1Curs 4 MASURARE SI EVALUARE IN KINETOLOGIA MEDICALA Stabilirea strategiei terapeutice este o problema dificilă, în condiţiile în care omul trebuie considerat un sistem dinamic complex, iar obiectivele generale ale kinetologiei medicale trebuie adaptate particularităţilor cazului determinate de: virstă, sex, temperament, stare psihică momentană, nivel de cultură şi înţelegere, capacitate de efort şi multe alte variabile. Eficienţa individualizării tratamentului, rezultată din selecţionarea, dozarea, ritmicitatea, secvenţialitatea şi asocierea mijloacelor, este evaluată printr-un sistem de măsurare şi apreciere. Măsurarea recurge la determinări cantitative, prin care se atribuie valori numerice unor parametri, care apreciază manifestările tratamentului, nu şi disponibilităţile pacientului. EVALUAREA SOMATO- FUNCŢIONALA Evaluarea somato-funcţională vizează parametrii masurabili la intervale variabile de timp, unii chiar de mai multe ori în cursul şedinţei de recuperare, de exemplu: puls, tensiune arterială, frecvenţă respiratorie, mai ales când survin modificări ale mijloacelor utilizate, şi alţii la intervale mai mari, deoarece efectele se instalează în timp; amiplitudine articulară, forţă musculară, prehensiune, mers etc. Evaluarea aparatului locomotor Evaluarea aparatului locomotor cuprinde: aprecierea nivelului creşterii şi dezvoltării fizice, a prehensiunii, mersului, a amplitudinii articulare şi a forţei musculare Evaluarea creşterii şi dezvoltării fizice se realizează prin metode subiective şi obiective. A. Metode subiective Somatoscopia constă din examinarea vizuală a aliniamentului global şi segmentar al corpului din faţă, spate şi profil, in stare statică şi dinamică (mers). Se efectuează iniţial subiectiv, fară iustrumente de măsură si control. Cind se recurge la ajutorul acestora devine obiectivă, evaluările globale şi segmentare fiind în măsură să stabilească un diagnostic precis al aliniamentului normal şi al abaterilor de la acesta. Poziţia ideală din care se realizează evaluarea este stind cu umerii relaxaţi, membrele superioare pe lângă corp, palmele în poziţie intermediară de pronosupinaţie, degetele uşor flectate, bărbia orizontală, privirea spre inainte, membrele inferioare apropiate, genunchii extinşi, picioarele orientate anterior, călciiele apropiate, vârfurile uşor sau chiar mai mult depărtate, fara să depasească 45 ˚. Somatoscopia generală apreciază; de exemplu polidactilia. biotip somatic.şi mediu). traumatisme sau alte boli. Somatoscopia segmentară constă în cercetarea caracterelor morfologice şi funcţionale ale regiunilor. lipsa unor segmente (agenezie) sau segmente supranumerare. sex. apreciindu-se "din ochi" grosimea şi caracterul distribuţiei stratului adipos subcutanat.concordanţa dintre vârsta biologică şi cronologică. membre superioare. -tegumentele şi fanerele. git. -tesutul celular subcutanat. Metode obiective Metodele obiective constau în: examinarea somatoscopică instrumentală aliniamentului corpului. -motricitate spontană sau provocată.starea de nutriţie. care permite clasificarea subiecţilor în nano. . eventuale sechele după rahitism. se apreciază ca formă şi relief în funcţie de: sex.statura. vârstă. apreciindu-se modificările patologice ale tegumentelor. -muşchii scheletici. în mod metodic. comparativ cu dezvoltarea caracterelor endocrine şi psihointelectuale.. iar în cazul sportivilor şi în funcţie de sportul practicat. a . unghii friabile etc). -oasele se aproximează ca: dimensiuni. părului şi unghiilor (zone cu negi pigmentari. respectiv modificările de: formă. pe care o apreciem ca normala sau deficientă. -proporţionalitatea intre ansamblul somatic şi părţile sale. în următoarea succesiune: cap. Examinarea somatoscopică instrumentală a aliniamentului se realizează cu: -firul cu plumb. dezaxări. torace. trunchi. mucoase palide. faţă. bazin şi membre inferioare sau invers. precum şi elementele coraportamentale capabile sa aducă informaţii asupra tipului de activitate nervoasă superioară. Raportarile se fac doar pe verticală. care va conduce la etichetarea subiectilor în: normoponderali. de sus în jos. -atitudinea globală a corpului. mucoaselor. alopecie. . -elemente ale sistemului limfatic prin inspecţie. B. profesie. examen clinic general. examen radiologic şi somatometrie. 1. -atitudinea în timpul examinării.2 . mobilitate articulară voluntară liberă. părţilor şi segmentelor corpului. formă. -articulaţiile. volum. hiper şi subponderali (această clasificare este ulterior reevaluata. prin aprecierea nivelului creşterii şi dezvoltării somatoponderale. după determinarea greutăţii corporale şi raportarea acesteia la valorile standard pe grupe de vârstă. dar şi intre segmente. spate. abdomen.hiper şi substaturali. vârfurile omoplaţilor şi trece prin apofiza spinoasă a vertebrei T7 -crestele iliace (bicretă). din 10 in 10 cm. La această verticală se raportează o serie de linii orizontale care unesc: .trohanterele mari (bitrohanteriană).marginea inferioară a lobilor urechilor.extremităţile acromiale (biacromială). lobul urechii. când linia mediană a cadrului antopometric de simetrie (verticala 00) coincide cu axa de simetrie a corpului. . . Examinarea somatoscopică instrumentală se realizează: din spate. Cadrul antopometric de simetrie are dimensiuni de 2m înălţime 1m latime. Toate aceste linii trebuie să fie perpendiculare pe verticala zero (00). trece prin: . uşor anterior faţa de mediana genunchiului. dar şi paralele între ele şi cu orizontala cadrului antropometric de simetrie. la care raportarile se fac atat pe verticală. cat şi pe orizontală. . marele trohanter al femurului. Examinarea din spate In această examinare. . vertex. lombare. care trece prin: vertex. de la punctele zero (00) se suprapune liniei mediane a corpului. Astfel. la nivelul proiecţiei cutanate a interlininiei articulaţiei mediotarsiene. Gradarea se face pe orizontală de la mijloc. articulaţia umărului. apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale. când verticala liniei de simetrie a corpului coincide cu verticala zero (00) a cadrului antropometric de simetrie care. pliul interfesier. Examinarea din faţă In această examinare aliniamentul corpului este ideal. Examinarea din profil In această examinare postura corectă ideală se realizează când verticala zero (00) a CAS-ului coincide cu axa de simetrie a corpului. . profil şi faţă. deci de la punctul zero (0) spre dreapta şi stânga.trohanterele mari (bitrohanteriană). iar pe verticală de jos în sus. CAS este împărţit în patrate cu latura de 10 cm. uşor anterior faţă de maleola laterală. Veiticala din mijloc.maleolele tibiale (bimaleolară). Verticala trebuie să fie echidistantă faţă de relieful median al calcaielor. toracale. care trece prin. printre epicondilii femurali interni. aliniamentul corpului este ideal.3 -cadrul antropometric de simetrie (CAS). maleolele tibiale şi se proiectează în mijlocul bazei de susţinere.spinele omoplaţilor (bispinoasă) şi trece prin apofiza spinoasă a vertebrei T3. de la 0 până la 200 cm. protuberanta occipitală externă. gambelor şi coapselor. faţă de scapule şi coincide cu linia mediană a trunchiului şi a capului. stare civilă. . a dimensiunilor şi a alinierii în plan orizontal.bitrohanteriană . Aprecierile se raportează la scheletul normal al unui individ cu virsta şi sexul subiectului examinat. dimensiunile oaselor. Acesta metoda stabileste diagnostice de foarte mare precizie. mijlocul buzelor.biacromială. printre condilii femurali interni şi maleolele tibiale şi se proiectează în mijlocul bazei de susţinere. 4. mijlocul bărbiei. . Este efectuat de medic şi constă în palpare. scanografia. Utilizează repere antropometrice strict cutanate sau proiecţii tegumentare ale unor elemente scheletale reprezentate de: . Astfel. simfiza pubiană. precum şi date privind istoricul bolii. Scanografia permite precizarea morfologiei.bispinoasă (spine iliace antero-superioare). sternului. prin care se obtin date despre: varsta. atrografia. ombilic. La această verticală se raportează următoarele linii orizontale. .4 mijlocul frunţii. vizualizează cartilajul (meniscurile genunchiului de exemplu) şi poate obiectiva ruptura unei membrane sinoviale. Inspecţia din poziţie ortostatica reprezintă practic examenul somatoscopic 3. Somatometria reprezintă un ansamblu de măsurători antropometrice pe baza carora. . Examenul clinic general va fi precedat de anamneză medicala. se apreciază nivelul de creştere şi gradul dezvoltarii fizice.bicretă. raporturile articulare etc. mijlocul nasului. proporţionalitatea mineralizarii etc. se pot depista aspecte morfologice şi dimensionale legate de: forma. Radiologia poate oferi şi aspecte structurale ale osului: densitatea opacităţii osoase. sex. .bimamelonară (la bărbaţi). prin calcularea unor indici specifici. 2. computer tomograf (CT). rezonanta magnetica nucleara(RMN) etc. antecedente personale şi heredocolaterale. . condiţiide viaţă şi mediu.bimaleolară. Examenul radiologic completează sau precizează datele examenului clinic. . Radiologia dispune şi de tehnici speciale. percuţie şi auscultaţie.bisprincenoasă. Artrografia informează asupra formei şi conţinutului cavităţii articulare. Suprasternal .Nasion .depresiunea de pe faţa laterală a capului. .punctul cel mai medial al capului meta-carpianului V. când subiecl este în ortostatism şi menţine capul în rectitudine.5 -Vertex .punctul latero-inferior al mandibulei. -Fosa temporală . -Trichion .Xifion .punctul situat pe linia mediană a bazei sacrului .situat la intersecţia proceselor nazale ale frontalului cu oasele nazale. .punctul situat pe partea laterală a feţei. . . .Radial .punctul distal al degetului mijlociu (medius).punctul cel mai lateral al capului meta-carpianului 1.punctul situat în mijlocul ombilicului.marginea superioară a simfîzei pubiene pe linia mediană. .Metacarpian radial . cind membrul superior este liber pe lângă trunchi.punctul cel mai distal al procesului stiloid al radiusului (lateral) şi ulnei (medial). la nivelul arcadei zigomatice -Gnation .proeminenţa situată pe linia mediană a feţei.proeminenţele laterală şi medială ale epifizei distale humerale.Stilion . . . -Sacral .corespunde extremităţii inferioare a sternului. .punctul superior al manubriului sternal (incizura jugulară).Omfalion . .Gonion . .punctul de pe linia mediană. cu degetele abduse.extremitatea cea mai laterală a apofizei acromiale -Epicondiliar humeral .punctul cel mai înalt de pe craniu.punctul cel mai anterior de pe corpul mandibulei.Simfizar .M e n t o n . între arcadele sprâncenoase.situat pe faţa anterioară a sternului la jumătatea distanţei dintre punctul suprasternal şi xifion. . situată extern de arcada sprâncenoasă -Zigion . respectiv apendicelui xifoid.Dactilion . cu degetele abduse. inferior de fosa temporală. .Metacarpian ulnar .Acromial .cel mai jos punct al mandibulei. situat pe linia mediană a feţei . aflat la intersecţia frunţii cu scalpul -Glabela .Mezosternal . pe linia mediană. iar degetele sunt in extensie.situat la nivelul protuberantei occipitale externe. .Opistocranion . situat la nivelul unghiului mandibulei.punctul cel mai lateral al capului radial. braţ. toracic. anvergura. superioare. capul. gambă. diametrul biacromial. bicret. gâtului. braţului. toracelui abdome nului. corespunzător degetului I sa II. bizigomatic. coapsei. când subiectul este în ortostatism.Metatarsian tibial .punctul anterior al piciorului. în ansamblu şi pe segmente (coapsă.6 -acropodian . . bispinal. -dimensiuni (diametre)-transversale: diametrul bitemporal. bustul. latimea palmei. când subiectul este în ortostatism. gleznei. -Metatarsian fibular . piciorului -dimensiuni sagitale: diametrul anteroposterior al capului toracelui. gitul. taliei -dimensiuni ale masei somatice: greutate şi compoziţie corporala . cind subiectul este în ortostatism.punctul cel mai lateral al capului meta-tarsianului V. şoldului. cu greutatea corpului egal distribuită pe ambele picioare. lungimea membrelor inferioare. picior. genunchiului gambei. bimaleolar. Măsurătorile antropometrice se sistematizează in: -dimensiuni longitudinale: înălţimea. sacro-pubiain -dimensiuni circulare: perimetre ale capului. bitrohanterian. antebraţ şi palmă). bistiloidilian (femural şi humeral). antebraţului.punctul cel mai medial al capului meta-tarsianului I. -bustul . -Lăţimea palmei . -Lungimea gambei . -Lungimea membrului inferior .7 -date fiziometrice: forţa dinamometrica a flexorilor mainii.intre punctele metatarsian tibial şi fibular.cu degetele abduse -Lăţimea piciorului . -Diametrul bitemporal . bust). membrul superior pe lingă trunchi. compas.intre punctul radial si stilion. umerilor şi a extensorilor lombari ai trunchiului. -Lungimea piciorului .se măsoară între vertex şi planul plantelor. Subiectul se va poziţiona în stind cu spatele lingă un perete. se va proceda ca în cazul înălţimii. palmele în pozitie intermediară. -Lungimea piciorului . . o cateta se aplică pe vertex. între punctele pterion şi acropodion. vertexul se marchează cu un echer. iar unghiul drept pe perete.se măsoară în poziţie ortostatică.se masoara intre vertex şi linia biischiatică.între menton şi punctul suprasternal. riglă gradată. -Lungimea palmei .între punctele digitale (dactilion).intre punctul acromial şi dactilion punct digital).între punctul tibial lateral şi sfirion fibular.intre punctul iliospinal şi sfirion tibiale.intre mijlocul pliului distal al încheieturii mâinii (care va fi mai întâi evidenţiat prin flexia mâinii pe antebraţ)şi dactilion. cu subiectul în poziţia aşezat. echer Dimensiuni longitudinale -inalţimea (statura sau talia) .între trohanterion şi punctul tibial lateral. subiectul este poziţionat în stind sau decubit dorsal. Dimensiuni transversale (lăţimi) -Anvergura . -Lungimea coapsei . cu membrele inferioare in extensie. -Lungimea gitului . -Lungimea braţului . coatele extinse.între punctele goniale (unghiul mandibulei). -Diametrul bizigomatic — între punctele zigion. Măsurătorile antropometrice se efectuează cu: taliometru (pentru înălţime. între punctele pterion şi acropodion. -Diametrul bigonial .intre fosele temporale. bandă metrică. -Lungimea antebraţului . Subiectul adoptă poziţia stind cu membrele superioare în abducţie de 90° din umeri. -Lungimea membrului superior .intre punctele acromial şi radial.între punctele metacarpian radial şi ulnar. cu palma în supinaţie.se măsoară în poziţie ortostatică. intre feţele laterale ale toracelui.între porţiunile cele mai laterale ale crestelor iliace. Examinatorul se plasează in spatele subiectului. iar anterior la baza apendicelui xifoid. -Diametrul toracic (transvers) .intre apofizele stiloide ale radiusului şi ulnei.între punctele cele mai proeminente ale sfirioanelor tibial şi fibular. în cazul bărbaţilor.între punctele acromiale. -Diametrul bimaleolar . banda metrică se plasează posterior sub vârful omoplaţilor. respectiv sub axilă.intre punctul mezosternal şi apofiza spinoasă vertebrală corespunzătoare planului orizontal al compasului. . -Perimetrul gitului . -Diametrul bispinal (biiliospinal) . Măsurătorile se efectuează la sfârşitul unei expiraţii normale.intre epicondilul medial şi lateral al femurului. -Perimetrul toracelui. iar gamba face cu coapsa un unghi de 90°.intre punctele sacral (baza sacrului) şi simfizar (simfision). cu capul în poziţie verticală -Diametrul antero-posterior al toracelui . exact deasupra proeminentei cartilajului tiroid in partea anterioară a gitului (marul lui Adam). Subiectul in ortostatism.intre opistocranion şi gabelă. -Diametrul bispinal (biiliospinale) . Subiectul trebuie să respecte următoarele condiţii: -să respire liniştit abdominal. -Diametrul biepicondiliar femural . -Diametrul sacro-pubian . Se masoara in cele trei pozitii fiziologice ale toracelui: a) în repaus . cu braţul pe linga trunchi şi cotul flectat la 90". cu subiectul în poziţia stind şi membrele superioare pe linga trunchi.Diametrul bicret (iliocretal) -.se măsoară in porţiunea cea mai subţire. -să nu privească modul de realizare a măsurătorii (se poate modifica poziţia toracelui).8 -Diametrul biacromial .intre epicondilul medial şi lateral al humerusului. Dimensiuni sagitale -Diametrul antero-posterior al capului . .între spinele iliace antero-superioare.se măsoară în porţiunea cea mai mare. fară a trece banda metrică peste urechi. la intersecţia liniei medioaxilare cu punctul costal cel mai proeminent (coasta a-5-a). Dimensiuni circulare (perimetre) -Perimetrul capului . Masuratoarea se realizează cind subiectul este in poziţia aşezat. -Diametrul bistiloidian . Capul trebuie să fie în rectitudine şi muşchii gitului relaxaţi.intre spinele iliace antero-superioare.intre glabelă şi protuberanta occipitală externă. şi la nivelul articulaţiei coastei a 4-a cu sternul la femei. -Diametrul biepicondiliar humeral . Subiectul este in ortostatism. se măsoară in apnee postexpiratorie. deasupra lui sfirion tibial(maleola externa) .Perimetrul coapsei . cu spatele la examinator abduce uşor braţele. membrul superior este lingă trunchi. -Perimetrul incheieturii miinii (articulaţiei pumnului) . la înălţimea indicată. care va încrucişa capătul fixat. subiectul inspiră profund şi umflă pieptul la maxim. .se măsoară poziţionind banda metrică orizontal.banda metrică se poziţionează ori zontal peste mijlocul patelei. iar anterior la nivelul simfizei pubiene. genunchii extinşi. pentru a permite plasarea bandei metrice transversal. la nivelul ombilicului -Perimetrul braţului relaxat . examinatorul apropie celălalt capăt al benzii metrice. c) în expiraţie — se măsoară cu banda metrică in aceeaşi poziţie ca şi în repaus. nedepăşind 6 cm de la punctul radial.9 Măsurătoarea se execută astfel: Subiectul în stind. Un capăt al benzii metrice se fixează anterior şi în timp ce subiectul coboară încet braţele.se măsoară în partea cea mai ingusta a gambei. -Perimetrul braţului in flexie şi relaxat~-se măsoară după poziţionarea braţului in flexie de 45°. -Perimetrul maleolar sau al gleznei . a antebraţului in supinaţie şi a cotului în flexie de 90°. dar tară să "încordeze" sau să scoată în evidenţă muşchii pectorali şi axilele. în porţiunea cea mai subţire a trunchiului.se măsoară cu banda metrică în aceeaşi poziţie ca şi în repaus. dar după o expiraţie profundă. subiectul este incurajat să contracte la maxim musculatura bratului.se măsoară la nivelul proceselor stiloide ale radiusului şi ulnei. cu banda metrică plasată ca în cazul precedent. b) in inspiraţie . situată deasupra ombilicului şi mai jos de ultima coastă. -Talia . -perimetrul gluteal (sold)-banda magnetica se pozitioneaza la nivelul punctului gluteal la nivelul punctului gluteal.banda metrică se poziţionează orizontal. cu antebraţul orientat în supinaţie. exact sub fese (pliul subfesier). -Perimetrul antebraţului . muşchii coapsei trebuie să fie relaxaţi.se măsoară prin plasarea benzii metrice la jumătatea distanţei dintre punctul acromial şi cel radial.-Perimetrul abdominal . greutatea corpului egal distribuită pe membrele inferioare. membrul superior este relaxat pe lângă trunchi. Se va măsura cind subiectul este în ortostatism.se măsoară la nivelul cei mai proximal. cu membrele inferioare uşor depărtate şi greutatea corpului egal distribuită pe ambele picioare -Perimetrul genunchiului . Razele 1 şi 2 formează o unitate funcţională pentru activităţi de prehensiune fine. pentru priza bidigitala police-index. . discriminatorie. poate fi mobilizat independent faţă de celelalte trei degete. când este tridigitala. mina este divizată in 3 elemente de mişcare. extero. Este o prehensiune bidigitală fină. policele .şi proprioceptive. index şi medius. După Littler. în particular a indexului. mai frecvent indexul. şi extremitatea pulpei fiecărui deget. Această mişcare necesită integritatea flexorului propriu al policelui şi a flexorului profund al degetului opus acestuia.raza 2.este formată din degetele III-V şi metacarpienele corespunzătoare. meta-carpienele II şi III şi musculatura aferentă: muşchiul flexor radial al carpului şi muşchii extensor radial al carpului . -raza 1. conştientizat sau reflex.lung şi scurt. prin care sunt sesizate obiectele fine. de obicei police. se automatizează prin repetare şi determină coordonarea optimă a miinii pentru prindere sau apucare. Deoarece se opun pulpele degetelor. constă în încercarea de a smulge o foaie de hârtie ţinută între aceste două degete. Prehensiunea este un gest precis. sau pulpele a douădegete. prizele se mai numesc pulpare: bi. Testiul de eficacitate constă în apucarea unui ac sau a unui băţ de chibrit aşezat pe masă. Acest mod de prehensiune este mai des folosit în activităţile cotidiene şi permite sesizarea unor obiecte mai groase. reprezentată de: rindul distal al carpienelor. precise. ca şi cum am număra bani.şi tripulpare.laterală se realizează între pulpa policelui şi faţa laterală a unui deget . -raza 3 .prin articulaţia în şa şi cei 9 muşchi proprii. metacarpianul I este independent faţă de celelalte meta-carpiene şi astfel.prin cei 7 muşchi proprii. b) Prehensiunea subterminală se realizează între pulpa policelui şi pulpa altui deget. Tipuri de prehensiune a) Prehensiunea terminală se realizează între extremitatea pulpei policelui. Ea este evidenţiată de redoarea in extensie a inelarului. am prinde o farfurie . care face imposibilă "strângea în pumn" a celorlalte degete. Aceste 3 raze de mişcare sunt grupate în jurul unei unităţi centrale stabile. aproape de unghie. Testul de eficacitate. la care participă în mică măsură §i degetul III (mediusul). policele poate fi opus degetelor II-V. c) Prehensiunea subtermino. adaptat.10 Evaluarea prehensiunii. care pot fi apucate cu două sau trei degete. indexul . care pe baza informaţiilor instantanee tactile. Legătura funcţională dintre aceste 3 raze asigură prehensiunea de forţă. când este bidigitală. realizând funcţia de sprijin şi propulsie. umeri. Activitate motorie iniţial voluntară. Prehensiunea subtermino-laterală se mai poate realiza şi tridigital.Această prehensiune bidigitală realizează o priză mai puternică decât precedenta. Mersul influenţează moderat funcţiile respiratorie şi circulatorie. Această prehensiune este solicitată cind menţinem o ţigară între degete. indexului şi faţa laterală a mediusului.11 sau am răsuci o cheie. este o prehensiune de forţă. stereotip. Mersul este definit ca deprinderea motrică prin care se realizează în mod obişnuit locomoţia corpului omenesc. f) Prehensiunea latero-laterală se realizează interdigital. . între pulpa policelui. pastrind permanent contactul cu suprafaţa pe care se efectuează deplasarea. în cazul copiilor. Mersul constă din dezechilibrări şi reechilibrări permanente. Prehensiunea latero-laterală este secundară. membrele inferioare se deplaseză alternativ şi constant. motiv pentru care se mai numeşte "pensa de scris" d) Prehensiunea palmară. la formarea unei posturi corecte. mai ales index şi medius. membre superioare. trunchi. între feţele laterală şi medială a două degete "apropiate. se aplică în jurul unor obiecte grele şi voluminoase. iar forţa de prehensiune scade e) Prehensiunea prin opoziţie digito-palmară opune palmei. Mecanismul mersului constă din mişcarea întregului corp: cap. reali zată între palmă. motiv pentru care se mai numeşte "pensa de cheie". deoarece priza se menţine mai greu. se sprijină pe celelalte degete. agăţarea cu degetele II-V de o bară. dar devine preţioasă în absenţa policelui. produce relaxarea generală a organismului şi contribuie. ultimele patru degete şi police. policele nu poate realiza priză cu celelalte degete. Mersul Evaluarea mersului. In mersul normal. această priză este utilizată la scris. mersul devine prin exerciţiu involuntar. deoarece degetul opus policelui. Această prehensiune este mai rar folosită. Când volumul obiectului apucat este prea mare. purtarea unui geamantan etc. precedenta: minuirea unuilevier. ultimele patru degete şi permite sesizarea unor obiecte mai mici decit. numită şi lumbricală. bazin şi membre inferioare. apucarea volanului. prin care corpul se adaptează suprafeţei de sprijin şi mediului înconjurator. şi astfel adductorii policelui pot dezvolta o forţă maximă. în special indexul. automat. după Littre. Poziţia centrului de greutate al corpului se modifică în permanenţă. reprezintă lungimea pasului şi are la adultul cu talie normală o valoare de 70-80cm.contactul plantei cu o suprafaţă plană. coapselor ş genunchilor. Pasul este. între două poziţii identice ale corpului. c)Echilibrul constă în păstrarea balansului şi a drecţiei mişcării. înaintea sprijinului pe un membru inferior. Termenul indisolubil legat de mers este pasul . odată cu transferul greutăţii de pe un membru inferior pe altul d) Propulsia este realizată prin inclinarea anterioară şi laterală a corpului. transferul greutăţii. necesită în permanenţă informaţii vizuale. componentă de bază a mersului. dintr-o parte in alta.12 Elementele mersului normal a) Suportul antigravitaţional al corpului este asigurat de reflexele antigravitaţionale. Distanţa dintre călcâiul (talonul) aceluiaşi picior. este deci intervalul dintre două sprijine. ca şi postura. După Marey. care realizează extensia trunchiului. care corespunde unei serii de mişcări efectuate între două poziţii identice ale corpului. Unghiul pasului este format de axa longituidinală a piciorului cu linia mersului şi are .valoare medie de 5-6 cm'. Lărgimea pasului este distanţa care separă călcâiul de linia de mers şi are o . aceste reflexe sunt influenţate de poziţia capului si gitului b) Păşitul. informaţiile proprioceptive fiind de maxima importanţă. când picioarele sunt în sprijin pe sol. la stimulii declanşatori fiind reprezentaţi de: . Mersul. de pe un membru inferior pe celălalt. distanţa care separă cele două călcâie. înclinarea corpului. funcţii vestibulare şi proprioceptive normale. este un dublu pas . are centrul reflex in mezencefal. flexorii şoldului. In mers se activează 1/6 . reprezentaţi de extensorii degetelor. Succesiunea intrării lor în acţiune este dependentă de înălţimea şi lungimea fiecărui pas.1/7 din musculatura scheletică: -muşchii propulsori reprezentaţi de flexorii degetelor.pe unitatea de tim In mersul normal.muşchii care menţin direcţia anterioară a capului. Viteza mersului reprezintă distanţa. c) semipasul anterior. 4) al doilea sprijin unilateral. 2) primul sprijin unilateral cu: a) semipasul posterior. de integritatea lor.13 aproximativ 15° Cadenţa mersului (tempo-ul) reprezintă numărul de paşi efectuat. flexorii şoldurilor -muşchii care asigură transferul greutăţii corpului şi deplasarea bazinului in cele trei planuri: abductorii. pe de o parte.rotatorii interni şi exteni. şi rotatorii capului. . -muşchii balansului (faza oscilantă). pacursa in unitatea d timp şi este în medie de 4 kilometri pe ora. 3) al doilea sprijin dublu. flexorii şi extensorii genunchilor. muşchii trunchiului superior. flexorii picioului.' Mersul normal urmează cea mai scurtă distanţă dintre două puncte. cadenţa este în jur de 70-80 paşi pe minut. a organelor de simţ şi a centrilor nervoşi superiori. b) momentul verticalei. După Duchroquet timpii mersului sunt: 1) primul sprijin dublu. şi rotatorii trunchiului pe de altă parte. genunchilor şi şoldurilor. extensorii gleznelor. . deci o linie dreaptă. timpul 3.genunchiul .piciorul . Membrul inferior stâng oscilează rapid. Membrul inferior posterior (stâng) este în sprijin pe ante-picior şi realizează impulsia motrică. -genunchiul .piciorul .îşi reduce flexia faţă de gambă. compus din sprijinul membrului inferior drept şi faza de oscilaţie a celuilalt. Timpul 2 . . Membrul inferior drept se sprijină pe toată faţa plantară a piciorului şi susţine întreaga greutate a corpului.semipasulanterior .în extensie aproape totală -coapsa . timpul 1. depăşeşte membrul inferior drept.coapsa-în uşoară flexie. . b-c-d. a.în unghi drept pe gambă. timpui 2. -bazinul .semipasul posterior -caracterizat prin tripla flexie: .piciorul .reprezintă primul sprijin unilateral. (drept) de recepţie şi frinare. aflat tot în triplă flexie. din posterior în anterior. care este blocat in hiperextensie: -piciorul . .îşi reduce la 60° flexia pe coapsă.atinge solul la un unghi drept faţă de gambă . execută sprijinul anterior şi iniţiază deplasarea prin atacul cu talonul.genunchiul .flectată circa 30°.momentul verticalei sau sprijinul portant. . g-h.în unghi drept pe gambă şi de aproximativ 30° faţă de sol.14 Timpii mersului.se flectează progresiv până la 70°. mişcare descompusă în: . e-f.oblic (hemibazinul drept devine anterior faţă de stingul). timpul 4 Timpul l reprezintă primul sprijin dublu (atacul cu talonul). coapsa se flectează circa 35°. în care membrul inferior stâng. . Membrul inferior anterior. piciorul rulează. Timpul 4 . prin inerţie. continuă să asigure propulsia corpului. respectiv halucelului. este de sprijin anterior şi de recepţie-frinare pentru timpul următor. apoi toată greutatea corpului este transmisă. membrul inferior drept devine oblic. datorită repartiţiei alternative a greutăţii corpului de partea membrului de sprijin. ajută la balansarea şi inaintarea corpului prin menţinerea centrului de greutate în pozitie convenabilă. In momentul desprinderii calciiului stâng de pe sol . se realizează echilibrarea corpului în jurul centrului de greutate. -coapsa . reincepe timpul 1 al mersului. coapsa se extinde. devenit anterior. Membrul inferior drept se desprinde de pe sol devine oscilant şi se plasează anterior Membrul inferior sting este de sprijin şi din anterior devine posterior. felul încălţămintei. Rotaţia coloanei lombare are o amplitudine direct proporţională cu lungimea pasului. capul şi trunchiul au o deplasare verticală de 4-5cm. deoarece urmează mişcarea umerilor. . In mersul normal. realizind următoarele: călcâiul . Membrul inferior drept. cu aceeaşi amplitudine de 4-5cm. se produce extensia degetelor. greutate de transportat.se flectează. la deplasarea anterioară a centrului de greutate. bazinul şi umerii execută o mişcare de rotaţie în sens invers unul faţă de celalat. Poziţia trunchiului în mers reprezinta o caracteristică individuală. care va realiza propulsia întregului membru Membrul inferior sting.genunchiul . Mişcările sincrone.reprezintă al doilea sprijin unilateral . genunichiul se menţine extins. vârstă. înregistrată între momentul verticalei şi dublul sprijin. devenit posterior. prin extensia lentă a articulaţiei tibiotarsiene.se extinde rapid. sprijinul realizându-se doar pe capetele metatarsienelor şi pe degete. Aceste elemente anatomice se deplasează şi în plan frontal. prin bolta anterioară.se desprinde de pe sol. Membrele superioare sunt flectate sau extinse în acelaşi ritm cu deplasările membrelor inferioare. deprinderi. In momentul desprinderii de pe sol a calciiului piciorului drept se încheie timpul primului sprijin unilateral.reprezintă al doilea sprijin dublu. ale trunchiului şi membrelor superioare. precum şi o mişcare de înclinare laterală de mică amplitudine. Astfel. coapsa îşi reduce treptat extensia şi începe să se flecteze. Timpul 3 .îşi măreşte flexia. Mersul are foarte mari variaţii individuale în funcţie de: ereditate. -genunchiul . In mers.15 . capului primului metatarsian. Flexia membrelor superioare contribuie. dar în sens opus acestora. şi poziţia capului.16 Legănarea. care tinde să dispară la oamenii în vârstă. oferă diferenţe apreciabile în examinarea mersului. gradul de rotaţie al pelvisului. precum. . 17 .
Report "135761872 Masurare Si Evaluare in Kinetologia Medicala"