergica.antecedente de reactii adverse la substante de contrast iodate . cu posibila aparitie a reactiilor alergice.Contraindicatii ale sialografiei Acestea sunt legate de intoleranta la iod. Se introduc 15-25 ml de substanta de contrast . a parenchimului glandular. urmarindu-se umplerea corecta a sistemului canalicular. axiale si se urmareste evitarea suprapunerilor osoase peste canalul Stenon.Tehnici sialografice Sunt multiple si folosesc ca substante de contrast substante iodate. tangentiale. liposolubile si hidrosolubile. . urmarindu-se contrastarea canalului principal. a canalelor eferente. si se iau imagini pana la 20-30 minute. Primele radiografii se fac la 5-8 minute. Radiografiile se realizeaza in incidentele frontale. sagitale. canalul lui Stenon se proiecteaza pe imaginea de profil sub forma unei linii radioopace. care se intinde de la molarii superiori pana catre marginea posterioara a ramului ascendent al mandibulei.Sialograma parotidiana Contrastat. de aproximativ 2 mm grosime. . cu margini paralele. . .un segment anterior (jugal si maseterin).Are urmatoarele segmente. relativ vertical.Un segment posterior. practic extraglandular.Retentie de lipiodol dupa 36 luni de la investigatie . in directie craniala. si poate primi un canal accesor situat deasupra canalului lui Stenon. situat in vecinatatea imediata a ramului ascendent al mandibulei. submastoidian. care se dirijeaza oblic postero-caudal. in general. Primele se varsa in canalul principal al lui Stenon. si unirea lor se face.Canalele aferente Au mai putina importanta practica si canalele de prim ordin colecteaza pe cele de ordinul doi in care vin cele de ordinul trei. . sub un unghi ascutit. imaginea parenchimului are forma relative triunghiulara.Parenchimul acino-canalicular Cand este suficient injectat.putin sub gonion. .Pe incidenta de profil. conturul lobulilor fiind estompat. cu varful situate inaintea mastoidei. realizeaza imagine de nor.Lobulatia zonei glandulare nu apare decat foarte discret. difuz. In regiunea posterioara a glandei. . Pe incidenta de fata. glanda parotida se proiecteaza ca o suprafata ovalara. Pe incidenta axiala Hirtz se constata bine partea profunda a glandei. suprapunerea lobilor superficial si profund explica prezenta unei zone mai opace. cu marele ax vertical la jumatatea inferioara a mastoidei si pe gonion. este de retinut ca evacuarea incepe dupa 15 minute si este completa dupa 24 ore. Stiind ca nu exista o glanda salivara normala fara evacuare normala. intraglandular are directie verticala si in el dreneaza canalele de prim ordin. Un al doilea segment. Poate primi un canal al glandei sublinguale.Sialograma glandei submaxilare Canalul Wharton este putin mai gros decat canalul lui Stenon si are un prim segment care se intinde de la regiunea retro-incisiva catre zona preagulara a marginii bazilare a mandibulei. . care colecteaza saliva din cele de ordinul trei. acestea sunt scurte si primesc canale de ordin doi. imagini de difuzare a substantei de contrast. .dilatatii caniculare. iar aspectele evocatoare intalnite mai frecvent sunt urmatoarele: . .4.imagini de amputatii . IMAGINI SIALOGRAFICE PATOLOGICE Aceste imagini sunt dependente de procesele lezionale care le determina. .imagini de calcificari.imagini lacunare. .opacifierea anormala a parenchimului acino- glandular. . .accentuare. a desenului glandular.Imaginile sialografice pot evidentia: .aspect punctat al imaginii sialografice ca rezultat al dilatarii canaliculelor se intalneste in infiltratele inflamatorii limfocitare si in afectiuni cronice . Aspectul se obtine in modificari parenchimatoase supurative acute si subacute sau mai ales virale.opacifiere parenchimatoasa slaba. neomogena. . Acest aspect se intalneste mai frecvent in caz de hiposialie functionala. datorita unei impregnari acinoase persistente. in masa. in cursul tratamentelor medicale cu psiholeptice. . sugereaza un pom uscat. Comparatia cu impuscatura de alice –microabcese este semnificativa.. cand cresc este comparat cu portocal cu fructe.aspecte de lacuri de substanta de contrast. Procesele inflamatorii cronice care determina modificari ale arborelui canalicular. bine delimitate. abcedate.in parotiditele supurate. se intalneste..dilatatii ale canalelor se intalnesc si in procese distrofice de cauze generale. gurmanzi. in boala litiazica. . diabetici. cu opacitatea intrerupta.imagini cu picaturi radioopace diseminate sunt date de ectazii chistice ale sistemului canalicular . in cadrul unei parotidomegalii bilaterale. frecvent.aspect de stenoza a canalului principal si/sau a canalelor aferente de prin ordin.dilatatii ale sistemului canalicular de cauza reflexa dischinezii . In cazul canalului unic.la alcolici. dilatatia este in amonte fata de acesta. . iar cand sunt de cauza extraglandulara realizeaza o amprenta pe conturul glandei. Majoritatea concretiunilor se formeaza in sistemul canalicular. dar se pot constata si intraparenchimatos. .Concretiunile salivare. Acestea obiectiveaza formarea litiazei in sistemul excretor glandular si pot fi radioopace sau transparente. .imaginile lacunare reprezinta un defect de opacifiere unei zone a parenchimului acino- glandular. cu dimensiuni variabile. vizibile mai bine in timpul evacuarii glandulare. Este cazul tumorilor benigne si dintre acestea cele mai frecvente sunt adenolimfoame sau chisturi. sugereaza aspectul unei mingi tinute in mana. . care deplaseaza sistemul glandular canicular din vecinatatea lor. Cand sunt strict intraglandulare.Lacunele de cauza intraglandulara sunt realizate de tumori bine delimitate. pseudotumoral. mai ales cand fistula intereseaza canalul principal al glandei. reprezentate de absenta opacifierii in mai multe zone ale glandei respective. pot fi determinate de un proces tumoral. cu infiltrarea sistemului canalicular. . . Rareori poate fi vorba de o tuberculoza nodulara.imagini de amputatie .fistula salivara traumatica realizeaza imagine de amputatie.inflamator cronic si distrofic.Lacunele rau delimitate pledeaza pentru un proces malign. . bine delimitate. omogene -frecvent hiperdense .hiperdense central -chisturile şi mucocelele-imagini hipodense.De retinut : . cu peretele subţire .conţinutul dă o densitate variabilă ( ±lichidiană ) Tumorile benigne: .sunt net conturate.abcesele dau imagini conturate. . frecvent virusul urlian. Sialoadenita acuta Frecvent de origine virala la copii de 2-14 ani.Aspecte radio-imagistice in leziunile glandelor salivare 1. Sialoadenita bacteriana afecteaza glanda parotida. Sialografia este contraindicata. Ecografia ajuta la diagnostic. in infectiile cu stafilo-stafilococ si poate abceda. . Sialoadenita cronica – rezultatul unei inflamatii acute netratate care apare in infectiile datorate prezentei calculilor pe canalele salivare care determina obstructie si infectie.2. Pentru calculii situati in canalul Stenon se recomanda: incidenta tangenta A – P pe ramul ascendent al mandibulei +/ -. Litiaza glandelor parotide se evidentiaza prin : incidente de “ mandibula defilata”. incidente axiale. ecografie Doppler color pentru a evidentia o hipervacularizatie tumorala.3. o incidenta cu film muscat (ocluzala). . Litiaza glandei submandibulare se evidentiaza prin incidente “ mandibula defilata”.Radiografic : . rotunda sau alungita. fuziforma.calculul apare ca o radioopacitate neomogena. ecografie Doppler color. . Litiaza canalului Wharton se evidentiaza prin incidente cu film ocluzal in incidenta Bellot sau Simpson. . situate intre marginea bazilara a mandibulei si osul hioid.Radiografic: calculii apar ca mici opacitati neomogene (sau o opacitate). net conturate. sau mai multe situate posterior de fata interna a corpului mandibular .Radiografic: . .cand simptomatologia pledeaza pentru calcul salivar dar care nu apare vizibila radiografic se recomanda o explorare sialografica in care calculul apare ca o radiotransparenta inconjurata proximal si distal. de catre substanta de contrast.o opacitate. sialografii .In prezent diagnosticul in patologia glandelor salivare se face prin metode ca: .CT si IRM .ecografie .scintigrafie .radiografii . Nu are valoare de diagnostic in sialoze. dilatatiile asociate ale caniculelor salivare si unele procese tumorale localizate superficial. .Ecografia Ecografia : metoda inofensiva. Ecografia poate depista calculi salivari (cu un diametru mai mare de 3 mm). Poate diferentia o structura parenchimatoasa (tumorala) de o alta lichidiana (chistica). fiind ecogeni. dar ofera informatii importante privind structurile transecogene. rapida care orienteaza investigatiile urmatoare. Principiul metodei consta in faptul ca moleculele dintrun anumit radiotrasor introdus intravenos se distribuie prin sistemul vascular al glandelor salivare in spatiul de disttributie. radioactiv. Scintigrafic se poate constata daca parenchimul glandular este normal sau daca este modificat de diverse leziuni.Scintigrafia glandelor salivare Metoda este atraumatica. nu necesita anestezie. iar informatiile morfologice si functionale sunt complementare in special celor obtinute prin sialografie. in ultima eventualitate depistandu- se zone de hiperactivitate . Trasorii (radioizotopii) folositi au anumite caracteristici. sub forma de iodura de sodiu sau serum albumina iodata umana.-131.-125. . disociat in diverse medii. se mai folosesc Iod -123. se localizeaza electiv in glandele tiroidiene si salivare( dar si in mucoasa naso- bucala si gastrica). Selenium-75 sub forma de selenium-metionina) Introdus pe cale venoasa.folosindu-se preferential 99m TC (potentat cu seleniummetionina). 99mTC. tumori mixte.absenta unei glande (functionala sau chirurgicala)realizeaza imagini scintigrafice asimetrice. intraglandulare se pot constat in procese tumorale cum sunt: adenolimfoane. carcinoame. metastaze. scintigrafic.interesarea globala a sistemul glandular ( sinfromul Gougerot-Sjogren) determina absenta completa a hiperactivitatii glandelor salivare (comparativ cu tiroida) . iar aceasta asimetrie poate fi si rezultatul unei cauze extrinseci (neoformatie tumorala sau chistica) .focare de hiper-sau hipoactivitate. Progresele tehnice ale aparturii si ale radiotrasorilor mentin metoda in cadrul . tumori muco-epidermoide. se constata: .In conditii patologice. iar eliminarea lenta a lipiodolului poate crea confuzii de diagnostic.Computer-tomografia are Indicatii majore in diagnosticul formatiunilor tumorale intrinseci si extrinseci.CT combinata cu sialografia da relatii importante privind canaliculele si parenchimul glandular si canalul principal de drenaj. raporturile cu diferitele formatiuni anatomice limitrofe. Folosirea substantelor liposolubile in CT sialografie poate induce aparitia unor formatiuni granulomatoase in parenchimul glandular. apreciindu-se concomitent si starea structurilor vecine. . Utilă în studiul ţesutului glandular şi al ţesuturilor înconjurătoare -ca aspect normal.cu contrast C. şi mai mică decât muşchii vecini. .T. tumori. . . ) majoritatea sporind şi volumul glandei respective.glanda parotidă are o densitate mai mare decât grosimea din jur. chisturi. abcese.poate stabili diagnosticul în procese inflamatorii. etc.se pot face examinări –native-densitate spontană .Formatiunile chistice intraglandulare si calcificarile sunt bine vizibile in CT iar in sialoze metoda este mai putin revelatoare. . mai ales. iar in situatia parotidectomiilor poate preciza. fiind posibile sectiuni directe in toate planurile. le poate completa.I Este o metoda care poate fi o alternativa pentru celelalte tehnici folosite in patologia glandelor salivare sau. pozitia nervului facial . cu exacttitate. pace –maker. Avantajele IRM constau in faptul ca realizeaza un diagnostic topografic complet. Metoda nu este revelatoare in toate aspectele patologiei glandelor salivare si se obtin artefacte la pacientii cu aparate de monitorizare ca si la cei cu proteze metalice. în mod special. dar certitudinea malignitatii sau a benignitatii unor neoformatii este oferita de examenul histopatologic.T.-estesuperioară C. dupa efectuarea unei biopsii.privind aprecierea stării ţesuturilor moi -se evidenţă mai bine contururile formaţiunilor tumorale (hipervascularizate) şi. IRM poate da relatii importante de diagnostic. atunci când este necesară o parotidectomie. sau pentru aprecierea eventualei invadări tumorale a nervului . Ca si CT. -poziţia- topografia nervului facial. . localizată submandibular sau genian. complete a gurii.Glandele salivare reprezintă structuri complexe aflate în profunzimea etajului inferior al capului. submaxilarele şi sublingualele. Dificultăţi în momentul deglutiţiei : datorate inflamaţiei sau producţiei insuficiente de salivă . Simptomele pe care le descrie pacientul în momentul în care prezintă o afecţiune a glandelor salivare sunt următoarele : Limitarea deschiderii gurii : prin localizarea în vecinatatea muşchilor. bilateral. glandele salivare inflamate ii pot comprima şi împiedica realizarea unei deschideri ample. Cele 3 mari grupe de glande existente la specia umană sunt parotidele. dată de inflamaţie. cu rol în menţinerea unei umidităţi constante a mediului bucal prin producţia de salivă. Asimetrie facială. Chistul mucos sau mucocelul este o afectiune chistica benigna a glandelor salivare din cavitatea bucala. localizat pe suprafata interioara a buzelor si care contine in interior un lichid limpede. Leziunile mai profunde se prezinta ca niste papule care devin galbui in cateva luni. Aceasta leziune apare ca un sac nedureros. subtire. Persoanele afectate se plang de prezenta unor vezicule multiple care se rup spontan lasand o ulceratie superficiala. Chistul mucos se vindeca complet in cateva zile. . Ele sunt nedureroase. Ele se mai numesc ranula cand apar pe gingii si in cerul gurii. insa daca sunt lasate netratate pot forma un cucui permanent pe suprafata interioara a buzelor. Aceste leziuni sunt inofensive. dar pot deveni suparatoare datorita denivelarii constiente din gura. pancreatic. totusi se sugereaza o etiologie traumatica. parotide. o alta localizare a acestui tip de chist este in jurul piercing-ului sau a altor bijuterii introduse in gura. o salivare. De aceea. Mecanismul formarii chisturilor mucoase nu este in totalitate clar. Cauza chisturile mucoase se datoreaza retragerii membranei(gingiei) intre dinti. Chist de retenție este o formațiune benignă care rezultă din acumularea de lichid în secrețiile orale de diferite glande (sublingual. .Cauzele chistului mucos Chisturile mucoase sunt frecvente. cunoscuti si sub denumirea de calculi ai ductelor salivare.galbuie si consistenta poate varia de la moale la mai densa. reprezinta structuri calcificate care se formeaza in interiorul glandei salivare sau a unui duct salivar.diferite culori ca cenusie . La obturarea ductului in el apare sau se acutizeaza inflamatia. Calculii pot fi de diferite dimensiuni (pina la 2 cm in diametru0. In evolutia cronica se dezvolta scleroza ( ciroza) glandei. in situatii exceptionale fiind diagnosticate la nivelul glandelor parotide sau sublinguale. blocand fluxul de saliva spre cavitatea bucala.Calculii salivari. De cele mai multe ori calculii salivari afecteaza glandele submandibulare. litiaza salivara sau sialolitiaza.avand diferite forme (ovala sau alungita) . . stari casectice si postoperatorii. ascendenta. Unele virusuri par a avea un tropism selectiv pentru glandele salivare (virusul parotiditei epidemice. paralel. cand virulenta saprofitilor normali ai gurii creste si. patrunderea de corpi straini pe canalele excretorii.Sialoadenita acuta. – calea directa printr-o plaga penetranta a glandei salivare. streptococul. care favorizeaza invadarea glandei de catre agentii patogeni pe una din urmatoarele cai: – calea canaliculara. Cauzele favorizante sunt numeroase si variate: igiena bucala defectuoasa. tulburarea functiei de eliminare a salivei prin blocarea ostiumului. Leziunile inflamatorii acute ale glandelor salivare se intalnesc curent. produsa pe cale limfatica. cu frecventa egala la glanda parotida si submaxilara. cea mai frecventa. Etiopatogenie. infectii grave. boli cronice ale glandelor salivare. rezistenta organismului si secretia salivara scade. in patogenia sialoadenitelor intervin: tulburarile functiei ale secretiei salivare (hipo sau asialie). mai putin pneumococul. . gripei. Cauza determinanta o reprezinta speciile microbiene banale: stafilococul auriu. duce la sialoadenite. care poate fi reprezentat si de o adenita supurata intraparotidiana. rujeolei). infectia din aproape in aproape datorita unui proces inflamator din vecinatate. – calea interstitiala. ireversibile ale glandei. benigna. ducand la modificari scleroase.Evolutia parotiditelor cronice este indelungata. intrerupte uneori de complicatii inflamatorii acute. . poate fi bilaterala · Apare mai frecvent la sexul masculin decat la sexul feminin. celule inflamatorii.5cm. tapetate de un epiteliu cilindric pseudo/bistratificat cu citoplasma eozinofila (oncocite - celule epiteliale cu un aspect granular al citoplasmei) si cu rare celule caliciforme. a doua ca frecventa la nivelul glandelor salivare · Este frecvent localizata la nivel parotidian.B) · In lumene protrud franjuri papilifere · Continutul chisturilor este format din resturi ale celulelor epiteliale descuamte in lumen. . uneori cu centri germinativi. cu originea in majoritatea cazurilor la nivelul glandei parotide superficiale · Aspect microscopic · Se observa prezenta de spatii chistice confluente cu continut vascos. situate pe o stroma limfoida. ( 27A.Tumora Wartin (chistadenomul papilar limfomatos) · Tumora benigna. sub forma de formatiuni tisulare neincapsulate. Aspectul macroscopic · Majoritatea tumorilor sunt rotunde sau ovalare. de obicei in decada a saptea de viata. cu un diamtetru de 2. . bine evidentiate cu coloratii speciale pentru mucina . ·Celule de tip hibrid au adesea caracteristici scuamoase. intermediar sau mare Morfopatologic Pot ajunge pana la un diametru de 8 cm. cu vacuole mici sau mari. majoritatea apar la nivelul glandelor parotide (60 -70%) · Sunt clasificate in carcinomae mucoepidermoide cu grad de malignitate scazut. pline cu mucina. sau sub forma de chisturi. Aceste neoplasme sunt alcatuite dintr-o mixtura variabila de celule scuamoase. cu atat populatia celulara mucosecretoare este mai redusa ·Se pot evidentia celule scuamoase. celule secretoare de mucus si celule intermediare · Reprezinta aproximativ 15% din tumorile glandelor salivare. dar fara o capsula bine definita si adesea cu margini infiltrative La sectionare au un aspect gri-albicios.CARCINOMUL MUCOEPIDERMOID · Reprezinta principala forma de tumora maligna a glandelor salivare. uneori cu evidentierea unor chisturi cu continut mucinos. aparent sunt bine circumscrise. Aspectul microscopic ·Se evidentiaza structura bifazica a tumorii: celule epidermoide si mucosecretoare in proportii variabile – cu cat tumora are un grad de anaplazic mai mare. mucoase si intermediare dispuse sub forma de cordoane. . Deoarece tesutul limfatic este raspandit in mare parte a organismului. intestinele. In majoritatea situatiilor boala are drept punct de plecare ganglionii limfatici. T sau celulele NK. tiroida sau creierul. componente ale sistemului limfatic cresc necontrolat. ca ultetrior sa disemineze catre majoritatea organelor. tegumentul. .Limfoamele maligne sunt afectiuni hematoocologice care apar atunci cand limfocitele B. ficatul sau maduva hematogena dar nu sunt rare situatiile in care sunt afectate stomacul. splina. limfomul malign nonhodgkin se poate dezvolta practic in orice structura.
Copyright © 2019 DOKUMEN.SITE Inc.